4,693 matches
-
minte, în cadrul Festivalului Național al Artei Studențești, scena deslușirii dintre Iancu Pampon și Crăcănel - Mache Răzăchescu, evident, în descendența sau în pastișa cuplului Toma Caragiu și Marin Moraru - eu fiind pe post Moraru bîlbîit. Uite c-am ajuns la vîrsta evocărilor! Cum arată o zi din viața unui cronicar literar? Ați atins aici un punct sensibil. Eu sînt invidiat - pe bună dreptate, că și eu m-aș invidia dacă m-aș privi dinafară - pentru cel mai mare noroc din viața mea
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
categorii de opere. Cele mai importante sînt în număr de șase. 1. Literatura melodramatică. Se bazează pe confuzia dintre viață și artă, exploatînd în mod necinstit emoțiile naturale ale cititorilor. Există emoții așa-zicînd universale și inevitabile, stîrnite în noi de evocarea unor boli incurabile, mai ales dacă ating oameni tineri, de moartea prematură a copiilor, de abandonurile silite ale celor care se iubesc, de o soartă nefericită etc. Scriitorii care profită de noi în acest fel nu pot să scrie decît
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
această supoziție -, lirismul nuvelelor și povestirilor, cu o respirație narativă mult diminuată și, adesea, pur decorativă ar fi trebuit să conducă la o fertilă descătușare a sensibilității feminine. Fără îndoială, cum vom vedea din exemplele alese, grație unor descrieri și evocări ce mustesc de substanța fluidă și imprevizibilă a eternului feminin, discursul acestor proze scurte împrumută ceva din incoerența benignă, revelatoare de profunzimi iraționale, a fiicelor Evei. Însă, după cum sugera E. Lovinescu, în Critica, "opera scriitoarei e o scufundare violentă a
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
studiului despre Mateiu Caragiale, din care am mai citit fragmente și în nr. 10 al Apostrofului și într-un recent număr din revista 22. La doi ani de la șocanta dispariție a lui L. Ulici, LUCEAFĂRUL (nr. 41) publică mai multe evocări. Tot acolo, dl Al. George răspunde acuzațiilor pe care i le-a adus un cunoscut disident român aflat în străinătate. Ca de obicei, dl George pretinde oponentului său precizie a informației și acuratețe a formulării. Naiv, ca de obicei, dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
pentru viață, dragoste, și copii, Custodele apei, lasă să transpară cu fiecare pagină fascinația exercitată de locurile din Orientul Mijlociu așa cum sînt ele, în sine și ca depozitar al unor venerate vestigii. Mai mult decît citarea numelor unor personalități politice sau evocarea unor evenimente din istoria mondială din ultima jumătate de secol, ne ajută să trăim atmosfera din Orientul Mijlociu partea ficțională, iar incursiunile în cultura milenară a locurilor au darul de a o reînvia. Bancarella Doar aparent este mai greu de plasat
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
proiectele dinainte enunțate, ci și, sau chiar în primul rînd, în acela că a reușit să-și extindă semnificativ aria de manifestare de pînă acum. Cele două cărți de memorialistică pe care le-a publicat în ultimii ani, în care evocarea și construcția se împletesc la fiecare pas, aduc prezența Ameliei Pavel mai aproape de spațiul literaturii, de acela în care instrumentele criticului și ale istoricului, fără a fi cu totul abandonate, sunt lăsate să respire mai relaxat și chiar să se
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
experiențe ale absenței, absență care prin prietenie se poate transforma în prezență. Obiectele, plantele și animalele au sens în această fabulă a căutării și regăsirii (trandafirul japonez și canarul din colivie sînt mesageri, punți între cele văzute și cele nevăzute). Evocarea eliberării din închisoare a tatălui și a reîntîlnirii, pendulează între amintiri: vestea eliberării față de ziua de după arestare, primele scrisori din libertate, reîntîlnirea, povestirile lui din închisoare, sentimentul din vis, mult mai tîrziu, că tatăl este iremediabil pierdut, vestea morții tatălui
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
de semne pe pagină până la", sau cu ton înduioșător de bombastic gen "spirit care ne-a tutelat fără să ne mustre cu degetul: Nichita." Clișee blânde, compromisuri gazetărești cu publicul țintă, sau freze banale și vlahuțiene sau hogașiene în descrieri, evocări cam fără vână și nervi ale personajelor Nichita Stănescu, epitete ornante și simpluțe în alte descrieri, acestea sunt constantele unui stil destul de inconstant și inegal, asta fiindcă există și texte frumoase, cu un sâmbure de nou și de expresie șmecheră
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
