217 matches
-
Eminescu, în ultimii ani, următoarele revin cu obstinație: "feroce antidemocrat", "antisemit", "fascist", "protolegionar", "execrabil om politic", "reacționar", "conservator", "xenofob", "paseist", "antieuropean"" ș.a. Marea "vinovăție" a poetului n-ar fi alta decât dragostea lui pentru poporul român; astăzi, în contextul reverificării "europenismului", modelul Eminescu ar fi devenit anacronic și păgubitor, de aceea se impune o despărțire globală și radicală de el. Cu demolatorii lui Eminescu se războiește Theodor Codreanu, acum, într-o carte întreagă. O dublă sacrificare deslușește criticul. De fapt, două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mioritică". Demonstrația este de o rară abnegație. Impulsul polemic nu mai are nici un fel de opreliște. Sunt denunțate răstălmăcirile de ordin politic, care cată a dovedi anacronismul istoric al "românismului", al ființei naționale, contestând rădăcinile în numele "democrației" și al unui "europenism" umilitor. Rostul poeților e acela de "păzitori ai ființei" (Heidegger) și Cezar Ivănescu face parte dintre cei mai străluciți "păzitori ai ființei neamului". Argumentația eseistului pare de nestăvilit. Intră în ecuație forța regeneratoare a arheului românesc, profetismul eliadesc, "profetul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ființei neamului". Argumentația eseistului pare de nestăvilit. Intră în ecuație forța regeneratoare a arheului românesc, profetismul eliadesc, "profetul lui Eminescu" într-o formulare sintetică: direcția națională (nu naționalistă!), amenințată mereu ba de hoardele cotropitoare, ba de internaționalismul proletar, ba de europenismul transnațional: "Anemierea conștiinței arheale (singură în stare să ne salveze), regizată remarcabil de supraviețuitorii Kominternului, a împins o parte apreciabilă a elitelor într-o mare derută, la limita hibridului cultural, încât forțe antinaționale au profitat din plin după decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vremuri imemoriale prin dimensiunile sale orfice și zalmoxiene. E o atitudine de "hibrid cultural" pe care un Bălcescu, un Eminescu, un N. Iorga, un Mircea Eliade, un Hașdeu, un Blaga și, bineînțeles, un Cezar Ivănescu n-au avut-o niciodată. Europenismul nostru aparține naționaliștilor români. Și o spune cu riscul de a-și dubla numărul dușmanilor politici care l-au hărțuit toată viața, l-au năpăstuit de a fi făcut poliție politică ori l-au dat pe mâna minerilor care l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu pot apărea idei revoluționare, doar conservatoare. Spre deosebire de puternicul crez românesc în salvgardarea statului în obediență: Grigore Vieru, Anatol Codru, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru, Nicolae Rusu ș.a. Vieru "contrazice falsa incompatibilitate dintre românism și europenism. Prin Grigore Vieru Basarabia nu mai este "o închidere ce se deschide". Dacă am vorbit de literatura de rezistență, decadentă pentru unii, următorul val vine o dată cu postmodernismul. Dar postmodernismul românesc "a apărut doar ca paradox pur estetic, fără suportul postmodernității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capăt începutul / Cine știe să le-nvețe?" Pentru el, ca mâine întorcându-se pe sus, sunt fără noimă și cultul lui Eminescu și alte povești primitive. Așa că toate astea trebuie lăsate în urmă, uitate. În locul lor, vin altele noi: toleranța, europenismul, globalismul, o mulțime de alte culturi și altele, multe altele... Cele gândite și scrise de Eminescu aparțin unui discurs opozabil. Trebuie scoase din structura ființei supuse unei noi adaptări. Dar... Prăbușirea unui astfel de edificiu nu este o treabă ușoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se orienteze cu predilecție spre explorarea specificului etnic și național, a diferențelor și a defazării istorice în raport cu Occidentul. S-au pus astfel bazele unei importante direcții a cugetării social-politice românești, care a promovat ideea diferenței în defavoarea asemănării și etnocentrismul opus europenismului. Ideea de destin damnat la o muncă sisifică și cu rezultate incerte în lumea modernă este produsul captivant al dezbaterii culturale din România vreme de aproape un secol. Mai exact, din anii ’60 ai veacului al XIX-lea și până la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tip faustic, va găsi o cale de manifestare și satisfacere. Acesta este unul dintre elementele care ne deosebesc în mod fundamental de alte culturi. Noi, occidentalii dorim să știm și căutăm a ști. Karl Jaspers a dat o definiție a europenismului în jurul a trei cuvinte: libertate, istorie, știință 193. Aceasta este o lume prin definiție neliniștită, în permanentă căutare și afirmare. O lume care-și caută raționalitatea 194 fără a fi pe deplin rațională, pentru că abia atunci ar călca în abisul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
au creat și au întreținut anumite mitologii legate de politicile publice ale UE. b. Mesajele implicite: i. susținerea sau pasivitatea față de lansarea și întreținerea unor proiecții revolute incompatibile cu valorile europene (mesajele iredentiste, xenofobe etc.); ii. compromiterea unor termeni specifici europenismului (democrație, proprietate ș.a.). iii. alianța cu organizații, state sau lideri cu atitudini cel puțin neeuropene (de exemplu, cazul sprijinirii lui Miloșevic cu încălcarea embargoului); iv. compromiterea politicii de bună vecinătate (cazurile Ungaria și Republica Moldova); v. inițierea, încurajarea sau pasivitatea față de
