70 matches
-
zice o iluzie aiuritoare, pe care n-am putea-o aprecia decît fie ca un act histrionic, fie ca o "magie" cu diabolică alură și cîtuși de puțin ca o abdicare de la sfredelitoarea-i luciditate de "lup singuratic" ce reamintea, excedat, că "pînă și o fiară poate obosi". Astfel demonia virulentă a epocii se răsfrîngea în textul lui Bulgakov ca și-n bizarul său demers sub chipul unor fantasmări engramatice. Fiu rătăcitor, rebel, al sistemului concentraționar, Bulgakov nu s-a plecat
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
Pristanda ca pe o formă de obediență slugarnică. În realitate, nici un personaj caragialian nu e reductibil la stereotipia unor replici. Nici Cetățeanul turmentat nu poate fi considerat ostatecul replicii care ne vine automat în minte („Eu cu cine votez?”). Când, excedat, Tipătescu îi strigă: „Votează cu cine poftești!”, vine imediat replica: „Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă...” De unde putem trage concluzia că alcoolemia lui politică e mai scăzută decât pare. Actele trei și patru din Scrisoarea pierdută
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
de simandicoși... s-a făcut de la partid. TRAHANACHE: Doamne păzește!... Nu e de la noi! Nu e pe lista noastră. PRISTANDA: E posibil să fie invitata domnului Gagamiță, de la București. Ah, să scuzați, coane Fănică, era să uit! Vă cheamă. TIPĂTESCU (excedat): Cine? PRISTANDA: Cine, cine, știți dumneavoastră cine... ZOE: Cine-l cheamă, Ghiță? PRISTANDA: Domnu’ Gagamiță... TIPĂTESCU: Ah, blestemată politică! Ce mai vrea de la mine? Ce lume?! ( Pristanda ridică din umeri. Tipătescu iese repede, urmat de Pristanda.) Scena 6 ZOE, TRAHANACHE
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
Brătianu, i se par nesiguri, tranzacționiști, nepregătiți de război, iar la finele lui 1917 chiar trădători. Dintre militari, Averescu - în ciuda popularității de care se bucură - îi face cea mai proastă impresie: „un general politician”, notează Berthelot la un moment dat, excedat atât de comportamentul imposibil al lui Averescu, cât și de ceea ce el numește „incompetența” acestuia. Nimic nu îi egalează, însă, între aprehensiunile lui Henri Berthelot, pe ofițerii și soldații ruși! Începând cu Beliaev, primul șef al Misiunii Militare Ruse în
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
Iar o asemenea posibilitate nu ar fi decât un dezastru, și pentru România, și pentru Ungaria”, a subliniat președintele, adăugând că fondul abordării trebuie să fie „unul calm”. Știm că există această problemă, iar faptul că uneori un politician mai excedat stârnește lucrurile, nu este decât o probă de lipsă de maturitate, dar și de responsabilitate", a mai spus Traian Băsescu, precizând că nu încurajează folosirea unor însemne ilegale pe clădirile instituțiilor statului român. „Sigur că niciodată nu voi încuraja utilizarea
Explicația lui Băsescu, despre discuția cu Orban: Ușor cu pianul pe scări by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39426_a_40751]
-
Ce faci dacă te afli față-n față cu cineva care te țintește cu un pistol și ai și tu unul În mână? Apeși pe trăgaci sau te lansezi Într-o perorație despre iubirea pentru aproapele tău? a continuat fizicianul excedat. - Exagerezi... - Ba nu exagerez deloc. Poate simplific grosier, dar, pe fond, chestiunea În acești termeni se pune. Gândește ca un istoric, nu ca bunul samaritean din parabola biblică. - Aș vrea s-o pot face. Mi-e Însă foarte greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Tipul a crezut că tace pentru că nu Înțelesese foarte bine cazul și i-a mai istorisit o dată detaliat faptele, cu toate dedesubturile și implicațiile lor posibile și imposibile. La sfârșit, același rezultat: poetul Îl privea absent și nu spunea nimic. Excedat, omul a mai luat-o și a treia oară de la capăt, străduindu-se să fie cât mai limpede și să-l facă pe interlocutor să Înțeleagă până la urmă cum devine cu Încurcătura lui. N-a mai fost nevoie să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Între degete și a Început să caligrafieze textulețul cu o Încetineală iritantă. Desena apăsat fiecare literă, atentă și concentrată, temându-se parcă să nu greșească ori să nu omită cumva vreo linie, vreun cârlig, vreun bețișor. La sfârșit, a aruncat excedată hârtia și pixul pe masă: Îmi făcuse pe plac; mai doream ceva? Am Întins mâna să iau coala pe care scrisese ea. Vroiam s-o pun alături de a mea și să le compar, deși știam bine că sunt identice. