880 matches
-
la o rapidă dezvoltare a geneticii, la care se remarcă aportul lui Thomas H. Morgan și a discipolilor săi. Teoria sintetică a evoluției apare prin anii 1930 prin asimilarea rezultatelor din genetica populațiilor și a teoriei selecției naturale, reconsolidând teoria evoluționistă. Se dezvoltă rapid noi discipline biologice, mai ales după ce James D. Watson și Francis Crick propun structura ADN-ului. După elaborarea teoriei fundamentale a biologiei moleculare și descoperirea codului genetic, biologia se ramifică în două mari direcții, una referitoare la
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
între secolele al VIII-lea și al XIII-lea, savanți, medici și filozofi islamici au adus o contribuție însemnată la tezaurul cunoștințelor despre lume, în particular în domeniul biologiei. Astfel, Al-Jahiz (781 - 869) este unul dintre primii care prezintă concepte evoluționiste, ca "lupta pentru existență". De asemenea, introduce ideea de lanț trofic și este susținătorul ideii de determinism geografic și de mediu, concepte avansate pentru acea epocă. Biologul kurd Al-Dinawari (828 - 896) este considerat fondatorul arab al botanicii. În lucrarea sa
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
atenția publicului și au îndreptat atenția către studiul istoriei vieții pe Pământ. Pentru explicarea trecutului geologic s-au emis diverse teorii, precum "unitarianismul" și "catastrofismul", ambele opuse una alteia, între ele menținându-se o continuă dispută. Cea mai semnificativă teorie evoluționistă pre-darwinistă este cea a lui Jean-Baptiste de Lamarck. Bazată pe ipoteza "moștenirii caracterelor dobândite", această teorie, cunoscută și sub numele de lamarckism, a fost acceptată până la începutul secolului al XX-lea. Idei asemănătoare fuseseră enunțate încă din antichitate de către Aristotel
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
se încheie cu omul. Combinând abordarea biogeografică a lui Humboldt, geologia uniformitarianistă a lui Lyell, concepțiile lui Thomas Malthus privind creșterea populației, naturalistul britanic Charles Darwin, în urma cercetărilor efectuate de-a lungul a zeci de ani, elaborează celebra sa teorie evoluționistă. Bazată pe ipoteza selecției naturale, această teorie a avut un succes răsunător, stârnind dispute încă de la început, printre care controversa creație-evoluție. La o concluzie similară privind evoluția ajunsese și Alfred Russel Wallace. Publicarea, în 1859, a teoriei lui Darwin, în
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
la crearea sintezei moderne a teoriei darwiniene a evoluției, și anume teoria sintetică a evoluției. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, teoria geneticii populațiilor începe să fie aplicată în discipline de graniță nou apărute, sociobiologia și psihologia evoluționistă. În anii 1960, W. D. Hamilton și alții au elaborat noi metode legate de teoria jocului pentru a explica altruismul din cadrul grupurilor sociale de animale, mai ales în ceea ce privește perpetuarea speciei. Prin anii 1970, Stephen Jay Gould și Niles Eldredge au
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
iar odată cu dezgroparea fosilelor au apărut primele idei despre evoluționism. Cu toate acestea ideile erau văzute ca o amenințare la adresa ordinii sociale, sugerând că aceasta se poate schimba, și așa au ajuns să fie respinse. Unele progrese în acceptarea ideilor evoluționiste au început să fie făcute la mijlocul secolului XIX dar lucrarea din 1859 a lui Charles Darwin, Originea speciilor a făcut pentru prima oară evoluționismul o ipoteză științifică respectabilă. Cartea lui Darwin a revoluționat modul în care naturaliștii vedeau lumea, dar
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
în mod cert aceasta angoasă ("funcțiunea de reducere a anxietății") . Pe de altă parte, așa cum deja s-a constatat mai sus, anxietatea joacă un rol important și în menținerea unui individ în sânul grupului. Din punctul de vedere al biologiei evoluționiste, apare total normal deci ca indivizii anxioși să fie mai atrași de religie, întrucât cu ajutorul acesteia legăturile sociale sunt întărite, teama de excluziune astfel diminuând. Asta permite și explicația intersex a anxietății; cum se va constata mai jos, este în
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
