96 matches
-
din "nimic". Figura ocaziei ilustrează sentimentul unei realități care, chiar dacă nu permite profesionalizarea activității scriitoricești, e în întregime deschisă spre literatură. E o posibilitate înscrisă în durata oricui, ca forma cea mai răspândită prin care timpul devine favorabil. Nu are excepționalitatea evenimentului, nu presupune o mișcare majoră a istoriei, pentru care sunt necesare mobilizări considerabile de forțe politice și sociale, nu e proprietatea exclusivă a biografiei câtorva aleși. Ocazia reprezintă ceea ce se poate întâmpla în cursul oricărei vieți, în orice moment
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
genii, reprezentate prin 3 persoane, pentru un total de 21 etc. Accentul se mută de pe definirea geniului, preocupare constantă a filosofiei din secolul al XVIII-lea, pe administrarea genialității ca o resursă umană distribuită în masa populației. Saint-simonismul a organizat excepționalitatea ca o funcție socială. Nu era vorba numai de o sacralizare a unor resurse laice, ci și de secularizarea unor teme religioase. Figurile excepționale au fost implicate în toate afacerile zilei: orice domeniu care avea nevoie de îndrumare în îndeplinirea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de geniu, operând o banalizare a apostolatului. Iar dacă azi ne mirăm cum oamenii din secolul al XIX-lea au putut să creadă, la o asemenea scară, în genialitate, trebuie să ținem cont de calitatea acestei utopii de a articula excepționalitatea cu gestiunea curentă a domeniilor vieții: "lumina" sau "profetismul" au fost implicate în formele banale de orientare a acțiunii umane. Dacă ei au crezut că era nevoie de "inspirație" ca să conduci o țară, un guvern, un spital sau o școală
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
presupune un joc al facultăților interioare, ci raportul cu o realitate obiectivă și cu cunoașterea ei profundă. În lumea "sacralizării" nu e nevoie de singularități ireductibile, de structuri psihologice abisale care să caracterizeze în mod absolut indivizii. Definiția genialității condiționează excepționalitatea de cunoașterea unui dat, nu de o dispoziție interioară. Este cea de-a doua caracteristică, după perspectiva cantitativă asupra genialității, care face modelul atractiv pentru o cultură emergentă. Heliade Rădulescu nu trebuie să opereze cu interioritățile fragile, slab definite ale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o activitate incompatibilă cu vreun alt exercițiu profesional ("El nu poate și nu știe decât să cânte") și justifică susținerea financiară acordată poetului nu prin interesul public al producțiilor sale sau prin semnificația națională a stării sale sociale, ci prin excepționalitatea sa: poeții trebuie prețuiți și susținuți financiar tocmai pentru că sunt puțini și diferiți de toți ceilalți membri ai societății. Altfel spus, imaginația lui Sion ține de o logică a elitelor, care mizează pe marginalitatea posturilor artiste și pe nonintegrarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
acces la ea: ca lege dată în ordinea cosmosului, ea poate fi gândită de mai mulți scriitori. Se poate spune că același resort care a generat fabrica de biografii și sutele de scriitori, susține și serializarea genialității. Diferența - pentru că etichetarea excepționalității intervine totuși ca un element de distincție - stă în efectul de de-subiectivizare. Dacă dorința națională se poate presupune în cazul fiecărui scriitor, numai cei geniali vor reflecta existența ei obiectivă. În operele personalităților de geniu apelul național se scrie
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
desființate de regimul comunist de către foștii lor membri. Este explicabil de ce aceste partide au apărut în opinia publică nu ca partide noi, moderne, rezultat al cristalizărilor politice ale masei comunității, ci ca „partide istorice”. Cum se poate explica o asemenea excepționalitate? Explicația sugerată aici constă în decalajul de estimare a urgenței formării partidelor politice dintre masa tehnocrației și foștii membri ai partidelor desființate de regimul comunist. Dispariția adversarului politic principal, Partidul Comunist, și largul consens politic generat de acest fapt au
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și concepte La nivelul dezbaterilor de ordin conceptual purtate de membrii comunității științifice pot fi remarcate contribuții extrem de interesante care asociază dezvoltarea durabilă cu modificarea unor paradigme privind raporturile dintre om și natură. De exemplu, se subliniază necesitatea înlocuirii „paradigmei excepționalității umane” prin „noua paradigmă a mediului” (Catton și Dunlap, 1978). Enunțurile centrale ale paradigmei excepționalității umane sunt următoarele: între toate ființele de pe Pământ, oamenii dețin o poziție specială, întrucât beneficiază de cultură; cultura este caracterizată de o variabilitate nelimitată, schimbările
