132 matches
-
rezultat obedient", cum observă același Virgil Nemoianu. Formalismul estetic se eschivează de la plătirea tributului politic, adoptând calea unui suspect evazionism ideologic, inadmisibil pentru puterea comunistă aflată la începuturile ei. De aici iritarea regimurilor totalitare față de literatura evazionistă, considerată "artă degenerată". Evazionismul este un limbaj deviat, iar deviaționismul se face vinovat de lipsă de solidaritate cu scopul dictaturii. Iritarea merge în regimurile fasciste dincolo de interzicerea unei astfel de arte, până la incendierea ei publică, rezultat al unei condamnări fățișe, "purificatoare". Nu numai în
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
evazioniștilor demonizați, dar și în România legionară, când au fost arse cărțile lui Mihail Sadoveanu. Apolitismul este indezirabil și în regimurile comuniste. Sunt bine cunoscute campaniile de persecuție din anii '50 a intelectualilor neînrolați, ca V. Voiculescu sau Lucian Blaga. Evazionismul și formalismul estetic erau marotele destabilizatoare ale regimului stalinist, declarate "arme" periculoase în mâna dușmanului de clasă. Erau considerate expresia unei literaturi decadente, de origine burgheză. Virgil Nemoianu plasează la originea persecuției formalismului estetic "principiul utilitarismului", conform căruia arta și
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
bine cunoscută. Pe de altă parte, dintr-un punct de vedere exterior și ulterior (unul moral și moralizator), formalismul estetic este acuzat de pasivitate și conservatorism, de neimplicare civică și abandon al speranței de schimbare. Pentru unii, tăcerea politică a evazionismului e o separare vinovată de regimul politic și de colectivitate prin lipsa de participare la construcția comunistă, pentru alții, retrospectiv, aceeași tăcere e o neimplicare anti-comunistă la fel de culpabilă, o consimțire la rău printr-o complacere în estetism. În fond, ambele
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
spre accidentele de parcurs care fac o biografie și în care tern cu adevărat este mariajul Ferminei. Florentino trăiește în schimb parfumul fiecărei aventuri numerotate scrupulos, fiecare femeie reprezintă atît un pansament al dragostei neîmplinite, cît și un fel de evazionism. În tot acest timp, Florentino numără clipele celuilalt, iar momentul decesului îl găsește la post, acționînd prompt, trecînd peste respingerea inițială a văduvei îndurerate pentru a ajunge la inima ei cu răbdare și prin experiența amantului versat. Scena de dragoste
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
Anton, la fel ca ceilalți indivizi, trăiește o sumă de implozii, sustrăgându-se, mai întâi, traumei războaielor, apoi sistemului judiciar, pentru ca în final să renunțe la identitatea socială. Numai așa se poate realiza viziunea împrumutată a omului cu adevărat liber. Evazionismul este una dintre strategiile la care Dumitru Radu Popa recurge mereu, pentru a sublinia imposibilităț ile carcerarului din parabola convertirii și a infernului, cum se întâmplă în romanul de față. Încă de la Fisura, Dumitru Radu Popa păstra ambiguitatea realită- ților
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
literatura era gândită în epocă etc." Nu departe de această viziune - dar oarecum din interior și cu argumente mai curând sociologice - se situează, în celălalt interviu tânărul prozator Dan Lungu. Răspunzând întrebărilor lui Marius Chivu, acesta atinge vechea problemă a evazionismului literar local din ultimii 50 de ani. Și, o dată atingând-o, n-o lasă netranșată: "La noi se discută foarte mult despre compromisul scriitorului cu publicul, dar nu se conștientizează defel cel cu critica literară. A scrie pe placul criticii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
performanța expresivității și a simbolicului, chiar dacă, din punct de vedere etic ar putea fi considerată vinovată pentru evitarea confruntării cu puterea. Dar literatura neaservită era ea însăși o contraputere, o alternativă, cu atât mai mult cu cât a evoluat de la evazionism spre subversivitate și uneori chiar spre disidență internă. Acest efort de recuperare este opera revizurilor critice. Era de domeniul evidenței că literatura română din perioada comunistă nu putea fi nici acceptată în bloc, nici condamnată în bloc. Era nevoie de
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
pereche, în paginile jurnalului Un român la Paris, cu un autor convins că Jurnalul, ca gen literar, e "complet depășit". De ce îl ține atunci? Și ce rol îi rezervă, în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a răscumpăra evazionismul literar. Dumitru Țepeneag nu vrea "să amestece borcanele": literatura propriu-zisă cu viața socială, agitația politică și reactivitatea de ordin civic cu structura pur onirică a povestirilor lui. Din rațiuni strict estetice, ele sunt epurate de sociologie, psihologie, filozofie, nu exprimă
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
actuală. Apoi pentru că talentul propriu-zis literar, cu alte cuvinte scriptic, nu admite, în genere, garanția norocoasei fluențe verbale. Și totuși, confirmând o intuiție, Radu Cosașu publică, în 1978 o carte care, așa compozită cum e, instituie, în plină epocă a evazionismului sintactic, o anume poezie retorică. Culeasă din nou în recenta ediție de Opere - spre mirarea celor a căror acoperire de lectură alternează strict între gazetărie și proză - Povești pentru a-mi îmblânzi iubita se dovedește, fără exagerări, extraordinară. Dacă, lucru