prin intermediul teoriei stimulării:"' oamenii care necesită un nivel mai ridicat de stimulare, caută situațiile periculoase și sunt puțin înclinați să se înduioșeze; în plus, religia le apare ca ceva plictisitor, spre care n-au nici un fel de atracție (Ellis). Aproșul evoluționist permite, încă o dată, o clarificare mai satisfăcătoare a fenomenului: întrucât ritualul constituie un preț de plătit pentru a face parte din grup, este evident că indivizii marginali, cu comportamente riscante, sau care resping normele stabilite, sunt puțin atrași de religie
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de-a lungul acestei lungi perioade, în ciuda importantelor schimbări sociale intervenite. Cercetătorii concluzionează că peristența acestor profile psihologice masculine și feminine invalidează teoria psihosocială care afirmă că "diferențele comportamentale intersex sunt provocate în mod unic de către socializare". Ei aleg explicația evoluționistă a selecției sexuale, pentru că ea se conformează rezultatelor. Selecția sexuală Teoria selecției sexuale a fost la origine elaborată de către Darwin și se bazează pe aceeași logică ca și selecția naturală, cu diferența că în acest caz partenerul reproductiv este acela
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
este mai gravă decât aceea emotivă. Pornind de la teoria selecției sexuale psihologii se așteaptă să observe comportamente sexuale diferențiate acolo unde bărbatul și femeia au avut de soluționat probleme adaptative diferite, funcție de rolul lor reproductiv și parental. Din această perspectivă evoluționistă, comportamentele sociale fundamentale au fost modelate de-a lungul generațiilor de către aceste funcții de reproducție, iar absența diferențelor intersex ar fi pur și simplu o refutare (falsificare) a teoriei (MacDonald). Teoria evoluției, prevede de exemplu că ceea ce numim "empatie" la
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Și asta e valabil și în ce privește religia. Dar ce pierdem în iluzie ca urmare a studiilor sociobiologice recente, este compensat de un supliment de realism care nu poate fi decât benefic ansamblului societății. Principala concluzie care se degajă din analiza evoluționistă a sociobiologiei, este că dacă religia e un epifenomen al dispozițiilor noastre sociale și cognitive, nu putem spera că ea va dispare, fie asta de moarte bună sau provocată. Parafrazându-l pe Horațiu am putea spune " "Alungați supranaturalul (naturalul) pe
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
tot ceea ce spunea în "The Examined Life" este că nu se mai consideră un libertarian radical. Invariances: The Structure of the Objective World (2001/2003); În această carte, Nozick abordează problema adevărului și a obiectivității dintr-un punct de vedere evoluționist. Socratic Puzzles (1997); Această carte este o colecție de eseuri, articole, recenzii și proză scurtă științifico-fantastică. The Nature of Rationality (1993/1995); În această carte, Nozick cercetează care sunt funcțiile principiilor de care ne servim în viața cotidiană și se
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
pune la dispoziție, anume educația și legislația. Explicarea resorturilor ultime (care sunt biologice și naturale) ale rasismului, nu-l disculpă: a explica, nu înseamnă a justifica. În același timp, înțelegerea acestor mecanisme biologice intime ale psihismului uman din perspectiva biologiei evoluționiste, trebuie să fie un avertisment care să ferească societatea și indivizii de anumite derapaje în ceea ce privește chestiunea rasismului; astfel, etichetarea tendinței spontane de agregare a indivizilor pe baza atributelor superficiale, vizibile, cum sunt și acelea de ordin rasial, nu sunt decât
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
explice în mod științific diferențele de rasă. Acești gânditori ai vremii iau în considerare nu numai caracteristicile biologice (corporale) diferite ale raselor ci și mentalitatea și caracterul indivizilor unei rase. Mai târziu dezvoltarea biologiei și geneticii ca urmare a teoriei evoluționiste a lui Charles Darwin creează anumite puncte de sprijin pentru teoriile rasiste. În anul 1995 UNESCO prin Declarația de la Schlaining presupune că teoriile rasiste consideră că sunt nu numai diferențe genetice, dar și diferențe sociologice între rase. Prin studii științifice
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
din grupa nautiloidelor sunt considerate ca "forme aberante" în încercarea de clasificare a fosilelor în: Disciplina care se ocupă cu recunoașterea și cu modul și fazele de formare a fosilelor se numește Tafonomie. Existența fosilelor a folosit la documentarea teoriei evoluționiste din biologie, ajutând în studiul ca: trilobiții, amoniții, feriga uriașă (cu semințe), sau dinozaurii, care mult timp au fost considerați ca "jocuri ale naturii".
