90 matches
-
prezent la mai multe alge. În afara de luminozitate, euglena poate, de asemenea, percepe temperatura. Ca structură, acestea prezintă un perete celular, protoplasmă, un singur nucleu, flageli, pirenoid, vacuole contractile, stigmă, precum și plastide. Vacuolele controlează nivelul de salinitate a celulei euglenei Euglenele se pot găsi în ape sărate, dulci (cel mai des), precum și în orice mediu umed bogat în substanțe organice. Algele constituie un grup diversificat, în care intră algele propriu-zise — verzi, roșii și brune — și algele aurii — diatomeele. (A se observa
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
Euglena este un gen de protiste unicelulare care se mișcă cu ajutorul unui flagel. Este cel mai bine studiat gen din clasa Euglenoidea, o clasă diversă care conține 54 de genuri și cel puțin 800 de specii. Euglenele pot fi găsite în
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
Euglena este un gen de protiste unicelulare care se mișcă cu ajutorul unui flagel. Este cel mai bine studiat gen din clasa Euglenoidea, o clasă diversă care conține 54 de genuri și cel puțin 800 de specii. Euglenele pot fi găsite în apa dulce, sau, mai rar, în apa sărată. Sunt abundente în apele liniștite, unde se pot înmulți foarte mult, colorând apa în verde ("E. viridis") sau în roșu ("E. sanguinea"). Specia "Euglena gracilis" a fost utilizată
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
puțin 800 de specii. Euglenele pot fi găsite în apa dulce, sau, mai rar, în apa sărată. Sunt abundente în apele liniștite, unde se pot înmulți foarte mult, colorând apa în verde ("E. viridis") sau în roșu ("E. sanguinea"). Specia "Euglena gracilis" a fost utilizată pe scară largă în laboratoare ca organism model. Cele mai multe specii de euglene au cloroplaste în interiorul corpului, care le dau posibilitatea să se hrănească prin autotrofie, ca plantele. Totuși, se mai pot hrăni și prin heterotrofie, cum
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
sărată. Sunt abundente în apele liniștite, unde se pot înmulți foarte mult, colorând apa în verde ("E. viridis") sau în roșu ("E. sanguinea"). Specia "Euglena gracilis" a fost utilizată pe scară largă în laboratoare ca organism model. Cele mai multe specii de euglene au cloroplaste în interiorul corpului, care le dau posibilitatea să se hrănească prin autotrofie, ca plantele. Totuși, se mai pot hrăni și prin heterotrofie, cum fac animalele. Cum "Euglena" are trăsături ale plantelor, dar și ale animalelor, primii taxonomiști au întâmpinat
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
utilizată pe scară largă în laboratoare ca organism model. Cele mai multe specii de euglene au cloroplaste în interiorul corpului, care le dau posibilitatea să se hrănească prin autotrofie, ca plantele. Totuși, se mai pot hrăni și prin heterotrofie, cum fac animalele. Cum "Euglena" are trăsături ale plantelor, dar și ale animalelor, primii taxonomiști au întâmpinat dificultăți în taxonomia linneană de două regnuri. Problema de a clasifica aceste creaturi „neclasificabile” l-a făcut pe Ernst Haeckel să adauge încă un regn la "Animale" and
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
ale animalelor, primii taxonomiști au întâmpinat dificultăți în taxonomia linneană de două regnuri. Problema de a clasifica aceste creaturi „neclasificabile” l-a făcut pe Ernst Haeckel să adauge încă un regn la "Animale" and "Vegetabile" lui Linnaeus: regnul Protista.. O euglenă tipică are între 20 și 300 µm. Când se hrănește prin heterotrofie, "Euglena" înconjoară o particulă de hrană și o consumă prin fagocitoză. Atunci când există suficientă lumină solară, "Euglena" își folosește cloroplastele care conțin clorofilă a și clorofilă b în
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
Problema de a clasifica aceste creaturi „neclasificabile” l-a făcut pe Ernst Haeckel să adauge încă un regn la "Animale" and "Vegetabile" lui Linnaeus: regnul Protista.. O euglenă tipică are între 20 și 300 µm. Când se hrănește prin heterotrofie, "Euglena" înconjoară o particulă de hrană și o consumă prin fagocitoză. Atunci când există suficientă lumină solară, "Euglena" își folosește cloroplastele care conțin clorofilă a și clorofilă b în producerea de zaharuri prin fotosinteză. Cloroplastele euglenelor sunt înconjurate de trei membrane, în timp ce
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
un regn la "Animale" and "Vegetabile" lui Linnaeus: regnul Protista.. O euglenă tipică are între 20 și 300 µm. Când se hrănește prin heterotrofie, "Euglena" înconjoară o particulă de hrană și o consumă prin fagocitoză. Atunci când există suficientă lumină solară, "Euglena" își folosește cloroplastele care conțin clorofilă a și clorofilă b în producerea de zaharuri prin fotosinteză. Cloroplastele euglenelor sunt înconjurate de trei membrane, în timp ce cloroplastele plantelor și a algelor verzi (în care "Euglena" a fost plasată de taxonomiștii timpurii) au
