1,801 matches
-
de ce îndură aceste chinuri. A doua e mai general aplicabilă: mă identific cu Hristos, dar nu cu o bucată de carne-n sânge. Și chiar dacă îți iese această identificare, ce simți? Compasiune pentru durerea cuiva, oricine ar fi acela, sau exaltare religioasă? Problema pe care o am eu cu violența din film nu are legătură cu cantitățile în care e prezentă. Ci cu implauzibilitatea ei: oricine ar fi suferit acele torturi neîncetate ar fi fost inconștient din cauza durerii pe la mijlocul filmului. Or
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
departe, în micul muzeu al satului, descrierile acestor călătorii ofereau detalii desprinse din acest infern uman. În spectacolul lui Odin, spectrul bătrâneții și imaginile morții circulă ca o temă cu variațiuni, imprimând totodată ansamblului un soi de lejeritate ludică, de exaltare poetică, concluzie a acestei tulburătoare călătorii, a experienței pierderii și regăsirii de sine. Visul lui Andersen este Furtuna lui Barba. Amândouă, opere create la apusul vieții, pe fondul împăcării cu sine. Opere ale înțelepciunii calme, care se încheie, fiecare, sub
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
care mai trecusem o dată e cea care mă trimite la teatru. În teatru joci pentru ca, după aceea, să rejoci. Este exact ceea ce fac și eu, la o distanță de treizeci de ani: plăcere și provocare deopotrivă. Și îndată, cuprins de exaltarea momentului, îl "citez" pe Kantor, dirijând ca și el, în faimosul său happening, marea și muzica. "Viața imită arta", adagiu a cărui confirmare am primit-o pe țărmul Mării Nordului. Dar fericirea constă tocmai în a improviza într-un cadru prestabilit
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
sau penele și nici nu s-au înecat într-un pahar cu apă. Cum nu și-au rătăcit nici recuzita, chiar dacă uneltele și întrebuințările lor au fost pe alocuri transformate, prizând aerul tare al hardurilor și softurilor. Și totuși" 1) Exaltarea suveranității mulțimilor constituia în logistica experimentalismului istoric doar posibilitatea de subminare a domniei mulțimilor, bunăoară atitudinea dodecafoniștilor seriali din a doua școală vieneză, fiind în fond una colectivă, conectată la convingerea că linia norocului fiecăruia dintre ei se prelungește în
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
e chiar descoperirea existenței, în imediata vecinătate a unei lumi care se dezvăluie în formula aglomerării de detalii banale. O poezie care amestecă mai multe contradicții: sînt texte construite după reguli de artă poetică, și totuși pătrunse de o neașteptată exaltare lirică. Sînt texte moderne, în multele înțelesuri ale acestui cuvînt, și totuși descriu naiv-pitoresc frumusețea idilic-parodică a peisajului rural. Dar și pe cea a orașului năpădit de nenumărate, inutile, obiecte... Ioan Flora, poetul despre care scriu astăzi, e un balcanic
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
ceea ce se numește stil. Individul din el se îmbrăca în nevăzute, solemne haine de sărbătoare, fapt pe care, dacă erai capabil, numai îl intuiai, fără a fi ispitit să-l constați printr-o palpare concretă a privirii. Individualitatea era singura exaltare pe care și-o îngăduia Lovinescu, singurul relief pe care îl impunea percepției celorlalți. Era unicul său imperativ social. O viață întreagă Lovinescu a fost și a rămas un individualist. Un individualist de incontestabilă majoră calitate. Individualismul său avea prestanța
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
astăzi, după șase decenii și mai bine, despre ceea ce am simțit eu atunci, și a fi trăit cu adevărat în casa lui Lovinescu acele clipe tămăduitoare, restitutoare a respectului pentru om. E o senzație încărcată de recunoștință, însoțită de o exaltare care nu se poate descrie în toată intensitatea ei benefică, stare sustrasă contextului istoric care o genera. Nu poți trăi în planul unei relatări literare, oricât de izbutită, ceea ce viața îți conferă nemijlocit, brutal de concret. Resuscitezi cumva trecutul, dar
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
fim fericiți, atenți la ansamblu și la amănunt. Greșind uneori, ne acoperim de regret, ne afectează faptul de a nu ne fi pus la adăpost de ispite, cerem iertare cu sinceritate și iubim, și nu ne temem... Dar filmul acestei exaltări se rupe atât de des, pauzele sunt lungi, asurzitoare și fără speranță. Se-ntâmplă deodată ce e de-ntâmplat, și-atunci caut cu înfrigurare între notițele vechi să aflu, într-o crâncenă singurătate iarăși, cine atoateștiutor îi așează celui adormit
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
