142 matches
-
nu poetizează. Nici un scriitor adevărat nu știe ce e asta „poematic”. Poezia și arta nu sunt “înaripate” tocmai fiindcă sunt revelatoare de adevăr uman. A fi terre-à-terre și „pedestru” e desigur, în genere, ceva meschin și mediocru. Dar marile, fascinantele, exaltantele revelații se obțin totuși la nivelul terestru și din perspectiva „pietonului”. Totul e să vezi, iar dacă vezi bine poți să-ți reprezinți și ceea ce nu vezi, adică să înțelegi. Asta e, în definitiv și propriu-zis, imaginația. Aici comite T.
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de lume, al cărui nume nu umple tiparnițele și văzduhul, dar ale cărui versuri vor rămâne asemenea marilor zidiri, întâlnirea cu un tânăr poet de acest nu neașteptat nici nefiresc, dar nu mai puțin uimitor soi, e o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau patru cărora le-a fost dăruită întâlnirea cu Dan Verona la începuturile lui. Întâmplarea aceasta, care m-a înseninat la un ceas târziu și deșert al vieții, o datorez slujbei mele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să mori; a ști să mori implică învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o dimensiune patrimonială a industrializării, a fost transferat ca model de producție a unor noi "culturi de întreprindere" în cadrul științelor gestiunii și managementului, aflate mereu în căutarea unor "resurse" intelectuale inedite. Coeziunea salariaților în jurul unui "proiect de întreprindere" unificator și exaltant, precum și fabricarea unei "culturi" adecvate și singulare care să permită depășirea antagonismelor categoriale, a frustrărilor individuale și a revendicărilor s-au dovedit vreme de câțiva ani un program suficient de atrăgător și dinamic pentru a determina recrutarea câtorva cercetători de către
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
să simt că-mi înapoiază milenii, O, de-aș avea absurda credință a dacilor, Cei înșelați atât de crunt după moarte. Reverberații depresive (în claviatură luminoasă totuși) individualizează monologuri în șoaptă ca acesta, de un impresionism difuz; unde este efigia exaltantă din momentul debutului? Sunt, în pagini ca Pereche, Când voi fi îmbătrânit destul, În dimineața de după moarte și în altele, consonanțe cu eminescianul Mai am un sigur dor (și variantele acestuia). Cuvânt și montaj Autenticitatea în poezie ține de palpitul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tre militanții comuniști din Europa de Est, ideea reconstruirii unei lumi mai drepte pe ruinele r...zboiului nu putea decît s... seduc... o mare parte din populație, și În special generațiile cele mai defavorizate, cu atît mai mult cu cît aceast... idee exaltant... p...rea s... se concretizeze În formarea unor coaliții guvernamentale - denumite „Fronturi naționale” - ce reuneau principalele forțe progresiste ale ț...rîi. Aceast... perioad... „frontist...” a durat, sub expresia ei cea mai democratic..., numai cîteva luni În unele state, dar s-
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
au avut, la începuturi, teatrul și cinematografia). De ce "imaterialele" n-ar da naștere într-o zi unei estetici originale, după exemplul materialului fotofilmic de altădată? "Noile imagini", cantonate până acum în efectele speciale, genericele televizate sau jocurile video, oferă, indiscutabil, exaltante posibilități ludice, ironice și fantastice, reînviind miraculosul vechilor texte prin trucaje impecabile. Integrând abstracția în audiovizual. Un nou baroc la orizont? Invocarea acestor noi imagini împotriva vechilor tabuuri ale autenticității, misterului și sufletului nu ar fi un ritual fără rost
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
recunosc ca fiind a mea, știu că ea implică obscuritate și ignoranță și mi se spune că această ignoranță explică totul și că noaptea aceasta e lumina mea. Dar prin asta nu s-a răspuns întrebării mele, iar acest lirism exaltant nu-mi poate ascunde paradoxul. Trebuie deci să caut în altă parte. Kierkegaard poate să strige, prevenindu-ne: "Dacă omul n-ar avea o conștiință eternă, dacă, în adâncul a toate, n-ar exista decât o putere sălbatică și clocotitoare
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
încă o dovadă a unei realități supranaturale. Dacă drumul acestei vieți duce la Dumnezeu, înseamnă că există o scăpare. Și perseverența, încăpățânarea cu care Kierkegaard, Șestov și eroii lui Kafka străbat întruna același itinerar reprezintă o ciudată chezășie a puterii exaltante a acestei certitudini 28. Kafka refuză Dumnezeului său măreția morală, evidența, bunătatea, coerența, dar nu o face decât pentru a i se arunca la picioare cu o și mai mare râvnă. Absurdul este recunoscut, acceptat, omul se resemnează, și, din
