95 matches
-
intrat în ordinul augustinian. Atunci când relicvele Sf. Bernard și ale însoțitorilor lui, primii martiri franciscani, au fost aduse pentru a fi îngropate în biserica sa, Anton a părăsit ordinul său, intrând la frații minori și mergând în Maroc pentru a evangheliza și pentru a muri pentru credință. Din cauza că boala l-a doborat în Sicilia nu și-a putut continua călătoria și s-a alăturat unor alți frați călugări care mergeau la Porțiuncula. A trăit într-o peșteră din San Paolo
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
din apropiere. Într-una din zile, predicatorul care era programat nu a apărut, frații îndemnându-l pe Anton să vorbească în locul acestuia. El i-a impresionat atât de mult încât de atunci a început în mod constant sa călătorească, să evanghelizeze, să predice și să predea teologie în Italia și Franța. Orator de excepție, el atrăgea mulțimile pe oriunde mergea, vorbindu-le în multe limbi; legenda spune că mergând să predice cuvântul Domnului unei mulțimi aceștia neascultându-l,el chemă peștii
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
-lea a aprobat alegerea și mitropolitul l-a consacrat în ordinul episcopal, la 29 iunie a anului 983, în scaunul său din Mainz. Lui Adalbert nu i-a trebuit mult să-și dea seama că nu era ușor să-și evanghelizeze poporul. După șase ani de grea osteneală, nereușind să elimine poligamia, comerțul cu sclavi și vrăjitoriile, și neadaptându-se la intrigile familiilor nobile și la lipsa de ascultare a clerului, s-a considerat incapabil pentru misiunea de păstor și, în
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
sa nu numai că nu-l mai doreau, dar au ucis chiar unele dintre rudele sale. După ce a rămas pentru un timp alături de Otto al III-lea în calitate de consilier al său, a acceptat invitația principelui Boleslav I să meargă să evanghelizeze Polonia. Aici, opera sa a fost încununată cu succes și el a ajuns să poarte evanghelia până în Prusia orientală, la Gdansk. Pe când se afla cu călugării săi la Tenkitten, locuitorii de aici l-au arestat. El îi întărea pe însoțitorii
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
Orașul este renumit, printre altele, deoarece câmpia din proximitate a fost teatrul Bătăliei de la Filippi, încheiată cu victoria urmașilor lui Cezar, Octavian și Antonius, asupra opozanților lor, Brutus și Cassius, precum și pentru faptul că a fost primul oraș din Europa evanghelizat de Apostolul Pavel în anii 49 - 50 d.Hr. (motiv pentru care continuă să fie și în prezent un important loc de pelerinaj). Cele mai vechi dovezi de locuire aparțin perioadei neolitice (6.500-4.000 î.Hr.) și au fost identificate
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
jocuri romane. Există o abundentă epigrafie - inscripții latine - care depun mărturie despre această prosperitate a cetății. Cetatea Filippi a avut un rol semnificativ în creștinismul primar și timpuriu. Conform "Noului Testament" aceasta este primul oraș din Europa care a fost evanghelizat de Apostolul Pavel, cam în anul 49 d.Hr sau 50 d.Hr., când cetatea a fost vizitată de apostol (). Din "Faptele Apostolilor" () și "Epistola către Filipeni" (), s-a ajuns la concluzia că Pavel a fondat comunitatea creștină primară și
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
a rămas într-o continuă luptă cu Biserica Ariană care avea numeroși adepți în rândul popoarelor germanice, mai precis în rândul vizigoților, ostrogoților și vandalilor. În anul 496 e.n., Francii, un popor de origine germanică, conduși de Regele Clovis sunt evanghelizați de către Biserica Apuseană. Francii înving popoarele germanice ariene, creând un mare imperiu ce cuprindea în est și în sud-est teritoriile luate de la germanii arieni și eliminându-i definitiv pe aceștia și pe Biserica lor Ariană din Europa, singuri care reușesc
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
luate de la germanii arieni și eliminându-i definitiv pe aceștia și pe Biserica lor Ariană din Europa, singuri care reușesc să scape sunt vizigoții ce se refugiază în Peninsula Iberică, unde creează un regat arian, dar în anul 568 sunt evanghelizați și ei de către Biserica de la Roma. După înlăturarea ereticilor arieni, Biserica Apuseană intră într-o expansiune de evanghelizare a Europei Occidentale desfășurată în 3 etape: Prima Etapă (până în anul 700) - evanghelizarea Angliei Anglo-Saxone, Irlandei, Scoției și a părții sud-estice a
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