în evidență decât în prima. Fie că e vorba despre un destin pur personal, fie că acesta i-a prilejuit, adesea, întâlniri cu personalități de prim interes precum Perpessicius, Ion Caraion, ori George Emil Palade, Zeletin are cu certitudine darul evocării, al sondărilor în trecut, al introspecțiilor care acced, nu de puține ori, la un nivel conceptual, deși pornesc de la o scânteie anecdotică (darul evocării, spuneam - mai mult chiar decât pe cel al povestirii). Mi-a reținut atenția îndeosebi imaginea unui
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
de prim interes precum Perpessicius, Ion Caraion, ori George Emil Palade, Zeletin are cu certitudine darul evocării, al sondărilor în trecut, al introspecțiilor care acced, nu de puține ori, la un nivel conceptual, deși pornesc de la o scânteie anecdotică (darul evocării, spuneam - mai mult chiar decât pe cel al povestirii). Mi-a reținut atenția îndeosebi imaginea unui Perpessicius încă solid legat de o fabuloasă Brăilă, precum și relația de caldă și discretă intimitate intelectuală cu Zeletin. Poate că ar fi fost preferabil
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
povestirii). Mi-a reținut atenția îndeosebi imaginea unui Perpessicius încă solid legat de o fabuloasă Brăilă, precum și relația de caldă și discretă intimitate intelectuală cu Zeletin. Poate că ar fi fost preferabil ca volumul să fie mai mult dedicat unor evocări pur și simplu liniare. El se prezintă, în forma sa de acum, într-o anume dezordine a priorităților, cele analitic-teoretice devansându-le adesea destul de brutal pe cele subordonate epicii afectului. Mi-au plăcut mai mult amintirile în condiția lor pură
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
primul rând oameni. Ceremonia Înhumării a fost condusă cu elegantă de cantorul sinagogii reformiste „Beit Daniel” din Tel-Aviv, dl. Fredi Peer, cu fragmente religioase și laice. Liane Herman, cunoscută artista acompaniatoare și prietena apropiată a familiei, a citit o emoționantă evocare, subliniind ospitalitatea deosebită a dispărutei, devotamentul cu care l-a Îngrijit pe soțul ei atunci când era internat la „Beit Rivka”, și eforturile pentru a-l aniversa atunci când se Împlineau 100 de ani de la nașterea să. Ea a citit, În Încheiere
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
Oradea, pentru că paginile lor reproduc în 14 decembrie 1972 și, respectiv, 1 aprilie 1971, textele numărului comemorativ al "Tribunei Transporturilor" din 6 martie 1915. Adică textele despre Ștefan Gheorghiu, existente și în ediția îngrijită de Al. Talex, Panait Istrati, Amintiri, evocări, confesiuni (1985). De aceeași tenacitate, esențială în fertilitatea cercetării, dă dovadă Ion Ursulescu atunci când, deși un text din revista geneveză, "La Feuille" este considerat pierdut, și doar amintit în unele bibliografii, fotocopiat după ziarul elvețian, este descoperit și pus la
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
sunt numeroase -, și aceasta îi rămâne cea mai mare satisfacție, dincolo de amărăciunea de a fi citit, în jurnalul lui Paul Léautaud, că un confrate l-ar fi calificat drept "mediocru, plat, fără stil". Dacă în memoriile din Să fie binecuvântați, evocarea numeroaselor figuri de scriitori pe care i-a cunoscut era situată sub semnul admirației și al iubirii (e unul dintre motivele pentru care recomand instructiva lectură a versiunii lor românești) - și mai ales al acelei recunoștințe datorate unor oameni cu
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
atît în spațiul artelor noastre plastice, cît și, după știința mea, în acela al documentarului, stă, în primul rînd, în filosofia lui, în nivelul intelectual și în caracterul său enciclopedic, de sinoptic al unui amplu interval istoric. Ieșind din stereotipia evocării grave și, inevitabil, sentimentale, cu accentele puse obligatoriu pe ființa determinată a artistului și pe datele unei opere incluse aprioric într-un regim al unicității, filmul despre Corneliu Baba se așază într-o perspectiva mult mai largă, creația artistului este
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura noastră din ultimele decenii. El este un scriitor în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, cu o știință a evocării plină de farmec și de melancolie, un analist sensibil al delicatelor stări sufletești, un observator fin al nu mai puțin gingașelor procese de conștiință și, finalmente, un stilist remarcabil pentru care proprietatea cuvîntului și rigoarea ideii nu sînt nici o clipă
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
al gestului lor constructiv prin însăși natura experienței fiecăruia dintre ei. Mă refer la textele Simple amintiri despre începuturile "Caetelor de Dor", semnat de Constantin Amăriuței, și Literatura exilului și revistele ei de Virgil Ierunca. Primul autor pune accent pe evocare, pe efectele de perspectivă culese din chemarea timpului înapoi, pe deasupra oricărui orgoliu personal. Celălalt excelează prin enumerări concrete de interes bibliografic, prin lucidă apreciere valorică a situațiilor, numelor, orientărilor politice, culturale, literare, acumulări ce presupun o întreagă scenografie modernă a
