295 matches
-
capetele unul de altul și adorm surîzînd). Autorul articolului observa că nu doar Eminescu și opera lui sînt supuse procesului de mitizare, ci și exegeza eminesciana (școală absolutizează încă, pudic, erotismul angelic și abstractizant, iar din Călinescu nu reține decît exasperantul prin repetare "ape vor seca în albie..."). Sînt enumerate cîteva din poncifele despre scriitorii clasici, idei primite de-a gata de atîtea generații, precum și altele ceva mai noi, cele despre Nichita Stănescu - lider absolut al poeziei contemporane. "În anii ^80
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
Alex. Leo Șerban De fiecare dată, aceeași situație: cozi, cozi interminabile, exasperante... O dată pe an, clermontezii se-nghesuie să fie cît mai în fața la "festivalul lor" - mîndria regiunii, a Franței și, pînă la urmă, a întregului mic mapamond cinematografic. "Mic", pentru că la Clermont se văd, în exclusivitate, "scurte"! (Așa, ca la "CineMaiubit
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
ai produs-o an domeniul tău". Spre a răsuci cuțitul an rană, exegetul vrea să demonteze până la capăt aserțiunea lui Cioran: "Și mai curioasă e proba lui Cioran. ăncearcă să-l citească an franceză pe Heidegger. ai găsește un stil exasperant. Cum poate fi altfel, cănd Holzwege devine Chemins qui ne mènent nulle part? Ce vină are Heidegger aici?". Cioran nu se dă an laturi a exploata o informație obținută de la Ioan Alexandru, potrivit căreia, la ăntrebările "profunde" pe care poetul
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
originalul) de Elisabeta Niculescu la Editură Trei. Cu un vocabular diferit și pornind de la premise conceptuale atît de diferite, cele două volume abordează, de fapt, aceeași problemă: cea a sentimentului de dezolare, a acelei stări de vid interior și neputința exasperanta care ne cuprinde uneori, îndemnînd pe unii să fugă fără a ști unde vor să ajungă, pe alții să își pună capăt zilelor, sau dimpotrivă, să și le ducă mai departe, dar cu acel aer ostenit și blazat zugravit pentru
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
Al versului românesc,/ Vreau să-ți spun un adevăr/ Despre ceea ce gândesc." etc.) Și nu e de mirare că elevii "creează" în acest mod, cînd textele profesorilor sînt și ele pline de versuri de aleasă simțire, Luceafăr, nepereche și toate exasperantele ticuri didactice devenite reflex condiționat. Între penele ARIPILOR (senzația la lectură este chiar că, de pe vremea scrisului cu pana, limba didactică și-a păstrat șabloanele), am găsit și un interviu luat de învățătoarea Elena Marin președintelui Academiei Române, Eugen Simion. Întrebat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
personajele pozitive, cu care femeile-telespectatoare sînt încurajate să se identifice). Pentru că, la fel ca în basme, se lucrează cu contrarii, unele dintre ele se trezesc peste noapte (cînd le pică din cer o moștenire neașteptată) sau după muncă susținută și exasperantă (dacă ideea serialului este că femeia poate depăși orice greutăți) presidenta în cadrul unei firme importante din țara lor. Evident, se descurcă admirabil și le dau peste nas celor care s-au îndoit de ele. Rămîn pînă la sfîrșit persoane fidele
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
Iulia Alexa Existența ca limbaj, exasperantă, dramele metafizice trăite numai prin posibilitățile cuvintelor, înguste, strâmbe, bizare, expresia ca un turbion de senzații, și toată viața ca o disperată și patetică încercare de a fi prin cuvinte, de a institui realitatea lor evanescentă, iată temele volumului de
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
mine!" (Împlinire). Înstrăinată, prin ipostaza-i publică, de eul său, poeta se simte dependentă de convenția (literară, dar și literală, adică ezoterică!) a unui nume, care-i trasează, el, drumul, care-i fixează obligațiile și-i cere fidelitate. În chip exasperant, ființei, în funcția ei producătoare de viață, i se substituie un nume: "Să mă nasc/ Ca în ritmurile inițiatice/ Din numele meu,/ După ce decenii întregi/ Tot ce eram/ S-a concentrat, s-a chircit/ În sîmburii cîtorva litere oarecare?/ Și
