98 matches
-
organizare a societății și de moduri diferite de distribuire a prosperității în societate. O caracteristică a modului de organizare a societății tradiționale - pe care societatea românească tinde să îl mențină și în prezent - este diviziunea socială dintre „normalitatea socială” și „excepționalitatea socială”. Normalitatea socială cuprinde grupurile și instituțiile structurii sociale fundamentale ale societății. „Structura socială fundamentală a societății” este legată mai curând de sistemele de distribuție legitime în societate decât de numărul de indivizi cuprinși în această structură. De exemplu, societatea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
gospodării, erau creștini, cetățeni etc. Dar nu toată populația era cuprinsă în structura socială fundamentală, nu toată populația reproducea aceleași caracteristici și, în consecință, nu făcea parte din „normalitatea socială”. Fiecare dintre sistemele de normalitate își avea propriile cazuri de „excepționalitate socială”. În mediul rural, în situație de excepționalitate socială se aflau țăranii fără pământ, femeile singure, cu sau fără copii, orfanii, rromii după eliberare etc. În mediul urban, în această situație se afla lumpenproletariatul, alogenii - mai ales evreii - și alte
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
populația era cuprinsă în structura socială fundamentală, nu toată populația reproducea aceleași caracteristici și, în consecință, nu făcea parte din „normalitatea socială”. Fiecare dintre sistemele de normalitate își avea propriile cazuri de „excepționalitate socială”. În mediul rural, în situație de excepționalitate socială se aflau țăranii fără pământ, femeile singure, cu sau fără copii, orfanii, rromii după eliberare etc. În mediul urban, în această situație se afla lumpenproletariatul, alogenii - mai ales evreii - și alte grupuri. Or, problema prosperității nu se punea în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
au fost situați cu totul în afara sistemului de distribuție a prosperității. Tranziția spontană a comunismului a corectat parțial această regulă a sistemului. Un exemplu în această privință îl reprezintă țăranii necooperativizați, proprietari de pământ din zona submontană. Excluși de la normalitate, excepționalitatea socială a acestora consta în participarea lor la o piață nereglementată care a funcționat cu succes în comunism și care putea asigura un nivel de venituri și un grad de bunăstare materială superioare, în unele cazuri, celor produse în sistemul
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
scăzute, ci în statutul social inferior, în vulnerabilitatea lor sporită în raport cu instituțiile statului și în interzicerea accesului la puterea socială și politică. Asemenea evreilor din societatea românească interbelică sau burghezilor din societatea medievală europeană, aceste grupuri sociale aflate în zona excepționalității sociale își plăteau confortul material prin renunțarea la alte componente ale prosperității, precum lipsa de securitate socială, prestigiul scăzut și accesul interzis sau limitat la puterea politică. În mai mare măsură decât oricare alt tip de societate, societatea comunistă a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
scăzut și accesul interzis sau limitat la puterea politică. În mai mare măsură decât oricare alt tip de societate, societatea comunistă a condiționat accesul la prosperitate de participarea la sistemul normal de distribuție în societate. Iar în acele zone ale excepționalității sociale în care tranziția spontană nu a produs nici un fel de compensare -, de pildă în cazul bătrânilor din mediul rural, al orfanilor etc. - deprivarea a luat, la rândul ei, forme excepționale. Tranziția postcomunistă a reprodus o bună parte a caracteristicilor
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
noul sistem de normalitate socială al societății postcomuniste este tocmai faptul că marea majoritatea a populației - cele mai mari grupuri sociale - rămâne în afara structurii sociale fundamentale. Țăranii, proletariatul industrial și pensionarii (o altă formă a proletariatului industrial) sunt împinși către excepționalitate socială. Cu atât mai mult devin excepționali social grupurile sociale situate oricum în afara normalității, aproape indiferent de tipul de normalitate utilizat: femeile singure și orfanii, bolnavii psihic, deținuții, familiile monoparentale, persoanele fără proprietate, minoritățile sexuale și minoritățile politice etc. Or
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
minoritățile politice etc. Or, tocmai acest tip de distribuție a prosperității în societate este radical respins de societatea occidentală, al cărei principiu de organizare este tocmai acela de a reduce diferențele de prosperitate dintre grupurile normalității sociale și cele ale excepționalității sociale. Dezvoltarea, după al doilea război mondial, într-un ritm excepțional a sistemelor de asigurări sociale, de asistență socială și de inserție socială bazate pe acceptarea diferențelor sociale, culturale, religioase și de aproape orice altă natură ce caracterizează grupurile sociale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
