132 matches
-
comparative ale elementelor definitorii pentru cele două generații. Așa procedează Al. Cistelecan în Generația și polii ei239 sau Simona Popescu care preferă însă termenul de antimodernism celui de postmodernism și care stabilește următoarea listă de opoziții între modernitate și antimodernitate: "evazionism, individualism, lumi imaginare paralele, personale/poezie implicată, model de acțiune și comportare în cadrul acestei lumi, soluție existențială individuală, dar și colectivă; construcții deviante, compensatorii, disjuncte, izolatoare/ imaginar al realității contingente și colective; specializare restrictivă a limbajelor/ asumare deliberată a lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
noi/ cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră." (Coșmar). Viziunile coșmarești asaltează eul cu putere înzecită de pretutindeni, nelăsându-i vreo posibilitate de evadare; poezia idealului, a transcedentalului a dispărut. Nu mai rămâne decât un univers devastat. Lipsește evazionismul, nu se poate înlocui cu nimic caruselul acesta al lumii în descompunere. Textele sunt discursive, limbajul, descriptiv fără ca acesta să-l facă lipsit de forță expresivă: "În fiecare noapte visăm jivine, tranșee, scuipat/ cu sânge... Doctorii se uită la noi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
istoriei literare, P. a pătruns în literele românești prin intermediul poeziei. Lirica sa aparține epocii de după primul război mondial, în care literatura română simte pulsația noilor orientări și tendințe estetice, în direcția simbolismului și, în genere, a modernismului. Străin de orice evazionism și exotism, evitând formulările criptice, noțiunile abstracte și sugestiile vagi, poetul utilizează simbolurile numai ca mijloace metaforice, proiectându-le permanent în sfera realului, legându-le de împrejurări și stări sufletești trăite. Așa cum mărturisește, lirica sa este „biografică prin excelență”, izvorâtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
în conformism, senzații organice greu convertibile, cea de frig, cea de disconfort postural, simțurile mărginite la așteptare, spațiul sălii măsurat după schimbarea în exasperare, paliativul cu trecerea patrulei, doi polițiști și un soldat, alt evacuat, fapte diverse iar aspectul narativ evazionism în cultivarea succesiunii lor, treabă de prozator tensiunea inactivității, fără alte detalii decît propria degradare, mă înființez alături din spirit de imitație, completez grăbită o integramă, ține pixul în aer, vorbește, raportarea la etaloane odioasa manevră a celor scurse pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
unei forme de mesianism social, opera literară, ca și viața însăși a unui scriitor rămân lipsite de finalitate 39. Inapetența față de "arta pentru artă" îl face să respingă deschis literatura de tip oniric, pe care o consideră o formă de evazionism de la misiunea reală a literaturii 40. Această convingere personală ar putea constitui explicația pentru atitudinea scriitorului care, fără a se încadra deschis în politica de partid, continuă să accepte și să primească semnele unei recunoașteri oficiale a poziției sale în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
simplificată a romanului politic în care se încadrează romanul ideologic (de la sfârșitul deceniului cinci până la mijlocul deceniului șapte, perioadă ce include și "obsedantul deceniu" sau "întunecatul deceniu""), romanul condiției politice (începând cu a doua parte a deceniului șapte) și romanul evazionismului politic (caracteristică întregii perioade comuniste, dar mai pregnant în ultimele decenii ale regimului comunist)13, ale cărui "linii de creație" sunt satira, alegoria, parabola 14. În această clasificare, romanul lui Constantin Țoiu Galeria cu viță sălbatică confirmă categoria romanului evazionist
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de compunerea la șase mâini din „romanul retro(versiune)” Femeia în roșu. Chiar în Și ieri va fi o zi există un grupaj de scrieri insolite, într-o formulă care, pe lângă priza sigură la public, avea avantajul de a servi evazionismul și eschiva în fața regulilor circumspecte ale cenzurii. Textele din grupaj nu ies în mod spectaculos din formula - întâlnită și la Mircea Eliade - a evadării din timp și a circulației pe niveluri temporale eterogene. Modelul pare să se afle însă mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
să nu afecteze pacea socială și minima coeziune națională? Cum putem reflecta valorile creștine în activitatea legislativă? Cum vom reduce decalajele materiale dintre persoane fără să subminăm proprietatea, concurența, selecția și inițiativa particulară? Cum putem detaxa filantropia fără să alimentăm evazionismul fiscal și economia subterană? Cum se împacă datoria creștinilor de a participa la viața comunității naționale și obligația Bisericii de a nu face politică? Evident, lista ar putea continua" (Baconsky, 2002, p. 579). Întrebări la care răspunsul vine pe măsură
