782 matches
-
trezitul de dimineață - în aceste pagini Dragomir stă de unul singur în fața unei realități pe care o problematizează într-un mod cum probabil numai el poate și cum pesemne numai lui i se potrivește. Un asemenea mod l-ar fi exasperat negreșit pe Noica, oferindu-i încă un motiv în ceea ce privește superioritatea formei sistematice de filozofare. Numai că Dragomir, aflat la antipodul gîndirii sistematice, reușește uneori ceea ce foarte rar se întîmplă în filozofie: să gîndească natural și firesc, lăsînd în spate manierele
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
suprafață de aluviuni, după război. Nuto este cel ce relatează și explică evenimentele. Căile de salvare au fost ratate de cele trei personaje feminine numite. Cinto, puștiul cu un grav defect motoriu, a supraviețuit familiei ucise de tatăl lui, țăran exasperat de greutățile vieții, înainte de a-și curma viața. Nuto (prezent nu doar în roman ci și în poezia pavesiană) apare și în alte versuri ale autorului nostru de azi: Rezistența-i în viile / presărate cu sînge, / în mîinile bătătorite ale
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
apă; eu însumi le aminteam celorlalți despre alte asemenea nopți, dialogul era calm, în ciuda agitației din jur. Să plutești așa, în plină noapte, încântătoare uitare de sine. Formam, în mijlocul lacului, o minoritate redusă, bucuroasă că se află acolo, dar totodată exasperată de agresivitatea noii generații care o înconjura. Două plăceri distincte, două nopți opuse. La ieșirea din apă, prins de un tremur brusc și nestăpânit, m-am repezit să mă urc în mașină. Pe drumul de întoarcere, șoferul, un maniac al
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
oraș./ Și doar atunci/ Cînd, nedezmințit, trebuie să cutreier poteca îngustă/ Dintre magazinele cu vitrinele smulse./ 24. Pe cornierul cărora/ își reascut mușcătura și urșii cavernelor și marile carnasiere./ 25. Sînt recunoscut și înconjurat imediat de acei băștinași/ ce rînjesc". Exasperat de rafinament, poetul coboară înapoi scara antropologică, dar, hélas, postura sa nu e decît o altă față, sofisticată, a rafinamentului. Sub faldurile masive ale delirului eroticesc, Mihail Gălățanu ascunde o egolatrie sfioasă, un egotism incredul care devine simpatic chiar prin
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
să surprindă. Uneori era o exilată avidă să se întoarcă acasă. Pe o insulă pustie a găsit un cufăr cu cărți, iar la întoarcere și-a surprins maeștrii corectîndu-i, simțindu-se mai bună ca ei și sfîrșind prin a-i exaspera: “Ai citit prea mult, fetițo”. Știa prea mult, se ascundea în faldurile unei culturi pe cît de strălucitoare, pe atît de blestemate. Nu știa să se inventeze pe sine într-un alt scenariu sau pe o bucată de hîrtie. Trebuia
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
din cristal, transportate apoi la București pe strategicul Transfăgărășan ca să să nu se prindă de figură dușmanii integrării noastre? Nu știi! Habar n-ai ce eforturi logistice s-au făcut și cu ce cheltuieli! Repeți ca un papagal: superb-superb-superb... Mă exasperezi. -Bine, domnu’ vecin, bine, da’ n-am voie să mă bucur? se supără Haralampy. Mă bucur, fiindcă tu nu știi cât au costat, deocamdată, toate astea - te-am prins! Ei? Îți spun eu: 400 de miliarde de lei, da’ bine
Noi, săraci?! Poate kuwaitienii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12992_a_14317]
-
cum numi terminasem obiectivele deplasării trebuia să Îndur cu stoicism, consecințele prevederilor mele exagerate. Mă consolam la gândul că În câteva zile, aveam să-mi termin lucrările și să mă Întorc acasă. Mă iritau semnele primăverii, iar certitudinile ei mă exasperau de-a binelea. Vedeam În ochii colaboratorilor, dar mai ales al colaboratoarelor priviri compătimitoare, dar mă făceam că nu le observ și-mi continuam lucrul În parcelele experimentale cu paltonul pe umeri, ca o sfidare la adresă tuturor. Studiam Împreună cu
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Universal Dalsi, 2001, p. 51), Leon Volovici spunea despre intelectualii perioadei interbelice: „Unii dintre ei au avut un destin tragic, alții s-au salvat prin exil, înscriindu-se într-un tragism al culturii române, la care se gândea și Culianu, exasperat că atâția oameni de valoare au trebuit mereu să părăsească România ca o condiție a realizării lor. De prea multe ori, de la Dinicu Golescu încoace, intelectualul român e silit să constate că normalitatea e «dincolo», în Occident.” „Tragismul” istoriei și
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
