391 matches
-
care conține 8,3 109 celule și o suprafață de 9100 cm2. Mărimea considerabilă a acestei suprafețe reactive de la interfața celulă-mediu este deosebit de importantă, deoarece explică practic capacitatea microorganismelor de a concentra coloranții, din soluțiile lor diluate, prin adsorbție. Protistele eucariote, mai mari, cu tendința de sedimentare mai rapidă și cu un raport suprafață/volum mai mic, au o capacitate de adsorbție mai mică. S-a determinat aria suprafeței specifice a biosorbentului obținut din alga neviabilă Spirogyra I02 de 0,154
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
3435, 2926, 1400 și 1054 cm-1 s-au deplasat la 3434, 2925, 1402 și respectiv 1051 cm-1. Așa cum s-a arătat, nămolul granular aerobic neviabil conține în principal bacterii, protozoare și EPS. Peretele celulelor bacteriene, membranele externe ale celulelor protozoarelor eucariote și EPS sunt compuse din proteine, lipide, polizaharide și acizi nucleici. Compușii organici din nămolul aerobic neviabil granular au grupe de tip acid carboxilic, aldehidă, hidroxil, sulfhidril, fosfat și amino capabile de a reacționa cu coloranții prezenți în soluție. Rezultatele
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
și biochimic, funcțiile celulare au loc la fel și aceste funcții sunt fundamentale pentru viață. Celulele, din punct de vedere morfologic se împart în două categorii (după E.C. Dougherty, 1957) a) procariote care nu au un nucleu bine dezvoltat; b) eucariote, în care nucleul este bine dezvoltat. In prezent se consideră și o a treia grupă de celule, diferită de celelalte. Acestea sunt “archaebacteria” care aparent sunt foarte departe în evoluție și diferența cea mai mare între acestea și celelate tipuri
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cu membrana celulară a bacteriei. Faptul că atât mitocondriile cât și cloroplastele se divid (în unele cazuri odată cu diviziunea celulară, în alte cazuri independent) a sugerat că organismele procariote și organitele specializate în conversia energiei au o origine comună. Celulele eucariotelor de origine animală sunt diferite de cele vegetale. Atât celulele animale cât și cele vegetale au membrana citoplasmatică; cele vegetale au însă o structură rigidă formată din celuloză sau din material asemănător celulozei, fapt ce le conferă o anumită rigiditate
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și este caracteristică doar sistemelor quasi-închise, precum segmentul în discuție al instalației de răcire, ori în instalații de alimentare cu apă. 2.3.2.2.1.2. Ciupercile Ciupercile, indiferent dacă sunt pluricelulare ori monocelulare, sunt organisme superioare bacteriilor, ca eucariote, adică cu nucleu individualizat. Din punct de vedere corosiv prezintă importanță trei clase [16], nefiind însă exclusă, mai ales în ceea ce privește constituirea foulingului biologic, și prezența altor clase de ciuperci. Aceste trei clase sunt: fungii imperfecți (mucegaiurile), Phycomycetae și Ascomycetae [16
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
special membrana, a condus la organismele monocelulare procariote (fără nucleu individualizat), precum bacteriile și algele albastre; − a doua membrană a fost cea celulară care, adăugată nucleului și altor organite, până atunci independente (precum cloroplastele, mitocondriile, ribozomii), a condus la organismele eucariote (cu nucleu individualizat) unicelulare, precum algele verzi, roșii și brune, protozoarele, flagelatele, ciupercile; − a treia membrană se realizează odată cu pluricelularitatea, fiind constituită de tegument; − a patra membrană, de astă dată de natură informațională (care poate fi subierarhizată sistematic ca individ
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
4.4.2), membrană (v. §2.3.4.4.1). Protozoarele modifică însă, ca urmare a metabolismului, rH-ul mediului, evident în sens oxidativ. Ca organisme heterotrofe, preferă medii reducătoare, totuși mai oxidante decât bacteriile, prin simplul fapt că sunt eucariote. Ca organisme monocelulare, protozoarele sunt dependente în mare măsură de caracterul redox al mediului (abia organismele pluricelulare vor căpăta o mai mare independență față de caracterul redox al mediului (v. §2.3.2.2.1.2). Ca și ciupercile, cu cerințe