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
muzicienii rock sau rap se inspiră, de fapt, dintr-o memorie comună, resimțită ca pregnantă și perfecționată îndelung și în diverse moduri: discurile, sunetele, ritmurile, experiența trăită, videoclipurile, cinematografia, literatura panegirică despre vedete, poezia sau plăcerea concertelor sau situațiilor publice exaltante. Aceste cunoștințe stilistice se organizează în reprezentări sociale ale căror sunete și ritmuri formează partea emergentă și "tangibilă". Elementele iconice și muzicale, paraverbale, se inserează în entități semantice și figurative, materializînd ideea de stil. Ele "fac parte" dintr-o RS
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să mori; a ști să mori implică învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. În ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
totul... Mă aflam în fața unui om care, în ciuda situației noastre propice confidențelor, nu avea să încerce să scotocească prin trecutul meu. Atunci, propunerea lui de „a-mi schimba viața“ mi-a apărut ca o ofertă eliberatoare. De altfel, această eliberare exaltantă se împlinea deja cu repeziciunea unui vis fericit. Urcând pe vapor, eram deja eliberat de numele meu și de pașaportul care-l certifica. În schimb, consilierul îmi făcuse rost de altul: primele mele acte false, cu un nume pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
automobil: în acest „râs”, Soldati vede un prim accent fals, cu caracter practic și tradiționalist („Nu, nu am mașină, nu mai sunt vremurile în care iezuiții aveau mașină”). Dar, în substrat, în esența acelui „râs”, Soldati simte o fericire sinceră, exaltantă, irezistibilă. Fericirea de a vedea răsturnate, în sfârșit, raporturile Bisericii cu lumea. Fericirea înfrângerii. Fericirea unui nou început. „Eliberarea de putere.” În lamentația lui Paul al VI-lea (mă refer la discursul istoric de la sfârșitul verii, de la Castelgandolfo), am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe Fernando Savater, scriind, Cioran este fidel față de ce-i furnizează cea mai mare fericire, aceea de a denunța caracterul aleatoriu și superfluu al scrisului, act prin care se ferește să renunțe la propria vocație de autofagie și evită mirajul exaltant al creației. Cioran nu-și extrage plăcerea doar din pură lamentație, el nu se limitează la protestul plângăreț al resentimentului, pentru ca, iată-l spunând: "mă nimicesc, este ceea ce vreau; așteptându-mi sorocul... respir, respir în felul meu. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
discursivității, greu de evitat și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.d. - și imaginează decoruri exaltante, lipsite de discreția simbolistă, compromise de teatralism, emfază, de aplecarea spre fastuosul excesiv. Ambianța este întotdeauna somptuoasă: edificii cu statui de alabastru și trepte de agată, sanctuare înconjurate de livezi cu fructe ca „sori de diademe”, podoabe de aur și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
în adâncul ființei lor pe „omul vechi” pentru a renaște și a se pune în slujba unei cauze pe care caracterul ei extremist o face cu atât mai fascinantă. în schimb, faptul de a fi admis în partid întreține sentimentul exaltant al apartenenței la o elită revoluționară și al intrării în posesia unor legi științifice ale dezvoltării istorice. Pentru intelectualii europeni de la începutul secolului XX „orfani de dumnezeu”, comunismul constituie o religie* politică de substituție: milenarist și „gnostic”, el oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el o tonalitate specifică, dată tocmai de această pasionalitate a adeziunii, de ardența participării la idealul colectiv. Ea va rămîne o constantă atitudinală a poetului, marcîndu-i luările de poziție nu numai din faza constructivist-integralistă ci și de mai tîrziu, cînd exaltantul peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează În fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum În datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci Înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poetul francez va face mai tîrziu niște afirmații ce ni se par valabile În mare măsură și pentru modul cum Voronca Își concepe poemele: „Numai declicul metaforic ne pasionează: doar prin el putem acționa asupra motorului lumii. Cuvîntul cel mai exaltant de care dispunem e cuvîntul CUM, fie că acest cuvînt e rostit sau tăcut. De aceea, vom respinge cu dispreț reproșul ignar ce i se face poeziei acestui timp că ar abuza de imagine și o va chema, sub acest