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
văzute de unii ca zile de 24 de ore, de alții ca zile de o durată nedeterminată dar nu excesiv de lungă iar de alții ca "epoci" sau "ere". Aceștia din urmă tind în general să treacă în tabăra adepților creaționismului evoluționist. Acesta consideră că Dumnezeu nu doar că a creat lumea din nimic, ci și continuă permanent să vegheze asupra ei. Această purtare de grijă se numește și proniere sau providență. Ea se realizează prin menținerea Universului în existență, dar și
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
SUA convertit la ortodoxie la maturitate, Serafim Rose. Dintre savanții români un mare merit îl are Nicolae Paulescu, cel care într-o perioadă în care opinia creaționistă provoca ostracizarea a avut curajul să își susțină convingerile în mod public. Creaționismul evoluționist (numit și evoluționism teist) pornește de la ideea creării Universului de către Dumnezeu din nimic. Dar, militând pentru o retragere a lui Dumnezeu în raport cu lumea sau pentru o proniere de un tip mai special, acest curent adaugă la Creație și evoluționismul. „Într-
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
lui Mommsen constă în acel acord unic în armonia lui, rezultat din cunoștințele acumulate de-a lungul anilor, ca urmare a unor studii de specialitate în domeniul juridic și economic. Negând romantismul lui Niebuhr, el a creat o uriașă panoramă evoluționistă a Romei, evocând-o într-un stil foarte modern, plin de culoare, până la cele mai mici amănunte, de la primele contururi ce se detașau din negura densă a tradiției până în clipa în care republica romană piere. În anul 1854 i se
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
lui Clement Alexandrinul (Pedagogul, I 6,36 ; II 10,10), în condiții speciale, anumiți oameni pot dobândi parțial, atribute angelice (sau funcții omenești cvasiangelice) încă din timpul vieții pe pământ. Punctul de vedre cel mai original îl exprimă, din unghi evoluționist, Pierre Teilhard de Chardin (într-o scrisoare din 1934, către Bruno de Solages) : ,Îngerii reprezintă o parte, o zonă superioară a Universului care s-a și înălțat întru Dumnezeu’’ și ,cuprinși de același complex evolutiv’’ ca și oamenii, au și
Îngeri în mitologie () [Corola-website/Science/322844_a_324173]
-
Ebolavirus și Marburg sunt incluse în familia filoviride (Filoviridae, din latină "filum" = fir, filament), denumită astfel datorită aspectului filamentos al acestor virusuri la microscopul electronic. Asemănările structurii genomului și mecanismele comparabile ale expresiei genetice sugerează că filovirusurile au o origine evoluționistă comună cu familiile Paramyxoviridae (care include virusul rujeolei și virusul urlian) și Rhabdoviridae (care include virusul rabiei). Aceste trei familii au fost grupate în ordinul Mononegavirales, un grup de virusuri care posedă un genom cu ARN monocatenar, linear, nesegmentat și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
pentru botanică, obținând mai multe premii pentru ierbarele sale în perioada de gimnaziu, petrecută la Haarlem și Haga. În 1866 intră la Universitatea Leiden pentru a-și desăvârși studiile botanice pe care le încheie în 1870. este atras de concepția evoluționistă și scrie o dizertație pe tema efectului căldurii asupra creșterii plantelor, lucrare în care a introdus și câteva din afirmațiile lui Darwin. În 1889, de Vries a emis ipoteza existenței "pangenelor", acum numite "gene" și folosit-o ca argument pentru
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
în vederea cunoașterii diversității biologice în oceane. Expediția a parcurs 68.890 mile marine și au fost descoperite 4700 de specii noi. În dezvoltarea biologiei marine ca ramură a științelor naturii, un merit deosebit l-a avut Charles Darwin, fondatorul teoriei evoluționiste. În expediția pe vasul "Beagle" din anul 1831, a reușit să acumuleze date de mare importanță pentru cunoașterea organismelor marine. Cercetările sale efectuate în recifii coralieri și ipoteza lansată privind formarea atolilor și a insulelor de corali, au creat direcții
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
arheologul Sir John Lubbock, și invitați de seamă precum Charles Darwin. Prin asocierea cu aceștia, Spencer reprezenta o prezență puternică, creându-și o audiență puternică la opiniile sale. În 1862, Spencer a publicat "Primele Principii", o expunere a teoriei sale evoluționiste cu privire la principii din toate domeniile vieții. Definiția sa explică evoluționismul ca fiind un proces continuu prin care materia se rafinează într-o formă complexă și coerentă. În acest timp, Spencer a obținut o reputație bună și era foarte respectat. Este
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
durerea. Aspirația către plăcere este pusă în serviciul scopului conservării vieții, care, după Spencer, prevalează ascupra tuturor celorlalte scopuri. Urmând această linie de gândire, el conferă eticii o fundamentare biologică, fără a cădea însă în biologism. Scopul este o etică evoluționistă care interoghează înainte de toate asupra apariției simțului moral în constituția naturală a umanității și asupra formei în care acesta este legat de dezvoltarea socială. Marile opere și scrieri ale lui Herbert Spencer sunt următoarele:
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
Conceptul are o lungă istorie în gândirea filosofica și etică. Termenul a fost inițial inventat în secolul XIX de către sociologul fondator și filozof al științei, Auguste Comte, devenind un subiect important pentru psihologi (în special cercetătorilor din evoluția psihologiei), biologia evoluționistă, si etologi. În timp ce idei despre altruism dintr-un domeniu pot avea un impact asupra altor domenii, metodele diferite și concentrările acestor domenii, conduce întotdeauna la perspective diferite asupra altruismului. În termeni simpli, altruismul este grijă pentru bunăstarea altor persoane și
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]