441 matches
-
un sistem totalitar condusă de un dictator intrat într-o lungă, progresivă și iremediabilă criză de mesianism ideologic și logoreic? Fapt este că elementele de eventuală “actualitate” cele mai pregnante din romanul lui Augustin Buzura sînt de ordinul patologiei, nu evenimențiale. Nicăieri în Refugii nu este evocată vreo împrejurare politică internă sau internațională care să permită, fie și aproximativ, situarea acțiunii din roman într-un moment istoric precizat. Nu sînt menționate nici evenimente culturale sau naturale care să facă posibilă o
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
că a fost. Instrumentele de analiză, de înțelegere s-au modernizat. Istoricii au început să se intereseze de viața cotidiană, de proveniența socială a soldaților... La petite histoire, Școala Analelor... Da, Școala Analelor a înnoit o istorie care era pronunțat evenimențială. Esențială pentru cartea mea a fost abordarea lui Bruno Cabanes, care spune că războiul nu se încheie brusc, ca să-i urmeze pacea, ca și cum ai întoarce un comutator. Dimpotrivă, există un continuum, o perioadă de trei-patru ani de tranziție, dominată de
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
asocierilor, Ștefan Cazimir surprinde adeseori prin întorsura pe care o ia la un moment dat expunerea, asemeni unui scamator care uimește prin imprevizibilul mișcărilor. Timpul și spațiul cultural nu mai sunt obstacole, iar conexiunile între autori, scrieri sau diverse secvențe evenimențiale pe care criticul le realizează cu multă flexibilitate stârnesc interes și uimire sau sunt generatoarele unui umor de înaltă factură. Astfel, domn' Mitică și Cuza Vodă spun aceleași replici, Ion Creangă este perfect receptat de coreeni, discursul parlamentar este reductibil
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
o copie. Și și mai grav: îi lipsește umorul. Petre Barbu îți poate povesti orice, dar nu te poate face să râzi. O încrâncenare surdă în a insista grav și serios, pe derizoriu și pe absurd, în lipsa oricărei semnificații dincolo de evenimențial. Epicul are un circuit închis redundant. În centrul romanului se află Complexul, în jurul lui gravitează toate personajele și aici au loc toate întâmplările. Riscul vine însă din lipsa ingeniozității înscenării acestor întâmplări. Situațiile sunt forțate și facil senzaționale: spargeri, furturi
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
și-a dobîndit notorietatea internațională grație romanului precedent La Mennulara. Asemenea altor scrieri ale genului, Mătușa marchiză închide filonul narativ central într-o ramă, astfel încît avem o amplă, densă povestire înglobată în altă povestire, la fel de interesantă, chiar dacă mai săracă evenimențial. Și avem două voci narative: în ramă, a Amaliei, unul din personaje, și a clasicului autor omniscient, în măsură să completeze și să ramifice discursul lăsat în suspensie de aceasta. Într-una din quasi inaccesibilele grote de la Montagnazza (Agrigento) cu
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
meu pentru biografie și că adevărata lui rațiune era alta. Nepos, Plutarh, Varro, Suetoniu și alți biografi din antichitate n-au propriu vorbind o metodă științifică de apreciere a surselor pe care-și bazează reconstituirea. Biografiile scrise de ei sînt evenimențiale și psihologice, mai apropiate de ficțiunea literară decît de istorie. Spiritul critic nu le lipsește, dar e așa zicînd spontan, ca un fel de bun simț, care le permite să pună la îndoială ori să accepte informația furnizată de lacunarele
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
se raportează, poate nu destul de explicit, ci abia presimțit în formularea “ ca pe la noi“, și experiența canadiană, cu care autoarea se mândrește în egală măsură. Aș fi dorit ca impresionantul capitol Hiroshima să încheie cartea. Aceasta nu numai de dragul cronologiei evenimențiale și a trăirii ce atinge cotele cele mai înalte, ci și pentru că problema celei mai dramatice înfruntări cu America în cel de-al Doilea Război Mondial continuă și în prezent să fie o rană deschisă, la care autoarea se referă
O CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE JAPONIA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380110_a_381439]
-
ale postmodernității nu sînt străine scriitorului. Aș spune chiar că pe ele se întemeiază, cu bună știință, rețeta - infailibilă - de succes a scriiturii. Miza artistică nu se află numai în tonul introspectiv, ci și în intrigă, în derularea neprevăzută a evenimențialului - surprinzător pentru cititor și, în egală măsură, pentru personaje. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății (totalitare și/sau consumiste) în ansamblul ei. Se poate vorbi, fără îndoială, despre așa ceva, dar sentimentul meu e că