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
µm. Când se hrănește prin heterotrofie, "Euglena" înconjoară o particulă de hrană și o consumă prin fagocitoză. Atunci când există suficientă lumină solară, "Euglena" își folosește cloroplastele care conțin clorofilă a și clorofilă b în producerea de zaharuri prin fotosinteză. Cloroplastele euglenelor sunt înconjurate de trei membrane, în timp ce cloroplastele plantelor și a algelor verzi (în care "Euglena" a fost plasată de taxonomiștii timpurii) au doar două. Acest lucru a fost luat ca dovadă că cloroplastele euglenelor au evoluat dintr-o algă verde
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
prin fagocitoză. Atunci când există suficientă lumină solară, "Euglena" își folosește cloroplastele care conțin clorofilă a și clorofilă b în producerea de zaharuri prin fotosinteză. Cloroplastele euglenelor sunt înconjurate de trei membrane, în timp ce cloroplastele plantelor și a algelor verzi (în care "Euglena" a fost plasată de taxonomiștii timpurii) au doar două. Acest lucru a fost luat ca dovadă că cloroplastele euglenelor au evoluat dintr-o algă verde eucariotă care trăia înăuntrul ei. Astfel, similaritățile intrigante dintre "Euglena" și plante nu au apărut
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
producerea de zaharuri prin fotosinteză. Cloroplastele euglenelor sunt înconjurate de trei membrane, în timp ce cloroplastele plantelor și a algelor verzi (în care "Euglena" a fost plasată de taxonomiștii timpurii) au doar două. Acest lucru a fost luat ca dovadă că cloroplastele euglenelor au evoluat dintr-o algă verde eucariotă care trăia înăuntrul ei. Astfel, similaritățile intrigante dintre "Euglena" și plante nu au apărut din cauza înrudirii, ci din cauza acelei simbioze interne (endosimbioze). Analizele filogenetice susțin această ipoteză. Cloroplastele euglenelor conțin pirenoizi folosiți în
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
a algelor verzi (în care "Euglena" a fost plasată de taxonomiștii timpurii) au doar două. Acest lucru a fost luat ca dovadă că cloroplastele euglenelor au evoluat dintr-o algă verde eucariotă care trăia înăuntrul ei. Astfel, similaritățile intrigante dintre "Euglena" și plante nu au apărut din cauza înrudirii, ci din cauza acelei simbioze interne (endosimbioze). Analizele filogenetice susțin această ipoteză. Cloroplastele euglenelor conțin pirenoizi folosiți în sinteza paramilonului, o formă de stocare a energiei în amidon, care ajută euglenele să supraviețuiască perioadelor
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
ca dovadă că cloroplastele euglenelor au evoluat dintr-o algă verde eucariotă care trăia înăuntrul ei. Astfel, similaritățile intrigante dintre "Euglena" și plante nu au apărut din cauza înrudirii, ci din cauza acelei simbioze interne (endosimbioze). Analizele filogenetice susțin această ipoteză. Cloroplastele euglenelor conțin pirenoizi folosiți în sinteza paramilonului, o formă de stocare a energiei în amidon, care ajută euglenele să supraviețuiască perioadelor de lumină slabă. Prezența pirenoizilor ajută la diferențierea genului "Euglena" de alte genuri ale clasei "Euglenoidea", cum ar fi "Lepocinclis
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
similaritățile intrigante dintre "Euglena" și plante nu au apărut din cauza înrudirii, ci din cauza acelei simbioze interne (endosimbioze). Analizele filogenetice susțin această ipoteză. Cloroplastele euglenelor conțin pirenoizi folosiți în sinteza paramilonului, o formă de stocare a energiei în amidon, care ajută euglenele să supraviețuiască perioadelor de lumină slabă. Prezența pirenoizilor ajută la diferențierea genului "Euglena" de alte genuri ale clasei "Euglenoidea", cum ar fi "Lepocinclis" sau "Phacus". Făcând parte din Bikonta, toate euglenoidele au două flagele. În acest gen, unul din flagele
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
acelei simbioze interne (endosimbioze). Analizele filogenetice susțin această ipoteză. Cloroplastele euglenelor conțin pirenoizi folosiți în sinteza paramilonului, o formă de stocare a energiei în amidon, care ajută euglenele să supraviețuiască perioadelor de lumină slabă. Prezența pirenoizilor ajută la diferențierea genului "Euglena" de alte genuri ale clasei "Euglenoidea", cum ar fi "Lepocinclis" sau "Phacus". Făcând parte din Bikonta, toate euglenoidele au două flagele. În acest gen, unul din flagele este foarte scurt și atrofiat, neieșind măcar din celulă. Celălalt este lung și
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
două flagele. În acest gen, unul din flagele este foarte scurt și atrofiat, neieșind măcar din celulă. Celălalt este lung și este foarte vizibil la microscop. În majoritatea speciilor, flagelul lung este folosit la înot. Ca multe alte euglenoide, genul "Euglena" are o structură celulară lângă baza flagelului utilizată în percepția luminii, de culoare roșie și de forma unui punct, compus din granule de carotenoizi. Nu se pare că ar fi fotosensibil; mai degrabă filtrează lumina care pică pe o structură