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Tot în acest context, trebuie menționat faptul că, întrucât algele provin direct din heterotrofele ancestrale, categoria în discuție este de fapt un teren de tranziție din punct de vedere evolutiv; aceasta se manifestă prin existența, pe lângă cinci clase de alge eucariote și a uneia (cea mai veche) de procariote, anume algele albastre. Așa cum am arătat în §2.3.2.2.1.2, eucariotele, ca organisme apărute într’un mediu mai oxidant sunt adaptate, și prin urmare necesită, medii mai oxidante decât
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
teren de tranziție din punct de vedere evolutiv; aceasta se manifestă prin existența, pe lângă cinci clase de alge eucariote și a uneia (cea mai veche) de procariote, anume algele albastre. Așa cum am arătat în §2.3.2.2.1.2, eucariotele, ca organisme apărute într’un mediu mai oxidant sunt adaptate, și prin urmare necesită, medii mai oxidante decât procariotele. Urmare a acestor consecințe de natură redox, algele populează în general foulingul biologic exterior, iar în cazul celui interior, zonele oxidante
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
fi fotoautotrofe ori heterotrofe în funcție de prezența luminii, precum Euglena, și care pot popula întreaga instalație de răcire și ocupa orice loc în biocenoza foulingului biologic; un exemplu este Oscilatoria, algă albastră, deci inferioară și, totodată, cert, corosivă. Tot așa, algele eucariote, iubitoare de rH-uri oxidante, sunt întâlnite în foulingul biologic exterior, iar algele procariote în cel interior, cu nivel de oxidare mai redus. Cât privește acțiunea algelor asupra mediului, aceasta este diferențiată, avînd în vedere heterogenitatea acestei categorii de plante
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de oxidare mai redus. Cât privește acțiunea algelor asupra mediului, aceasta este diferențiată, avînd în vedere heterogenitatea acestei categorii de plante. Anume, algele „heterotrofe“ modifică rH-ul mediului spre oxidant, iar algele autotrofe spre reducător, iar în acest ultim caz, eucariotele mai mult decât procariotele (pe măsura avansării pe scara evolutivă, acțiunea modulatoare redox asupra mediului este mai puternică [41]). Conform afirmației altor autori, mediul se alcalinizează [56] adică, așa cum am mai arătat [7], devine mai reducător. În contextul acestei acțiuni
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
acțiunii unui factor xenobiotic care depășește limitele tolerabile sau ale morții λ - lungimea de undă a unei radiații metazoar - animal pluricelular, inclusiv omul miceliu - totalitatea hifelor, aparatul vegetativ al ciupercilor mitocondrie - organit citoplasmatic, implicat în respirația celulară, prezent doar la eucariote mixotrof - calitate a unui organism de a folosi succesiv/alternant, temporal sau spațial, autosau heterotrofia, ca o reacție la condițiile de mediu specifice variabile - tot temporal sau spațial moluscă - reprezentant al unei încrengături polimorfe de animale nevertebrate, în majoritate acvatice
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
2]. Gena receptorului androgenic este localizată la nivelul cromozomului X în regiunea q11-q12 și are o lungime de aproximativ 90 kilobaze (kb). Regiunea codantă conține 8 exoni. Au fost descrise mai multe subtipuri de ARN pentru receptorul androgenic în organismele eucariote. Receptorul androgenic este exprimat în majoritatea țesuturilor umane. Promoterul receptorului androgenic nu prezintă secvențele consensuale TATA sau CAAT dar conține elemente responsive pentru cAMP și pentru numeroși factori de transcripție ca SRY, SF1, receptorul estrogenic, factorul de transcripție nucleară NFkB
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
animale și microorganisme, genele pe care acestea le conțin, complexitatea ecosistemelor pe care le formează în mediul biologic”, care se manifestă pe trei niveluri (Fig. 1): * specific/biologic * genetic * ecosistemic. Diversitatea speciilor include tot spectrul organismelor de pe Terra, procariote și eucariote, indiferent de regnul căruia îi aparțin. Diversitatea speciilor reprezintă nu numai răspunsul adaptărilor ecologice și filogenetice ale populațiilor la particularitățile mediului, ci și baza resurselor primare și alternative pentru om (hrană, adăpost, materie primă, produse pentru tratarea unor boli etc.