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
Am putea spune că e vorba de o in-diferență necesară, atitudine din care iese victorioasă tocmai diferența. Dacă Dicționarul onomastic reușe8ște să fie acceptat de ESPLA, scriitorul, recent promovat în ierarhia funcțiilor publice, va fi stigmatizat de "tovarăși" cu emblema evazionismului, imediat după apariția volumului. O parte din învinuirile aduse pot fi considerate însă punctele "tari" care permit sustragerea autorului de la retorica doctrinei politice și care evidențiază noutatea estetică a primelor două volume din Ingeniosul bine temperat. Autorul însuși vorbește despre
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
Harry Potter. Acum literatura de tip „fantasy" domină listele de bestsellers iar în Germania s-au creat două tabere: cea a partizanilor și cea a adversarilor așa numitului escapism.Miturile, basmele, poveștile au fascinat dintotdeauna copiii și adulții - susțin adepții evazionismului. Principiul plăcerii primează, beletristica pentru toate vîrstele poate satisface la urma urmei și unele exigențe estetice și nevoi cognitive. Dimpotrivă, imaginea simplistă a unei lumi în care lupta dintre bine și rău se poartă în baza unor scenarii narative standardizate
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
au creat-o dintr-un neobișnuit instinct al falsei memorii. Interbelicul, prea actual, nu-l mai interesează pe stilist. Iar postbelicul, trăit la temperaturi înalte, nici atât. Singura trimitere explicită la acesta derivă dintr-o pagină însoțitoare a pieselor de teatru. Evazionismul temporal e, o dată cu o astfel de confesiune, interpretabil: În acest timp, socialismul înainta victorios și pe Calea Moșilor. Din cauza acestei înaintări, evreii și armenii au părăsit respectiva cale și s-au dus care în Israel, care în America. În locul lor
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
Iorgulescu-Yor, Max W. Arnold, Ion Teodorescu Sion, Elena Popea, Leon Al. Biju, George Nichita, Constantin Artachino, Kimon Loghi, Tachi Papatriandafil, Tache Soroceanu și încă mulți alții. În ceea ce privește pictura lui Kimon Loghi, de pildă, se perpetuează încă acel clișeu comunist privind evazionismul moral și edulcorarea burgheză a expresiei, uitîndu-se un lucru esențial, și anume acela că disprețuitul pictor este reprezentantul unic al unui anumit gen de simbolism tardiv, în care intră și o interesantă componentă de secession vienez. Ceea ce Loghi oferă privitorului
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
defini prin „mesaj înaintat, mobilizator” etc.), ci prin ceea ce punctează ca preocupări ale forurilor politice ce guvernează actul artistic. În acest caz, poezia tinerilor este preocuparea principală. Ea trebuie „ajutată” de critici, ea trebuie să se rupă de manifestările de „evazionism și intimism bolnăvicios” - optimist și încrezător în valoarea propagandistică a realității proclamate care creează realitate, raportul dă deja ca sigură reformarea în sens realist-socialist a tinerilor poeți. Raportul arată cu degetul acuzator și înspre tinerii cronicari care, se înțelege, nu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5460_a_6785]
-
foarte puține derapaje în artificial, răzbate dincolo de convenția în care îl instala procustian scenariul. Este un exemplu-școală de ceea ce poate face un regizor autentic cu materialul cel mai viu, împotriva a tot ceea ce-i contrazice flagrant libertatea. Majoritatea cadrelor ilustrează evazionismul și versatilitatea cineastului, camera degajă din fundal detalii care impresionează altfel scena - imaginea vulcanilor noroioși scufundă optimismul fluvial al clasei muncitoare într-un naturalism mizerabilist -, motivațiile personajelor se sustrag angajamentului ideologic explicit, pentru a focaliza un pariu personal. Filmul este
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
și de a discuta literatura. În esență, mesajul e același ca și la Eugen Simion: diversificare a literaturii (...) și „prejudecăți restrictive” în zona receptării (...). O foarte frumoasă poezie de Petre Stoica, „Duminica veselă”, în pagina 6, un articol de un evazionism aproape demonstrativ despre iarna în deltă, de A.E.Baconsky (la rubrica „Carnetul scriitorului”), întregesc acest număr 3 al Gazetei literare, un număr dintre cele mai artistic orientate de pînă acum. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5108_a_6433]
-
sînt tot mai sever confiscați de imperativele doctrinare ale realismului socialist și de epica sociologizantă a artei noi, pusă și ea în slujba clasei muncitoare de la orașe și sate. Lupta oficială cu formalismul decadent, satanizarea geometriei ca formă elementară a evazionismului și a lașității mic-burgheze, denunțarea lui Brâncuși ca unealtă a propagandei occidentale împotriva comunismului eroic și a înaltelor sale valori umaniste se manifestau simultan atît cu formele tacite de rezistență, a se vedea cazul lui Gheorghe Anghel sau al lui
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
dar și din cu totul altă etapă istorică). În ce-l privește însă pe Silius Italicus (25 - 100 d.Hr.), fost consul, deci om al timpului său, singura explicație pentru o astfel de întoarcere în timp ține probabil de un evazionism înnăscut. Ceea ce despre Alexandra Ciocârlie nu se poate spune. În ciuda preocupărilor sale clasiciste și poate tocmai de aceea, ea e unul din cei mai redutabili eseiști de, subliniez, a s t ă z i.
