287 matches
-
belea; îi iubim însă, cu drag, pe cei cărora am avut prilejul să le venim în ajutor, să le dovedim puterea și mărinimia noastră". Pilduitoare este, dintre cărțile Veterotestamentare și cu totul opusă Legămîntului cel Nou, Cartea lui Ezdra prin exclusivismul și rasismul ei avant la lettre, rasismul biblic: Ce se cuvenea să facă iudeii, comentează autorul eseurilor din Prin alții spre sine, întorși acasă din lungă și grea robie? Să cînte și să se veselească? Cîtuși de puțin. După ce ajutorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lor la guvern" (cum zicea "Steaua Romîniei"). Daca d-lor peste puțin nu vor mai figura în cabinet cauzele mai probabile vor fi poate altele, de exemplu că nu mai reprezentă nimic și pe nimeni; că marea coterie dorește, în exclusivismul ce o caracterizează, instrumente și mai devotate; că dd. Rosetti - Brătianu, după ce i-au uzat și i-au compromis, acum caută modul și pretextul de a se scăpa de dânșii, precum caută a se scăpa și de d. Boerescu. "ROMÎNIA
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
proză, critică la Nichita Stănescu, C.D. Zeletin, Victor Teleucă, Svetlana Paleologu Matta și Milan Kundera. Toate într-un discurs critic extrem de concentrat, bazat pe o cercetare acribioasă, din perspectiva hermeneutică, filozofică și socială. Un prim reproș adus canonului postmodernist vizează exclusivismul și radicalismul scriitorilor grupului, credința acestora că maniera poate înlocui stilul, precum și "abuzul" comis față de Nietzsche și de Heidegger atunci când și-i aliază "spre legitimarea deconstructivismului radical" bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și au izgonit metafizica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
salva tradiția și postmodernismul, conciliind cele două antiteze monstruoase într-un spațiu al transparențelor, comun tuturor antitezelor împăcate" (p. 161). Într-o notă de subsol, acesta precizează că transmodernul "nu se opune niciunei forme artistice viabile respingând orice formă de exclusivism -, pentru el toate fiind la fel de îndreptățite la existență, oricând și oriunde" (p. 248). Modelul cultural creștin treimic deschide calea cunoașterii spre revelația lui Dumnezeu, care se oferă oricărui om, dincolo de etnie și de spațiul căruia îi aparține, în clipa ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
S. Lind, a remarcat mai multe asemănări frapante ale acestui mutant cu marxismul clasic, de la potrivirea de "principii și valori" comune până la coincidențe terminologice ("societate socialistă multilateral dezvoltată" și "multiculturalism dezvoltat", de-o pildă). "Ambele ideologii sunt totalitare", de un exclusivism și o intransigență la limită cu absurdul, frizând comicul, am zice, dacă dincolo nu s-ar căsca nebunia tragică a consecințelor căderii în barbarie și inuman. La fel, "ambele ideologii au pentru evoluția istoriei o singură explicație. Marxismul economic găsea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unul dintre acestea. Și asta în ciuda faptului că, așa cum menționa Mihai Jigău (14, p. 65), Pare din ce în ce mai dificilă conturarea unui domeniu cât de cât precis al segmentului școlar și social al supradotaților, limitele acestuia devenind tot mai elastice - de la un exclusivism inițial, probabil datorită presiunii psihologice indirecte a tendințelor egalitariste, referitoare la rolul inteligenței, s-a ajuns la lărgirea considerabilă a conceptului. Se merge până acolo încât se acceptă ca supradotați (Portland Public School, 1959). Această extindere, chiar dacă aparent sugerează o
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
arrivé au pouvoir prolonge cette méthode dans le nouveau contexte, projetant au niveau national «un fanatisme étonnant pour néophytes et terrifiant pour ceux avisés» (Tismăneanu, 1996). Comment le politologue américano-roumain décrit cette «psychologie communiste», comment la nomme-t-il? L’intolérance, l’exclusivisme, la rigidité dans le traitement appliqué aux éventuels adversaires et «l’acharnement» contre ceux d’autres attitudes spirituelles, combinés avec l’inappétence pour la communication, sont dus à un complexe anti-intellectuel, ressenti fortement par les activistes d’origine ouvrière (dans
