110 matches
-
au avut loc în 1342 și 1606. Ei au biserici în Moldova, dintre care cele mai vechi sunt cele din Botoșani, construită în 1350, și cea din Iași, care datează din 1395."" Faptul că în această biserică se păstraseră două Evangheliare copiate la Caffa în 1351 și 1354 poate fi încă o dovadă a vechimii lăcașului și, implicit, a coloniei din Botoșani. În orice caz, lăcașul reprezintă dovada existenței târgului Botoșani la 1350, deci cu un veac mai devreme decât atestările
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
aflau numeroase tipărituri vechi românești. Trei dintre ele s-au distrus: Evanghelie, Blaj,1765. Penticostar, Râmnic, 1768, Octoih,Blaj,1770. Azi se află la biserică următoarele titluri de cărți: ”Învățătură pentru rânduiala slujbelor de obște”, București,1726. Chiriacodroion, București,1732. Evangheliar,București,1746. Apostoli, Blaj,1767. Penticostar,Blaj,1768. Octoih, Râmnic,1770. Strastnic,Blaj,1773. Minologhion,Blaj, 1781. Triod, Blaj, 1800. Octoih, Buda, 1826.
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua și înnoi tradițiile Imperiului roman. Printre cele mai însemnate realizări ale Renașterii carolingiene se numără ilustrațiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare", păstrat la Viena, sau Capela Palatină din Aachen, care amintește de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum și Capela Sankt Michael din Fulda, în stilul bisericii "Santo Stèfano Rotondo" (sec. al V-lea
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua și înnoi tradițiile Imperiului roman. Printre cele mai însemnate realizări ale Renașterii carolingiene se numără ilustrațiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare", păstrat la Viena, sau Capela Palatină din Aachen, care amintește de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum și Capela Sankt Michael din Fulda, în stilul bisericii "Santo Stèfano Rotondo" (sec. al V-lea
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Emmanuel Frémiet a folosit doar câteva desene ale lui Gheorghe Asachi, făcute din imaginație. El susținea că înfățișarea reală a domnitorului este cea din pictura de la Biserica Sfântul Ilie de la Voroneț, ridicată chiar de Ștefan cel Mare, dar și în Evangheliarul de la Humor. Întors în anul 1881 dintr-o călătorie în Bucovina, el a sesizat și Academia Română despre grava eroare care era pe cale să se petreacă la Iași. După cum precizează prof. Adriana Ioniuc, ""chiar Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a opus inițial
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
Bârsana care au executat lucrarea au ridicat și o troiță și o nouă poartă de intrare. În biserică se păstrează obiecte de mare valoare artistică și istorică: icoane pe lemn, 7 icoane pe sticlă, 4 cărți vechi: Octoihul Mare (1742), Evangheliar (1770), Cazania (1768), Minologion (1781), ultimele trei fiind tipărite de Mitropolia Moldovei.
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
ardelean (cel greco-catolic) prevede liturghia în fiecare zi, chiar și în păresimi. Chiar dacă unele comunități săvârșesc liturghia înaintesfințitelor în zilele de vineri, totuși restul săptămânii rămâne euharistic, săvârșindu-se euharistia cel puțin de luni până joi. Câtă vreme epistolarul și evangheliarul nu conțin pericope pentru zilele de peste săptămână din păresimi, există în Ardeal mai multe metode de a alege citiri pentru postul mare. Unii iau apostolul și evanghelia sfântului zilei. Dar chiar în parohiile unde vinerea se săvârșesc înaintesfințitele, se citește
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Ardeal mai multe metode de a alege citiri pentru postul mare. Unii iau apostolul și evanghelia sfântului zilei. Dar chiar în parohiile unde vinerea se săvârșesc înaintesfințitele, se citește o evanghelie. În parohiile ce țin vechiul obicei ardelenesc, preotul deschide evangheliarul la întâmplare, citește evanghelia ce se ivește, și eventual rostește o predică ad-hoc. În alte parohii, la înaintesfințite se alege evanghelia în funcție de paricopa de la cartea Facerii. Mai există două metode de a alege citirile. Una, cea mai canonică, e aceea
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
mari se cântă în fața mesei "reposorium". Înainte de utrenia Învierii, se descoperă icoanele și crucile, și se sting toate luminile. Poporul așteaptă în curtea bisericii, în întuneric, cu lumânări stinse în mână. Acolo, afară, se află gătită o masă albă, cu evangheliarul deasupra, și cu o cruce solidă. Preotul, în biserică, aprinde lumânarea pascală - o altă relicvă galică - pe care o ține la brațul stâng. De la "reposorium" ia artoforul, pe care-l ține în mâna dreaptă. Iese din biserică (simbolul lui Christos
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
cu ortografie etimologizantă (în coloana din stânga) și același text transcris cu ortografia actuală (în coloana din dreapta): Prima tipăritură românească a fost un "Catehism" tipărit la Sibiu în 1544, care s-a pierdut. Prima tipăritură care s-a păstrat a fost "Evangheliarul slavo-român" a lui Filip Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de "Cântece religioase calvine" din 1560 a episcopului român Pavel Tordasi. Migrația pecenegilor și a cumanilor in spațiul din jurul Mării Negre a impins o parte din
