190 matches
-
sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule. Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii. În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deși unii specialiști susțin existenta a 40 de miliarde,sau și mai exagerat,100 de miliarde) are
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
care nu se mai ramifică se numesc segmente terminale. Dendritele au spini dendritici, pe care se formează sinapsele. O dendrită poate avea mai mulți spini dendritici. În general sinapsele inhibitorii se află proximal(mai aproape)de corpul celular în timp ce sinapsele excitatorii se găsesc distal(mai departe). De obicei dendritele se întind în apropierea corpului celular(față de axoni care pot ajunge până la un metru). Dendritele ocupă marea parte a suprafeței neuronilor"(suprafața neuronilor, nu volumul creierului)". Datorită ramificaților dendritei, cât și a
Dendrită () [Corola-website/Science/302148_a_303477]
-
interioară împreună cu vergeaua metalică formează armătura interioară. Butelia de Leyda se încarcă apropiind conductorul armăturii interioare de polul mașinii electrostatice. Se acumulează astfel o mare cantitate de electricitate. Butelia se descarcă făcând legătura între armătura exterioară și cea interioară cu ajutorul excitatorului. Un alt model de condensator este format dintr-o placă izolatoare, pe fețele căreia sunt lipite foițe de staniol. Condensatorul se încarcă cu o mașină electrostatică și se măsoară potențialul cu un electroscop. Această mașină are doi poli: o sferă
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
reflexului polisinaptic și monosinaptic, probabil prin inhibarea eliminării aminoacizilor glutamat și aspartat (cu acțiune excitantă). Acționează la nivelul măduvei spinării, ca un miorelaxant al musculaturii striate, reducând reflexul polisinaptic și monosinaptic, probabil prin inhibarea aminoacizilor glutamat și aspartat (cu acțiune excitatoare). ul, substanța activă, este absorbit complet și rapid în tractul gastrointestinal. Baclofenul se elimină, în general, neschimbat: 85% din doza de baclofen administrată este eliminată netransformată prin urină și fecale. Un procent de circa 15% este metabolizată , metabolitul principal fiind
Baclofen () [Corola-website/Science/304978_a_306307]
-
evidență primul model formal al neuronului (neuronul MP), evidențiind capacitatea de calcul a acestuia și posibilitatea de implementare cu ajutorul circuitelor electronice [164]. Modelul MP presupune că neuronul funcționează ca un dispozitiv simplu, ale cărui intrări sunt ponderate. Ponderile pozitive sunt excitatoare, iar ponderile negative sunt inhibitoare. Dacă excitația totală, adică suma ponderată a intrărilor, depășește un anumit prag, atunci neuronul este activat și emite un semnal de ieșire (ieșirea are valoarea +1). Dacă excitația totală este mai mică decât valoarea prag
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
la activarea unor circuite colinergice, la reacții de spaimă, iar stimulare hipotalamusului anterior, a nucleului ventromedial din hipotalamus duce la stări de iritabilitate și heteroagresivitate. Au fost precizate rolul amigdalei, legătura ei cu agresivitatea fiind una complexă, având un rol excitator și unul inhibitor. Agresivitatea este facilitată de nucleii mediali și inhibată de nucleii centrali. Structura rinencefalică, hipocampul și girus cinguli sunt de asemenea implicate În agresivitate (cingulectomia a dus la calmarea violenței). Leziunile epileptice situate În sistemul limbic, implicând hipocampul
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
stimularea lobului temporal median, nu a produs halucinații auditive la pacienții cu epilepsie non-psihotică. Anatomia și fiziologia hipocampusului, este singura potrivită răspândirii unor asemenea dereglări și recunoașterii când să o facă. Hipocampusul prezintă un Întreg sistem Între țesut de sinapse excitatorii succesive care primesc stimuli concentrându-se pe cortexul entorinal din toate zonele senzoriale primare și de asociere. Din zona entorinală aceste mesaje sunt retransmise celulelor granule și se Învârtesc În jurul inelelor Cornului lui Amon atât paralel cât și În serie