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
prin propria-i voință, și tradiția, voit-ignorată (dacă reușește) de către cel de-al doilea interpret, situat (obligatoriu) în poziția de prim-interpret. De cele mai multe ori însă, instrumentistul este reticent față de această nedorită postură, care îi taie din anvergura zborului eroic- evenimențial în interpretare, făcându-l responsabil pentru o competență încă necertificată și chiar neprobată lui însuși, ca experiență. De aceea va tinde aparent vinovat, către o pseudoparticipare interpretativ-creatoare, prin faptul că va „plagia” (involuntar, dar spectaculos) din cele ale tradiției în
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
doar o întindere (de configurații sonore) în timp, pentru Mins obiectele-sunete sunt proiectate pe linia (lungimea) timpului din două perspective: 1. ca evenimente (incidente) de aparentă încremenire (oprire) temporală, corespunzător unei neutralizări a sentimentului trecerii timpului sub impresia masivității sonore (evenimențiale), ceea ce corespunde formal unui aspect de timp punctual sau clipă (timp imperceptibil/inmensurabil); 2. ca distanțe dintre sunete-eveniment, respectiv intervale temporale vide evenimențial, constituind momente de curgere (mișcare) temporală, accentuând sentimentul lungirii timpului în detrimentul celui de sonoritate (ca masă). În
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
incidente) de aparentă încremenire (oprire) temporală, corespunzător unei neutralizări a sentimentului trecerii timpului sub impresia masivității sonore (evenimențiale), ceea ce corespunde formal unui aspect de timp punctual sau clipă (timp imperceptibil/inmensurabil); 2. ca distanțe dintre sunete-eveniment, respectiv intervale temporale vide evenimențial, constituind momente de curgere (mișcare) temporală, accentuând sentimentul lungirii timpului în detrimentul celui de sonoritate (ca masă). În mod paradoxal, cu cât mai repede se mișcă Mins în dpc, cu atât pare că lungimea acestuia (L-dpc) se amplifică. Este ca și cum am
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
realitatea sonor-muzicală. footnote>. Dacă în faza punctualizării spațiul sonor este șlefuit înălțime de înălțime, sub aspect temporal div s-au anihilat, durata fiind aferentă doar înălțimilor punctuale, prin calitatea diferitelor valori de continuitate ale acestora într-un același cadru Fmz evenimențial (dev). Putem constata că detemporizarea s-a împlinit odată cu recuperarea timpului reversiv-tranzitoriu în energia din care provine. Cum ne aflăm într-o fază de intensie energetică, iar div au fost comprimate până la aparent totuna cu duratele diferitelor înălțimi punctuale (căci
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
inițiat în ascendent și finalizat în descendent. Rezultă de aici posibilitatea elasticizării timpului, oricare segment (sgm) dintr-un șir Sdpc putând fi sau nu repetat (juxtapus ori dihotomic). Exemplificăm teoretic un dpc compus prin șirul A-B-C-A-B-D-E-B-B-F-A-A-A-C-G-F-C, în care toate sgm evenimențiale sunt notate cu litere diferite, marcând totodată sgm A, C și ca funcții narative (In, respectiv Fn). Se succed în total 17 segmente, (a căror durată nu ne interesează), din care evenimențiale în ansamblu sunt doar 7. Dintre acestea, numai
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
compus prin șirul A-B-C-A-B-D-E-B-B-F-A-A-A-C-G-F-C, în care toate sgm evenimențiale sunt notate cu litere diferite, marcând totodată sgm A, C și ca funcții narative (In, respectiv Fn). Se succed în total 17 segmente, (a căror durată nu ne interesează), din care evenimențiale în ansamblu sunt doar 7. Dintre acestea, numai 4 se repetă: A, B, C, F. Mai observăm și că repetările diferă în două moduri: fie juxtapus, în succesiuni elementare: (2B; 3A), fie dihotomic (intercalate de alte segmente), în alcături simple
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
de două ori, prima oară ca eveniment (extensiv R4), iar a doua oară, ca palidă amintire sau umbră (extensiv unei pseudorime / R8), provenind dintr-un trecut îndepărtat (de peste trei rime). Privitor la sgm nonrepetitive (d-e, g), ele rămân exclusiv evenimențiale, ca extensii ale rimelor în care apar. Toate cele patru sgm (d, e, f, g) le interpretăm ca figuri de rotații axial-vertical-aperiodice ale Sdpc văzut pe suprafață. Raportat formei Sdpc 6 ele apar ca momente de dihotomie, accentuând expresia de
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