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
donc construite sur des caractéristiques comme «l’autoritarisme, le centralisme exacerbé, la vénération des instances dirigeantes et la persécution des militants, peu nombreux, à esprit critique, les factions, la rigidité doctrinaire et le refus des débats théoriques, l’intolérance, l’exclusivisme, la loyauté illimitée vis-à-vis du centre mondial du communisme et la déconsidération des traditions nationales». Un tableau socio-politique très complexe, généré des conséquences dévastatrices au plan psycho-sociologique, pour les individus et les groupes. Aurora Liiceanu (2003) observait avec pertinence: le
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Boerescu, autor al mai multor volume de „ficțiuni critice” și alcătuitor al unor consistente antologii. El a condus în a doua jumătate a anilor ’90 Clubul Profesionist de Lectură al Muzeului Literaturii Române și efemera - dar consistenta - revistă „ArtPanorama”. Fără exclusivism, deschise scriitorilor din toate generațiile, atât clubul, cât și revista au fost cu precădere foruri de exprimare ale nouăzeciștilor. În general, se consideră că definitorie pentru literatura generației ’90 este - prin comparație cu cea a reprezentanților canonici ai generației optzeciste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
cu una de poet ocazional sau de producție intermitentă, în succesiunea ermetismului mult mai acuzat al lui Ion Barbu, dar și a poziției prețioase, atât de străină de curentele literare moderne. Aceasta nu i-a format cuta „artistică” de speța exclusivismului în opinii și a intoleranței față de alte formule artistice. Vladimir Streinu a fost departe de tipul de critic partizan și subiectivist pe care-l întâlnim încarnat în unele spirite agitate și querulante de felul lui Camil Petrescu sau Ion Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
al XIV-lea de drie leden van Vlaenderen ("cei trei membri ai Flandrei") înlocuia instituția și denumirea mai veche de drie steden van Vlaenderen ("cele trei orașe ale Flandrei"), uzurpând în profitul lor atribuțiile ce aparțineau de drept statului 379. Exclusivismul celor trei orașe, care au urmărit doar asigurarea monopolului și a privilegiilor proprii, au dat puterii suverane posibilitatea de a restabili echilibrul cu reprezentanții stărilor privilegiate. Nobilimea și clerul se vor uni cu principele contra burgheziei. Periodizarea în evoluția Țărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pentru dezmorțirea inimilor care tânjesc, pentru redeșteptarea avântului de-odinioară în sufletele românești, pentru chemarea atâtor puteri risipite la o îndrumare mai sănătoasă - la sfânta grijă a întăririi și-a înălțării neamului acestuia”. Reluând orientarea „Daciei literare” (1840), nu și exclusivismul junimist, aceeași perspectivă culturală e prezentă și în intervenția lui G. Coșbuc intitulată Uniți (2/1901), care fixează direcția militantă a ceea ce va rămâne valabil în ideologia sămănătoristă: „Să nu risipim ce au adunat părinții noștri, dacă nu putem înșine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
de o altă posibilă obiecție la adresa sa. Am în vedere obiecția că prioritarianismul nu este preocupat și de starea de sănătate a celorlalți membri ai societății cu excepția celor care o duc cel mai rău în această privință. Faptul că acest exclusivism este inacceptabil devine evident o dată ce ne imaginăm următoarea situație posibilă: aceea a unei societăți în care până și cei care o duc cel mai bine în privința stării de sănătate o duc, totuși, foarte prost, în termeni absoluți în această privință
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
solidariste a lui Nichifor Crainic, opusă democrației egalitariste, liberalismului de liberă concurență și marxismului ațâțător al urilor de clasă. A doua idee formează temelia naționalismului său, opus oricărui fel de internaționalism, de la cel catolic până la cel marxist, strein însă de exclusivismul rasist. Și amândouă la un loc formează temelia concepției naționaliste-sociale creștine, desăvârșită și integrală ca un cristal, a etnocrației. Dar viziunea aceasta a cosmosului, minunată armonie ierarhică, s-a relevat lui Nichifor Crainic și ca o viziune panestetică. Natura, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