normalitatea socială. Ramuri întregi ale economiei societăților dezvoltate - precum serviciile comunale, sistemul de sănătate, sistemul de asigurări sociale, turismul etc. - depind de prosperitatea asigurată acestei categorii. Exact invers, populația de vârsta a treia ocupă în societatea postcomunistă o poziție de excepționalitate socială, tradusă, pe de o parte, prin faptul că scăderea veniturilor acestei categorii este considerată resursă de reformă sau dezvoltare economică; iar pe de altă parte, prin dezvoltarea unei ideologii cu totul speciale a inutilității sociale a acestei categorii, ba
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
1,2% de manageri autohtoni și de 11,7% de capitalul străin (Eyak, Szelenyi și Townley, 2001, pp. 188-191). Ceea ce dovedește că cel puțin unele dintre premisele concepției cotidiene dominante pot fi puse, cu succes, la îndoială. Invers, în ceea ce privește România, excepționalitatea ei este, cel mai adesea, justificată prin simpla asociere a acesteia unui mai larg spațiu excepțional, cel al Estului - Huntington ar spune „al ortodoxiei” -, care mai cuprinde Bulgaria, Iugoslavia, Rusia și restul spațiului CSI. Abordarea ideologică a capitalismului postcomunist Ceea ce
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
împotriva interesului politic prioritar, cel al tranziției către capitalism. Și așa cum Lenin considera că înșiși proletarii se pot opune comunismului, intelectualii români sunt și ei gata să argumenteze că înșiși capitaliștii se pot opune capitalismului, și de la această teză a excepționalității provine agresivitatea lor în raport cu noua clasă a capitaliștilor români. Probabil că cel mai puternic test de consistență al ideologiei dominante în materie de capitalism postcomunist în România este abordarea pseudo academică a problematicii corupției. Toată lumea, începând cu opinia publică și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
putea să zburde liniștit în paradisul cotrocean. Tot mai mult, observăm că la mijloc a fost vorba de o neînțelegere. Actualul președinte își imagina, probabil, că a fi ales înseamnă recunoașterea meritelor proprii, un referendum prin care i se certifica excepționalitatea. Numai așa se explică de ce dl. Constantinescu se comportă de parcă următoarea etapă a vieții sale ar fi îmbălsămarea și plasarea mumiei prezidențiale într-un mausoleu al societății civile. Or, lucrurile au stat exact pe dos. Dl. Constantinescu a fost ales
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
ori se neglijează copiii cu aptitudini intelectuale deosebite. Acești copii sunt predispuși la riscuri multiple. Dificultatea de a întâlni parteneri sau interlocutori pe măsura dezvoltării lor intelectuale și a profunzimii afective reprezintă sursa majoră de alimentare a sentimentului că propria excepționalitate este o povară prea grea. Afectivitatea lor exigentă și vulnerabilă fac adesea din copilăria și adolescența acestor copii un drum marcat cu numeroase conflicte interioare. De multe ori părinții sau educatorii nu conștientizează și nu sunt pregătiți să-l ajute
ARGUMENTAREA ÎN STĂRILE CONFLICTUALE. In: Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]
-
fie anticipau un gen de „convergență” economică sau chiar politică a țărilor comuniste cu cele capitaliste, fie demonstrau inevitabilitatea eșecului proiectului comunist de dezvoltare sau modernizare. Lucrările de după 1990 au urmărit numai rareori, și atunci episodic și cu titlu de „excepționalitate” (așa cum a făcut R. Inglehart în analiza sa consacrată schimbărilor intergeneraționale ale sistemelor de valori din 43 de societăți contemporane), țările postcomuniste în eșantioanele investigate și în demonstrațiile avansate despre emergența valorilor postmaterialiste. Cel mai adesea însă, în sociologia occidentală
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai bine cu un butoiaș de șase inch, dar ar fi mai greu de purtat. Toate aceste detalii fac parte din jocul de autentificare a detectivului. Raymond Chandler încearcă să de-romantizeze un tip literar, să-l scoată din zodia excepționalității - sau măcar a bizarului - în care s-au străduit să-l plaseze aproape toți promotorii discursului detectivistic, începând cu americanul Allan Poe și continuând, în crescendo, cu britanicul Conan Doyle și școala cvasiparanormală a acestuia. Detectivul trebuie să fie un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
potrivită cu slujba sa. Dacă e investigator particular sau amator, el trebuie să aibă destulă rutină polițistă pentru a nu se face de râs (Chandler, 1977, p. 63). Departe de a se conforma acestor cerințe, detectivii generației anterioare își cultivau excepționalitatea - ba chiar excentricitatea - cu un aer de antipatică superioritate: ei n-aveau nimic de învățat de la polițiști, tratați cu un dispreț suveran și obligați să accepte soluțiile lor extrase din fundul unor țilindri produși parcă de Houdini, maestrul magiilor extraordinare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acceptarea violenței împotriva femeii era susținută într-o oarecare măsură de legitimitate. În interiorul familiei, violența era considerată un comportament legitim al soțului sau tatălui și, ca urmare, uneori, tolerată chiar de femeile asupra cărora era îndreptată și, implicit, de comunitate. Excepționalitatea cazurilor de divorț a indus o acceptare crescută a soției față de comportamentele violente ale soțului. Pe de altă parte, având în vedere că ordinea socială se bazează pe principiul nonintervenției comunității în problemele de familie, deși dezaproba anumite cazuri de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cifrele citate trebuie citite cu o oarecare precauție, dat fiind faptul că multe dintre biografiile miniștrilor postcomuniști sunt lacunare la nivelul informațiilor cu privire la activitățile derulate În perioada comunistă. Predominarea tipului de resurse economice nu este un fenomen ce ține de excepționalitatea românească. Studiile cu privire la conversia elitelor comuniste au subliniat faptul că cei care au deținut astfel de forme de capital se regăsesc printre „câștigătorii tranziției”. Cu toate acestea, ceea ce individualizează cazul românesc este faptul că această resursă este mai degrabă legată
