82 matches
-
fericită e pasibilă de prăbușire...Și ultima suflare ca o revenire la normal. Dar repirăm tot mai ușurați, mai ușori.Avem respirația frumos amenajată. Cele două autostrăzi ale ei cu sunt pline cu microbi digitali ultrarapizi,straturi de flori robot exală mirosuri blindate cu viitoare fantome. Tristețea izvorăște direct din capul Atenei Pallas,iar oamenii din lipsă de spațiu locativ,înainte de-a se naște,își pregăresc cavouri splendide în propriul leagăn. Așa că optimiștii nu-și mai încap în leagăn! Scepticii
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
sfioși își văd de halca lor de mal și nu-și scapă din ochi semizeul înfipt în mijlocul apei. Porcușori, lapițe, albișoare, scobărei, mrenuțe, clenișori. Pe sub maluri, deplin conspirate mișcări de bizami, prin aer, săgetări razante de pescăruși albaștri. Bercuri dese exală miresme de reavăn, ale căror întrupări par să fie libelulele, aceste elicoptere cu lucit electric din scufundate ere geologice. Căldura crește vertiginos și plutele se plimbă nepișcate. E vremea pentru o bălăceală în apa încă recișoară: trei percopuri în bulboană
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
Toate Articolele Autorului Plouă cu mir Plouă mărunt, continuu, parfumat Iar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă-n cer toți sfinții s-au scăldat Și stropi de mir ne picură și nouă. Și-n fiecare picur e-o petală Parfumuri exalând, tari, de esențe, Sau vreun ciorchine strunjit cu migală Dintr-un salcâm, reglând în timp cadențe. E-un dar sfințit ce an de an ne vine, Ne-mpărtășim cu toți în frumusețe, Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine
PLOUĂ CU MIR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378493_a_379822]
-
te saturi odată! Și-i îndesă hârtiile în gură. Vronea horcăi slab, tot mai slab, apoi se stinse, ca și când n-ar fi fost. Ion Vasilici fugi, uitând să-i aprindă lumânarea” - cf. Moartea crâșmăriței, p. 39...dar ceva miasme demoniace exală și exultă, parcă, și din zona lui Gavrea, cel care-l umilește, sălbatic, pe bietul credul, țiganul Ilarion Bujdea, promițându-i o “decorație” - promisiune care dezlănțuie, în sărmanul urgisit de soartă și oameni, o fierbințeală existențială tragică, pentru că și așa
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
14 mai 2016. Plouă cu mir Plouă mărunt, continuu, parfumat Iar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă-n cer toți sfinții s-au scăldat Și stropi de mir ne picură și nouă. Și-n fiecare picur e-o petală Parfumuri exalând, tari, de esențe, Sau vreun ciorchine strunjit cu migală Dintr-un salcâm, reglând în timp cadențe. E-un dar sfințit ce an de an ne vine, Ne-mpărtășim cu toți în frumusețe, Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
marcat dâra de floare. Citește mai mult Plouă cu mirPlouă mărunt, continuu, parfumatIar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă-n cer toți sfinții s-au scăldatși stropi de mir ne picură și nouă.Și-n fiecare picur e-o petalăParfumuri exalând, tari, de esențe,Sau vreun ciorchine strunjit cu migalăDintr-un salcâm, reglând în timp cadențe.E-un dar sfințit ce an de an ne vine,Ne-mpărtășim cu toți în frumusețe,Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine, Zvâcnind
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
o lasă liberă, primind-o în propria-i intimitate. Mai demult crea tablouri de legendă, în care personaje hieratice, eterate, se mișcau controlat („Păduri întrepătrunse de hățișuri,/ pe trunchiuri verzi reptile care dorm/ nutresc otrăvuri dulci sub învelișuri/ și arborii exală cloroform,/ se înfășoară simultan pe gleznă/ din plante lipicioși miriapozi”), de data aceasta tinde să se exprime confesiv, în exclusivitate pe sine, încercând să privească un viitor apropiat și cutremurător: „Mi-e imposibil să-mi imaginez/ că într-o zi
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
buruiană de scăldătoare și să-i faci ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit mai departe. NUNTĂ îN BĂRĂGAN Sub casa cu grădină mărginită de salcâmi iarba coboară în pantă, rupându-se deasupra unui maidan. Vara, maidanul exala mirosuri pestilențiale iar seara răsuna de vociferări : acolo copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
i-a tăiat vorba doamna de onoare. Toată lumea procedează azi la fel. De fapt, ideea inițială mi-a venit de la mama și tatăl lui Muriel. Ei aveau întotdeauna așa ceva prin casă. A tras adânc din țigară și, continuând să vorbească, exala fumul în mici rafale silabice. — Doamne, sunt niște oameni extraordinari! De asta mă dă gata tot ce s-a-ntâmplat. Vreau să spun, de ce nu li se întâmplă așa ceva împuțiților din lumea asta și li se întâmplă în schimb oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Se observă foarte bine dacăă — Da - da, am observat, a sărit doamna Silsburn. Doamna de onoare a tras din țigară și a privit - abia perceptibil - spre mine. — Ei bine, asta provine de la un fel de pareză parțială, a urmat ea, exalând câte o mică doză de fum la fiecare cuvânt. Și știți cum s-a ales cu această pareză? Se pare că numitul Seymour, cel atât de normal, a lovit-o și a fost nevoie să i se pună nouă copci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Oare cei din spatele meu aflaseră de existența mea? Martina se încrunta și pufnea. De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina săracilor, cabine ponosite din prăvălii pornografie, unsoare de armă, vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială că zdreanța asta și-a trăit veacul pe niște tipi foarte grași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot englezești, guler răsfrânt (Take Ionescu) chiar pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl zări, i-am surprins pe față o mirare, ceea oe însemna că i-a făcut o bună impresie. Nu-i vorbă, și tata o plăcu de la prima vedere. O