denumire care a rămas în timp, întocmind și primele hărți corecte și precise. De asemenea, căpitanul Cook a revendicat arhipelagul pentru Imperiul Britanic. La începutul secolului XIX, misionari neoprotestanți (metodiști, mormoni) au sosit în Tonga și în scurt timp au evanghelizat populația. Un mare succes l-au avut misionarii Bisericii lui Iisus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, ei lăsându-și o mare amprentă asupra istoriei regatului Tonga. Misiunea din Nuku’alofa a acestei biserici a fost cea mai prolifică
Tonga () [Corola-website/Science/297970_a_299299]
-
bibliotecilor. Ca să nu mai vorbim de ediții: fragmentele gnostice nu dispun întotdeauna de o ediție, fie ea și parțială, ce să mai vorbim de opere complete! Creștinii îi atacă violent pe gnostici oriunde îi întâlnesc. Propovăduitorii sectelor gnostice și creștină evanghelizează aceleași mulțimi, urmează aceleași itinerarii, vizitează aceleași orașe, ocupă aceleași piețe publice, își dispută aceiași credincioși. Simon Magicianul și Pavel din Tarsus oferă marfa lor conceptuală ca rivali: succesul unuia corespunde eșecului celuilalt. Actele Apostolilor îVIII, 9-24) stau mărturie că
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
XIII-lea, aderă mai întâi la o mișcare franciscană. Adepții lui Francisc din Assisi îcare vorbește cu păsările și cu peștii, dar știe și să-i pună la punct pe mai marii lumii) practică milostenia și sărăcia voluntară. Frații minoriți evanghelizează atât în castelele feudale cât și în cocioaba celui mai sărac dintre țărani. Bentivenga aparține acestei ambianțe spirituale pătrunsă, foarte probabil, de Spiritul Liber din Suabia și care era foarte răspândită în acele timpuri. Bentivenga s-a distanțat apoi de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
exprimă recursul la soluții contractuale deja celebrate de către epicurieni. Aceste comunități regrupează cerșetori, oameni fără niciun fel de avere, victime ale sistemului aspru cu cei săraci. Voința de a practica milostenia este dublată în primul moment, de dorința de a evangheliza și a catehiza. Analfabeții de o sărăcie extremă sunt aici alături de văduve sau de foști oameni bogați tentați de viața în sărăcie voluntară. în orașe, aceste asociații cunosc un succes considerabil. Mii de persoane la Paris în 1250, tot atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la hrănirea existenței sale de creștin și a oamenilor la care este trimis. O inimă care nu este golită este superficială, și nu poate fi inima preotului, care trebuie să fie meditativă, rugătoare și profundă, din moment ce el este chemat să evanghelizeze, să convertească, să invite la discipolat, acțiuni care pot fi îndeplinite numai de la inimă la inimă, evitând raporturile pastorale și spirituale superficiale: „Atingem profunzimea altora, numai ple-când de la propria profunzime”. Pentru a fi capabil de acest lucru, preotul trebuie să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ca o comoară, care nu trebuie păstrată pentru sine însuși, dar trebuie răspândită în mod responsabil și în mod gratuit. a) „Vai...”, pentru că Evanghelia este o datorie și un drept. Isus, înviat din morți, nu a sfătuit numai să se evanghelizeze, dar a impus ca slujire perpetuă și cu un orizont universal: a poruncit Apostolilor „să meargă în lumea întreagă și să predice evanghelia la toată făptura» (Mt 16,15) și «la toate popoarele” (Mc 13,10). Ascultând de porunca lui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
să nu lase să adoar-mă inimile și conștiințele fraților săi. b) „Vai...”, pentru că Evanghelia este necesară. Dacă un preot, ca și sfântul Paul, ar ști cu adevărat la ce slujește Cuvântul, nu va putea să nu spună: „Vai... dacă nu evanghelizez”. El poate să-și dea seama de paguba pe care o poate provoca lipsa unui bine numai dacă cunoaște puterile și va-loarea acelui bine. Preotul, ca și Apostolul, trebuie să fie conștient că binele Cuvântului nu este numai prețios, dar
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
înălțarea la dreapta Tatălui. Slujirea Cuvântului, tocmai pentru că nu este o inițiativă liberă a oamenilor, ci o încredințare din partea lui Dum-nezeu, nu poate fi făcută în orice fel, ci numai după criterii pe care le impune Cuvântul însuși. Totuși, a evangheliza în spirit de slujire înseamnă: a evangheliza în umilința aceluia care nu este stăpânul Cuvântului, dar mesagerul și crainicul său; a evangheliza în fidelitate, pentru că este ceea ce se cere de la slujitor (cfr. 1Cor 4,2); a evangheliza în ascultare, ducându
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pentru că nu este o inițiativă liberă a oamenilor, ci o încredințare din partea lui Dum-nezeu, nu poate fi făcută în orice fel, ci numai după criterii pe care le impune Cuvântul însuși. Totuși, a evangheliza în spirit de slujire înseamnă: a evangheliza în umilința aceluia care nu este stăpânul Cuvântului, dar mesagerul și crainicul său; a evangheliza în fidelitate, pentru că este ceea ce se cere de la slujitor (cfr. 1Cor 4,2); a evangheliza în ascultare, ducându-se cu promptitudine acolo unde Cuvântul îl