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
fertilizare. 6) O serie de gene pot influenta aceeași însușire. 7) Mai mult de o genă este localizată într-un singur cromozom (cromozomul este structura specifică alcătuită dintr-o moleculă de ADN înconjurată de proteine), prezent în nucleul organismelor superioare eucariote (eucariotul este organismul al cărui celulă are nucleul separat de citoplasmă printr-o membrană bine definită și al cărui material genetic este purtat de cromozomi). 8) Schimbul de gene este posibil ca și schimbul de părți de cromozomi. 9) Mai
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
a interferonilor. Moleculele clasice de interferoni sunt administrate zilnic sau de mai multe ori săptămânal. Formele pegylate au farmacokinetică ameliorată, fiind preferate în practică datorită administrării la intervale de timp mai mari (săptămânal). 3.1.3 Antifungice Fungii sunt organisme eucariote cu organite celulare care au funcții fiziologice similare celulelor umane, explicând dificultatea realizării unor medicamente cu toxicitate selectivă asupra structurii fungice. Din punct de vedere al sediului anatomic afectat, micozele sunt muco-cutanate și sistemice. Decizia tratamentului antifungic ar trebui să
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
din linii genetice „pure”, sunt dotați fiecare, pentru același caracter de bază, cu două forme identice ale aceleiași gene (aa pentru unul, bb pentru celălalt), se spune că sunt homozigoți. În reproducerea sexuată, celulele care au un nucleu, adică celulele eucariote, posedă câte două exemplare din fiecare cromozom, adică două serii complete din toate genele speciei, un exemplar din fiecare cromozom provenind de la spermatozoid, iar celălalt de la ovul. Dacă acestea diferă Între ele prin cel puțin un caracter, produsul Încrucișării lor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la instalarea stării de transformare malignă a celulelor. Din „gene ale vieții” care asigură controlul proliferării celulare și al citodiferențierii, protooncogenele devin „gene ale morții”. Protooncogenele au fost bine conservate în cursul evoluției de peste 600 de milioane de ani a eucariotelor, prezentând o remarcabilă omologie de secvență și de funcție la specii aflate pe diferite trepte ale scării filogenetice, de la drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) și viermele nematod Caenorhabditis elegans și până la specia umană (Homo sapiens). Protooncogenele au funcții complexe și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
transduse de retrovirusuri. Figura 17.5. Transformarea malignă indusă de oncogena v-src a virusului sarcomului Rous (după M. Bishop, 1982). Oncogenele retrovirale nu conțin introni, în timp ce oncogenele celulare au totdeauna structură mozaicată, discontinuă, în care exonii alternează cu intronii. La eucariote există gene care și-au pierdut intronii, dar nu se cunoaște nici una care să-i fi dobândit. Virusurile transductoare au o eficiență foarte mare de transformare a celulelor in vitro (24-48 de ore), iar in vivo ele produc tumori la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a fost simbolizat PDGF. Această descoperire a permis să se facă pentru prima dată legătura dintre oncogene și proteine celulare cu activități fiziologice cunoscute. Transformarea malignă este intim legată de dereglarea mecanismelor care modulează diviziunea celulară. Ciclul celular al celulei eucariote are două componente: interfaza sau compartimentul replicativ și mitoza sau compartimentul distributiv (fig. 18.1): a) Interfaza sau compartimentul sintetic (replicativ) realizează dublarea cantitativă a componentelor moleculare ale celulei-mamă în vederea asigurării unei echipartiții a lor în cele două celule-fiice ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulele aflate în repaus (quiescent) în faza G0 să treacă în G1, urmat de S, G2 și mitoză. Parcurgerea ciclului celular este controlată de familia de proteinserină/treonină kinaze, bine conservată în cursul evoluției și care reglează ciclul celular la eucariote. Proteinele reglatoare ale ciclului celular funcționează în două puncte majore, controlând progresia celulelor din G1 în S și tranziția din G2 în M. Componentele aparatului molecular care condiționează desfășurarea ciclului celular sunt reglate atât de factori de creștere mitogenici, cât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
desemnat MPF și s-a dovedit a fi o protein-serin/treonin kinază compusă din subunități catalitice și reglatoare, constatându-se ulterior că, de fapt, el este un reglator universal al tranziției G2-M, atât în mitoza, cât și în meioza tuturor eucariotelor. Subunitatea catalitică a MPF din ovocitele de broască este omologul protein-kinazei codificată de gena cdc 2, de la drojdia S. cerevisiae, genă care a fost izolată de la o mutantă a acestei drojdii, în anul 1970. Cealaltă subunitate a MPF este ciclina
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
său, degradarea proteolitică a ciclinei B inactivează MPF, permițând ieșirea celulei din mitoză și inițierea citokinezei. Cdc2 și ciclina B sunt membri ai unor familii mari de proteine care sunt implicate în reglarea unor tranziții adiționale din ciclul celular al eucariotelor. Ciclurile celulelor animale sunt reglate nu numai de cicline multiple, ci și de multiple kinaze înrudite cu Cdc2. Celulele animale au în plus față de ciclinele mitotice (de tip B), cicline distincte, de tip A, care joacă rol atât în replicarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și lui Harold E. Varmus pentru descoperirea originii celulare a oncogenelor retrovirale. În urma cercetărilor efectuate în diferite laboratoare din lume, a fost identificată o familie mare de gene care reglează prin produșii lor proteinici creșterea și diviziunea normală a celulelor eucariote. Alterarea structurală și funcțională a acestor gene le transformă în oncogene celulare și acestea deturnează celula normală pe calea transformării maligne. Spre a identifica genele care controlează creșterea și diviziunea celulară în celulele normale, Bishop și Varmus au studiat retrovirusurile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
prin produșii lor, reglarea desfășurării normale a diviziunii celulare. Diferența dintre o oncogenă virală și o oncogenă celulară (fig. 19.1) constă în aceea că oncogena virală nu are structură mozaicată, pe când oncogena celulară prezintă o structură mozaicată caracteristică genelor eucariote, în care secvențele codificatoare (transcrise și traduse) - exonii - alternează cu secvențele necodificatoare (introni) transcrise, dar excizate din pre-ARNm, în cadrul prelucrărilor posttranscripționale prin splicing. Aceste cercetări au condus la concluzia că oncogena din genomul viral nu este în realitate o genă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]