140 matches
-
să ne tragă de o parte, să ne învețe să ne luăm soarta peste picior”. Printr-un joc potrivit al ideilor, Corina Ciocârlie reușește să limpezească efectele seducției și erotismului în relația strictă cu frontiera: „dincoace, pacea căminului; dincolo, aventura exaltantă, cu consecințe incalculabile”. Demonstrația avansează cu precauția celui pasionat de fiecare etapă a descoperirii. Structură de arheolog, Corina Ciocârlie nu se grăbește să traverseze frontiera. Ea se oprește și identifică, în sensul trecerii, așteptarea și vecinătatea. Două stări ale seducției
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
în funcție de prevalența unui anume tip de travaliu componistic, muzicile colerice prin prisma hegemoniei parametrului ritm, muzicile melancolice în raport cu supremația ethosului ori muzicile flegmatice după gradul de autoritate al factorului timbral? Evident, totul riscă să se reducă la o speculație futilă, exaltantă și, de ce nu, intruvabilă în realitate. Pe de altă parte însă, câte experiențe a trebuit să depoziteze știința modernă pentru a corija naivitățile cu privire la "sucurile vitale". Cert este că fiecare dintre cei patru determinanți temperamentali ai limbajului muzical (ritmul, ethosul
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
transcendentă, în măsură, până la un punct, a o motiva. Spre deosebire de comunismul ateu, legionarismul își asuma o credință ardentă și un "cavalerism" autosacrificial asupra căruia atrăgeau atenția N. Steinhardt și Al. Paleologu... Cioran avea "ceva fascinant în persoana lui, ceva provocator, exaltant, dar și fragil totodată". Sau mai detaliat: "Era o apariție extraordinar de vitală, un om frumos, suplu, deși scund, aflat în pragul senectuții. Vorbea precipitat și agitat, avea o privire inteligentă și foarte pătrunzătoare, nimic aulic sau profesoral în el
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
2014 Toate Articolele Autorului Nu pot afirma că mi-a plăcut dintotdeauna istoria. O considerăm un obiect oarecare, pe care, neavând încotro, ești dator să-l înveți, dar în fond, îmi dădeam seama că este extrem de frumos și interesant, chiar exaltant, să cunoști faptele trecutului. Totuși obiectul acesta nu mă atrăgea în mod deosebit, probabil și pentruca profesorii mei nu știuseră să ne inspire dragoste pentru istorie. Timp de doi ani, începând din clasa a cincea, am avut un profesor pe
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să mori; a ști să mori implică învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Maruca avea manii și una dintre ele era gustul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune acasă la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.” Cella Delavrancea: „Frumoasă, deșteaptă și originală, fermeca prin puterea exaltantă a simpatiei dăruită tuturor și având o acțiune imediată asupra tuturor...” Matila Ghyka: „Maruca Cantacuzino, acum Doamna George Enescu, era înaltă, subțire, cu niște ochi negri minunați sub niște sprâncene pe care nu le poți numi decât distinse și un
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
vara asta. Îi va aduna în jurul său pe câți vor vrea să-i răspundă și vor petrece clipe de regăsire, de vis, hotărât lucru! El se va ocupa de tot, evident! Doar ei să vină! Vor veni?! Și tot mai exaltant își punea întrebări, și tot mai sigur își răspundea că da, vor veni câți mai trăiesc și-i vor înțelege chemarea! Făcuse ce făcuse, îi căutase pe unii, rugându-i să mediteze la ofertă, dar să o și facă, în numele
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
să citească acest mare poem. Într-o scrisoare către Fr. von Gentz (1827) definea textul Bhagavad-gītă ca "Tiefste und Erhabendste, was die Welt aufzuweisen hat" [85]. Însă în partea a doua a lucrării, W. von Humboldt, contrar judecății exclusiv pozitive, exaltante, a lui Schlegel, observă că nici un cînt nu redă deloc ideea de o "geschlossene Vollständigkeit", punînd astfel primele semne de îndoială asupra unității de inspirație a sacrului poem: așa se începe "chestiunea Mahăbhărata" (după modelul "chestiunii homerice"), pentru care își