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Lisabona 2008, 15). Cele precizate în Tratat nu sunt noutăți, ci principii pe care statele membre le-au afirmat și urmat de la constituirea Comunităților Europene (este suficientă o scurtă lecturare a tratatelor fondatoare). În România dinaintea instalării comunismului, noțiuni precum "europenism" și "europenizare" indicaseră modernizarea ca occidentalizare. În timpul comunismului, Europa occidentală a însemnat spațiul ideologic al răului, străinătatea dușmănoasă și decadentă (Linz și Stepan, 1996; Holmes, 2004). După căderea comunismului, proiecția asupra Europei nu s-a schimbat peste noapte. După cum nota
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
au fost contracarate de mesaje și acțiuni nesau antieuropene ale puterii (re)instalate. Chiar dacă a existat o anumită prudență în emiterea explicită a mesajelor antieuropene (în afară de partidele extremiste), s-a lucrat foarte mult la limbaj, la resemnificarea unor termeni specifici europenismului. După cum remarca și Cristian Bocancea, după ce a fost valorizat în primele zile ale Revoluției, termenul "democrație" a suferit modificări semantice fiind identificat adesea pentru a justifica "acțiuni nu tocmai democratice: devastarea unor spații publice, arderea ritualică a cărților și documentelor
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
PCR au propagat (cu voie sau fără de voie) vechi concepții interiorizate în timpul zecilor de ani de național-comunism, iar reprezentanții partidelor istorice (declarate "anticomuniste") au făcut recurs la categorii specifice culturii politice interbelice, care nu mai corespundeau noilor conținuturi ale principiilor europenismului; b. poziționarea față de guvernare: moștenitorii PCR au deținut guvernarea încă din primele ore ale revoluției, sub umbrela FSN. După separarea anticomuniștilor de această formă de organizare, elita comunistă convertită la democrație și la noua "rețetă de succes" (capitalismul) a susținut
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
precizeze că Lovinescu, pe urmele abatelui Brémond, își însușise termenul „inefabil poetic”, preluat mai târziu cu insistență de G. Călinescu, și că ideile de bază ale concepției sale, sincronismul și diferențierea, cu o întemeiere sociologică obiectivă, militau pentru modernizare și europenism. Lovinescu deschide o cale regală ca exponent al criticii estetice românești și ca părinte al generației de critici interbelici. Despre aceasta S. se pronunță deseori, realizând, prin caracterizările lui, o memorabilă tipologie artistică, în subsidiar și caracterologică. Astfel, Perpessicius are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
personalizată. În totul, frazarea eruptivă din tinerețe, comportă, o dată cu Aventuri lirice, o tonalitate grațios-gânditoare. Că, încrezător în fenomenul românesc, polemistul se înscrie printre prestigioșii creatori de frumos-spiritualizat, e de domeniul evidenței. Cu aproape patru decenii în urmă, el vorbea despre europenismul nostru: "Să nu uităm (...) că pe veșmintele, de gală sau de lucru ale acestei distinse (deși nu tocmai puritane) doamne Europa strălucesc și podoabe și giuvaeruri de mare preț ieșite, ca să zic așa, din mâna noastră. Căci Europa se numește
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acordat literaturii propriu-zise este restrâns, dar un loc important îl au eseurile și anchetele sociale și literare. Dintre textele semnate de redactorul responsabil al periodicului se rețin Intelectualii, Adevăruri pentru România Mare. Scrisori din mijlocul țăranilor, Intelectualii și țărănimea, Românism - europenism. Spiritul deschis către marile literaturi și spre curentele literare noi explică prezența în paginile publicației a lui Charles Drouhet, cu articolul Cultura franceză în România, sau a lui Tudor Vianu, cu Expresionismul, o estetică nouă. O relație specială are, în cadrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Editura de Vest, Timișoara, 1993. Oancea, Ileana; Panait, Luminița, Schița de istorie a romanității, Excelsior Art, Timișoara, 2002. Oprea, Ioan, Comunicare culturală și comunicare lingvistică în spațiul european, Institutul European, Iași, 2008. Oprea, Ioan, El rumano o la romanidad como europenismo, în vol. Sanda Reinheimer Rîpeanu; Ioana Vintilă-Rădulescu (coordonatori), Limba română, limba romanica. Omagiu acad. Marius Sală - la împlinirea a 75 de ani, Editura Academiei Române, București, 2007, pp. 419-424. Pana Dindelegan, Gabriela (editor), The Grammar of Romanian, Oxford University Press, Oxford
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