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
prin metabolizare hepatică pentru compușii cu efect scurt și mediu, metabolizare hepatică și 30% eliminare renală (metaboliți activi) pentru cei cu efect lung. Farmacodinamică Barbituricele deprimă SNC prin facilitarea acțiunii inhibitorii a GABA (neuromediator inhibitor), blocarea receptorilor pentru glutamat (neuromediator excitator) și deprimarea sistemului reticulat activator ascendent. Barbituricele stimulează citocromul hepatic P-450 (crește cantitatea), enzimele oxidative microzomale, glucuroniltransferaza și alte enzime microzomale, având ca efect creșterea vitezei de metabolizare a unor medicamente (ex.: acenocumarol, estroprogestative, antidepresive triciclice, glucocorticoizi, chinidină, doxiciclină
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
lui Von Euler, onorate cu Premiul Nobel (1970), precizând că adevăratul mediator chimic al fibrelor simpatice postganglionare este noradrenalina, prevăzută cu acțiuni parțial diferite de ale adrenalinei, au sugerat lui Ahlquist (1948) existența a două tipuri de receptori adrenergici (receptori excitatori și receptori inhibitori), ce pot fi blocați în mod selectiv cu ajutorul diverselor substanțe simpatolitice. În cazul mediației parasimpatice (colinergice) s-au pus de asemenea în evidență 2 tipuri de receptori, care determină sensul muscarinic sau nicotinic al efectelor acetilcolinei. Extinderea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
căi ale sistemului reticulat descendent exercită, după caz, efecte activante sau frenatoare asupra reflexelor somato-vegetative medulare. Aferentele proprioceptive sosite de la nivelul musculaturii striate, de exemplu, determină prin fibrele reticulospinale de tip gamma, modificarea reactivității neuronilor motori alfa față de diverșii stimuli excitatori (fig. 11). Majoritatea căilor aferente și eferente ale formației reticulate sunt plurisinaptice. Datorită acestui fapt, transmiterea excitației nespecifice se face încet, cu latență mare de 20-28 msec, putând fi blocată ușor cu ajutorul substanțelor neuroleptice de tipul barbituricelor, clorpromazinei etc. Atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuronilor enterici depind direct de dimensiunile speciei considerate, corpurile neuronale fiind mai mici și geometria neuritelor mai simplă la mamiferele de talie mică. În al doilea rând, neuronii aceluiași tip morfologic (de ex: Dogiel I) pot fi atât enteroneuroni motori excitatori, cât și enteroneuroni motori inhibitori, dar și interneuroni ai unor microcircuite locale (32). De aceea, principiul clasic că neuronii cu aceeași formă au aceeași funcție, perfect aplicabil la neuronii piramidali corticali, neuronii Purkinje ai cortexului cerebelos, neuronii ganglionari retinieni sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai ales în plexul mienteric, dar și în plexul submucos superficial din esofag, stomac, colecist, intestinul subțire și gros. Fiecare structură musculară a peretelui tubului digestiv, respectiv musculatura longitudinală, circulară și muscularis mucosae este inervată de cupluri de enteroneuroni motori, excitatori și inhibitori. Morfologic aceștia aparțin tipului Dogiel I, și electrofiziologic tipului „S”, dar sunt diferiți neurochimic. Neuronii motori excitatori sunt predominant Ach-ergici, iar cei inhibitori NO, VIP sau purinergici, dar se diferențiază regional și interspecii prin varietatea cotransmițătorilor. Neuronii motori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Fiecare structură musculară a peretelui tubului digestiv, respectiv musculatura longitudinală, circulară și muscularis mucosae este inervată de cupluri de enteroneuroni motori, excitatori și inhibitori. Morfologic aceștia aparțin tipului Dogiel I, și electrofiziologic tipului „S”, dar sunt diferiți neurochimic. Neuronii motori excitatori sunt predominant Ach-ergici, iar cei inhibitori NO, VIP sau purinergici, dar se diferențiază regional și interspecii prin varietatea cotransmițătorilor. Neuronii motori ai musculaturii circulare au localizare mienterică la cobai sau mienterică și submucoasă la om și mamiferele de talie mare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
