595 matches
-
sunt diverse, ele se îndreaptă în mai multe direcții, unele de-a dreptul opuse, acoperind un spectru foarte larg al atitudinilor auctoriale de la febrilitatea experimentului neliniștit la seninătatea fericită a "discursului îndrăgostit", de la lejeritatea umorului și vesela ironie la patosul exasperat al spaimelor existențiale și al sentimentului absurdului, de la bucuria pură a jocului și fronda simpatică a boemei, la răzvrătire și revoltă a creatorului care se ia în serios, de la valorizarea picturală a cuvîntului în "descrieri" de natură, peisaje campestre ori
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Dodin materializează spectacular sugestiile unei fraze emblematice a cărții: închiși în raiul lor sterp, noii cevengurani privesc apa, gîndindu-se ,la fericirea de dincolo de marginea pămîntului, unde se duc rîurile", fără să-i ia însă și pe ei. Dintr-un impuls exasperat, ei se aruncă, unul după altul, în rîu, într-un soi de sinucidere cu sens eschatologic. Dodin extrapolează aici sinuciderea individuală din roman într-una colectivă. Un final, cum am spus, mai platonovian decît cel imaginat de Platonov însuși. Cu
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
centrul cartierului, ea acceptă slujba. Pe măsură ce lunile trec, Lucy se descurcă de minune cu noile atribuții de la Wade. Nu slujba o doboară, ci George. Iresponsabil și categoric absorbit de sine, el o tratează mai mult ca pe o asistentă personală. Exasperată, Lucy îi dă lui George un preaviz de două săptămâni. Acesta acceptă să o lase să plece - cu condiția ca Lucy să-și găsească o înlocuitoare ultracapabilă. Aici întră în scenă June Carter (Alicia Witt), o avocată ambițioasă, tânără și
Agenda2003-13-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280853_a_282182]
-
originii sale etnice, mi-a relatat mai tîrziu cum decursese întrevederea: - Nu, n-am avut. De zece ori îl întrebase unul și același lucru, de zece ori îi răspunsese la fel, cu convingere și amuzat în taină. Pînă la urmă, exasperat, insul chestionat schimba brusc placă: - Mi-au plăcut cîntecele legionare. - Asta-i! Simțeam eu... sărise "cadristul" de pe scaun. Hai, ia foaia asta de hîrtie și explică de ce ți-au plăcut cîntecele legionare. Negrescu (parcă așa îl chema pe Schwartz) se
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
toropita. Nu este cartea unei crize, ci a unei oboseli. A tocirii simțurilor prin care poetul da seama de realitate. Tonul celui care, impus printr-o alura de "bad boy" revoltat de clișee, camufla o "ars poetica" într-o întrebare exasperata, adresată indirect unui cititor niciodată suficient de frustrat în așteptările sale și de bruscat de expresivități cît să simtă viața din text - " Ce vînătoare de fiare - gîndeam - ce tandru omor/ ar trebui să-ți înroșească buzele și să le dea
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
Iată, de pildă, ce face din metaforă de uz public "a ne ascunde după deget": "degetul după care ne-am tot ascuns a fost, în sfârșit, amputat". Pe tot parcursul lecturii volumului Stângacii de dreapta se aude, în surdina, un exasperat "Desteaptă-te, române!". Din nefericire, îl aud numai cei care s-au deșteptat de mult. Dan C. Mihăilescu, Stângacii de dreapta, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, col. "Discobolul" 1999. 184 pag.
