112 matches
-
ortodox, deportat timp de șase ani în lagărele create în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1947-1964). Este foarte semnificativ faptul că scriitoarea și-a ales drept pseudonim numele satului ardelenesc unde s-a născut mama sa, creând astfel o rimă internă eufonică între Ana și toponimul Blandiana. Descoperim în această denumire tema principală a literaturii sale: dorul pentru viața de la țară și obiceiurile satului, nostalgia după o existență a cărei rațiune de a fi era înrădăcinată în conștiința românilor prin intermediul idealurilor și
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
fi cel mai indicat. Se pot, desigur, imputa și alte deficiențe prezentului volum. (Între ele, consemnarea unui personaj, în secțiunea de Inventar, nu după nume, ci după poreclă. Căci cel care, în Art. 214, e botezat, accidental, Ampotrofagul, se legitimează eufonic, după scripte, drept Mache al popii Zamfirache.) Subiectivitatea, înțeleasă volubil ca lejeritate, îl costă scump pe autor. Din fericire, acestea sunt chestiuni mai mult sau mai puțin conexe. Le-am menționat, totuși, din pricina contrastului izbitor cu restul cărții, altminteri extrem de
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
a fost gîndit ca o structură armonică. După sute de poezii romantice, satirice, descriptive, concluzia la care poetul Macedonski pare a fi ajuns este aceea a supremației muzicii, ferită de anecdotic. Poetul își rostește acum versurile în transă, deoarece magia eufonică acționează asupra lui ca un drog. Epigraful final al volumului încearcă să surprindă, cu ajutorul unei metafore, starea de beatitudine ultimă, aproape inexplicabilă: "De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele expresive ale limbii române, apte să producă - prin conotaț iile lor peiorative și prin sonoritatea deloc eufonică - efecte comice, se numără și sufixul -ăraie. Substantivul căruia i se adaugă sufixul popular și familiar capătă sens colectiv, dar mai ales semnificații depreciative: „prost”, „fără valoare” sau cel puțin „nedorit”. Nu sunt multe derivate de acest tip: mai cunoscut
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
unde apar rupturile de nivel, glisările semantice rapide, scânteile de sens și emisiile de emoție pe care proza nu le poate produce; iar în ordine stilistică, decisivă e structura retorică în care stau încorporate decorul și celelalte componente referențiale: valorile eufonice și de concretețe lexicală, eliptismele, tropismele care se aplică realului și îl dislocă, îl distorsionează, îl supun unui soi de reconstrucție după legi noi - toate acestea participă la constituirea unui gen literar cu manifeste veleități «parareale». Prin urmare, exagerând puțin
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
n-au dorit și nu doresc încă să țină seama de argumentele ce-au fost aduse de repetate ori, din 1990 încoace, în sprijinul revenirii la scrierea generalizată cu â în interiorul cuvintelor (cu excepția celor cu prefixe) și a formelor mai eufonice sunt, suntem, sunteți, nici nu vor să se conformeze unei tradiții ce există, în scrisul românesc, de mai bine de un secol". Comentariu: a. "Obstinația" invocată în scrisoare aparține ambelor tabere, adică nu doar celor care "n-au dorit și
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
a-și pleca urechea la argumentele de sens contrar. b. Scrierea generalizată cu â în interiorul cuvintelor nu reprezintă unica tradiție ortografică, unele publicații și edituri prestigioase (Viața românească încă de la apariție: 1906) refuzînd s-o îmbrățișeze. Cît privește formele "mai eufonice" sunt, suntem, sunteți, lucrurile arată puțin altfel decît le prezintă scrisoarea a doua. Forma sînt, derivată din latinescul sint, a fost singura cunoscută și utilizată de români pînă spre jumătatea secolului al XIX-lea. O foloseau consecvent, în tipăriturile chirilice
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
n-avea pentru poet realitate fonetică, fiind exclusiv o formă ortografică. Aceeași situație se regăsește la V. Alecsandri, G. Coșbuc, Al. Macedonski, Ion Barbu și mulți alții. Vreți totuși un autor care să-l fi folosit în rimă pe "mai eufonicul" sunt ? Iată-l: "La tîmple mi s-a strîns părul cărunt/[...]/ Dar tînăr sunt, același încă sunt" (M. Beniuc, Furtuni de primăvară). Nu cred totuși că, drept model de limbă românească, îl vom prefera pe Beniuc lui Eminescu. III. Scrisoarea
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
vă alătura o transcriere conformă cu regulele aici stabilite. Este Cântecul gintei latine, ce l-am transcris, cântat de acel poet și coleg al nostru, căruia natura pare a-i fi dat menirea de a înfățișa generațiunilor contimporane toată frumusețea eufonică a limbei noastre materne." Mai înainte de a relua câteva pasaje din poemul transcris ca probă, cităm din nota redacției 3) la acest raport: "Odată cu reintrarea d-lor Alecsandri și Maiorescu în sânul Academiei, după invitarea însăși a Academiei, era firesc