iar cei inhibitori NO, VIP sau purinergici, dar se diferențiază regional și interspecii prin varietatea cotransmițătorilor. Neuronii motori ai musculaturii circulare au localizare mienterică la cobai sau mienterică și submucoasă la om și mamiferele de talie mare și pot fi excitatori, imunoreactivi la acetilcolintransferază, și inhibitori, VIP imunoreactivi. În raport cu poziția corpului neuronal, axonul se poate dirija ascendent, în sens oral, sau descendent, în sens anal, iar ramificațiile sale terminale se distribuie circumferențial și suplează o bandă circulară lată de aproximativ 2-8
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acetilcolintransferază, și inhibitori, VIP imunoreactivi. În raport cu poziția corpului neuronal, axonul se poate dirija ascendent, în sens oral, sau descendent, în sens anal, iar ramificațiile sale terminale se distribuie circumferențial și suplează o bandă circulară lată de aproximativ 2-8 mm. Neuronul excitator își distribuie axonul unui segment de 7 mm din musculatura circulară dintre care 5 mm sunt situați oral și 2 mm anal față de corpul celular, în timp ce neuronul inhibitor se distribuie numai anal pe o distanța de 1-6 mm. Datorită grosimii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2 mm și lată de 1 mm. Dimensiunile reduse ale acestor teritorii explică numărul mare al acestor neuroni, aproape 25% din plexul mienteric (33, 34). Neuronii motori ai muscularis mucosae sunt localizați în plexul submucos profund și sunt de asemenea excitatori și inhibitori fapt demonstrat experimental și imunohistochimic, dar neurobiologia rămâne să fie elucidată. Enteroneuronii vaso- și secretomotori. Deoarece secreția exocrină, care implică transferul apei și electroliților din sânge spre lumenul intestinal, este cuplată funcțional cu vasodilatația, în plexul submucos există
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
locația intraparietală, CIC se clasifică în mienterice (CICmi) situate în stratul muscular longitudinal, intramusculare (CICim) situate în grosimea stratului circular și intramusculare profunde (CICimp) situate pe fața profundă a stratului muscular circular. Deoarece CIC reprezintă ținta finală a enteroneuronilor motori excitatori sau inhibitori, membrana acestora este alcătuită din două tipuri de zone funcționale, neurale și joncționale (40). Zonele neurale au raport nemijlocit cu varicozitățile terminațiilor axonice ale enteroneuronilor motori și prezintă receptori specifici pentru neurotransmițătorii acestora. Zonele joncționale realizează joncțiuni de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unde apar ca o componentă a plexului mucos) și sunt stimulați de distensie. Axonii centrali ascensionează în plexul mienteric și recrutează circumferențial un număr important de interneuroni atât ascendenți, cât și descendenți. La rândul lor, interneuronii ascendenți activează neuronii motori excitatori situați proximal care determină oral, o zonă circulară de contracție, iar interneuronii descendenți activează neuronii motori inhibitori care determină în sens anal o zonă distală de relaxare (9, 31, 36, 37). Astfel excitația se deplasează de-a lungul peretelui intestinal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
împreună; haptein = a cupla), al cărui conținut privește fenomenul de cuplaj și comunicare interneuronală. În sensul strict al cuvântului, sinapsa este zona diferențiată morfofuncțional care asigură ca un macaz, comutarea și transmiterea într-o singură direcție (tip valve-like) a impulsurilor excitatorii sau inhibitorii de la un neuron la altul sau de la terminațiile nervoase la organul efector. Criteriile de identificare a sinapselor sunt, în linii, mari următoarele: -Sinteza neurotransmițătorului la nivelul terminațiilor presinaptice; -Depunerea mediatorului în vezicule secretorii presinaptice; -Eliberarea reglată a mediatorului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un echilibru între sinapsele „smile” și „frown”, apoi cele „frown” predomină, fenomene ce devin mai pronunțate în viața adultă. Încercând o corelare între clasificarea lui Gray în sinapse de tip I și II și aceea a lui Uchizono în sinapse excitatorii sau inhibitorii, Markus și Petit analizează factorii care determină curbura sinapselor: diferențe în constituenții celulari, creșterea numărului veziculelor sinaptice, modificări în rețeaua citoscheletală, eficiența unor sisteme reglatorii, intensitatea activității. Ei citează lucrările lui Lynch și Bandry (1984), care demonstrează că