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
poate fi făcută în orice fel, ci numai după criterii pe care le impune Cuvântul însuși. Totuși, a evangheliza în spirit de slujire înseamnă: a evangheliza în umilința aceluia care nu este stăpânul Cuvântului, dar mesagerul și crainicul său; a evangheliza în fidelitate, pentru că este ceea ce se cere de la slujitor (cfr. 1Cor 4,2); a evangheliza în ascultare, ducându-se cu promptitudine acolo unde Cuvântul îl trimite; a evangheliza cu bucurie, pentru că Domnul poate fi slujit numai cu o inimă plină
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
însuși. Totuși, a evangheliza în spirit de slujire înseamnă: a evangheliza în umilința aceluia care nu este stăpânul Cuvântului, dar mesagerul și crainicul său; a evangheliza în fidelitate, pentru că este ceea ce se cere de la slujitor (cfr. 1Cor 4,2); a evangheliza în ascultare, ducându-se cu promptitudine acolo unde Cuvântul îl trimite; a evangheliza cu bucurie, pentru că Domnul poate fi slujit numai cu o inimă plină de bucurie (cfr. Ps 99,2) și fără murmurare (cfr. Ev 13,17; 1Cor 10
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
aceluia care nu este stăpânul Cuvântului, dar mesagerul și crainicul său; a evangheliza în fidelitate, pentru că este ceea ce se cere de la slujitor (cfr. 1Cor 4,2); a evangheliza în ascultare, ducându-se cu promptitudine acolo unde Cuvântul îl trimite; a evangheliza cu bucurie, pentru că Domnul poate fi slujit numai cu o inimă plină de bucurie (cfr. Ps 99,2) și fără murmurare (cfr. Ev 13,17; 1Cor 10,10); a evangheliza cu gratuitate, după porunca Domnului: „Tot așa și voi, când
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ducându-se cu promptitudine acolo unde Cuvântul îl trimite; a evangheliza cu bucurie, pentru că Domnul poate fi slujit numai cu o inimă plină de bucurie (cfr. Ps 99,2) și fără murmurare (cfr. Ev 13,17; 1Cor 10,10); a evangheliza cu gratuitate, după porunca Domnului: „Tot așa și voi, când faceți toate cele care vă sunt poruncite, spuneți: suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem” (Lc 17,10). 2. Omilia, ceasul preotului. Preotul face pentru poporul lui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a fost constrîns, împreună cu alți șaizeci de episcopi catolici, să plece în exil din ordinul lui Trasamundus și a fost alungat în Sardinia. La Cagliari, el a întemeiat împreună cu cîțiva călugări o mănăstire, a răspîndit regula lui Augustin și a evanghelizat regiunea; deși era în exil, episcopii din Africa continuau să i se adreseze pentru a obține de la el explicații și răspunsuri în probleme dogmatice; în 515 a fost chemat la Cartagina de Trasamundus, pentru a discuta cu acesta despre conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dispune de mijloacele și de autoritatea morală de a-și impune voința. Liderii creștini continuă să-i acuze pe musulmani că vor să-i alunge definitiv din nordul Nigeriei; musulmanii sunt în continuare iritați de eforturile creștinilor de a-i evangheliza. Rădăcinile conflictului confesional din această țară nu sunt în întregime religioase. Nigeria, la fel ca multe alte țări africane (printre care și Sudanul) sau ca Irakul, a fost creată de puterile occidentale dintr-un amestec de grupuri etnice. Din primele
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
deja călugărilor lectura. Trebuie subliniat de asemenea rolul misionarilor celți. Creștinismul, venit de pe continent în Irlanda, capătă cu repeziciune o tentă locală accentuată; între anii 430 și 460, Sfîntul Patrick încheie convertirea poporului irlandez. În secolul următor, călugării irlandezi vor evangheliza continentul; Sfîntul Colomban întemeiază aici mînăstiri: Luxeuil în Franța, Bobbio în Italia; succesorii săi fundează altele în Franța: Saint-Riquier, Saint-Valéry, Saint-Wandrille și o sihăstrie la Saint-Gall, în Elveția, care va deveni o mănăstire celebră. Misionarii englezi străbat și Europa: Sfîntul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mînăstiri: Luxeuil în Franța, Bobbio în Italia; succesorii săi fundează altele în Franța: Saint-Riquier, Saint-Valéry, Saint-Wandrille și o sihăstrie la Saint-Gall, în Elveția, care va deveni o mănăstire celebră. Misionarii englezi străbat și Europa: Sfîntul Bonifaciu (680-755) restaurează biserica francă, evanghelizează Germania și întemeiază acolo mai multe mănăstiri, așa cum este cea din Fulda. Nu se poate descrie aici expansiunea monahismului în Europa și nici măcar să se menționeze toate mănăstirile care au avut un atelier de copiști renumit. Ordinul benedictin trebuia să
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]