mai mult cu cât e greu acum de imaginat cum a apărut cartea în comunism -, dar mai important mi se pare nu actul autodenunțului în sine, cât perplexitatea care generează scrierea lui atât de conștiincioasă, tensiunea insinuată între entuziasmul și exaltarea juvenilă în fața convingerilor comuniste și confuzia scepticismului, a îndoielii, neînțelegerea mecanismului de control, de cenzură și pedeapsă. O mulțime de lucruri nu pricepe tânărul comunist, dar e prea devreme pentru a vedea că sistemul însuși e de vină. Este un
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
Paul Georgescu, un posibil "coleg de destin". Născut la }ăndărei, "adică lumea în țăndări", cum singur își preliminează "norocul", criticul și prozatorul ialomițean are parte de o educație "printre cărți". Tatăl, medic, tace " masiv", refuzînd să dea sfaturi copilului cu exaltări de "știrist" al țăndăreilor. "Am fost primul ziarist analfabet din România" - spune el pe muchia (auto)ironiei polivalente în Convorbirile cu Florin Mugur din Vîrstele rațiunii (1982). Cînd tînărul se înscrie la Filosofie, tatăl mimează îngrijorarea "folosului" viitor, iar cînd
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
bine, băieții n-au mai avut bani să editeze un LP. Într-un fel, ne-au păcălit: au pus înăuntru doar textele. Transcrise, însă, cu lux de amănunte, într-o notație muzicală fără volute și fără mofturi. Emoția, blazarea, dezamăgirea, exaltarea, speranța, căderea, uimirea, salvarea, uitarea, toate sunt acolo și, ca în hip-hop, ca să prinzi nuanțele nu e nevoie să mergi la Conservator (a se citi: la Litere). Artiștii ad-hoc vor să pară autentici, să presteze (scrie) așa cum sunt. Fără trucuri
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
accentului volițional. Din această perspectivă nu-l mulțumește nici catolicismul, nici protenstantismul. Criteriul analizei este cel al raportului om-Dumnezeu, pe care religia catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea exaltării lui de rigiditatea eternității divine". în schimb, protestantismul conferă creaturii o valoare ce pare a întrece grandoarea absolută a Creatorului. Oglindind propensiunea spre individualism a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită de
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
accentului volițional. Din această perspectivă nu-l mulțumește nici catolicismul, nici protenstantismul. Criteriul analizei este cel al raportului om-Dumnezeu, pe care religia catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea exaltării lui de rigiditatea eternității divine". în schimb, protestantismul conferă creaturii o valoare ce pare a întrece grandoarea absolută a Creatorului. Oglindind propensiunea spre individualism a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită de
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
a treia oară, înainte de a scrie aceste rînduri. Pot oferi acum un rezumat esențial: viața e iremediabil tristă. Tristețe vidă și, totuși, senină. Tristețe compusă lent din gînduri care cuprind, privind înapoi, imagini și chipuri, frămîntări și angoase, exuberanță și exaltare, încredere în destin și resemnare intermitentă în fața ilogicului divin al cotidianului mărunt. Dureri și bucurii, gînduri fugare, notate doar pe jumătate și nici măcar atît, convingeri de un minut, disperări nesfîrșite, angoase minuscule și angoase eterne, căutări întrerupte de certitudini axiomatice
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
expert, dincolo de capacitățile sale reale, ilustrate de bunul gust și competența selectivă, privind operele și obiectele, foarte variate, pe care le-a colecționat. Pe loc, am și socotit în sinea mea că spusele lui }uculescu sunt consecința unei stări de exaltare și - de ce să nu mărturisesc? - nu le-am luat în serios! Se va vedea însă că mă înșelasem. Și tocmai pentru că m-am înșelat, întâmplarea povestită mai sus a căpătat în timp pentru mine o cu totul altă semnificație, care
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
mine cu tabloul în cauză, relatându-mi amănunțit ce-I declarase specialistul său. Am fost la rândul meu surprins, dar din cu totul alte motive: începeam să constat că atitudinea pictorului în ce mă privea nu se datora unei simple exaltări de moment. Avea un substrat mai adânc, pe care nu puteam să-l intuiesc, șI care urma să-și arate, nu cu mult mai târziu, consecințele. I-am confirmat și detaliat lui Ionașcu cele numai vag ajunse până atunci la
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
și 53, 12 et passim). Este imposibil să citim acest pasaj fără a ne aminti de ultimele ore din viața pământească a Mântuitorului. Suferința, umilința și durerea își aruncă umbra pe întreaga secțiune. Pasajul pare a se deschide cu tema exaltării: „Vezi, Robul Meu va propăși, Se va sui, mare Se va face și Se va înălța pe culmile slavei!” (Is. 52, 13). Aceasta ar putea sugera imediat că „Robul” lui Dumnezeu va găsi faimă, noroc și bucurie în viață. Hristos