1965, 2005). Sfera publică este spațiul în care interacționează grupuri dar și indivizi datorită dimensiunii lor sociale. Ne-am propus să discutăm despre procese identitare și de omogenizare a conduitelor românești și europene, despre contextele de trecere de la românism la europenism, de la spațiul național la spațiul european. Istoricește, spre deosebire de Occident unde spațiul public național s-a constituit într-un proces îndelungat de modernizare organică, spațiul sud-est european a fost supus unei modernizări forțate prin trecerea bruscă de la modelul comunitar la modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
din Uniunea Europeană cunosc actul de europenizare. Există firesc diferențe între societatea românească și țările europene după cum există și similarități derivate din moștenirea latină, din schimburile culturale, economice și tehnologice de-a lungul timpului. Românismul exprimă sentimentul național al românilor, iar europenismul reflectă sentimentul românilor pentru valorile europene. Spațiul public european Integrarea țărilor din afara spațiului occidental în Uniunea Europeană ridică o chestiune foarte importantă: identitatea europeană. Aceasta este diferită de identitatea europeană de dinainte de lărgirea Uniunii Europene, întrucât ea dă expresie conservării trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
vor acționa ca adulți mai târziu nu se știe. Cert este că peisajul demografic român se îmbogățește cu tipuri provenite din alte culturi. Și aceasta va conta, indiscutabil, în relațiile sociale și în relațiile interumane. Ei vor impune cu siguranța europenismul, care va fi prioritar românismului. Cu ce bagaj profesional și uman se întorc din străinătate? Cel mai mare câștig este conștiința despre disciplina în muncă, baza oricărui succes și punctul de la care se poate ajunge la bunăstare. Concluzii Am încercat
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
la bunăstare. Concluzii Am încercat o argumentare a contextelor concrete de existență a spațiului public național și condițiile de constituire a spațiului public european, pentru a conchide că spațiul public rămâne un element cheie în europenizarea societății românești. Românismul și europenismul vor coexista ca două forme ale identității românilor în cadrul unei Europe în care sunt parte de jure nu numai de facto. Derularea integrării europeane are loc după reguli impuse de realitatea concretă în care muncesc și trăiesc românii migranți în
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
fie în cel mai înalt grad contemporanul nostru, al celor (nu cu mult) mai tineri decât dânsul. Adică atunci când emite în legătură cu unele dintre cele mai de seamă probleme și teme la ordinea zilei (și a veacurilor), precum tradiționalism, patriotism, specific, europenism, sau om, suflet, societate, istorie, cultură, putere, opiniile și ideile bunului simț luminat. Multe evocări extraordinare se află în Sfidarea memoriei, cartea de convorbiri cu Stelian Tănase, unde autorul confirmă explicit că își pune la punct memoriile. P. este și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
forțele care pot afecta modul în care urmează să răspundă problemei centrale. De exemplu, dacă luăm ca problemă identitatea europeană, putem distinge ca tendință emergentă înclinația de a ne asocia identitatea națională cu cea europeană, văzută ca un întreg, astfel încât europenismul devine un factor-cheie al identității personale. Pe de altă parte, legăturile emoționale cu identitatea națională sunt foarte puternice, dacă nu chiar dominante. Dacă ne dorim să acționăm asupra acestor tendințe în viitor, trebuie să facem o alegere între alternativele care
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
restul populației. Ca urmare, în acest moment, societatea românească îndeplinește toate condițiile necesare pentru ca integrarea în regiunea dezvoltată a Europei Occidentale să se facă doar parțial, ea limitându-se la o elită urbană și modernă restrânsă numeric și al cărei „europenism” este finanțat prin menținerea în stare de înapoiere a restului societății românești. Dincolo de inechitățile care se creează în acest fel, cel mai negativ aspect al acestei evoluții este faptul că ea nu produce dezvoltare - mai mult, o face de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
puțin pentru început. Planul comportamental, care privește individul în relație cu lumea și chiar cu sine însuși, de cele mai multe ori nu se are în vedere. Mai devreme sau mai tîrziu, aceștia vor ajunge să conștientizeze adevăratele valori ale europenismului, fie că le vor împărtăși, fie că nu. Situația e mai dramatică în cazul celor derutați de schimbările pe care le întrevăd prin contactul dintre cele două realități, românesc și european, cantonîndu-se în unul dintre cele două spații și prefigurînd
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
IIa (2014) La Logique d'Hermès. Études sur l'Imaginaire (2006); Descartes. L'Argument ontologique et sa causalité symbolique (2007); Gilbert Durand. Les Métamorphoses de l'anthropologie de l'Imaginaire (2009); Communication et communion. La philosophie de Nae Ionescu (2012); Europenism și dileme identitare în România interbelică: gruparea Criterion (2013). La Editura Institutul European a apărut volumul Biserica și elitele intelectuale interbelice, ediția I-a (2009). Constantin Mihai, Biserica și elitele intelectuale interbelice, ediția a IIa (c) 2014 Institutul European Iași
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]