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mai regretabilă dată mișcărilor reformatoare est-europene („revizioniste“), încurajate de micul dezgheț hrușciovian de la mijlocul deceniului al șaselea. Erau combătuți în acel pamflet „antirevizionist“ intelectuali estici reformatori sau scriitori disidenți precum Jan Kott sau Hłasko, iar din interior erau supuse criticii evazionismele grupului de la Steaua sau timidele noncon formisme ale tânărului poet Nichita Stănescu. Crohmălniceanu s-a răscumpărat pentru aceste cedări la presiunile făcute asupra sa de puterea politică - pentru că au existat astfel de presiuni - prin tot ce a întreprins în anii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
agonică, scufundarea în apă. Rața lui Șalamov e aproape un argument împotriva existenței lui Dumnezeu. * În 1915-1916, deci în plină desfășurare a primului război mondial, Serghei Esenin scrie câteva din poeziile sale despre animale: Vaca, Cântecul cățelei, Vulpea... Păcătuind prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și totodată bolnav, blestemat, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a plecat. Securitatea face legea în România actuală. Noi luăm de bune dosarele ei ca și când este autoritatea absolută în livrarea „adevărului”. Ea ne programează obsesiile și agendele politice și mediatice. Ea ne ține în nocturnă, lipiți de ecrane, într-un evazionism al lipsei de proiecte proprii în favoarea dezvăluirilor care învăluie. Confuzia este și totală și deliberată. Nu are nici o importanță de ce ai avut dosar la securitate, ce conține acesta. Important este că ai avut unul. Cazul Alin Teodorescu este halucinant. Omul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
termină la Piața Unirii. Am afirmat mereu că nu avem o mișcare liberală de masă. Nu avem nici una socialistă. Avem un partid uneori liberal, adesea conservator de dreapta și în opoziție unul social-democrat, adesea populist, model latino-american, bine asortat cu evazionismul prin telenovele de aceeași sorginte. Tot ce este important este la televizor: „Totul a devenit imagine”. O jubilație postmodernă care pentru unii, iată, devine postmortem. Politicile se fac mai ales pentru imagine și imaginea mai ales pentru interese politice. Mogulii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
încă de la James Cook de locuri cunoscute, închizând, treptat, unul după altul, misterele insulare și oceanice. În secolul al XX-lea, odată cu ivirea altor și altor tipuri de epic (psihologic, rea list, naturalist, eseistic, expresionist, decadent etc.) și odată cu închiderea evazionismului romantic, sub presiunea determinismului și a cunoașterii experimentale, literatura marină și-a pierdut din importanță și s-a exilat pe rafturi estetice inferioare. Totuși, pradă unui hedonism generalizat, omul postmodern caută și el o evadare din cotidian, în timp (trecutul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a notat : Rolul acestei cărți în evoluția literaturii române a fost mai mare decât se poate bănui. Ea a netezit nu numai drumul literaturii de aventuri, ci și pe acela al prozei pitorești, fantastice, ima ginative, fanteziste, în genere, al evazionismului sub toate manifestările lui8. Alții, ca Nicolae Manolescu, l-au con siderat minor și nici măcar nu l-au amintit în sintezele lor. Subtil protestatară, vizionară și profund umană, cartea lui Radu Tudoran a transpus perfect o fantasmă deloc particulară, universală
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
țară”, „Sub zodia ipocriziei”, „Insectar”, „Curtenii de stil vechi” - sunt denunțate, sub semnătura Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, a lui Horia Stamatu, Paul Goma, Dorin Tudoran ș.a., tot mai vizibilele „vicii” ale vieții literare românești, de la lașitate la „evazionism” și duplicitate, de la „orchestrarea imposturii” la plagiat și sfidare, de la trecerea sub tăcere a aspectelor neconvenabile la festivismul degradant, regimul comunist făcându-și „din excesul de comemorări și ceremonii un fel de normă și de fanfară” (Virgil Ierunca, Eminescu nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
să nu exprime ce gândeau, ci chiar să nu gândească ce gândeau” (Paul Goma, Cenzura, autocenzura și paraliteratura). Revista militează pentru rezistența scriitorului român ca singura șansă de a duce literatura contemporană „pe poziții cu adevărat fără întoarcere” (Monica Lovinescu, Evazionismul: o falsă problemă). Tabloul deteriorării vieții literare sub presiunea politicului este completat de documente precum Memoriul scriitorului Dorin Tudoran adresat lui Nicolae Ceaușescu sau scrisoarea deschisă a lui Mircea Eliade, protestând față de publicarea trunchiată, în „Contemporanul”, a interviului acordat lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
