42 matches
-
are loc" (p. 424); c) prozopografia: "descriere ce are drept obiect imaginea, corpul, trăsăturile, calitățile fizice, sau doar exterioare, atitudinea, felul de a se mișca al unei ființe animate, reale sau fictive, adică pur și simplu imaginate" (p. 425); d) etopeea: "descriere ce are drept obiect moravurile, caracterele, viciile, virtuțile, talentele, defectele, în fine, trăsăturile morale, pozitive sau negative, ale unui personaj real sau fictiv" (p. 427); e) portretul: cu această categorie, Fontanier are în vedere asocierea punctelor (c) și (d
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de littérature) de E. Lefranc, apărut în 1880, integrează de asemenea descrierea între figurile de gîndire dezvoltate. El rezervă un capitol amplu, în a treia parte a tratatului său consacrat compoziției -, pentru șase tipuri de descrieri: Topografia, Cronologia, Prozopografia și Etopeea [categoriile (a), (b), (c), (d) ale lui P. Fontanier], în timp ce Hipotipoza și Demonstrația corespund clar punctului (g): Demonstrația este expunerea unui anume fapt, povestirea unui eveniment, ca de exemplu o luptă, o furtună, prezentat atît de real încît să pară
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ochii noștri" (p. 238). Hipotipoza este cu siguranță foarte asemănătoare: "În acest caz zugrăvirea trebuie să creeze iluzie în așa fel încît să uimească ochiul și spiritul" (p. 246). Categoriile (e) și (f) ale lui P. Fontanier apar detaliate după Etopee. Pe lîngă Portret, E. Lefranc adaugă Caracterul: "Portretul diferă de caracter (în latină notatio). Primul zugrăvește un individ, al doilea o generalitate. Unul se potrivește mai degrabă istoricului, celălalt este singurul care poate fi preluat de către scriitorul de satire și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Dacă R. Barthes neglijează citarea acestor diferite tipuri de descriere, tradiția manualelor de stilistică și de retorică moderne le va păstra în general, fie integral, fie selectiv. Cu toate că mai există un manual din 1926 care reține încă șase categorii (prozopografia, etopeea sau portretul, caracterul, paralela, cronografia și topografia), reducerea categoriilor este destul de generală. În mare, două tendințe se manifestă: clasarea topografiei și a cronografiei într-o singură categorie, Descrierea, la care se adaugă reducerea prozopografiei și a etopeei la categoria Portretului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
șase categorii (prozopografia, etopeea sau portretul, caracterul, paralela, cronografia și topografia), reducerea categoriilor este destul de generală. În mare, două tendințe se manifestă: clasarea topografiei și a cronografiei într-o singură categorie, Descrierea, la care se adaugă reducerea prozopografiei și a etopeei la categoria Portretului, categorie ce include adesea caracterul (portretul general). În schimb, Paralela este considerată ca fiind un al treilea tip de descriere; cum este cazul, de exemplu, la Monseniorul Grente 2 și A. Egli3. Cealaltă tendință (F. Wey4 și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
A. Vannier, pp. 300-302 În Douăzeci de lecții despre arta de a scrie (L'Art d'écriture enseigné en vingt leçons) (1900, p. 227), A. Albalat este unul dintre cei puțini care se declară împotriva tuturor acestor clasificări retorice: Cunoașterea etopeei, prozopopeei, hipotipozei etc. nu ne învață nici să descriem bine, nici să aflăm ce este o descriere bună. Să lăsăm în seama altora să împartă descrierea în "cronografie, topografie, prozopografie, etopee". Nu ne lipsesc cărțile din care putem afla despre
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care se declară împotriva tuturor acestor clasificări retorice: Cunoașterea etopeei, prozopopeei, hipotipozei etc. nu ne învață nici să descriem bine, nici să aflăm ce este o descriere bună. Să lăsăm în seama altora să împartă descrierea în "cronografie, topografie, prozopografie, etopee". Nu ne lipsesc cărțile din care putem afla despre aceste denumiri seci, atît de dragi lui Le Batteux sau Marmontel. Să încetăm să ne mai oprim doar la două distincții: descrierea propriu-zisă și portretul, care este un fel de descriere
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
permite să determinăm mai bine amploarea și semnificația acestei reduceri generalizate, în sensul în care situăm demersul nostru: Tipuri de descrieri Fontanier 1821 Wey 1845 Lefranc 1880 Albalat 1900 Vannier 1912 Egli 1912 Grente 1930 Théveau8 1968 Topografie Cronografie Prozopografie Etopee Portret Paralelă Tablou Hipotipoză Demonstrație Caracter Descriere X X X X X X X (X) X X X X X X X (X) (X) X (X) X X X X X X X X X X X X X Ultimul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al lui Théveau și Lecomte (1968) este reprezentativ pentru categoriile reținute în zilele noastre. Reducerea este conformă cu ceea ce Albalat preconiza din 1900. În ce ne privește, vom vorbi despre descrierea în general, fără a face distincția dintre Portret (Prozopografie, Etopee, Paralelă sau Caracter) și Peisaj (Topografie) și vom rezerva un loc aparte cazului descrierii de acțiune (Cronografia, Tabloul și Hipotipoza)9. 1. P. Ricoeur: "Rhétorique-Poétique-Herméneutique", în M. Meyer, p. 144, ed. 1986. 2. Monsenior G. Grente: La Composition et le