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
vraja unui descântec de abolire a timpului și spațiului. Deshumării și revizitării trecutului, solipsismului agravat de obsesia morții, i se opune deplinătatea vieții, chiar dacă efemeră (carpe rosam) și care își va găsi consolarea în ,mireasa viitorului", în panteismul euritmic și eufonic, dar mai cu seamă în jertfa unică și învierea Mântuitorului. în acest sens, memorabile sunt cele câteva narațiuni de inspirație religioasă, ,Fragment creștin", ,îngerul din noaptea învierii", ,Cuminecătura", din pricina cărora cartea i-a fost respinsă în anii ^80 de Editura
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
preponderență muzici situate sub semnul tragicului și al dramaticului. 4) Un text literar, religios, filosofic devine pretext în situația în care se manifestă o puternică tendință de instrumentalizare a vocii umane, conotațiile literare, religioase, filosofice etc. eșuînd în componente strict eufonice (mouth-music). 5) Diether de la Motte distinge cinci categorii de raporturi impuse de iuțeala derulării simultane a textului muzical și a celui literar: a) recitativul pe un ton (textul literar se consumă rapid, în timp ce muzica zăbovește într-o unică stază, atenția
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
că trepidația cvasi-empatică a traducătorului între cuvântul poetului (de) tradus (de echivalat transfigurativ-semantic, vezi procedeul Sorkin), în triunghiul Bermuda al conjucturii, al travaliului, uneori acribic, între sensurile textului originar ce se vor transferate cât mai fidel ca esențe, euristic și eufonic, ci nu ornamentic, ca patos poietic, ci nu corupție în prozaic, așa cum constatăm uneori). Un prieten poet îmi atrăgea atenția asupra unui hiatus între traducătorul-om și traducătorul-computer: „traducerea computerului, programat dar fără simțire proprie..., spunea el, este act al
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
mult, nici mai puțin decât să însceneze haosul. Să articuleze minuțios un fenomen de dezarticulare, un covârșitor proces de dezintegrare. Numai că (aici e-aici) Matei Vișniec este, structural, un arbitru al eleganței stilului (până și frazele lui sunt funciarmente eufonice). Având un suflu cartezian de la prima la ultima pagină, romanul acesta pare mai degrabă un joc de societate cu reguli (încă) absconse decât o apocalipsă veritabilă.
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
prieteni s-au desprins din rânduri") și dor după ireversibila mitologie personală (deplinătatea vieții în peisajul transilvan). Alternând ritmul unui amplu melos învăluitor și rima versatilă ce amintesc de dramatismul versurilor târzii ale lui Vasile Voiculescu, cu tropul febrilei elegii eufonice tip "mai am un singur dor" sau "stelele-n cer", Ion Horea se lasă pătruns de misterul morții și al credinței. își exorcizează "marea trecere", pe care de câțiva ani buni o privește-n față, amănunțind-o în cântece și
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
își păstrează și un teritoriu de autonomie formală, îngăduindu-mi să mă joc cu ele, la fel cum aranjam cubulețele colorate, în copilărie. Ba chiar îmi permit să inventez cuvinte sau încărcături gramaticale noi, care prin aportul lor semantic și eufonic, creează sonorități și sugestii noi, surprinzătoare, frumoase. Nu depind de anumite condiții pentru a scrie. Îmi place să ascult muzică, dar asta nu mă condiționează. E adevărat că prefer să fiu singur, dar mă stimulează la fel de bine prezenta alături de mine
UN POET CU O IMAGINAŢIE MEREU ÎN CĂUTARE DE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361229_a_362558]
-
a nu se confunda cu Algebra lui Camil Petrescu, căruia nu-i permit să scoată o revistă cu acest nume, câtă vreme nu-mi va explica de ce -1 este un simbol de perpendicularitate. Revista ar purta un titlu arbitrar și eufonic, iar pe frontispiciu, ca moto, dictonul lui Platon: "Nimeni să nu intre aici, dacă nu-i geometru". Asta nu înseamnă că poeții vor fi excluși. După cum ți-am spus, pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămânând poet
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
excelentă stăpânire a limbii, a mijloacelor specifice, într-o lirică a meditației grave, adânci, exprimată în metafore, în care modernitatea și sensibilitatea secolului se confundă, cu vigoare clară, de o marcată originalitate, tumultuos și muzical aproape, într-o subtilă rezonanță eufonică, cu trimiteri, accente și imagini simbolice, cu marele torent al liricii europene de înalt nivel, de la Rimbaud și Baudelaire, la Rilke și Blaga. Și, încă odată, la Țvetaieva și Nichita Stănescu.” (Nicolae Breban) „Țineam în mâini o Biblie a supraomului