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
că de multe ori nici nu este observat/ cînd iese și intră în casă, poate că de mult a și murit,/ deși-l vedem, el nu e" (Cîntec de tristețe și însingurare). Ori într-o variantă mai dură, cu asperități exasperat naturaliste: "Singurătatea mi-a dat tîrcoale ca o cățea unui abator prosper,/ m-am furișat pe lîngă ostrețele pline de sînge,/ am zîmbit trecătoarei care urma să-mi poarte fața ca pe o tristețe/ mama în cătunul unde am învățat
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
fiecare zi mai adaugi și tu ceva/ putreziciunii progresive/ an care se lăfăie un urlet ănghetat./ El, - afli -/ stă de-acum ăncolo la baza/ oricăror simțuri (Puntea măgarilor, podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le neutraliză
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
o dorește. Aici, el are nevoie de o dramatizare pentru a crește tensiunea treptat și apropierile și distanțările sale sunt excelent conduse. După prima încercare de a o săruta își cere scuze și mimează tristețea, la a doua se preface exasperat, la a treia se interpune ca un obstacol în calea fetei care dorește să iasă din apartament, iar apoi slăbește lațul și o lasă să plece pentru a-l strânge din nou într-un ultim gest care îi va asigura
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
la bătrîna, am băut și vin și seara, tîrziu, cu mașina raionului, am plecat acasă la Salonta, organele politice fiind mulțumite că lucrurile s-au întîmplat într-un mod civilizat. (Ilie Lunca, fost veterinar Ticvanu Mic, Caraș Severin, pp. 24-25). Exasperați ca și-n anul 1950 evocat în articolul din nr. 31 al României literare, mii de țărani s-au revoltat: O-nceput să facă oamenii cerere să iasă afară din C.A.P.-eu (...) (Cf. Petru Mihnea, p. 31) Ce-au
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
e explicit victimă sau vinovat. Dar nu în demitizarea iubirii - temă curentă în literatura contemporană - stă profunzimea sau frumusețea prozei lui Ivan Klima. Ci dimpotrivă, în scriitura lui Klima, cu succesiunea rapidă de replici, exprimînd o comunicare uneori disperată și exasperată, alteori insistent încrezătoare, plină de speranță și naivitate. Cuplurile lui nu ostenesc să vorbească, indiferent dacă o fac ca să se lovească sau să se aline, iar în această nesfîrșită vorbărie există o subtilă duioșie a scriitorului. Cînd îndrăgostiții obosesc să
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se scoală de la masă și pleacă; pe urmă, se întoarce, furios, îi cere socoteală, Mitică nu vrea și pace, și-atunci Ionel, exasperat, îi trage o palmă. Și astfel, doi prieteni buni, dați ca exemplu de amiciție și de încredere unul în altul, ajung să se bată între ei ca chiorii, și mai și, ajung cu alai la poliție... Cum să-i spui
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
am aflat că a murit. A trebuit să accept că asta era. Zigu se dusese să muncească în altă parte. Însă în noaptea de după, mult zîmbitor, prietenul meu m-a asigurat că aveam dreptate cînd l-am întrebat, cu o exasperată brutalitate: ,, I-auzi, dom Zigu ce spun ăștia, că ai murit. Zi-le să se calmeze!" Zigu m-a luat de braț, ca înainte, m-a plimbat pe la Casa Monteoru, apoi pe coridorul României literare din Casa Vernescu, după care
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
întreruptă. Belu Silber povestește, în memoriile sale, că atunci anchetatorii lăsau a se înțelege că lotul de arestați va fi eliberat. În iulie 1951 îi scrie lui Gheorghiu-Dej, relatîndu-i groaznicele condiții la care e supus (ancheta fusese preluată de SSI). Exasperat, face patru tentative de sinucidere. Degeaba. Gheorghiu-Dej și cei din preajma sa (mai ales Chișinevschi) nu renunță la ideea de a i se organiza un proces public de felul celor ale lui Slansky, Rajk, Kostov și alții asemenea. Dar, culmea, anchetatorii
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
tîrîrea unor scriitori prin procese, prin excluderea lui Mircea Eliade (pentru Domnișoara Cristina) de la catedră, ca asistent al profesorului Nae Ionescu, cu decizii scandaloase ale Ministerului Instrucțiunii Publice. Atunci, în 1936, a răspuns E. Lovinescu anchetei ziarului Credința, declarînd curajos exasperat: Chiar dacă s-ar ridica spînzurători în piața publică, literatura acestei țări nu se va imbeciliza". Nici cenaclul "Sburătorul" nu mai era ceea ce fusese în anii douăzeci, ca participare a unor personalități și, în consecință, prin lecturi celebre. În 29 octombrie
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Sextil Pușcariu, mărturisește autorul nostru, lucrarea dorită n-a fost scrisă. Atunci Noica s-a mărginit să adune într-o broșură cîteva studii și articole apărute în reviste românești care puteau fi subsumate temei anunțate în titlu. Pornind de la constatarea exasperată a lui Cioran din Schimbarea la față a României (1936) admitea, și el, că poporul român a creat numai o cultură minoră, ceea ce, adăuga el relativizant, "nu înseamnă neapărat inferioritate calitativă. Cultura noastră populară, deși minoră, are realizări calitative comparabile