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
depresiile în asurzitoarea liniște a apartamentului din München, ele reprezintă un soi de "acasă" din punct de vedere temporal. Pentru că atunci se afla la vîrsta speranțelor, a marilor opțiuni, cînd viața se afla în față cu toate promisiunile ei. Iar evocarea acestor perioade îi prilejuiește autoarei cîteva considerații amare despre trecerea omului prin vremi. Ele sînt un veritabil document existențial, dar și o probă de talent scriitoricesc: "Viața noastră adevărată, cea care a trecut, n-a fost numai marcată de război
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
chibrituri În MOZAICUL de la Craiova (nr. 5), pe a doua copertă, citim un extraordinar text al Hertei Müller, din trei secvențe, cea mijlocie purtînd titlul pe care l-am pus mai sus. Textul e un fragment din Niederungen, amestec de evocare și ficțiune, de lirism și de epic, în centrul căruia se află Banatul copilăriei scriitoarei. A fost tradus de Cosmin Dragoste, care o și prezintă (și bine face) pe Herta Müller, ieri, colega noastră, germanistă și scriitoare timișoreancă, azi (după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
Memoria Carpaților - una din cele mai frumoase cărți scrise vreodată despre spațiul românesc - va descoperi cu siguranță, în aliajul de disciplină științifică și degajare eseistică, și granulația unei voci transmise spontan literei scrise: căci Dl Jean Cuisenier are și harul evocării unor locuri, al conturării unor portrete ce se rețin, al povestirii de întâmplări semnificative. Mi-a plăcut, în scrisul și în vocea sa, o anume franchețe și simplitate a tonului, modul foarte direct de a comunica, o superioară, înțeleaptă seninătate
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
Telefil Am trăit s-o vedem și pe asta: cînd guvernanții noștri par mai interesați (înțelegeți ce vreau să spun) ca niciodată de o legislație care să interzică manifestările fasciste și evocarea protagoniștilor lor de odinioară (vezi cazul busturilor lui Antonescu și al străzilor care-i poartă numele), cea mai pură și nesofisticată propagandă comunistă se lăfăie pe un post de televiziune. Binecunoscuți ca mielușei, incapabili să facă rău, darămite să comită
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
dezvăluit ceva profund cunoscut și profund redescoperit. Redescoperit, atâta vreme cât Ion Ghica îl recreează, iar recrearea i se așterne dinainte în compoziții în care el însuși este prezent, făcându-ne prin văz și auz, prin descriere întinsă și dialog alert, prin evocare vehementă și mai totdeauna problematizatoare, să sfârșim prin a ne însuși, pe variate planuri, o epocă a istoriei. Un secol, legitimat de N. Manolescu a fi "secolul lui Ion Ghica". Scrisorile către V. Alecsandri acoperă monografic natura acestui secol, explorând
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
multe de un pitoresc cu efect exploziv, dedus din mișcarea novatoare a curentelor importate din Apus. Acest studios al științelor economice și împătimit de istorie care este Ion Ghica, devine fără a bănui, poet și dramaturg, odată pornit pe panta evocării. Este poet în proiecția grandiosului uman al eroilor revoluției. Poet în îmbinarea numelor și a reflexelor livrești, în compunerea somptuosului inutil al costumelor, în variantele sfârșitului de secol 18 și ale celui următor, de la început până mult peste jumătatea sa
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
atestări și statutul actual a cuvîntului exclud o motivare tradițională și populară, balcanic medievală. Mi se pare mult mai probabilă explicația printr-o inovație familiar-argotică - eventual bazată pe o metonimie, poate pe o imagine care circula la un moment dat. Evocarea istorică a eroului balcanic, dar și o divizie militară germană din al doilea război mondial ("SS Skanderbeg") și nu în ultimul rînd o băutură alcoolică albaneză foarte prezentă pe piața românească în anii '80 ("Brandy Skanderbeg") pot candida la rolul
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
urcăm la originile acestui ciudat fenomen, care a sfârșit prin a vicia tot comportamentul societății moderne. Fără moarte, nu există fericire posibilă. Știm toți că primitivii și anticii, care trăiau mai puțin ca noi și în condiții a căror simplă evocare ne ridică părul în cap, erau în realitate mai fericiți: desigur pentru că ei simțeau viața scăpându-le prin toți porii, un șarpe mic, un țânțar prăpădit, un spin în talpă erau soluțiile transcendente ale tuturor problemelor lor. Cât ne privește
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]