roman, opinia și confesiunea mea În legătură cu lupta generației noastre contra dogmatismului stalinist - luptă care În plan literar se exprima printr-o susținere a autonomiei artei, invocându-i pe Maiorescu și pe Lovinescu - era considerată În Vest ca o formă de „evazionism” nu numai estetic, dar și politic, dacă nu chiar ca o formă a unui acuzat recționarism cultural. Suprarealismul ce domină și azi cercurile „selecte” ale Parisului editorial, universitar și mai ales ale mass-mediei, aliat cu resturi „consistente” ale maoismului politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să-i certăm prea tare. S. A. : Pe de altă parte, toți aceștia au prelungit în bună măsură viziunea inerțială rămasă din perioada comunistă: statul trebuie să finanțeze și să controleze cultura, care e în esență un instrument de condiționare, propagandă, evazionism și defulare. Deci, existau așteptări mult prea mari de la Ministerul Culturii, care trebuia redus după "Revoluție" la funcțiunile pe care numai statul le poate exercita, în special cele legate de noțiunea de patrimoniu, oricum ar fi ea definită. La noi
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
spune această poveste poveristă sub formă de fabulă - este singura deosebire. Nemescu era (l-am numit așa la un moment dat) singurul nostru neorealist magic ; adică nu era stricto sensu minimalist, dar era neorealist. Consider că distincția dintre neorealism și evazionism este mai pertinentă decât cea dintre minimalism și restul... Pentru că, de fapt, minimalismul nu este decât un mijloc, un mod, așa cum spuneam, de a lua pulsul realității ; dacă poți face acest lucru și pe alte căi, cu atât mai bine
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și nu numai, unii autori stigmatizați ca aplecați spre „arta burgheză, idealistă” deveneau ușor ținte ale securității statului! -, cereau impetuos o „artă angajată, militantă”, răspunsul nostru nu putea fi decât „esteticul pur”, și nu ca o formă de recluziune, de evazionism, cum pare unora din România, de acum și de atunci, dar și unor spirite „militante” altădată, europene, de nivelul unui Sartre, Aragon, apoi Grass, Böhl, Marquez... Esteticul, ca principiu, trebuia să însemne refuzul de plano al oricărei tematici militanto-comuniste și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reconfortul la orice chemare de ajutor din partea celuilalt. Dar în vara aceea nu puteam decît să ne ținem bine unul de celălalt. N-aveam ce reconfort să scoatem din noi înșine. îl căutam la Cinematecă. Atenție, nu căutam doar consolarea evazionismului. O căutam și pe asta, dar cel puțin la fel de tare căutam să înțelegem, să-i înțelegem pe părinții noștri, să înțelegem cum ajunseserăm în casa aceea și ce urma după ea, cum se desfășoară viețile oamenilor de ajung să se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
neorealismului romînesc sînt pline de declarații ca : Nu mă interesează să merg la cinema ca să văd viață reală ; am parte de destulă viață reală în restul timpului. Ce e deprimant aici nu e faptul în sine că publicul larg preferă evazionismul, ci faptul că, judecînd după tonul țanțoș al declarațiilor de acest tip, cei care le fac par să creadă că nu pierd absolut nimic : ei nu vor să vadă viață reală la cinema o știu din trăite. Atitudinea asta denotă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a jucat același rol pe care l-a avut cea din celelalte țări est europene. Așa a început liberalizarea - tardiv - în România. Printr-o literatură de evaziune, respectând tabuurile esențiale: procesele, închisoarea, colectivizarea, canalul. Răul devenea alegorie și simbol, însă evazionismul a fost suspectat și a sfârșit prin a fi condamnat”. Analizând liberalizarea în ansamblul ei, Monica Lovinescu apreciază că s-a înregistrat un progres întrucât o nouă critică literară discută despre „literatura noastră dintre cele două războaie, cum și literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
teme precum închisoarea, colectivizarea, ancheta. Această generație neagă predecesorii compromiși. "Regimul ar fi trebuit să admită această evaziune în literatura pură, în care răul devenea alegorie și simbol. Mai mult, să fie încântat de ea. S-a produs însă contrariul. "Evazionismul" a fost suspectat și a sfârșit prin a fi condamnat. Și probabil că nu ne-am putea explica acest fenomen de-a-ndoaselea, dacă nu ne-am aminti că pentru o mentalitate comunistă cuvântul are forță magică. El nu exprimă obiectul, el
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
într-adevăr cred că numai atunci apele tulburi ale istoriei se vor limpezi, dar din nefericire eu nu voi mai fi acolo să te aștept"76. De ce 1989, rămâne o enigmă, o prorocire stranie. Pe 4 iunie 1970, vorbind despre evazionismul din literatura română, autoarea avertizează asupra consecințelor asumării generale a acestui stil: "reînghețul ce amenință din nou tărâmul literaturii, și nu numai al literaturii, riscă să facă tardivă și polemica dintre evazionism și literatura de reacție și de conștiință"77
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]