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
din Amsterdam, de pildă, poți afla că respondenții dețin în bibliotecă „cincizeci și opt de autori anglofoni, nouăsprezece din alte opt țări și douăzeci neerlandezi”. Ce spune această statistică despre cititorii europeni? „În ficțiune pare să existe o tensiune între evazionism și realism, între dorința de-a citi serios despre lucruri reale (...) și, simultan, dorința de-a evada din datele imediate ale propriei comunităț i (...). Pentru europeni, o cale de a-și satisface ambele dorințe este aceea de-a citi romane
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
puțin în anumite grupări ideologice radicale, o întoarcere la sociologismul lui Gherea, ceea ce presupune un refuz al esteticului maiorescian și călinescian. Preeminența acordată de criticii generației șaizeci esteticului e corect interpretată (ca politică!) de unii (Alex. Goldiș), dar refuzată (ca evazionism) de alții (C.Rogozanu). Vom trăi și vom vedea.
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
contrapună pamfletului un alt pamflet, nu să amplifice gesturile scandaloase prin scandal. Dimpotrivă, discursul său e obligat să păstreze, chiar în plin tumult, firescul adevărului. Cu speranța discretă că poate, cândva, aceste acte de penitență stilistică vor conta. Nu despre evazionism e vorba, ci despre eficacitate. Procedând altminteri, pare să fie convingerea lui Mihai Zamfir, omul de litere ar cădea, mai devreme sau mai târziu, în eroare. Franchețea nu înseamnă grosolănie. E drept că, pe de altă parte, excesul de eleganță
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
artist care, expunîndu-se, nu vrea să se trădeze. Calculînd și judecînd corect, autorul abia ieșit din adolescență se refugiază în esențele și structurile unei poezii a adolescenței, configurată simbolic, iar nu haotic, și cu conștiință artistică, nu doar cu talent. Evazionismul de primă tinerețe al liricii lui Dinescu este oportun, o dată, în ordine politică (poetul refuză ideologia unică, prin ignorarea cadrului ei constrîngător) și, apoi, în ordine estetică. Între genurile literare, cel liric este cel mai apropiat de formula punerii între
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
universal". Riscul inevitabil presupus de un asemenea demers, într-o modernitate ce ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor în cauză: incoerență, arbitrariu, evazionism. Acestui risc principial i se atașează, augmentativ, pentru poezia heliadescă, limitele implacabile, în perspectiva istoriei interne a literaturii, pe care limbajul poetic de factură pașoptistă le presupune. Să urmărim, bunăoară, un text alcătuit La moartea lui Cîrlova: "Tu ai urît
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
trupa Sacru întâmpină reale probleme de adaptare în lumea citadină. Orice ar face, colegii de liceu îl iau drept ,țăran", iar profesorii îl consideră ,idiot". Cum procedăm, atunci? Afectăm cinismul, mimăm lipsa de inteligență, replicăm prin neimplicare și printr-un evazionism sui-generis și ne construim, la distanță protectoare de ironiile și mojiciile celorlalți, o lume a noastră, o scenă imaginară, ridicată deasupra unui public în delir. Și, evident, fugim de acasă. Dar unde? În miezul romanului scris de Sorin Stoica stă
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
a fost un șoc. Deveniserăm, dintr-o dată, vedete și ne întorceam triumfal „acasă”. Dar între timp se întâmplase ceva: succesul numărului inaugural (inclusiv în presa din capitală) i-a alarmat pe politruci. Oficial, ni s-a reproșat tentația unui anume evazionism, respectiv absența preocupărilor pentru „viața studențească”, a „ancorării” în realitatea universitară socială. În concluzie, era necesară o conducere matură, cu prestigiu universitar. Însă nu ni s-a dat dreptul de a opta și, astfel, începând cu numărul doi, care a
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]