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
remarcate contribuții extrem de interesante care asociază dezvoltarea durabilă cu modificarea unor paradigme privind raporturile dintre om și natură. De exemplu, se subliniază necesitatea înlocuirii „paradigmei excepționalității umane” prin „noua paradigmă a mediului” (Catton și Dunlap, 1978). Enunțurile centrale ale paradigmei excepționalității umane sunt următoarele: între toate ființele de pe Pământ, oamenii dețin o poziție specială, întrucât beneficiază de cultură; cultura este caracterizată de o variabilitate nelimitată, schimbările culturale putându-se produce mai rapid decât cele biologice; din acest motiv, diferențele dintre oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Wills, 1993); atitudinile sunt din ce în ce mai frecvent menționate, fie explicit, fie implicit, în contextul dezbaterilor de idei privind interdependențele dintre mediu și dezvoltarea socioeconomică, inclusiv prin referiri la necesitatea înlocuirii paradigmei „cuceririi naturii” prin paradigma „contractului cu natura” sau a paradigmei „excepționalității umane” prin „noua paradigmă a mediului”. Bibliografie Bowers, D.; Franklin, J.; Pecorella P. (1973), A Taxonomy of Intervention. The Science of Organizational Development, University of Michigan, Institute of Social Research. Catton, W.R., Jr.; Dunlap, R.R. (1983), „Environmental Sociology: A
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
ori se neglijează copiii cu aptitudini intelectuale deosebite. Acești copii sunt predispuși la riscuri multiple. Dificultatea de a întâlni parteneri sau interlocutori pe măsura dezvoltării lor intelectuale și a profunzimii afective reprezintă sursa majoră de alimentare a sentimentului că propria excepționalitate este o povară prea grea. Afectivitatea lor exigentă și vulnerabilă fac adesea din copilăria și adolescența acestor copii un drum marcat cu numeroase conflicte interioare. De multe ori părinții sau educatorii nu conștientizează și nu sunt pregătiți să-l ajute
Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]
-
Deși, psihologic vorbind, societatea helvetă era pregătită să înfrunte războiul, a fost preferată neutralitatea, o neutralitate suspectată acum de ce abia acum? -, ceea ce demonstrează faptul că poate exista în istorie și un "pericol de pace". Pericolul vine, poate, de la mult invocata "excepționalitate helvetă". A fi "cel mai", sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea caracteristică spiritului helvet, lui Homo alpinus, confruntat cu înălțimile, dar lipsit de priveliștea mării... Geodeterminismul explică multe, nu-i așa? Un spirit atît de apropiat de cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și a soției sale, sere". Apoi urmează descrierea grădinilor, a parcului și pădurii. Ca orice castel demn de vechile tradiții, La Mormaire are ferma sa, restaurată în aceleași tonuri venețiene ca și castelul, pierdută în mijlocul câmpiei și pădurii. Izolarea arată "excepționalitatea" proprietarilor. Aceștia nu riscă să fie deranjați de zgomotul vecinilor. Cei mai apropiați care să locuiască în casele lor proprii sunt de altfel membrii personalului care muncesc pe același domeniu. Dar domeniul se întinde pe mai multe hectare, fiind delimitat
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
în jurul său oameni de talent, precum cei din familia Argunov, Degtiarov, Lomakin", care au devenit faimoși datorită averii Șeremetievilor. Unul dintre privilegiile claselor dominante va fi astfel acela de a-și râde de efectele timpului și de încercările istoriei, ca și cum excepționalitatea nu ar putea fi niciodată atinsă de desuetudine. Există, mai presus de toate, din partea moștenitorilor care încearcă să reintre în posesia pământurilor și castelelor ascendenților, dorința de a arăta că autenticitatea și perenitatea merg dincolo de episodul politic șaptezeci de ani
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
fiecare om a unui grad de creativitate ce poate fi dezvoltat și valorificat. <citation author=”Carmen Crețu”>„Creativitatea este ca o stare individuală sau de grup, cu dinamică specifică, ce difuzează și se integrează în fenomenul unitar mai larg, al excepționalității umane, în interdependență cu alte stări, saturate preponderent de factori cognitivi, motivaționali, afectivi și atitudinali. Această stare conduce la apariția unui produs nou și original, cu valoare în mediul comunității de referință, la un anumit moment. ” ( Carmen Crețu, 2005, p.