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Chiar dacă, de la un moment dat, se impusese ca și ele să se deschidă cu "portretul", neasortat la tematică - umor, cinema, SF, fantasy, gastronomie, mode etc. - cititorul știa că în pagini va găsi ceva care să-l distragă din realitatea toxică, exasperantă. Almanahurile deveniseră un cadou predilect de Crăciun și monedă forte pentru "atenții", la concurență cu Kentul și săpunul Lux. Apăruseră și profesioniști în confecționarea acestor cărțulii compozite, în care intrau ca ingrediente obligatorii multe poze, anecdote, caricaturi, cuvinte încrucișate, "curiozități
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
nu cunoaște această voluptate. Mai mult, nu cunoaște nici voluptatea a cărei sursă privilegiată Baudelaire o considera a fi certitudinea de a face răul. Nu imoralitate, ci amoralitate, adică indiferență, moarte termică a afectelor concomitent cu o trezie permanentă și exasperantă a simțurilor. Joe trăiește în imperiul simțurilor, al excitației permanente. Cel de-al doilea element care face ca sexul să devină placid este repetiția. Indiferent de nuanțele pe care le aduce în discuție, de la ceea ce am putea numi o morfologie
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. Însă dincolo de imagini
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
însuflețit de un duh al clarviziunii care parcă și-a ascuns intuițiile în spatele unei pînze de sufocantă iederă lexicală. Numai așa îți poți explica cum de atîtea idei formidabile stau înecate în magma unor texte de o barocă și uneori exasperantă curgere sintactică. Ca în cazul zăcămintelor de aur răspîndite în filoane aride, unde firele metalului prețios ies la iveală numai după o îndelungată cernere a pulberii mărunte, textele sociologului neamț cer o atentă prefirare. Altminteri, miezul genial al observațiilor sale
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei indică circularitatea ei. La toate nivelele, textul se desfășoară sub forma unor cercuri concentrice, care nu oferă nici o ieșire. Personajele sunt circulare, evoluția lor este interioară. Antim va avea un fiu numit Antim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care îi asigură un soi de ubicuitate deplorabilă. Dar aceste absențe au o inexplicabilă greutate, o insuportabilă lentoare, un mod exasperant de a prefera tăcerea, cuvântului atât de zgomotos. Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și neîncercat de iubire, asta mi-e crima. Și o expiez din belșug cu libertatea mea, care e mai teribilă decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ci imaginea de pe retina sufletului, ce pare a rămâne o realitate singulară. În stilul apăsător de viață al Angliei victoriene se țese, mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice, o existență închisă, mediocră, cenușie și exasperantă. Condiția nu este prea depărtată de orașele mărunte de provincie, unde același sens moral insalubru al mărginirii, al vidului și al inutilității domnea pretutindeni. Se relevă mediul descris de scriitoare, mediul în care a fost silită să trăiască și Hortensia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
proprietar de pămînt ce-și sporise considerabil averea prin căsătoria cu o bigotă în vîrstă ce-l umpluse de teamă și dezgust. Rămas foarte curînd văduv, el o luase în casă pe Concetta, adolescenta ce-i va da, după aducerea exasperantă pe lume a șase fete, mult doritul moștenitor. Asemenea altor cupluri similare (Mastro-don Gesualdo de Giovanni Verga, L'edera de Grazia Deledda), și cel creat de Mariolina Venezia se uită greu. Deși don Francesco i se impusese prin abuz, cum
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
consumând astfel, până la capăt, ideea de obiect. Căci "marea farsă e atunci când unul-și-același se crede unul-și-același, de fapt o imitație a celui ce fusese unul-și-același"; cu alte cuvinte, din jocul crud al identităților și diferențelor, tot ce rămâne este spectacolul exasperant al măștilor care ascund alte măști. Timpul "reprezentației" nu are nimic de-a face cu o cauzalitate exterioară, con-for-mân-du-se principiilor simultaneității paradoxale: "Nunta a fost azi, dar totuși ea a avut loc și cândva, mai demult și nu va fi