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
prima carte în Țara Românească, Liturghierul (în limba slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea și Petre, tipărește în 1547 Apostolul, din porunca lui Iliașcu-voievod; c) diaconul Coresi tipărește între 1559 și 1583 nouă cărți în limba română: Întrebare creștinească, Evangheliarul, Praxiul, Cazania I, Molitvenicul, Psaltirea, Cazania II, Liturghierul, Pravila Sfinților Apostoli. El a mai publicat în Brașov Psaltirea slavo-română, în al cărei epilog își exprimă profesiunea de credință referitoare la istoria culturii românești și evoluția limbii literare, afirmînd că destinația
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
este cunoscut și sub numele de Evangheliarul de la Lorsch, după numele mănăstirii Lorsch situată în Germania, în apropierea graniței cu Belgia. În catalogul bibliotecii de manuscrise rare, aflată în mănăstire, este înregistrat sub denumirea: "Evanghelium pictum cum auro habens tabulas eburneas" (Evanghelie pictată cu aur având legătură
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
din nou un tot (respectiv fragmentul II și coperțile din fildeș). Fiind reconstituit, temporar, în expoziția din Aachen, s-a realizat o ediție bibliofilă facsimilată, care ajută la cercetarea integrală a codicelui și implicit a artei grafice carolingiene: „Das Lorscher Evangheliar”. Einleitung von Wolfgang Braunfels. Prestel Verlag Munchen [1967]. Format in folio, pe hârtie satinată. Ediția reproduce în policromie 54 pagini, și 422 sunt facsimilate (autotipie) Ea cuprinde 4 părți: Fragmentul I, cu textul de la Batthyaneum, fragmentul II, de la Biblioteca Apostolică
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
distruse sau s-au risipit. Au mai fost păstrate doar câteva cărți liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârșitul secolului al XVI-lea și un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum și un Evangheliar în limba slavonă din secolul al XVI-lea, dăruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi dispărută. Pe lângă acestea, în altar se află o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel și o
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
și Metodiu în secolul al X-lea, care au creștinat popoarele slave din răsăritul Europei și au introdus limba veche slavă în scrierile bisericești. Prin creștinarea slavilor a pătruns și influența culturii bizantine. În limba slavă veche s-au scris evangheliare (Evanghelia din "Ostromir", 1056-1057), liturghii, predici, "Viețile sfinților", și s-a tradus epopeea populară ""Alexandria"". În secolul al XI-lea apare colecția de predici ale mitropolitului Ilarion (1037-1050) și primul codice de legi (1019-1054). În această perioadă începe să circule
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra tipăriturilor din Țara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Țara Românească (Evanghelia învățătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât și în Moldova (Cazania lui Varlaam
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Țara Românească (Evanghelia învățătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât și în Moldova (Cazania lui Varlaam, Psaltirea în versuri
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
monument istoric, cu codul . Se consideră că prima mănăstire cu acest nume ar fi fost construită de Nicodim de la Tismana. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Pe la jumătatea secolului XVI, ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
ctitorii laici ai locașului. Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
germană (1771), rusă (1789), românească (1825); Trebnicul lui Petru Movilă, editat în 1646 și ilustrat de gravorul Ilie. Fondul de manuscrise include cca 200 de unități, 43 din ele fiind ediții facsimile. Semnalăm celebrul monument de cultură și artă românească, Evangheliarul slavo-grecesc, copiat la mănăstirea Neamț în 1429 de călugărul Gavriil Uric (microfilm). Dintre celelalte manuscrise: De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, scris în anii 1680-1691 în limba română de către Miron Costin (microfilm); copiile manuscriselor Aritmologhion (1672
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra tipăriturilor din Țara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Țara Românească (Evanghelia învățătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât și în Moldova (Cazania lui Varlaam
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Țara Românească (Evanghelia învățătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât și în Moldova (Cazania lui Varlaam, Psaltirea în versuri
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
în antimise noi, semnate de episcopul nou. De aceea antimisul este un semn de părtășie între comunitățile creștine (parohii sau mănăstiri, etc) și episcopul lor. Antimisul stă în permanență pe masa euharistică, împăturit în fața chivotului, iar pe el se află evangheliarul. La sfârșitul liturghiei cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]