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
artă dobândesc un preț al vânzării și cumpărării lor, sunt estimate și evaluate, comparate critic și mereu reașezate în eșantioane valoric diferite. Aceste ample și meticuloase operațiuni sunt orchestrate și atent coordonate de vigilența socială. Artistul reprezintă o excepție iar excepționalitatea lui se rezumă la starea ontică creatoare și meditativă, la acceptarea deplină a furtunii spirituale ca formă ce preia altitudinea marilor înălțimi sufletești pentru a dărui semenilor splendorile unei frumuseți izbăvitoare. Cu generalizarea acestei izbăviri, cu extensia ei resurecționară mundanul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
desființate de regimul comunist de către foștii lor membri. Este explicabil de ce aceste partide au apărut în opinia publică nu ca partide noi, moderne, rezultat al cristalizărilor politice ale masei comunității, ci ca „partide istorice”. Cum se poate explica o asemenea excepționalitate? Explicația sugerată aici constă în decalajul de estimare a urgenței formării partidelor politice dintre masa tehnocrației și foștii membri ai partidelor desființate de regimul comunist. Dispariția adversarului politic principal, Partidul Comunist, și largul consens politic generat de acest fapt au
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
el este dator să reflecteze. Acesta este punctul cel mai important: dincolo de constatarea istorică, sociologică și chiar economică a unui statut aparte în diviziunea muncii, este esențial ca toate profesiile culturale să fie privite ca repetiția în undă a acestei excepționalități. Toate vor și pot să se perceapă ca elemente care o exprimă. Ele par a vrea să se inspire, pentru a obține un beneficiu, din charisma artistului și a creatorului, în diferite grade. Prin acest fapt le putem recunoaște. El
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de Artă Plastică Contemporană din Bordeaux, conservat ca antrepozit tocmai fiindcă fusese transformat în muzeu). Astfel, statul nu ezită să sustragă bunurile din dreptul comun sau din cel comercial. El defiscalizează, în parte, bunurile și locurile. În cercetarea sa despre excepționalitatea bunurilor culturale, juristul Jean-François Poli (1996) arată, în primul rând, că protejarea înseamnă integrare în patrimoniul național. Astfel, controlul deplasărilor (vamă), acordurile de licență, dreptul de preempțiune și cel de retenție, regimul de interdicție a exportării arhivelor, restricțiile de circulație
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
că protejarea înseamnă integrare în patrimoniul național. Astfel, controlul deplasărilor (vamă), acordurile de licență, dreptul de preempțiune și cel de retenție, regimul de interdicție a exportării arhivelor, restricțiile de circulație supun bunurile culturale aparținând statului unui regim derogatoriu fondat de excepționalitatea și inalienabilitatea bunurilor. Dar, în al doilea rând, autorul evidențiază îndatoririle de protejare care decurg pentru stat, articulându-le în jurul mizelor de cultură și socializare. "Clasările patrimoniale", serviciile pedagogice de arhivă ilustrează efectele sociale ale acestei integrări în patrimoniul statului
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
decât în cea a lui "a spune". Oricum ar fi, conservarea și restaurarea par să constea în recalificarea bunurilor protejate. Tot cu aceste ocazii, bunurilor le poate fi atribuită o altă finalitate. În definitiv, prin cele două forme, înscrierea în excepționalitate și conservarea stării bunurilor culturale, statul, care deține monopolul, acționează asupra timpului, a spațiului și a numărului. Valorizarea Obiectivele După dobândirea, conservarea și protejarea de către puterea publică, urmează timpul valorizării. O cultură nu poate exista fără publicuri care să permită
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fundament al principiului său personalitatea autorului, în contrast cu proprietatea industrială și cu dreptul brevetelor. Este o distincție esențială prin efectele ei sociale (Moulin, 1999, în legătură cu fotografia, și mai ales Edelman, 1989). Unii sociologi au analizat în detaliu munca de construire a excepționalității artiștilor, fie prin inventarea mitului romantic, strict contemporan revoluției industriale (Heinich, 1991), fie prin dezvoltarea grupurilor de avangardă (Heinich, 1998). Producerea generalității Fie că e vorba de "reputație" (Becker, 1988; Moulin, 1992; Benhamou, 2002), de "vizibilitate" (Moulin, 1992), de "notorietate
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]