112 matches
-
a unei persoane/personaj - a descrie un peisaj - a rezuma o intrigă - a redacta un eseu - a redacta o narațiune, respectând anumite cerințe - a redacta o scrisoare oficială/CV 1-2 ore, 3-4 ore GRAMATICĂ 1. Articolul - hotărât și nehotărât - modificări eufonice - valorile articolului neutru Io 2. Substantivul - substantive defective de număr - formarea prin derivare și compunere - genul și numărul substantivelor 3. Adjectivul - apocopare - modificarea de sens în funcție de poziția față de substantiv - grade de comparație (forme regulate/neregulate) - adjectivul posesiv - adjective nehotărâte și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
Roger Eugene Eno (n.1959, Woodbridge, Anglia) este cunoscut în primul rând că un compozitor de muzică ambientală. A început lecțiile eufonice la doisprezece ani iar la șaisprezece a intrat la Colegiul Colchester pentru a studia muzică. La absolvire, și după o perioadă de cântări în stradă prin Londra (unde a împărțit pentru scurt timp o casă cu artiștii Mark Wallinger și
Roger Eno () [Corola-website/Science/323485_a_324814]
-
preponderență muzici situate sub semnul tragicului și al dramaticului. 4) Un text literar, religios, filosofic devine pretext în situația în care se manifestă o puternică tendință de instrumentalizare a vocii umane, conotațiile literare, religioase, filosofice etc. eșuînd în componente strict eufonice (mouth-music). 5) Diether de la Motte distinge cinci categorii de raporturi impuse de iuțeala derulării simultane a textului muzical și a celui literar: a) recitativul pe un ton (textul literar se consumă rapid, în timp ce muzica zăbovește într-o unică stază, atenția
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
inițiatice prin memoria inconștientă a limbajului. Se conturează astfel harta cu mai multe dimensiuni (geologice, topografice, mediumnice, de breviar suprarealist) a unui spațiu dincolo de orice convenție și amprentă culturală, un spațiu suprafantezist al unei pseudomitologii unice, cumva epifanice. Asocierile surprinzătoare, eufonice, viziunile feerice și vaporoase ale imaginarului glacial & incandescent alternează în ritmul unei dense secvențialități care creează, la nivel lingvistic, un efect iluzoriu de sens. Textele trebuie ,decriptate" la un alt nivel, unul profund individual, urmînd logica posibilă a unui subconștient
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
expresiv? a versurilor, are el Însu?i o semnifică?ie aparte, Întrucat: „... ansamblul morfologic integrator este ales de poet dintre cuvintele ce de?în o semnifică?ie bogat? ?i sugestiv?, adesea asociat? cu con?inuturi de mare altitudine ", iar efectul eufonic al cuvintelor din aceste versuri: „... nu poate intra perfect Într-o reprezentare a noastr? decât secondat ?i de contextul În care se integreaz?. Adev?rata valorificare rezult? numai din asocierea lor În grupuri cu caracter constante ". (E. Papu) Prin cântec
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
este tradus de Skeat (1883: 42) prin termenul "idle" = "inactiv", "leneș"; este posibil să fi fost derivat de Chatterton de la cuvîntul Lethe, rîul care aduce uitarea în mitul grec, căruia i-a adăugat un sufix adjectival - en, și un infix eufonic - l. Că Chatterton l-a folosit pe Bailey ca pe o hartă lingvistico-istorică-culturală pare sigur dacă privim și la conținutul volumului al doilea al dicționarului, structurat pe principiul clasificării pe materii: cuvinte tehnice, termeni din arte și științe (printre care
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
la poetique (Travaux au Cercle linguistique de Prague, vol. IV, 1930), urmărind selecția fonemelor (nu a sunetelor particulare), ceea ce le conferă altă frecvență decît frecvența lor obișnuită în limbă (idee reluată în studiile de statistică, astăzi), dispoziția lor în scheme eufonice pe bază de contraste, nu numai de reluări (sugestii muzicale), intonația, ritmul etc. Paul Delbouille, Poesie et sonorite, Paris, 1961, reia unele idei ale lui Mukafovsky, insistînd asupra valorilor semantice ale contrastelor fonologice. Sextil Puscariu a intercalat în Limba română
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
poion", "onomastikós"), nume despre care nu se știe nimic și care apoi au fost "corupte prin uz, "derivate"". Dacă "numele primitive" date de zei, trăiesc în paradisul motivației, cele derivate - creații umane - înseamnă convenție, arbitrar, marcând trecerea de la adevărat la eufonic 13. Fenomenul desacralizării, al golirii afectivității, al pierderii semnificației originare este echivalent, în terminologia spitzeriană, gramaticalizării: "nomina sacra vizând spre transcendență, devin, printr-un proces de golire, de formalizare, cuvinte sacrilege, apoi își pierd chiar și această relație negativă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