trece îmi plac tot mai mult personajele negative din cărțile adorate. Eram nebun după Nastasia Filippovna, acum îmi vine să-i dau un șut în cur de cîte ori o întîlnesc prin Iditoul! Nu mai vorbesc de Mîșkin, care mă exasperează. Ce-o fi asta? Uite, o spun cu mîna pe inimă, îmi place Lebeadkin și Ippolit. A, văd că, dus de creion, am scris Lebeadkin în loc de Lebedev! Nu-i nimic, amîndoi îmi sînt deopotrivă de dragi. Plus tata lui Ganea
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
imprevizibilă, invitația de a formula întrebări. Un coleg care își petrecuse ultimele douăzeci de minute suflecîndu-și mînecile, înroșindu-se, înverzindu-se, sufocîndu-se de indignare și agitându-și părul vîlvoi, a izbucnit în acel moment, sărind brusc în picioare și întrebîndu-l, exasperat: ce rost avea ca noi, acum, să pierdem atîta timp învățînd despre felul în care niște țărani inculți de la Dunăre au pronunțat frumoasa limbă latină, stîlcind-o iremediabil? În tăcerea stînjenită care se lăsase, plină totuși de o morbidă curiozitate, nimeni
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
rău, mi-e rău, mi-e rău”, deși oamenii care-mi acordau asistență păreau să fi înțeles din prima. După vreo două ceasuri, cînd am devenit oarecum capabilă să mă ridic, au început excursiile la baie. La prima excursie, cineva exasperat de eșecurile tuturor tratamentelor de pînă atunci (nu spui cine, că nu mai țin minte) mi-a pus dușul în cap. M-am întors, udă și ciufulită ca o pisică plouată și la fel de înlăcrimată, și am continuat să fac public
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
vă promit. Spărgeți-vă liberi, chiar vă rog. Eu zic doar așa: Dragă domnule Primar, dragă domnule Prefect, dragi incompetenți și impostori pe care noi vă plătim, printre altele, și ca să rezolvați această problemă, nu vă gândiți că, într-o zi, exasperați de faptul că nu sunteți în stare să opriți niște maidanezi să se mai împuieze, o să ieșim noi din case, școli, grădinițe, creșe și corporații, și o să vă împiedicăm pe voi să vă mai împuiați? Vă riscați, cu nonșalanță, din ce în ce mai
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
ca ale doctorului Arafat sunt cu duiumul. Nu am aici locul să vi le spun pe toate. Dar dacă vă uitați puțin în jurul vostru o să descoperiți printre prietenii voștri sau printre prietenii lor astfel de exemple. Oameni ca și voi, exasperați de enormitățile cu care suntem obligați să conviețuim, dar care și-au ales o cauză pentru care fac mai mult decât să se lase scoși din minți. Oameni care-și petrec serile și weekend-urile vreme de luni și ani
După furie, truda by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82367_a_83692]
-
înregistreze ieșirea din timp. Ce ne facem însă că și Eliade a avut jurnal, amintiri - toate depănate, ca în basmele românești - , toate fixate dincolo de vreme, cu selecții lexicale (subiective?!) care i-au nemulțumit pe unii, iar pe alții i-a exasperat, acuzându-l (postum!) de camuflaj intenționat. Mircea Eliade a simțit „teroarea istoriei” în propria-i biografie. A mai avut rost să mai desfacă firul în patru? Și să se oblige, măcar pentru zăbavă de o clipă, să-și mai aleagă
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
pretat guvernul conservator în gheșeftul tramvaielor. Am fi putut chiar să lipsim. Să vă lăsăm să ne condamnați în lipsă. Hotărârea d-voastră ar fi fost aceeași. Dacă am venit totuși, e ca să vă privim râzând în față, ca să vă exasperăm ura și neputința aci, la bara aceasta de speculă și de înjosire, în patruzeci și cinci de ani ai Gheșeftarului încoronat. în adevăr, martorii noștri vor spune ce este și cine este regele Carol I. Vom diseca viața "spionului prusac
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
Global News am aflat că în timpul postului de Paste li s-a pus foc, altă dată s-a aruncat gaze lacrimogene în micuța cameră pe care o foloseau românii drept loc de închinăciune, apoi tot felul de șicanii care să exaspereze oamenii ca să plece sau să renunțe la slujbele lor creștine. La o ceremonie de la țiganca cunoscusem pe Vasile Iordăchescu, român din Ucraina, care mi-a confirmat ce se petrece la Hagi Curda și am înțeles că numai cumpărând o bucată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Mi s-a părut întotdeauna de o modestie maladivă, poate modestia marilor orgolioși. Nu se mulțumea doar să deteste aplauzele, și mai puțin încă suporta laudele. Și cred că înțeleg prea bine de ce: complimentele flatează vanitatea... Ori, adevăratul orgolios e exasperat de ideea că ar putea fi crezut sensibil la ele. Fie că vrea sau nu, orgoliosul - spirit prin excelență singuratic - lasă prin atitudinea lui să se înțeleagă: știu foarte bine cine sunt și cât valorez, independent de laudele voastre. ,...Mi-