o trasează peste o întreagă epocă - aceea marcată istoric de regimul comunist - e, prin precizia excluderii, extrem de interesantă. Pragurile la care se oprește, de două ori, cercetarea Simonei Sora sunt glorioșii ani 1933 și 1989. Nu atât prin încărcătura lor evenimențială, cât prin caracterul definitoriu pentru aceste etape, fie de înflorire, fie de liberalizare, a discursului intim al literaturii noastre. Argumentul pentru această opțiune e lipsit de orice echivoc: " Nu vom intra mai mult pe teritoriul socio-filozofic al încrederii, deși trebuie
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
tradiția poetică este de fapt unul din aspectele Cutumei ce rînduiește societatea medievală, în care este venerată ca atare; autoritatea ei se sprijină pe o garanție colectivă și totodată cvasitemporală. întrucît implică o adeziune la istorie, independent de aspectele ei evenimențiale, Cutuma provine din surse care preced faptele memorate. Acestea se proiectează asupra ei, constituind un fundal unde toate semnele își corespund și definesc împreună ordinea universului ș...ț Datorită acestui fapt, în ochii medievalistului, poezia, între secolul al XI-lea
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
livrești care a fost Eta Boeriu, de poetul-fără-nici-o-carte, Ioanichie Olteanu, de raporturile cerchiștilor cu un tînăr asistent al studenției lor, Victor Iancu, ce ni s-a plîns de "ingratitudine" din partea lor, etc. etc. Altfel zis de o materie existențială și evenimențială foarte suculentă ce-și poate găsi expresia în biografie, portret, moralism și - de ce nu? - psihanaliză, materie care, neîndoios, se va revărsa cîndva pe atari canale ce o așteaptă cu paciență.
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
că nu poate avea un viitor alături de un bărbat sortit nesfârșitelor rătăciri pe mări și oceane. Pandora e personajul central al benzii desenate într-un sens pur liric: altminteri, întâmplările, înfruntările, încăierările sunt lăsate în grija bărbaților atrași în turbioane evenimențiale a căror semnificație le scapă cu desăvârșire. În timp ce Pandora întrupează victima predilectă (în perfectă consonanță cu istoria diverselor „orfeline” ale literaturii romantice și sentimentale din veacul lui Sue, dar și din vecinătatea noastră temporală, ca-n romanele despre Angélique, de
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
putere pînă în clipa supremei despărțiri. Apostu, care știe să asculte inima ascunsă în materia oricît de taciturnă, care deșteaptă în trunchiuri zînele lemnului și ale pădurii, dă aici pietrei o fecundă ezitare, regimul ei fără timp se convertește la evenimențial, la istorie, neuitînd totodată să fie natură. Oamenii cresc din pămînt, care-i susține parcă și-i adăpostește, își cufundă drama în liniștea rotundă a acestei tipsii de verde. Astfel, în evidența pregnantă a unei atare consimțiri, istoria eroică își
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
momente pescuite din rezervorul adesea încețoșat al amintirilor. Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în surdină, creează impresia de perplexitate în fața destinelor prezentate și a existenței înseși. Personajele din primul text sînt adolescenți, din care se desprind mai ales Pucci și Bordignoni, unul mai greoi la minte și
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
difuză, se petrece totuși. Ea ni-l decriptează pe Opreanu ca pe un metafizician necanonic, luptător pe cont propriu cu demonii memoriei, adus la porțile revelației de principala sa vocație, luciditatea. Acțiunea romanului lui Vasile Igna , strict cantitativă în plan evenimențial, se dovedește încrâncenată în cel psihologic: Opreanu luptă pentru a dobândi o anumită percepție, o perspectivă mântuitoare a vieții, imbold ce structurează narațiunea în registrul unui fantastic psihologic. Viziunea este clară din punct de vedere imagistic, cinematografică, făcându-l pe
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
simbolică) a termenului l-a făcut, în timp, indispensabil teoriei și metodologiei literare din ambele emisfere așa-zicînd istorice: tradiția și modernitatea. Dacă, inițial, canonul ilustra grila axiologică de selecție a operelor artistice și, desigur, a scriitorilor înșiși, creionînd ultimativ firul evenimențial din istoriile literare, mai recent, el reușește să demonstreze "diversitatea" vechilor "unități". Cosana Nicolae observă legitim: "Canonul nu este o schemă fixă, ci un spațiu în mișcare în care se pot produce modificări inevitabile de-a lungul secolelor" (p. 35
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]