convenția, arbitrarul, nemotivarea"53. Discursul platonician tinde spre o limbă "alcătuită numai din "nume primitive", așadar numai din nume "date de zei", "numele derivate" fiind rezultatul unei "devieri", care a răsturnat "sensul auroral al cuvintelor", mutând accentul de pe adevărat pe eufonic 54. Cuvintele derivate, însă, au încărcătură pragmatică, arată spre realitate, spre natura lucrurilor, sunt indici sau semne indiciale (Ch. Peirce)55 sunt, în termenii de azi, identificabili pe cale ostensibilă ("dacă noi nu am avea voce, nici limbă, dar am vrea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-i originea din Sanctus Iohannes (varianta intermediară, Sândziană)18. O altă ipoteză etimologică este cea a lui Vasile Pârvan care preia de la Sextil Pușcariu etimonul Diana pentru Zâna și consideră că Sânziana se revendică din Sancta Diana, fiind "o formă eufonică, analogistică, de ordin secundar" a lui Sânzana, iar închinătorii Dianei - Dianatici, zănatici 19. Pe urmele lui Vasile Pârvan, pentru E. Lozovan, faptul că Sânziana, zeitate lunară, provine din Sancta Diana "nu ridică nicio dificultate fonetică", ipoteza provenienței din Sanctus Johannes
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de Academia Civică), de la poveștile de viață sau extensia biografică a percepției prin oralitate a rezistenței anticomuniste (din cadrul Institutului de Istorie Orală din Cluj-Napoca), se poate articula un discurs coerent marcat de arhivă-memorie-oralitate și se poate susține un discurs public eufonic și de mare credibilitate și acuratețe asupra rezistenței armate anticomuniste. Parcursul marcat de transferurile succesive ale amintirii În memorie și ale memoriei În istorie 66 va profila și valida valențele unei „noi istorii” În perioada postcomunistă În România. Impostarea istorică
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape și aur în aer.” Aceeași obsesie eufonică metaliferă domină subconștientul bolnav al lui Eminescu, autor în anii întunecării al strofei perfecte ce urmează : „Atâta foc, atâta aur, Ș-atâtea lucruri sfinte Peste-ntunericul vieței Ai revărsat, părinte.” Ca substanță concretă cu structură minerală, aurul va fi un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în fapte artistice avem nevoie de sens, de context și de "ton". (a) Acest lucru poate fi demonstrat clar prin studierea rimei. Rima este un fenomen extrem de complex. Ca repetiție (sau semirepetiție) a sunetelor ea nu are decât o funcție eufonică. 213 Rimarea vocalelor este determinată, după cum a arătat Henry Lanz în Physical Basis of Rime (Baza fizică a rimei) *6, de repetarea armonicelor lor. Dar, deși poate fi fundamentală, această latură sonoră nu este, evident, decât un aspect al rimei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera pictorilor populari, imaginea icoanelor tradiționale, artificiosul fiind cultivat cu intenție. Grațiosul miniatural alternează cu metafora rară și asociațiile surprinzătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
de nivelul textual la care se produce. 2.9.1. Figuri de sunet/de nivel fonetic (metaplasme) Aliterația este figura de stil ce constă în selectarea cuvintelor în care se repetă o con soană sau grupuri consonantice, având un efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin vulturi vântul viu vuia ( G. Coșbuc). Asonanța se realizează prin repetarea unei vocale accentuate sau a unui grup vocalic, în scopuri expresive: Când torsul saude lal vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vibrare, întrun oftat adânc și greu 5. motive literare: stelele, munții, marea, urșii, somnul, luna etc. 6. Figură de construcție supralicitată de simboliști, repetiția are în poezia dată conse cințe multiple. La nivel fonetic, această figură a insistenței are efect eufonic, contri buind la muzicalitatea versurilor. La nivelul sintaxei poetice, repetarea unor sintagme (La Polul Nord, la Polul Sud // Când dintre munții solitari) și a unor enunțuri ( Și dorm adânc, și dorm mereu) are drept consecință simetria sintactică și reliefarea unor motive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o prea frumoasă fată"), exprimarea gnomică, aforistică (maxime, sentințe, percepte morale): Dar piară oamenii cu toți/ S-or naște iarăși oameni". Armonia și muzicalitatea versului s-a obținut prin varietatea de ritm și rimă (ritmul iambic, rima încrucișată), prin efecte eufonice, perioade iambice de 7-8 silabe, amintind de ritmul baladelor germane Teme, genuri și specii literare în "Luceafărul" Exegeții au identificat următoarele teme: tema timpului (timpul individual și timpul universal); tema spațiului (planul uman-terestru și planul universal-cosmic); tema cosmosului (haos, noaptea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În ce rumori, printre flaminge,/pe apă, soarele naval!