43 matches
-
nu au existat în Grecia decât puțin timp, acest lucru se datorează faptului că este greu să obții din partea publicului un efort de concentrare prea îndelungat. Cele trei piese ale singurei trilogii cu legătură care ne-a parvenit, Agamemnon, Hoeforele, Eumenidele, centrate pe aceleași personaje, constituie un tot. Acțiunea fiecăreia dintre ele o urmează pe cea dinainte. Răzbunării Clitemnestrei, care, în prima piesă, îi reproșează lui Agamemnon sacrificarea fiicei lor, Ifigenia, îi urmează, în Hoeforele, răzbunarea lui Oreste care îi reproșează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alăturate, cum ar fi peristilul unui palat, intrarea unui templu, diferite locuri distribuite astfel încât spectatorul să vadă întreaga acțiune, iar o parte din ea să fie ascunsă pentru actori. Așa a fost, sau ar fi putut fi odinioară, scena la Eumenidele lui Eschil. De o parte, era un spațiu în care Furiile dezlănțuite îl căutau pe Oreste, care fugise din calea lor, pe când ele ațipiseră; de cealaltă, era văzut vinovatul, cu fruntea încinsă de o legătură, sărutând picioarele statuii Minervei și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să combine pantomima cu discursul, să amestece o scenă vorbită cu o scenă mută și să tragă folos din unirea celor două scene, și mai ales din apropierea, fie teribilă, fie comică din această unire care s-ar face mereu. După ce Eumenidele s-au agitat pe scenă, ajung în sanctuarul în care s-a refugiat vinovatul; și cele două scene nu formează decât una singură." (A Doua Convorbire despre Fiul nelegitim, 1757) Diderot ar vrea de asemenea ca arhitecții să conceapă noile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se îndreaptă spre Nazaret discutând. 15 Începând chiar cu generația lui Sofocle, unii autori încep să prezinte, cu ocazia concursurilor, trei piese independente. 16 Ariane Mnouchkine a creat Les Atrides (Atrizii) la Cartoucherie, în 1992. Trilogia lui Eschil, Agamemnon, Hoeforele, Eumenidele, e precedată aici de Ifigenia la Aulis a lui Euripide, pentru a explicita motivele conduitei Clitemnestrei. Dacă ea îl omoară pe Agamemnon, o face pentru că îi reproșează sacrificarea Ifigeniei pentru care poartă, în ochii ei, întreaga responsabilitate. 17 În italice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
W. K. K. Guthrie, The Greeks and their Gods, p. 86, n. l. 90. Oracole și purificare Abia născut, Apollon strigă: "Să mi se dea lira și arcul încovoiat; voi vesti oamenilor voința inflexibilă a lui Zeus" (Imn homeric, 132). În Eumenidele lui Eschil, el asigură Furiile că "niciodată n-a dat vreun oracol pentru un bărbat, o femeie, ori o cetate, care să nu fi fost din ordinul lui Zeus" (v. 616-619). Această venerație pentru "tatăl olympienilor" explică raporturile lui Apollon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
forță de natură aproape fizică, miasma, flagel veritabil care amenința colectivități întregi. Apollon a făcut mai umane obiceiurile arhaice privind omuciderile 14. El este acela care a reușit să facă să fie achitat Oreste de vina de matricid (cf. Eschil, Eumenidele). Delfi avea o preistorie, ca loc oracular, cu mult înainte de Apollon. Oricare ar fi etimologia sa, grecii legau numele său de delphys, "matrice"15. Cavitatea misterioasă era o gură, un stomios, termen care înseamnă și vagin. Omphalos-ude la Delfi era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Atena se revelă altfel decât zeiță marțială. Motivul pentru care ea participă la război este faptul că acesta este o ocupație prin excelență masculină. Căci, după cum spune ea însăși: "inima mea în toate înclină de partea bărbatului, cu excepția căsătoriei" (Eschil, Eumenidele, 736). Imnul homeric către Afrodita (1,9) recunoaște că zeița dragostei nu are putere asupra Atenei. Homer și Hesiod 30 H. Jeanmaire, Dionysos, pp. 212 sq. " E adevărat că Ares e detestat de toți zeii care-i spun "nebun" pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dar Otto subliniază, pe bună dreptate, caracterul arhaic, "sălbatic", al temei înghițirii 33. Oricare ar fi originea lui, mitul nașterii miraculoase a Atenei ilustrează și confirmă raporturile sale foarte strânse cu Zeus. "înclin cu totul înspre Tată", mărturisește ea în Eumenidele (736). În Odiseea (XIII, 297) zeița îi spune lui Ulise: "Eu între zei pe lume sunt vestită prin agerimea minții (metis'} și prin iscusința mea", într-adevăr, metis, inteligența practică, este atributul ei cel mai caracteristic. Atena nu e numai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în care doica ei se închină la vechii zei ai cetății, abandonați când troienii au trecut la cultul olimpienilor preluat de la greci, și vrea să afle taina viitorului rezervat neamului său. Conflictele între generațiile divine se răsfrâng asupra oamenilor. În Eumenidele lui Eschil, viața matricidului Oreste depinde de rezultatul înfruntării dintre Eriniile susținătoare ale legii talionului și Apolo, adeptul unei noi justiții. În piesa conservatorului Iorga, apărător al tradițiilor, adversar al modernismului, triumful sau prăbușirea Troiei sunt determinate de tranșarea rivalității