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile psihice
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tre militanții comuniști din Europa de Est, ideea reconstruirii unei lumi mai drepte pe ruinele r...zboiului nu putea decît s... seduc... o mare parte din populație, și În special generațiile cele mai defavorizate, cu atît mai mult cu cît aceast... idee exaltant... p...rea s... se concretizeze În formarea unor coaliții guvernamentale - denumite „Fronturi naționale” - ce reuneau principalele forțe progresiste ale ț...rîi. Aceast... perioad... „frontist...” a durat, sub expresia ei cea mai democratic..., numai cîteva luni În unele state, dar s-
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
trezit dorința aceea - Charlotte ne-a destăinuit că literele alungite, scrise cu mâna, fuseseră trasate, în urmă cu o mie de ani, de către o regină a Franței care era totodată rusoaică, Anna Iaroslavna, soția lui Henric I. Dar cel mai exaltant era că Atlantida se înălța sub ochii noștri. Nicolae apuca mistria de aur și împrăștia mortarul pe un bloc mare de granit - prima piatră a Podului Alexandru al III-lea... Și îi întindea mistria lui Félix Faure: „E rândul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mare capitală europeană, mă întorceam să contemplu imensitatea lanurilor de grâu și a câmpiilor înzăpezite sub clar de lună. Vedeam Rusia în franceză! Eram altundeva. În afara vieții mele rusești. Și sfâșierea aceea era atât de dureroasă și totodată atât de exaltantă, încât a trebuit să închid ochii. Mi-a fost teamă că n-am să mai pot să-mi revin, că am să rămân acolo, în seara aceea pariziană. Strângând din pleoape, am respirat adânc. Vântul cald al nopții de stepă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exista un fel de limbă intermediară. O limbă universală! Iarăși m-am gândit la acel “între-două-limbi” pe care-l descoperisem datorită lapsusului meu, la „limba uimirii”... Și, în ziua aceea, pentru prima oară, mi-a trecut prin minte un gând exaltant: „Și dacă limba asta ar putea fi exprimată în scris?” Într-o după-amiază pe care o petreceam pe malul Sumrei, m-am surprins gândindu-mă la moartea Charlottei. Sau, mai degrabă, dimpotrivă, la imposibilitatea morții ei... Zăpușeala fusese deosebit de apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o tematică a ideilor într-un desen colectiv, dar această mentalitate nu se reduce, nici nu se deduce din această tematică. Pentru a aprecia succesul unei publicații, e bine să ne reamintim că și comunicarea socială cea mai virulentă sau exaltantă nu se face prin banda scrisă (nu mai mult decît la televiziune, unde informația cea mai consistentă se transmite prin jurnalele de știri). Cel mai formator nu e de ordin informativ, ceea ce numim îndoctrinare e destul de puțin rodul doctrinelor și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să mori; a ști să mori implică învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
legămintelor imprudente”. În ziua de azi nu se mai fac atari legăminte, cum ar fi: de fidelitate, de castitate, de sărăcie etc. Dar în asemenea legăminte unilaterale și absolute se confirmă (epuizându-se, bineînțeles) liberul arbitru al insului. Cât de exaltante trebuie să fi fost asemenea opțiuni totale, cât de clare consecințele lor în praxis-ul cotidian și cât sens trebuie să fi conferit ele existenței! Chateaubriand spune într-un loc din Mémoires d’outre-tombe acest superb adevăr, demn de revendicările
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu poetizează. Nici un scriitor adevărat nu știe ce e asta „poematic”. Poezia și arta nu sunt “înaripate” tocmai fiindcă sunt revelatoare de adevăr uman. A fi terre-à-terre și „pedestru” e desigur, în genere, ceva meschin și mediocru. Dar marile, fascinantele, exaltantele revelații se obțin totuși la nivelul terestru și din perspectiva „pietonului”. Totul e să vezi, iar dacă vezi bine poți să-ți reprezinți și ceea ce nu vezi, adică să înțelegi. Asta e, în definitiv și propriu-zis, imaginația. Aici comite T.