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
de sfârșit de secol. Zola îi reproșează lui Balzac caracterul hiperbolic, iar lui Stendhal caracterul genial al personajelor lor. În această ordine de idei, pertinenta ne pare observația Ninei Melic-Sarkisova că pozitivismul nu l-a împiedicat pe Zola să recunoască "excepționalitatea" [ p.66] că una dintre tendințele artei moderne, având în vedere potențialul sau constructiv, care permite că epoca să se rezume în imagini ale persoanelor care se deosebesc din mulțime. Unul din aceste personaje "excepționale" este femeia pariziana. Acest personaj
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
iubitorilor de Adevăr. Este necinstit sufletește cel care, pretinzând că se ocupă cu descoperirea și afirmarea Adevărului și a valorilor în viața românească, nu va aprecia prin elogiu public această lecție vie de educație morală și națională, lecție care, prin excepționalitatea ei, nu se predă decât la un veac în viața unui popor. Virgil Maxim - credincios profund, poet sensibil și luptător tenace deopotrivă - s-a dovedit a fi, prin sufletul și viața lui, legionarul prin excelență. Acolo unde este Virgil Maxim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
socială apare ca fiind una exterioară, mai puțin acceptată sau asumată în interior. În intervențiile publice de după 1989, puțini dintre cei nominalizați mediatic drept membrii "grupului" s-au manifestat în numele unei identități colective, n-au spus "noi", preferând singularizarea conformă excepționalității disidente (raritatea face valoarea)23. Acest lucru contrazicea însă actele de solidaritate sau demersurile convergente ale unuia sau altuia dintre ipoteticii membri ai grupului, lesne reperabile la lectura documentelor produse succesiv de Securitate. Interesul pentru "grup" s-a manifestat mai
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cifrele citate trebuie citite cu o oarecare precauție, dat fiind faptul că multe dintre biografiile miniștrilor postcomuniști sunt lacunare la nivelul informațiilor cu privire la activitățile derulate În perioada comunistă. Predominarea tipului de resurse economice nu este un fenomen ce ține de excepționalitatea românească. Studiile cu privire la conversia elitelor comuniste au subliniat faptul că cei care au deținut astfel de forme de capital se regăsesc printre „câștigătorii tranziției”. Cu toate acestea, ceea ce individualizează cazul românesc este faptul că această resursă este mai degrabă legată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
prin „scăderea numărului de membri ai organizațiilor reli gioase...” care merg la Biserică. Același sociolog American a pus la un colocVIu din 1993, la universitatea Harvard, o întrebare interesantă: „unitatea situației religioase a Europei Occidentale nu se bazează oare pe excepționalitatea sa care o separă de restul lumii?”. El a adăugat că vestul 11. Despre secularizare în societatea actuală, vezi și Detlef Pollack și Daniel v.a. Olson (eds.), The Role of Religion in Modern Societies, routledge, 2012, în special capitolele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
limitările suportului de expresie, exclusiv vizual și static, precum și cerințele pieței, le transformă în simple exagerări și stereotipuri, prin care se creionează o caricatură a Americii în Criză, simplistă, absurdă, dar adesea revelatoare (la urma urmei, eroii erau interșanjabili, în ciuda excepționalității lor intenționate ei jucând același rol, în același șablon, individualitatea fiindu-le redusă la forme exterioare, fără particularități caracterologice).615 Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a schimbat întreg contextul internațional, precum și interesele și preocupările naționale americane. Interesant de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
indicând marea productivitate a procedeului (vezi în DOOM2: *alteritate, *confidențialitate, *disfuncționalitate, *febricitate, *fezabilitate, *fiabilitate, *infertilitate, *infracționalitate, *intenționalitate, *interdisciplinaritate, *iraționalitate, *lejeritate, *lichiditate, *maiestuozitate, *multiculturalitate, *multidimensionalitate, *multidisciplinaritate, *periclitate, *permisivitate, *reprezentativitate, *sacralitate, *spațialitate, *subsidiaritate, *univocitate etc.; vezi și Stoichițoiu-Ichim (2001, 24-25): aproximativitate, dezirabilitate, excepționalitate, emoționalitate etc.). 2.2.3. Corelația [sg. i-e - pl. iĭ (albie- albii)] continuă să se manifeste ca tipar extrem de puternic În ciuda dificultăților fonetice pe care tiparul le presupune, corelația [i-e - iĭ] este puternică 19, indiferent de locul accentului
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
artă dobândesc un preț al vânzării și cumpărării lor, sunt estimate și evaluate, comparate critic și mereu reașezate în eșantioane valoric diferite. Aceste ample și meticuloase operațiuni sunt orchestrate și atent coordonate de vigilența socială. Artistul reprezintă o excepție iar excepționalitatea lui se rezumă la starea ontică creatoare și meditativă, la acceptarea deplină a furtunii spirituale ca formă ce preia altitudinea marilor înălțimi sufletești pentru a dărui semenilor splendorile unei frumuseți izbăvitoare. Cu generalizarea acestei izbăviri, cu extensia ei resurecționară mundanul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
permit intrarea în limbajul specialiștilor români și a termenilor preferați în literatura străină contemporană de valoare, ca: „aptitudini/ abilități înalte”, „excelență aptitudinală”, „expresie/ manifestare aptitudinală excepțională” etc. Limba română oferă însă o multitudine de termeni prin care desemnează talentul sau excepționalitatea aptitudinală la diferite vârste: „capabil de performanțe”, „precoce”, „supranormal”, „copil minune”, „dotare aptitudinală înaltă”. Conceptul „talent” este favorit totuși în acest portofoliu terminologic. (Carmen Crețu, 1997, p. 24) În dicționarul de psihologie elaborat de Paul Popescu-Neveanu, în 1978, talentul este
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
transformă într-o tragedie care se sustrage oricărei comparații, oricărei analogii: o gaură neagră, fără trecut și viitor, anihilând toate modelele explicative, inclusiv simbolurile și arhetipurile tradiționale care le permiseseră evreilor să se confrunte cu suferința. Desigur, în ciuda aspirației spre excepționalitate, noua religie se vede constrânsă să preia treptat o parte a materiei și a formelor ei culturale din vechile modele teologice evreiești. Dar, paradoxal, nu găsește în ele răspunsurile adecvate la suferință. Ea tinde să reducă întreaga viață evreiască milenară
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]