/ Pe apă, soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul este deliberat, iar poemele au un caracter programat polemic. Caragialeta (1998; Premiul ASPRO pentru experiment) este un dialog peste timp cu opera marelui dramaturg, un fel de traducere într-o limbă poetică din momentele, schițele și teatrul acestuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
a cărui repetare subliniază forța expresivă a versurilor, are el însuși o semnificație aparte, întrucât: „Ansamblul morfologic integrator este ales de poet dintre cuvintele ce dețin o semnificație bogată și sugestivă, adesea asociată cu conținuturi de mare altitudine ", iar efectul eufonic al cuvintelor din aceste versuri: (E. Papu) Prin cântec („..lumea muzicii atinge mai mult rădăcina ființei noastre" Manuscrise), prin arta sunetelor, omul poate ajunge mai ușor la esența lucrurilor (ca odinioară Orfeu), iar gândirea eminesciană atribuie acestui concept un sens
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
o scriere cuvântul „vergură“. Dar Convorbirile literare a criticat pe Hasdeu spunându-i că vorba nu este românească, că niciodată un țăran român nu va întrebuința cuvântul vergură, fiindcă românul nu cunoaște decât cuvântul „fecioara“ care este și mult mai eufonic decât „vergură“.52 Hasdeu răspunde: Mai întâi citează din cronicari și texte religioase unde se găsește cuvântul „vergur“. Dacă este în vechea limbă vergur la masculin, de ce n-ar fi ro mâ nesc bucureștiul în 1871 89 49. În carte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dascălilor ardeleni. Acești reformatori au contribuit ca limba română scrisă să nu mai fie, câtva timp, limba vorbită. Era numai o limbă de compoziție și de tendință.53 Cu mai mulți ani în urmă se scria o românească mult mai eufonică și logică decât limba scrisă pe la 1871, când am venit în București. Iată de pildă o satiră scrisă pe la 1838 de către C. Bălăcescu, care avusese mare răsunet la vremea ei și care era încă citată de către cei mai în vârstă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
poliizotopie, heterotopie / 175 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de Francis Ponge <1> / 180 2.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <3> / 184 3. Legări ale semnificantului / 187 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale / 188 3.2. "Furia jocului eufonic" în Sonnet d'automne [Sonet de toamnă] de Baudelaire / 191 3.3. Gimnastul de Francis Ponge <2> / 196 4. Între spus și nespus: de la elipsă la implicit / 200 4.1. Elipsa ca formă de construcție textuală / 200 4.2. Forme
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vedea în capitolul 5 că aceste fapte sînt legate de structurarea textelor în perioade. În afară de poezie, de sloganuri și de snoave, legarea prin eufonie poate interveni și în proză. Astfel, fraza lungă din T4 apare ca fiind saturată de reluări eufonice: T4 Ayant TeRRAssé L'AFFICHeur ACHILLe, ILs Le TIRèrent suR TouTe LA LongueuR de LA PAsseReLLe d'ALFoRtvILLEe, PuIs Le PRécIPITèRent. (Fénéon) [Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile, ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville, apoi îl azvîrliră
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
desăvîrșită a acestor forme de legări se regăsește în poezie. Așa se justifică următoarele două scurte analize care urmează, una a unei poezii cu versificație aparent clasică, cealaltă a unei proze poetice aparent emancipată de vers. 3.2. "Furia jocului eufonic"20 în Sonnet d'automne [Sonet de toamnă] de Baudelaire Din cele peste 120 de poeme din Les fleurs du Mal [Florile Răului], 60 sînt sonete, din care majoritatea sînt sonete franțuzești cu cinci rime (A și B, una masculină
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Rima este doar un caz particular, oarecum condensat, al unei probleme cu mult mai generale, putem spune chiar al problemei fundamentale a poeziei, care este paralelismul" (1963: 235). Conform acestui principiu, fiecare rimă se sprijină pe alte foneme sau grupuri eufonice (paronomaze) prezente în versuri. • Rima în /al/ Dacă examinăm îndeaproape materialitatea sonoră a versurilor care conțin rima în /al/, constatăm că acestea se compun dintr-un prim grup: 1 ILS Me disent, Tes yeux, cLairs coMMe Le crisTAL: t + al
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]