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
luni". Un sfat delicios vine de la Silvia din Brașov: "Dacă îi dai lui bebe mîncărică din borcănelele acelea mici, nu le arunca. Eu (Silvia, n.n.) pictez (pe ele) tot soiul de animăluțe sau floricele". Rețetele culinare sînt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru orice adult care e în stare să fiarbă o supă. Și cum ar putea fi altfel? O cititoare din Tîrgu Secuiesc trimite o rețetă "pentru copilași mărișori, cărora nu le lipsește pofta de mîncare". E de subînțeles
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
are idei majore care să anime evoluția culturală sau estetică. Istoria... lui Ion Rotaru excelează într-o privință: capacitatea de cuprindere a fenomenului literar. Criticul se străduiește să nu uite pe nimeni, dă multe înșiruiri de nume, de-a dreptul exasperante când e vorba de contemporaneitate. Vrea să înregistreze totul, ceea ce în principiu e bine, dar e dezolant când recensământul nu beneficiază de nici un fel de criterii de clasificare. Singurul criteriu operant e cel geografic, într-o extensie ce pare să
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
debut ca pe adevărate momente de extaz și pe care le-a integrat imediat în propria sa creație, înfrățindu-se astfel cu Rochefoucault, cel ce considera că atunci cînd admirăm sîntem egali cu obiectul sau fenomenul admirat. Surprinzătoarea și, uneori, exasperanta sa carieră componistică adăpostește toate ingredientele unei mentalități specifice frondelor mijlocului de secol 20 și al dezideratului lor manifest: succesul, chiar și cu prețul scandalului; gloria, chiar și prin anihilarea oricărei tradiții. S-a născut în 1928 la Altenberg și
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
Români, membru din 1912, secretar în 1914, vicepreședinte în 1923, ales președinte în 1925 și 1927, director general al teatrelor în 1928, director la Direcția Educației Poporului în 1930, membru al Academiei Române din 1939 etc.). Refugiul în documentar (cu sentimentul exasperant că niciodată nu sunt epuizate detaliile) și fixarea biografiei sau a operei în contextul istoric, cât mai meticulos reconstituit, conduce spre o altă capcană: euforia provincialismului. Rebreanu este receptat și elogiat drept cel mai mare ardelean, bistrițean, năsăudean, măierean etc.
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
Geometria inițială a pînzei este supusă unui interminabil joc analitic, de combinații aleatorii și de cadențe serialiste, în care sînt convocate mai toate formele primare și derivatele lor legitime. Pe fonduri în general negre sau gri, perfect neutre și ușor exasperante - în ultimă instanță, o ipostază geometrică a neantului -, înfloresc orbitor tonurile crude ale cîte unui roșu, galben citron sau albastru. Cursul introductiv în limbajul plastic ar fi tentat să ne avertizeze că ne găsim la lecția despre contraste - de cantitate
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
voi întoarce să mă îmbăt groaznic. * Dacă filozofii nu mai gândesc metafizic, asta vine din grija de căpătâi care îi împinge să rezolve în argument și terminologic probleme care nu poartă nevoia justificării și a căror îndreptățire devine artificială, gratuită, exasperantă. Chomsky vorbea de o necesară și cât mai grab nică serendipitate filozofică, de rătăcire, de pornirea pe un drum invers... * Divinul - sau împlinirea imperfecțiunii: numai imperfecțiunea poate pretinde așa ceva, o fără de sfârșit autocorecție și cizelare, o infinită nemulțumire. * Se plânge
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
drept energie obiectivă morala, efortul de a concepe un sens pentru starea de dispariție obiectivă a omului. Societatea nu dă sens lumii, îi orientează lipsa de sens către absurd. Întrebările omului, certitudinile pe care le numim cunoaștere, caută răspuns la exasperantul postulat obscur conform căruia, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Dacă factorul spiritual prin care suntem oameni nu ar avea esență morală, moartea noastră nu ar avea nici un înțeles. Energia subiectivă în care ne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]