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
străinii. în acest context, el aduce în prim-plan figura unei funcționare tinere, pe care simte nevoia să o stigmatizeze, ca într-un articol de ziar: " Țâfnoasa de funcționară, vreo 19 ani, probabil absolventă a "liceului de poște", se arăta exasperată de prostia și neîndemânarea solicitanților. Făcea grimase la fiecare minut, cu gândurile evident în altă parte. Firesc, e tânără, dar are și un inexplicabil sentiment al puterii discreționare. Avea zona ei de exercitare a bunului plac. Părea conștientă de asta
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
protectorul" de altădată, cu copii mari, care nu-i urmau, aparent, calea: "Pe toate planurile, l-am dezamăgit. Am început să public literatură abia după dispariția lui. E, poate, ultimul sacrificiu pe care l-a făcut pentru mine. Impulsul absurd, exasperat, al scrierilor mele este acela de a-i da mulțumirea de care l-am lipsit." Așadar, o dorință tîrzie de "armistițiu" cu cel în care, înaintînd în vîrstă, te recunoști, poate uimit, pe tine. O "poetică" a identificării subtile, peste
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
atenție. Zeci de intelectuali ieșeni respectabili îi atrag atenția Monei Muscă asupra politicii clientelare pe care a dus-o fostul ministru al Culturii, la Iași. Nu e vorba de o scrisoare deschisă a unei coterii locale, ci de un mesaj exasperat venit din partea unor personalități respectabile al căror unic defect e că n-au căzut la pace cu guvernul Năstase. Mai mult însă, semnatarii afirmă că, la Iași, cam aceleași persoane care au diriguit destinele culturii locale începînd din 1990 fac
Scrisori deschise către Mona Muscă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11963_a_13288]
-
și lăsînd mai ales să se înțeleagă că are un spate politic mai consistent decît cel al premierului Năstase. Manevrele d-lui Iorgovan, care s-a trezit cu spatele descoperit și din partea premierului și din partea partidului, par mai curînd jocurile exasperate ale cuiva care a apucat să facă mari promisiuni ca avocat clientului său, promisiuni de care avocatul-politician descoperă că nu se poate ține. Astfel că dl Iorgovan ignoră și disciplina de partid și calitatea sa de senator pentru a munci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16089_a_17414]
-
pentru că "nu am afinități cu această instituție de tip sovietic" și pentru că "formarea mea ideologică respingea orice formă de cultură oficială, începînd cu instituțiile de tip sovietic. Iar instituții de tip sovietic erau Uniunea Scriitorilor și Academia Română". Și, apoi adaugă exasperat: "Sînt un om liber, sînt un autor român și european în același timp, sînt un independent. Să nu-mi dicteze nimeni programul de lucru. Mă exasperează să-mi impună cineva așa ceva. Trebuie să spun, "cinic" că în viața mea nu
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
o după amiază de marți. Secretara primarului capitalei se scobește în unghii la birou, așteptând să se facă ora de plecare. Din când în când, se mai uită la ceasul mare de perete, după care își dă ochii peste cap exasperată: Mamă, ce greu trece timpul, tot nu s-a făcut ora, futu-i mama mă-sii! Ăla micu’ o fi venit de la școală? O fi mâncat? Și-o fi făcut lecțiile? Îl sună, îl pune să mănânce și să-și
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
a depune declarațiile, cât despre plata efectivă, aceasta este și mai dificilă: cei de la șomaj, de exemplu, au explicat simplu că “nu au cont”, la fel și la pensii, insă acolo “se poate plăti la casierie”. În orice caz, răspunsul exasperat al unei funcționare spune totul: “Dacă este despre Ordonanță 58 nu vă putem ajuta!”.” Mai mult decât atât, PFA-urile, care au deja contracte cu casele de pensii și de sănătate și plătesc trimestrial asigurări, ÎN AVANS, pe niște sume
Vreau demisia lui Boc, grevă fiscală şi să emigrez! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20102_a_21427]
-
se pregătise, într-adevăr, un jilț important: vicepreședinte. Al doilea om în stat! Spre stupoarea generală și furia celor cărora li se strica jocul, a declinat oferta. „N-ai dreptul să refuzi, avem nevoie de cineva foarte iubit!”, a izbucnit exasperat Ion Iliescu, devoalând dintr-o dată rațiunea pentru care Doina Cornea, Ana Blandiana, Radu Filipescu și alți oameni cu adevărat iubiți pentru felul în care au înfruntat regimul comunist trebuiau acum să-i cauționeze pe cei care îl înfierau pe Ceaușescu
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]