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
sau orgolioși. Cu siguranță, ați beneficiat de ceea ce e nevoie pentru a combate obstacolele pe care inerția naturii și lașitatea inimii le ridică în fața cunoașterii; mai mult decît simplă agilitate, energia dumneavoastră creatoare este puterea productivă orientată spre exterior, o exaltare a psihicului ce tinde în chip imperios către expresia poetică. Din aproape orice cronică faceți o ars combinatoria, un joc al sensibilității ordonat prin inteligență datorită neîntreruptei reluări d-a capo a viziunii asupra unei realități mai profunde decît aceea
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
după aceea imaginară. Tiparul popular, în metrică și vocabular, întărește impresia că avem aici o pauză de respirație, un interludiu necesar între cele două secvențe dramatice. Fiindcă dorința regresivă a personajului e de fapt îmbibată de suferință, suferința neîmplinirii ei. Exaltările poetului, ca și extravaganțele sale, acoperă o rană nevindecabilă: aceea a expulzării, a tăierii fiului din mamă. Cele două capete ale cordonului ombilical flutură trist în lume și timp, retezate odată pentru totdeauna: ,după ce a născut, tot avea sindromul nașterii
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
la o dezechilibrare în perceperea dezastrelor comise de ideologiile ucigașe: orice om cu bun-simț te va privi cu scârbă dac-ai avea îndrăzneala să faci elogiul fascismului și nazismului, dar mult mai puțini sunt dispuși să facă același lucru în fața exaltării tot mai agresive a așa-ziselor "valori comuniste". Mi se întâmplă să văd adesea tineri purtând tricouri cu chipul lui Che Guevara, dar nu țin minte să fi văzut vreunul cu moacele lui Goebbels ori Goering. Până și bărboiul lui
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
ambianța, cel de al doilea abia urca primele trepte ale succesului. Bărbatul mai în vârstă pleda pentru claritate, reprima efuziunile, acorda prioritate rațiunii și echilibrului, prefera înceata sedimentare a pasiunii, iar tânărul confrate se înfățișa ca un tumultuos, bântuit de exaltări și de nerăbdare. Legământul de loialitate Sub auspicii care păreau nefavorabile coeziunii s-a săvârșit un miracol. Contrar previziunilor sceptice, cei doi s-au tratat de la egal la egal, au solicitat unul de la altul sfatul, solidaritatea, afecțiunea. Un aliaj de
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
ideea că Andriana Fianu s-a impus în lumea literară cu deosebire prin lungul ei periplu, de aproape o jumătate de secol, de redactor de reviste, redactor erudit, discret, caracterizat de abnegație, tact, finețe, cu o memorie prodigioasă, "idealist până la exaltare" (Ioana Pârvulescu), de redactor la "Gazeta literară" de la debutul acesteia, continuând apoi la România literară. într-o vreme, ședințele revistei s-au ținut în casa sa din strada Toamnei, o casă veche, a bunicilor săi, construită spre sfârșitul secolului al
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
pe marginea patului, îi trase cizmele, ceea ce-i revenea prin tradiție, în prima zi, unei tinere căsătorite. în poziția pe care o luase pentru a-l descălța, el zări prin răscroiala corsajului, dulcea despărțitură a sânilor ei. în timp ce o bruscă exaltare punea stăpânire pe el, ea șoptea, ca pentru a-și justifica propria nerăbdare: - Au ațâțat prea tare focul!... E înăbușitor... Să-ți păstrezi pe tine hainele pe o asemenea căldură, nu mai e pudoare, e păcat! Când Vasia a rămas
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
din rezervele armatei, liptauer, un fel de praf de brînză trimis de americani, și un alt praf, de ciocolată, foarte gustos, trimis de Crucea roșie suedeză") și "filozofii", ecouri ale ultimelor dispute libere dintre non-marxism și marxism, cu tot cortegiul exaltărilor de tinerețe. Mai tîrziu, lămuriri în treacăt despre micile urme ale marilor schimbări: "Privind cu încordare firma luminată de becul puternic, după cei trei ani de închisoare, făcuse în sinea sa: ŤHait, că ne-au ocupat rușii!ť Intrase în
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
erotic este elementul estetizant, depășirea materialității (sau, mai degrabă a Ťanimalitățiiť) în favoarea momentului contemplării estetice. În același moment se creează o scară de valori, pe baza căreia pornografia se identifică des cu prostul gust și kitsch-ul, în timp ce erotismul definește exaltarea frumuseții corpului și a sexului". Clare în teorie, lucrurile devin adesea mult mai complicate atunci cînd este vorba de practică. În ultimă instanță diferența dintre estetic (din punctul meu de vedere esteticul nu este mereu egal cu erotismul) și pornografie
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]