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
107, 109, 185, 186, 188, 235 E enumerare 84, 108, 127, 135, 138, 139, 146, 155, 168, 194 enunțare 33, 95, 100, 101, 114, 115, 117, 118, 134 eterogenitate 20, 46, 52, 93, 106, 108, 109, 167, 185, 188, 189 etopee 87-90 evaluare 16, 61, 158, 176, 179, 216 explicație 37, 39, 45, 65, 93 expresivă (descriere) 14, 23, 25, 26, 30, 33, 79, 212, 213 H hiperonim 124, 155 hiponim 123, 155, 202 hipotipoză 88-90 IJ indice (indicial) 65, 66
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate 30 1.1.3. Pariziana că mitosferă 34 1.2. Pariziana personaj reprezentativ al secolului al XIXlea francez 48 1.2.1. Parizianism versus tipologia Parizienei 55 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium 66 1.2.3. Pariziana în viziunea romancierilor francezi 81 Capitolul ÎI Mitopo(i)etică aparentei: femeia pariziana 93 1) Spectacolul lumii 94 2) Spectacolul textului 95 3) Spectacolul personajului 95 2.1. Strategii de identificare: Pariziana că homo
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spațiu, spiritul aventurii, în care se suprapun anonimatul și hazardul. Parisul a impresionat întotdeauna prin fascinația de erotism și elegantă, legată de numele curtezanelor, mondenelor și Parizienelor fantasme literare mai seducătoare decât femeile reale. 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium Îmbinarea prozopografiei, etopeei și sociumul-ui conferă formă și coerentă personajului 100 și dinamica românului. În monografia Portretul literar, Silviu Angelescu menționează: "Identitatea falsă aparține unui plan al aparentelor, rezervat descrierilor de tipul prozopografie, cea reală, în schimb, alunecă într-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care se suprapun anonimatul și hazardul. Parisul a impresionat întotdeauna prin fascinația de erotism și elegantă, legată de numele curtezanelor, mondenelor și Parizienelor fantasme literare mai seducătoare decât femeile reale. 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium Îmbinarea prozopografiei, etopeei și sociumul-ui conferă formă și coerentă personajului 100 și dinamica românului. În monografia Portretul literar, Silviu Angelescu menționează: "Identitatea falsă aparține unui plan al aparentelor, rezervat descrierilor de tipul prozopografie, cea reală, în schimb, alunecă într-un plan ascuns, al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
100 și dinamica românului. În monografia Portretul literar, Silviu Angelescu menționează: "Identitatea falsă aparține unui plan al aparentelor, rezervat descrierilor de tipul prozopografie, cea reală, în schimb, alunecă într-un plan ascuns, al conformației morale, căutat de descrierile de tipul etopee" [1985, p.59]. Într-o apariție relativ recentă, J.-Ph.Miraux [p.15] precizează că portretul corespunde domeniului aparentelor, deosebindu-se de adevărul profund al eu-lui. În conformitate cu orizontul așteptărilor, se crede că Pariziana este o persoană extraordinară, având o aparentă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ales in creația lui Zola. Pariziana este o nouă formă originală de individualizare feminină. Dificultatea euristica esențială ține de definirea subiectului Parizienei, care nu este ușor de circumscris, din cauza portretelor vagi, intuitive și contradictorii aduse de scriitori și contemporani. Prozopografia, etopeea și socium-ul o înfățișează că pe un mister indescifrabil, fire contradictorie, având o feminitate expresiva. Am urmărit să punem în evidență cum se construiește și se întreține unicitatea Parizienei. Putem califica Pariziana că un personaj migrator, care face sistem în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
100 Cum arată în monografia Portretul literar Silviu Angelescu [1985, p.39-40], portretul este o figură ce conjuga prozopografia (termen desemnând în retorica clasică portretul fizic al personajului), care include descrierea corpului, figurii, semnelor particulare, vestimentației, podoabelor, trăsăturilor dinamice, cu etopeea (termen desemnând în retorica clasică portretul moral) spiritul superficial/profund, cultivat/necultivat, ironic/tolerant, aspect mobil/inert, particularitățile (comportamentale, de limbaj sau atitudine), curajul/prudență/lașitatea, sobrietatea/liberalismul, sinceritatea/ipocrizia, viciile/virtuțile. Într-o apariție relativ recentă, J.-Ph.Miraux
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița Intelectualii. "Capuținiștii"59 preocupați în permanență de "chestiuni arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea culturală"61, nu se deosebesc esențial de tineretul eliadesc din perioada posterioară
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]