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Global News am aflat că în timpul postului de Paste li s-a pus foc, altă dată s-a aruncat gaze lacrimogene în micuța cameră pe care o foloseau românii drept loc de închinăciune, apoi tot felul de șicanii care să exaspereze oamenii ca să plece sau să renunțe la slujbele lor creștine. La o ceremonie de la țiganca cunoscusem pe Vasile Iordăchescu, român din Ucraina, care mi-a confirmat ce se petrece la Hagi Curda și am înțeles că numai cumpărând o bucată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Veronica Micle, îngrijită de Christina Zarifopol-Illias, schimbă radical datele relațiilor dintre cei doi. Din documentele existente pe mesele cercetătorilor, s-a tras concluzia c-ar fi fost vorba de-o iubire doar parțial împărtășită. Ba chiar că Eminescu era oarecum exasperat, vag plictist (de vreme ce nu-i răspundea la scrisori!) de ,asediul" amoros și de efuziunile sentimentale ale Veronicăi. Ei bine, recuperarea scrisorile adresate de către Eminescu văduvei lui Micle pune în evidență adevăratele dimensiuni ale iubirii lor. E vorba de-o dragoste
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
la miere și la zmeură și între libertatea totală și plină de reculegere". O carte deliberat încîlcită unde, tocmai de aceea, pînă și mai-marii vremii au putut citi nemulțumirile unui scriitor și "bleanda" dată unei realități care ajunsese să-l exaspereze pînă și pe Marin Sorescu. În consecință, i-au "ascuns" cartea în vizuinile de atunci ale fondurilor speciale din bibliotecile publice.
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
gură să deschisă că o caverna a unui viitor imprevizibil". Citatul este ilustrativ și pentru expresivitatea mereu dată la maximum a frazelor lui Dan Stâncă. Prozatorul nu scrie niciodată ca să scrie. El urmărește să-i provoace pe cititori și, uneori, exasperat de absență oricărei reacții, să provoace - s-ar spune - cerul însuși. Cristian și Ruxandra sunt vizitați la un moment dat de profesorul Bălan, un faimos medic, aflat la prima lui vizită în Canada. Spre deosebire de nostalgicul Cristian și de fremătătoarea Ruxandra
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
el ca atare. Sa ma intorc însă la cei cîțiva profesori care au încercat să intre cu forța în prefectura de la Iași. Spre rușinea noastră, profesorii - bugetari - o duc în general prost. Sînt oameni săraci, pe care atitudinea autorităților îi exasperează. Cunosc profesori de mare valoare care nu-și pot întreține familia și care trăiesc, la propriu, de pe o zi pe alta. Știu de profesori care se umilesc în fața elevilor sau în fața părinților pentru că n-au cu ce plăti medicamentele sau
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
a petecului de hîrtie) constituie, pentru un om normal, instigare la ură interetnică și la război civil? Dacă nu mă înșel, chiar din primul rînd e vorba de declarația unor români, maghiari și germani ce se situează pe poziții identice, exasperați de centralismul insuportabil pe care stă cocoțata actuala putere discreționara a regimului Constantinescu. Ce legătură există între dorința românilor, maghiarilor și germanilor din Banat și Transilvania de a duce împreună (repet: împreună!) o viață decentă și documentul din 1986 al
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
Todorov pot provoca, mă tem, anumite confuzii. Ce înseamna a ține minte, sau mai precis, ce fel de tinere de minte merită a fi socotita importantă? Cu siguranță nu aceea echivalentă cu simple depozitari de informații, de genul celor care exasperează orice școlar fără prea multa tragere de inimă pentru carte. Gramaticul latin Varro reconstituia etimologia cuvîntului "recordari" invocînd verbul "revocare" (a aduce înapoi) și substantivul "cor" (inima), ceea ce a dus la o asociere îndelungată între memorie și inima, încă înainte de
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
și, totuși, voia să conducă treburile țării) a plătit cu oprobriul efectiv al opiniei publice, indignata de procedeele sale (unei delegații a învățătorilor neplătiți cu lunile, care, vizitîndu-l la mare pe profesor și întrebîndu-l, neliniștita acut, ce să facă, cărturarul, exasperat de neputința economică, i-a răspuns scurt "aruncati-vă în mare"). Trezit la realitate după demisie, N. Iorga a pornit, înfrigurat, o efectivă campanie pentru recucerirea prestigiului. A scris, repede, două broșuri explicative. Nu i s-a părut deajuns. A
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]