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și că antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid numit impropriu, la un moment
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să-mi recapăt forțele, se vede că am adormit, căci îmi aduc aminte că am fost trezit în mod grosolan de un polițist care stătea alături de mine și mă lovea în coaste cu vârful pantofului. Vreun miros pe care îl exală organismul meu exercită probabil o atracție deosebită pentru autoritățile guvernamentale. Cine altul ar fi fost acostat de un polițist în timp ce își aștepta inocent mama în fața unui magazin universal? Cine altul ar fi fost spionat și apoi reclamat pentru că a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gura. Valva mea nu poate suporta în mod nelimitat nevroza acestui marinar scrântit. Va trebui să-l dăm, politicos, afară din mișcare. Pur și simplu, nu-i pe măsura ei. Oricine poate adulmeca mirosul ca de mosc pe care îl exală masochismul său. S-a răspândit peste tot în locuințele sclavilor. În plus, pare destul de beat. — Și tu mă urăști, monstru uriaș ce ești, îl învinui marinarul pe Ignatius. Ignatius îl lovi zdravăn pe Timmy de mai multe ori în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În „noaptea parfumată”. Marea este principalul furnizor de substanțe adorate: Conrad soarbe cu nesaț „parfumu-ți dulce” și-și spală gîndurile negre În efluviile aromitoare ce Însoțesc voiajul său În jurul insulelor grecești. Toate corpurile din cele trei universuri (uman, vegetal, animal) exală parfumuri dulci și efectul lor imediat este dezmierdarea. „Sorbirea” deschide poarta voluptăților secrete. Natura bosforiană este, În egală măsură, incitantă și sedativă: incintă privirea, dezmiardă urechea, mărește apetitul pentru voluptate, copleșind În același timp, sufletul, moleșindu-l, silindu-l să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și O alergare de cai (1840), ca și Fiziologia provințialului (1840), această bucată singură ar fi putut asigura prestigiul literar al scriitorului, în pofida accentelor xenofobe (în definitiv, tipice romantismului naționalist care bântuia spațiul autohton în perioada pașoptistă) pe care le exală textul. Un transparent exemplu în acest sens este constituit de portretizarea succintă, însă elocventă a fiicei lui Petru Rareș, Ruxandra, devenită soția tiranului Lăpușneanu: "Figura ei avea acea frumuseță care făcea odinioară vestite pre femeile României și care se găsește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în favoarea ultimei posibilități, flăcăul se rătăcește prin pădurea întunecoasă și luxuriantă. Terifiantul începe să-și sudeze releele epice, chiar în clipa în care universul real alunecă imperceptibil spre supranaturalul pur. Construcțiile substantivale și verbale preiau sugestii din imaginarul cadaveric, atmosfera exală morbiditate, într-un spectacol al contorsionării vegetale: "Cu cât da să se îndrepteze, cu atât se pierdea mai mult prin niște curpeni încâlciți, prin niște viroage în care putrezeau copaci trăsniți și printre niște gropnițe din care ieșeau, cum ies
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vechi și rare din biblioteca familiei. Suntem informați că moștenitorii legali ai domeniului sunt doar rude îndepărtate, neamul aristocratic ștergându-se odată cu dispariția contesei Aranka. Proprietatea răposatului conte este un ținut dintre cele mai stranii, mlăștinos, cu un aer nesănătos exalat de bălțile necolmatate, adevărate fiefuri ale luxurianței insectivore. De altfel, pozitivistul și pântecosul Hotăran (numele însuși este o sursă de comic în descendența unor Alecsandri sau Caragiale) își consiliază însoțitorul să se înarmeze cu o doză cât mai consistentă de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
umor nu-i poate ține de urât, fiindcă urgențe juridice îi solicită prezența la tribunal). Rămas, așadar, singur cu servitorii, protagonistul încearcă să savureze comoara din bibliotecă, însă este împiedicat de atmosfera tenebroasă, respirând un aer thanatic: Din jilțurile seculare exala miros de mort. Tablourile pereților priveau cu o fixitate inumană. Perdelele se clătinau la trecere; încuietorile scrâșneau strident; o ușă de dulap se deschise singură și atât de brusc când am ajuns în față, încât am tresărit". În plus, comunicarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
George Bălăceanu, care, în 1866, contractase boala pe când lupta împotriva ei, ca medic al arondismentului Răcăciuni, din districtul Putna. Doctorul Bălăceanu punea apariția holerei în legătură cu temperatura atmosferică excesivă și cu ploile abundente. S-au dovedit primejduitoare și unele bălți, care "exală miasmele substanțelor organice conținute, în putrefacțiune". Un rol deosebit în contractarea bolii îi revenea factorului psihic: " Spaima cuprinzând pe toți mai fără deosebire, mulți se îmbolnăveau de frică". Unii holerici împărtășeau convingerea superstițioasă că "beția prezervează"; numai că aceia care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pentru must un fel de sirop îngroșat cu țărână: aci un alt vârtej de muște clocotește fără astâmpăr; pe jos e noroi de struguri, de prune și de spălături de tingiri. Pe niște cotloane se prăjesc la tavă niște cârnați exalând un miros puternic de grăsime arsă. Mai departe e zaanaua; miroase a hoit și sânge stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul.108 Atmosfera de primitivitate sălbatică, septică și dezgustătoare, concretizată în buchetul de senzații
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un maniac: Îi dau drumul să plece foarte puțin timp de acasă, mă uit la ceas și o pândesc să văd dacă apare de după colț; nu mai am răbdare să citesc, când vine, Îi dau ocol, Încep să miros dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]