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
pe care însă autoarea nu a apucat să-l realizeze. Partea a II-a, mult mai amplă decât prima, cuprinde 20 de capitole, pe care le vom împărți în două volume. Volumul II: I. Sistemul fonetic II. Terminologia III. Combinația eufonică IV. Cerebralizarea consoanelor dentale V. Substantivul VI. Adjectivul VII. Pronumele VIII. Numeralul IX. Regulile declinării X. Nedeclinabilul Volumul III: XI. Verbul XII. Conjugarea verbelor XIII. Conjugarea verbelor - continuare XIV. Verbele derivate: clasa a X-a XV. Verbele intranzitive, verbe cu
CUVÂNT INAINTE LA MANUALUL DE LIMBĂ SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361138_a_362467]
-
Din harul vieții, cel divin, / Și toate-n suflet se unesc / Să facă totul mai senin. // Din ele prin sublim ceresc / Se nasc doar versuri în secret, / Și cei din jur le pomenesc / Sub semnul unui nou poet.” Cursive și eufonice, curgând lin precum apele de câmpie, având răcoarea izvorului de cristal, poemele Virginiei Vini Popescu aduc o stare de liniște și binefacere spirituală, cu rol taumaturgic pentru oricine este deschis la ele. Iar în „Frumoasa Doamnă, Poezia” - autoarea scoate în
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
expresivitate modestă. Urmarea este o lirică adresată, cu prioritate, intelectului. Poetul, profund meditativ, nu este cufundat în sine, ci își calculează bine, cu luciditate, expresia - de unde rezultă o poezie (a cărei calitate cu totul elegiacă este discutabilă) limpede și iradiantă, eufonică, splendidă și, mai ales, filozofică - mizând mult pe intuiția lectorului, dar încurajând și fantezia acestuia. FONOLOGIA. MORFOLOGIA Simpla deplasare a punctului de intensitate a unui cuvânt (acțiune de reașezare în ordinul ponderabilității) întărește centrul de greutate al semnificației acestuia. Ritmul
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
te descriu, dar nu mai am cuvinte!” Un capitol foarte interesant, intitulat „Vitralii lirice” este dedicat Rondelurilor, altă specie de poezie cu formă fixă cu 3 strofe, 13 versuri și versul 1 se repetă la mijloc și la sfârșit. Sunt eufonice, strălucesc de imagini frumoase, au și ele un ton elegiac și rima încrucișată. Cele mai multe sunt rondeluri de alean. Metafora și personificarea sunt cel mai des folosite figuri de stil: „Frunzele în triluri zboară/ Vântul tânguie-n pustiu” (Rondel arămiu). Poeta
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
ochiul zilei plâns / zadarnic trec milenii / mi-e zborul piatră / și piatra nimic / când pleoapa nopții cade / pe lumina ce crește / ca o scamatorie”. (Ciornă pentru suflete). Toată poezia este foarte densă, bogată în înțelesuri, degajă un anume mister, este eufonică, susținută de un ritm interior care-i dă și substanță. Cu grația zborului printre cuvinte ca a unui fluture valsând printre petale, stamine și pistil, poeta spune: “eu sunt un fluture”, “ales de vânt / spre culmea din cuvânt”, simbolizând prin
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
își păstrează și un teritoriu de autonomie formală, îngăduindu-mi să mă joc cu ele, la fel cum aranjam cubulețele colorate, în copilărie. Ba chiar îmi permit să inventez cuvinte sau încărcături gramaticale noi, care prin aportul lor semantic și eufonic, creează sonorități și sugestii noi, surprinzătoare, frumoase. Nu depind de anumite condiții pentru a scrie. Îmi place să ascult muzică, dar asta nu mă condiționează. E adevărat că prefer să fiu singur, dar mă stimulează la fel de bine prezenta alături de mine
CÂND EXPERIENŢA VIEŢII IA FORMĂ DE POEZIE. INTERVIU CU POETUL CREŞTIN IONATAN PIROŞCA [Corola-blog/BlogPost/354307_a_355636]
-
și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”) Apele par în toposul rotund al lacului de o feerie neîntânlită, într-un vers pe care Tudor Arghezi îl crede cel mai frumos, mai eufonic din poezia româmnească: „În cuibar rotind de ape peste care luna zace.” Aceste ape devin începutul lumii, stăpânite de imaginea lunii, nemișcată, sugerată de verbul „zace”. Acum Călin devine un Făt-Frumos, iar mireasa o zână: „Astfel vine mlădioasă, trupul ei
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
la un moment dat, verbul umblă, atribuit în mod obișnuit, viețuitoarelor terestre, își răsfrânge semantismul asupra aerului: „aerul umblă desculț”. Volumul Ochiul de foc, apărut la ed. Autograf, își are normele estetice în modernism, iar viziunile, declamate uneori fără interes eufonic, sunt încadrabile în lirica neomodernistă. Schimbarea clasei gramaticale a cuvintelor, dispoziție curentă la N.N. Negulescu, amintește de poetica stănesciană. Și unele simboluri (timpul, materia, ochiul, sfera, oul) răsfrâng sugestii din aria celor 11 Elegii. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]