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
pare că ar fi fotosensibil; mai degrabă filtrează lumina care pică pe o structură care detectează lumina, aflată la baza flagelului (o umflătură, numită și „corp paraflagelar”), care lasă numai anumite lungimi de undă ale luminii să o ajungă. În timp ce euglena se mișcă, structura roșie blochează lumina de pe corpul paraflagelar și face euglena să știe de unde vine lumina, pentru a se mișca spre ea. "Euglena" nu are perete celular, ci o peliculă făcută dintr-un strat de proteine susținut de o
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
o structură care detectează lumina, aflată la baza flagelului (o umflătură, numită și „corp paraflagelar”), care lasă numai anumite lungimi de undă ale luminii să o ajungă. În timp ce euglena se mișcă, structura roșie blochează lumina de pe corpul paraflagelar și face euglena să știe de unde vine lumina, pentru a se mișca spre ea. "Euglena" nu are perete celular, ci o peliculă făcută dintr-un strat de proteine susținut de o structură de microtubuli. Pelicula este o fâșie lungă și este înfășurată în jurul
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
și „corp paraflagelar”), care lasă numai anumite lungimi de undă ale luminii să o ajungă. În timp ce euglena se mișcă, structura roșie blochează lumina de pe corpul paraflagelar și face euglena să știe de unde vine lumina, pentru a se mișca spre ea. "Euglena" nu are perete celular, ci o peliculă făcută dintr-un strat de proteine susținut de o structură de microtubuli. Pelicula este o fâșie lungă și este înfășurată în jurul celulei. Modul în care este înfășurată pelicula dă euglenelor marea lor flexibilitate
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
mișca spre ea. "Euglena" nu are perete celular, ci o peliculă făcută dintr-un strat de proteine susținut de o structură de microtubuli. Pelicula este o fâșie lungă și este înfășurată în jurul celulei. Modul în care este înfășurată pelicula dă euglenelor marea lor flexibilitate și contractilitate. În condiții de umiditate scăzută, "Euglena" își formează un zid protector împrejur și hibernează sub formă de chist până condițiile se îmbunătățesc. Euglena se reproduce asexuat prin diviziune celulară. Diviziunea începe cu mitoza nucleului, urmată
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
făcută dintr-un strat de proteine susținut de o structură de microtubuli. Pelicula este o fâșie lungă și este înfășurată în jurul celulei. Modul în care este înfășurată pelicula dă euglenelor marea lor flexibilitate și contractilitate. În condiții de umiditate scăzută, "Euglena" își formează un zid protector împrejur și hibernează sub formă de chist până condițiile se îmbunătățesc. Euglena se reproduce asexuat prin diviziune celulară. Diviziunea începe cu mitoza nucleului, urmată de diviziunea celulei însăși. "Euglena" se divide pe lungime, începând cu
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
și este înfășurată în jurul celulei. Modul în care este înfășurată pelicula dă euglenelor marea lor flexibilitate și contractilitate. În condiții de umiditate scăzută, "Euglena" își formează un zid protector împrejur și hibernează sub formă de chist până condițiile se îmbunătățesc. Euglena se reproduce asexuat prin diviziune celulară. Diviziunea începe cu mitoza nucleului, urmată de diviziunea celulei însăși. "Euglena" se divide pe lungime, începând cu partea din față. O adâncitură se formează în partea anterioară, iar bifurcația progresează în spate până cele
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
contractilitate. În condiții de umiditate scăzută, "Euglena" își formează un zid protector împrejur și hibernează sub formă de chist până condițiile se îmbunătățesc. Euglena se reproduce asexuat prin diviziune celulară. Diviziunea începe cu mitoza nucleului, urmată de diviziunea celulei însăși. "Euglena" se divide pe lungime, începând cu partea din față. O adâncitură se formează în partea anterioară, iar bifurcația progresează în spate până cele două jumătăți sunt complet separate. Zvonuri despre înmulțirea sexuată sunt rare și nu au fost încă confirmate
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
se divide pe lungime, începând cu partea din față. O adâncitură se formează în partea anterioară, iar bifurcația progresează în spate până cele două jumătăți sunt complet separate. Zvonuri despre înmulțirea sexuată sunt rare și nu au fost încă confirmate. Euglenele au fost printre primele microorganisme văzute la microscop. În 1674, într-o scrisoare adresată Societății Regale, Antoni van Leeuwenhoek scria că a colectat mostre de apă dintr-un lac cu apă dulce, în care a găsit „animalcule” care erau „verzi
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]