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu? Am scos celularul roșu, am apăsat singura lui tastă și când l-am dus la ureche, am auzit deja vocea seacă a Evelinei: - Ascult. - Unde ești? am Întrebat. - Într-un avion, la 9.500 de metri altitudine, a venit excedat răspunsul. Ascult. - Ar fi bine să știi să pilotezi, altfel va trebui să comiți un act de piraterie aeriană. Adică să-l deturnezi. Peste douăzeci și cinci de minute Începe ședința Consiliului Centrului. - Nu se poate! - Așa am spus și eu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe de o parte, închiderea cărții, iar pe de alta, deschiderea textului. Pe de o parte, Enciclopedia teologică sacră pe care e mulată Cartea profană a omului. Pe de altă parte, o fabrică de urme care marchează dispariția unei deități excedate ori a unui om șters din memorie. „Problema scrisului ar putea fi deschisă doar după închiderea prealabilă a cărții“ (Jacques Derrida, „Forță și semnificație“). Atunci poate să apară, în toată lumina sa senzorială apropriată, „scopul suprem al culturii“, identificat de
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
călduțele habitudini obștesc-private, urniți din fotolii și din iatacuri de taină, mandarinii galonați și negalonați ai puterii vocalizează într-o sotto voce grav-cavernoasă, responsabilă, asigurînd masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte, să nu mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești. Vigilența lor de insomniaci responsabili e curată garanție. Iar dacă fidelul electorat aude cumva noaptea vuiet de bombardiere (americane? engleze?), să fie convins că ei, și numai ei, le-au permis zborul pe cerul înstelat de deasupra patriei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ascuțimea criticii morale și antifilistine, prețuirea moraliștilor francezi, libertatea spiritului, gustul pentru viață și artă și, fără îndoială, stilul aforistic, strălucit și ferm. Temele nietzscheiene mitice și tragice nu l-au respins și nici nu l-au influențat. Uneori însă, excedat sau rău dispus, vedea în Nietzsche imaginea deformată pe care au acreditat-o pe de o parte un sentimentalism leșinat și fariseu și pe de alta o descendență ilegitimă și uzurpatoare ce și-l revendica în mod fraudulos, atribuindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sa, cu efecte în remodelarea limbajului, nu e numai o frână a emoției și un mod al defilosofării. Ilustrând ortodoxismul gândirist într-o manieră proprie, se orientează spre forme oculte, spre apocrif, în conotații sinuoase de magie tulbure. Pentru elegiacul excedat, chinuit de a fi „singur în singurătate”, o biserică în ruină, „inimă moartă”, devine - ca în Melancolie, poezia eminesciană - o oglindă a sinelui lânced: „E cântec sau rugăciune ce simt acum?/ E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă zidurile
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Victor Scoradeț, traducătorul cărții în românește. După greva foamei, poeta Mariana Marin ajunsese pe 21 decembrie 1989 la închisoare. Mihai Sin reia, în dialog cu autorul temele zilei: foame, frig, frică. Limba și realitatea apropie și deopotrivă îndepărtează. Cum spune, excedat, Petre, "Am trăit lucruri de nepovestit." (27) E notată și memorabila observație a lui Marin Sorescu: revoluția înseamnă sfârșitul celui de-al doilea război mondial, pe care, trebuie să adaug, el o comunicase în scris de la început, într-un Supliment
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
mirat. „De unde știi toate astea ?”, l-am întrebat eu, naiv. „Astea sînt informațiile la zi”, a dat el din umeri. „Bine, bine, dar informațiile de la cine ?”, a mai întrebat, rezervată, soția mea. „Din rețea !”, ne-a informat studentul, deja puțin excedat. Din rețea, din rețea, dar cineva le-a pus acolo, cineva le-a selectat, filtrat, poate cu un interes, poate cu o părtinire, poate neutru, dar incomplet, poate... Mă rog, nici o informație nu poate fi luată așa, ca atare, fără
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de cei care sparg becurile?" Adică tot de dresori, îi replica el. Nu vezi că aici duc toate firele?" Dar nu ajungeau la nici un rezultat și, treptat, a înțeles că ea începuse să-l urască. După una din aceste certuri, excedat, a făcut imprudența să spună la telefon unui prieten ceva despre bănuiala lui. Din ziua aceea n-a mai avut pace. Îl sunau la diferite ore și de preferință în cursul nopții. Cum ridica receptorul, auzea un lătrat oribil, apoi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i telefoneze. După cinci minute se întoarce și pornim. Mergem vreun sfert de oră, căutăm ceva, un reper pe care nu-l găsim, după care ne întoarcem. Alt telefon la doctorul Costin. "Ai o busolă în mașină?" l-a întrebat, excedat, doctorul. "Am", a zis Dan. "Atunci, ține nordul". Pentru prima oară văd pe cineva orientîndu-se într-un oraș cu ajutorul busolei! Situația e atât de inedită încît ne cuprinde un râs isteric. Istoviți de drum și amenințați de perspectiva de a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu !“ Prima mea copilărie (desfășurată într-un marș de maturizare forțată) a fost una frământată, încărcată de dezechilibre familiale pe care cei doi părinți se străduiau - fără prea mare succes - să le rezolve prin delegare de răspundere : cămine săptămânale, bunici excedați și haotici, internat în clasa întâi, apoi lungi intervale zilnice de închis în casă, în funcție de turele în care lucra mama. Totul într-un sos subțire, dar îndelungat de reuniuni duminicale, mimând „cuplul normal“. Bănuiesc, deci, că ficționalizarea maternității s-a
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
cu explicații. ― Ce spui? ― izbucni Gosseyn, furios. Ba mie mi se pare că totuși va trebui să pierdem puțin timp. Mai întîi de toate ― continuă el problema rudeniei tale cu Hardie. Hai să-ncepem cu asta. Tânăra femeie închise ochii excedată. ― Voi fi foarte răbdătoare cu tine. Și voi începe prin a-ți spune că distorsorul se află tot acolo unde l-ai trimis, adică în Mașina jocurilor. Și că noi avem nevoie de el, pentru că este unul din puținele aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu explicații. ― Ce spui? ― izbucni Gosseyn, furios. Ba mie mi se pare că totuși va trebui să pierdem puțin timp. Mai întîi de toate ― continuă el problema rudeniei tale cu Hardie. Hai să-ncepem cu asta. Tânăra femeie închise ochii excedată. ― Voi fi foarte răbdătoare cu tine. Și voi începe prin a-ți spune că distorsorul se află tot acolo unde l-ai trimis, adică în Mașina jocurilor. Și că noi avem nevoie de el, pentru că este unul din puținele aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
muzicii, poeziei - numai teatrul persistă la formulele învechite ale maeștrilor francezi dela 1900. Încercările pe diferite scene ale quasi noilor formule regisorești au fost mai întotdeauna încercări ratate, prin faptul că nu reușesc să închege o unitate artistică”. Autorul refuză, excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în versuri șchioape puse pe muzică de drin”, „piesele preistorice cu costume de epocă și boeri ce stau în picioare și țin discursuri patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o imagine pe care de multe ori am încercat să o captez, să o descriu, să o creionez, fără ca acest exercițiu să-mi și reușească pe măsura intensității secvenței reale. Imaginați-vă totuși scena. ora trei dimineața. eu - obosit, chiar excedat. ea - proaspătă în nefericirea ei. în timp ce Domnișoara ri începe să-mi vorbească eu nu mă mai întreb cum de reușește ea să ajungă la ora trei dimineața în patul meu, cînd aseară ne-am despărțit, mai mult ca sigur, în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de Ministrul Constantin Angelescu și data din 29 ianuarie 1937 (SANIC, fond Ministerul Instrucțiunii, dos. 578/ 1937, f. 1). Insistența autorităților de a transforma entuziasmul patriotic și voluntariatul în obligație de serviciu arată și o anume reținere a personalului didactic, excedat probabil de atâtea cerințe extrașcolare, care compromiteau, prin chiar cantitatea lor, autenticitatea participării la un eveniment memorabil. 207 "Conform hotărârii C.C. al P.M.R. relative la sărbătorirea Centenarului "Unirii Principatelor Române"", de la sfârșitul anului 1958, s-au format comitete de organizare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
perpetuând criza cunoașterii. A încerca să fixezi în cuvinte însuși tranzitoriul este o nebunie: "Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta curge în fața cuvintelor mele" (Comunicare). Concomitent, totuși, ochiul mărit, excedat, trudit continuă să sondeze "invizibilul răsărit din lucruri..." Printre metaforele stănesciene obsedante figurează câteva piatra, copacul, frunza, vulturul, îngerul, aripa, iarba, lacrima, lumina, pământul, sfera, degetul, cifrele care prin frecventă repetiție instituie un mit personal (în sensul dat de Charles
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îi pare ca grotească. Deoarece el pune eșecul nu atât pe seama hazardului care ,,a regizat" eronat spectacolul printr-o distribuție prost aleasă (,,De ce soarta a ales-o tocmai pe mititica Viky să joace un rol atât de important?" se întreabă excedat eroul din Ioana), cât pe seama mediocrității actorului"123. Criticul observă în proza lui Holban notațiile pe care personajul acestuia le face pe tema incompatibilității dintre ,,actor" și ,,rolul care i-a fost distribuit", asociindu-l din această perspectivă cu Thomas
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]