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai convenabil pleca din Waindell la 13:52 și ajungea în Cremona la 16:17, dar Pnin - care, ca atîția ruși, era neobișnuit de ahtiat după broșuri cu mersul trenurilor, hărți și cataloage, le colecționa și le aduna cu plăcerea exaltantă de a obține ceva pe gratis, și care era deosebit de mîndru să-și întocmească singur pogramul - descoperise, după oarece studiu, un semn obscur în dreptul unui tren și mai bun (pl. din Waindell 14:19, sos. la Cremona 16:32). Dar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de la începutul secolului XX sau Simone Weil, iar în preajma noastră André Scrima, Andrei Pleșu, H.-R. Patapievici privesc mai degrabă astfel modernitatea tîrzie, nerefuzîndu-i șanse spirituale proprii. în secolul al XV lea, Nicolaus Cusanus a regîndit, cu un optimism solar, exaltant, întrucîtva inaugural, cele mai înalte teme metafizice și mistice, punîndu le într-un nou teritoriu mental, într-un nou limbaj, care anunțau modernitatea. Mai ales pe urmele lor, voi încerca să inventariez cîteva aspecte ale modernității tîrzii care, adecvat privite
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pe deplin în stare să aibă grijă de destinul lui. Dogma privind evoluția liniară a istoriei se regăsește pînă tîrziu, în teoriile secularizării atottriumfătoare, care au fost puse în chestiune abia spre sfîrșitul secolului trecut. Totuși, după ce dominase în mod exaltant mentalitatea secolului al XIX-lea, evoluționismul liniar, de tip raționalist, și-a putut privi, în secolul XX, roadele cele mai sinistre. Totalitarismele au văzut în istorie și, timp de cincizeci de ani, comunismul a făcut efectiv din ea marșul unor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sentimentului iubirii. O iubire care, parcă sub semnul unei fatalități, nu se împlinește niciodată. Inhibiția ciudată a bărbatului, crispările și lașitățile lui, ambigua fluiditate a sufletului feminin, capricios și uneori de neînțeles, provoacă această irezolvabilă criză. În pofida unor clipe de exaltantă amăgire, sentimentul final este acela de regret, părerile de rău luând o tonalitate de fină elegie. Intuiția psihologică a prozatorului nu e lipsită de subtilitate, iar scrisul său rotunjit face perceptibilă o gamă de nuanțe. În spiritul cultivat la „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
încă de o proastă experiență a temporalității. Trecutul imediat e jalnic, prezentul e dificil, viitorul e incert. Veți recunoaște că, în asemenea condiții, nu e ușor să-ți păstrezi buna-dispoziție... Nu mai avem bucuriile paradoxale, în același timp chinuite și exaltante, pe care le provoca universul dictatorial, dar nu avem încă nici bucuriile voastre. Ceea ce se numește „perioada de tranziție” este, între altele, o perioadă de criză a bucuriei. Suntem expuși fie nostalgiilor sterile, fie speranțelor neîntemeiate. Nerăbdarea sincronizării cu Vestul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poetizat, ci și aspectul unui prezent în cadrul căruia o situație conflictuală trebuie depășită, precum și proiectele pentru un viitor ce trebuie împlinit", mai spune Diel, amintind că simbolurile corespund celor trei instanțe care se suprapun în psihicul omenesc inconștientului animal: imaginația exaltantă și refulantă (subconștient), intelectul (conștient) și spiritul (supraconștient). ibid., p. 54. 438 Roger Caillois, Mitul și omul, p. 19. Autorul consideră că este vorba mai degrabă de funcția de flatare a individului, decât de catarsis. 439 Toate mișcările contemporane cu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
stînga, inspirat de idealurile lui Sorel, reprezintă o manifestare în plus a acestui eșec înregistrat de socialism, față de problema națională: dezgustat de practica reformistă a socialismului ortodox, el concepe tot mai mult socialismul ca pe o noțiune morală, un ideal exaltant pe care încearcă apoi, într-o a doua etapă, să-l concilieze cu idealul național, căutînd astfel să realizeze sinteza dintre socialism și naționalism. Ideile sale, a căror influență rămîne limitată în Franța, găsesc o audiență mult mai largă în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]