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
influx nervos sunt transmise cu latență mare de 0,3-0,5 msec de la nivelul terminațiilor axonale presinaptice spre teritoriul postsinaptic reprezentat fie de axonul, dendritele sau corpul neuronului următor, fie de organul efector corespunzător cu participarea obligatorie a mediatorului chimic excitator sau inhibitor. În funcție de natura chimică a neurotransmițătorului, sinapsele se împart în colinergice, adrenergice, histaminergice, serotoninice, peptidergice, aminoacidice, purinergice, nitrinergice etc. După acțiunile postsinaptice ale neuromediatorului, sinapsele pot fi excitatorii și inhibitorii. La rândul lor, sinapsele inhibitorii pot acționa în sens
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fie de organul efector corespunzător cu participarea obligatorie a mediatorului chimic excitator sau inhibitor. În funcție de natura chimică a neurotransmițătorului, sinapsele se împart în colinergice, adrenergice, histaminergice, serotoninice, peptidergice, aminoacidice, purinergice, nitrinergice etc. După acțiunile postsinaptice ale neuromediatorului, sinapsele pot fi excitatorii și inhibitorii. La rândul lor, sinapsele inhibitorii pot acționa în sens inhibitor atât presinaptic, cât și postsinaptic, după cum inhibiția se exercită asupra eliberării mediatorului de la nivelul butonului presinaptic sau acționează asupra teritoriului postsinaptic. De menționat că unii mediatori chimici au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
joncțiuni intermembranare, de tip gap-junction. Între sinapsele electrice și cele chimice pot apărea interacțiuni sinaptice complexe cu participarea efluxului de potasiu presinaptic asupra matricei intersinaptice ca răsunet postsinaptic. Relațiile interneuronale pot fi convergente sau divergente, realizând răspunsuri postsinaptice de tip excitator sau inhibitor în funcție de efectul depolarizant sau hiperpolarizant al neurotransmițătorului purtător de informație presinaptică. De precizat că în cazul terminațiilor nervoase varicoase cu conținut bogat în vezicule sinaptice, eliberarea și acțiunea mediatorului chimic se realizează la oarecare distanță de locul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realiza cu suprafața dendritelor sau a spinilor dendritici. Cele mai numeroase sunt contactele dintre vârful spinilor dendritici și axon, denumite sinapse axo-spinoase. Fiecare prelungire cu aspect de spin realizează o sinapsă, care este din punct de vedere funcțional de tip excitator. Când contactul se stabilește direct cu suprafața dendritei rezultă o sinapsă axo-dendritică propriu-zisă. Aceasta poate fi simetrică, cu distribuție și densitate dependente de tipul de neuron. Dendritele unor neuroni sunt acoperite cu ambele tipuri de sinapse, în timp ce altele prezintă sinapse
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
talamici. Ele sunt dispuse sub formă de buton terminal, în calice sau coșuleț. Prin studii ontogenetice s-a constatat că apariția sinapselor axo-somatice este relativ tardivă în procesul de maturare a neocortexului cerebelos, fiind corelate cu nivele crescute ale activității excitatorii. În unele sinapse axo-somatice terminațiile axonale sunt extrem de dezvoltate acoperind o mare suprafață a corpului celular și sunt denumite calice sau coșulețe. Când o sinapsă se găsește pe segmentul inițial al axonului sau este adiacentă conului de emergență axonală este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]