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de lume, al cărui nume nu umple tiparnițele și văzduhul, dar ale cărui versuri vor rămâne asemenea marilor zidiri, întâlnirea cu un tânăr poet de acest nu neașteptat nici nefiresc, dar nu mai puțin uimitor soi, e o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau patru cărora le-a fost dăruită întâlnirea cu Dan Verona la începuturile lui. Întâmplarea aceasta, care m-a înseninat la un ceas târziu și deșert al vieții, o datorez slujbei mele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
automobil: în acest „râs”, Soldati vede un prim accent fals, cu caracter practic și tradiționalist („Nu, nu am mașină, nu mai sunt vremurile în care iezuiții aveau mașină”). Dar, în substrat, în esența acelui „râs”, Soldati simte o fericire sinceră, exaltantă, irezistibilă. Fericirea de a vedea răsturnate, în sfârșit, raporturile Bisericii cu lumea. Fericirea înfrângerii. Fericirea unui nou început. „Eliberarea de putere.” În lamentația lui Paul al VI-lea (mă refer la discursul istoric de la sfârșitul verii, de la Castelgandolfo), am simțit
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sentimentului iubirii. O iubire care, parcă sub semnul unei fatalități, nu se împlinește niciodată. Inhibiția ciudată a bărbatului, crispările și lașitățile lui, ambigua fluiditate a sufletului feminin, capricios și uneori de neînțeles, provoacă această irezolvabilă criză. În pofida unor clipe de exaltantă amăgire, sentimentul final este acela de regret, părerile de rău luând o tonalitate de fină elegie. Intuiția psihologică a prozatorului nu e lipsită de subtilitate, iar scrisul său rotunjit face perceptibilă o gamă de nuanțe. În spiritul cultivat la „Viața
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
discursivității, greu de evitat și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.d. - și imaginează decoruri exaltante, lipsite de discreția simbolistă, compromise de teatralism, emfază, de aplecarea spre fastuosul excesiv. Ambianța este întotdeauna somptuoasă: edificii cu statui de alabastru și trepte de agată, sanctuare înconjurate de livezi cu fructe ca „sori de diademe”, podoabe de aur și
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
neplăcerii, dar că, prin caracterul lor inconștient și automatic, pot deveni nocive. Umorul, în schimb, nu prezintă nici un risc, deoarece nu se sprijină pe refulare (1905/1988). El nu este numai eliberator, precum cuvântul de duh, dar și „grandios și exaltant” (1927a/1985), și permite obținerea unei plăceri în ciuda afectelor deranjante. Spre deosebire de glumă, umorul nu are deloc nevoie de un interlocutor pentru a se dezvolta: oricine poate beneficia de bucuria prilejuită de plăcerea umoristică fără a fi obligat să o comunice
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
totul... Mă aflam în fața unui om care, în ciuda situației noastre propice confidențelor, nu avea să încerce să scotocească prin trecutul meu. Atunci, propunerea lui de „a-mi schimba viața“ mi-a apărut ca o ofertă eliberatoare. De altfel, această eliberare exaltantă se împlinea deja cu repeziciunea unui vis fericit. Urcând pe vapor, eram deja eliberat de numele meu și de pașaportul care-l certifica. În schimb, consilierul îmi făcuse rost de altul: primele mele acte false, cu un nume pe care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
le avem de-a lungul vieții și pe care - exceptând anumite situații - nu mai vrea nimeni să le aibă: disperarea ca experiență ori angoasa paralizantă, pierderea folosirii plăcerilor trupului, experiența confuziei și a panicii, coșmarul unei nopți de febră, minciuna exaltantă a alcoolului, singurătatea forțată sau autoimpusă de împrejurări, mesajele contradictorii ce induc confuzie, preeminența morții în raport cu viața, incapacitatea de a construi legătura cu celălalt, de a fi împreună cu el și de a comunica; toate acestea sunt tot atâtea momente și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Progresul! mormăi ca o sudalmă. Și Barbara invoca progresul, deși n-o interesa decât standingul... Altă iluzie, de vreme ce te scoate din minți și te duce de râpă. Apăsă distrat pe butonul care comanda vizibilitatea carcasei. Înaintea lui se deschise priveliștea exaltantă a unei estacade brăzdate de mii de aeroglisoare, dar totul îl lăsa acum rece, ba chiar îi provoca un fel de greață. De altminteri, regulamentul circulației pe benzile ultrarapide recomanda celor cu nervii slăbiți să nu privească traiectoriile bolizilor. În stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]