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de păcate și apoteoza. Ajuns la vârsta înțelepciunii, acest bătrân ce-i zeilor smerit acceptă suferințele dictate de sus : așa cum e, cu acest trai mă-mpac. Oracolul apolinic anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată celor dispuși să-i ofere azil pribeagului, iar nenorocirile celor care l-au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a prorocit. Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acasă (III, p. 92). În finalul piesei, naratorul protestează zadarnic împotriva unei evoluții a evenimentelor care-i contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca istorică a rațiunii ca și în timpurile mitice. Atena din Eumenidele lui Eschil era leagănul dreptății și al civilizației, singurul loc în care justiția primitivă, intransigentă și oarbă a Eriniilor, bazată pe principiul „sânge pentru sânge”, putea fi înlocuită prin legile tribunalului penal din Areopagul instituit de zeița protectoare a orașului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care îl lasă fără niciun suport față în față cu Destinul (p. 289). Din omul mitic prins în determinismul cosmic, victimă pasivă a sorții, Eschil îl creează pe omul tragic al suferinței active (p. 290). În ultima parte a trilogiei, Eumenidele, se înfruntă zeii vechi și noi spre a tranșa problema vinovăției lui Oreste. Divinități htonice, eriniile urmăresc sancționarea matricidului potrivit legii talionului ; în timp ce olimpianul Apolo susține, cu argumente biologice, politice și sociale, că fapta Clitemnestrei de a răpune un erou
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întâlnește cu misterul și îl biruie prin lumina aprinsă în conștiința sa (p. 326). Dacă legenda arată suferința pasivă a remușcării, tragedia subliniază nedumerirea etică activă a celui nesigur că și-a pedepsit mama pe drept (p. 328). Potrivit autoarei, Eumenidele, care celebrează împăcarea dintre toate registrele firii, anunță viitoarea armonie universală bazată pe conștiința trează a omului (p. 329). În concluziile monografiei, exegeta revine asupra ideii că Eschil incarnează spiritul veacului al V- lea, căci din vechea lume stăpânită de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
univers global, ca și cel homeric, dominat de zei și de forțe magice rămânând încă instrument, neajuns încă la mărimea sa naturală (p. 15). Abia cu Sofocle se afirmă omul cu puterile lui cele mai adânci (p. 16). Dacă în Eumenidele Eschil anunță vremea care avea să urmeze, prin sfințirea spațiului, Sofocle reprezintă acest timp, ca și spațiul ordonat de puterile raționale (p. 20). La al doilea mare tragediograf, lucrurile nu atârnă exclusiv de zei, astfel că ei nu mai sunt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Iștar și Calea procesiunilor din Babilon. Muzeul Pergamon atrage în ultima perioadă anual un milion de turiști și sunt convins că toți pleacă mulțumiți și uimiți de minunile văzute. Ca istoric mă întrebam adesea cum au putut suverani luminați ca Eumenide al II-lea sau Nabucodonosor, în vremuri atât de tulburi și cu mijloacele tehnice de care dispuneau, să patroneze desăvârșirea unor atare opere de artă? După ore de alergătură de la Nefertiti la Iștar și de la Pergam la Babilon, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sunteți infailibili și eterni și că nu veți avea de dat socoteală. În definitiv, cuvântul „răzbunare” îl are în el pe „bun”. În Orestia, în Hamlet, răzbunarea înseamnă reechilibrarea lumii, purificarea ei, exorcizarea ticăloșiei și crimei. Iar Eryniile nu devin Eumenide, adică „binevoitoare”, decât după. Nisipul și jungla Ca Hamlet meditând cu craniul lui Yorick în mână, Paul Valéry ridică de pe plajă o cochilie și îi contemplă uimit structura geometrică, efect, parcă, al unei torsiuni helicoidale impuse unei forme conice. „Comme
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prime contacte cu George Enescu, de la o vârstă atât de fragedă, au avut o influență ulterioară în creația dvs.? Și vă întreb aceasta, pentru că ascultând de pildă operele Trilogiei Cetății închise, cunoscută, până în 1989, sub numele de Orestia (Agamemnon, Choephorele, Eumenidele), nu o dată muzica lor m-a făcut să mă gândesc la Enescu și la opera sa Oedip... A.S.: Da, e foarte greu de spus acest lucru... L-am admirat întotdeauna pe Enescu, însă am luat foarte puțin de la el. Cum
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
a încercat talentul în satiră și fabulă, dar nu izbutește. Lucrările acestea seamănă mai mult cu articole de ziar decât cu poezii. Mai toate au un ton personal, iar cele generale sunt abstracte, declamatorii și uneori indecente. Colecțiile se numesc "Eumenidele", "Bolintineadele", "Nemesis", un fel de ziare sau reviste. Evident acestea satire îl vor fi influențat pe Mihai Eminescu. Vom cita ca mai bune dintre satire: "Două Tombatere" în care ne înfățișează doi boieri vechi nemulțumiți cu starea de lucruri de sub
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]