afirma în articolul-program, prin aceea că va publica „tot ce interesează Oltenia”, deoarece „suntem o părticică dintr-un tot, o regiune dintr-o țară, toate progresele științei, toate mișcările și manifestările sociale atrăgându-ne și pe noi: regionalism nu înseamnă exclusivism”. Ca urmare, „grila” rubricilor, îmbogățita în 1926, de când la conducere rămâne C. D. Fortunescu, presupune abordarea unei tematici extrem de largi: „Studii și cercetări”, „Oltenia istorică”, „Oltenia arheologică”, „Oltenia folcloristica”, „Oltenia naturalista”, „Oltenia culturală”, „Oltenia literară”, „Note și comunicări”, „Recenzii”. Literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285449_a_286778]
-
susținute și consolidate prin exercițiul acelei facultăți care îi apropie cel mai mult pe oameni, prin exercițiul rațiunii. În locuri și timpuri diferite, vom putea distinge cu ușurință indivizii care ascultă glasul rațiunii de cei mânați de pasiuni violente, de exclusivisme religioase, rasiale sau naționale, justificate prin credințe și ideologii autoritare. Expresia cea mai pregnantă a rațiunii morale comune este imperativul cuprins în diferite formulări ale regulii de aur: „Poartă-te cu ceilalți oameni așa cum ai dori ca ei să se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și-o reneagă programatic, arată, în realitate, că textualismul a apărut, la noi, dacă nu ca modă, cel puțin ca neoavangardă pe lângă neomodernismul generației lui Nichita Stănescu. Așa se explică de ce textualiștii s-au închis în grupul lor cu un exclusivism demn de radicalismul avangardelor de la începutul secolului al XX-lea9. De altfel, ei au apărut în literatură ca "desantiști", iar desantismul ține de spiritul avangardei, nicicum de toleranța și detașarea pluralismului cultural, pe care, în schimb, le propovăduiesc în teorie. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
una imberbă. Or, valorile pe care pariază Mircea Cărtărescu sunt specifice poporului "jeune", cum l-a numit Alain Finkielkraut, ceea ce denotă că postmoderniștii văd deja o generalizare a ethosului specific juvenilității. Adevărul e că un ethos transmodern ar rezolva asemenea exclusivisme, fiindcă întotdeauna vor fi și tineri care vor prefera nu doar muzica rock, ci și pe cea clasică, iar blugii lăudați cândva de Adrian Păunescu nu pot fi purtați, de aceeași persoană, chiar în orice împrejurare. Cultura "populară" de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
gândul, apa proaspătă și cea stătută din vasele comunicante ale lumii îi părea nebunește de ambițios. Cine caută puritatea și urcă în amonte, către izvoare, cine se trage evoluționar pe mal, afară din supa primordială nedistinctă a vieții, vădește un exclusivism îngrijorător. Pas cu pas, malul te fură în altitudine cu posibilitățile lui noi, poate mai ceva chiar decât adâncul cu-al lui cântec temut. Nu e uimitor cât de mult a supraviețuit în fosa-i abisală coelacantul refuzând consecvent pariul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
competitorii de pe arena internațională, cu o intensitate sporită și în număr tot mai mare, pretinde că în „modul său de viață” stă întregul adevăr al moralității și politicii, pe care ceilalți îl pot respinge doar pe propriul risc. Cu un exclusivism crunt, toți competitorii își echivalează concepțiile naționale asupra moralității cu tot ceea ce omenirea trebuie să accepte și va accepta și cu care până la urmă va trăi. Astfel, etica politicii internaționale se întoarce la politica și moralitatea tribalismului, cruciadelor și războaielor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acces spre adevăr. Suntem într-o epocă în care pluralismul este modul de a aprecia, pluralismul pe toate planurile, începând de la planul econom până la planul valoric, unde nu se justifică, chiar dacă există ca fenomen, nu se justifică nici un fel de exclusivism. Nu pot aci să susțin sau cineva n-are cum să justifice teza că valorile științifice sunt mai valori decât valorile etice sau valorile estetice mai valori decât valorile morale. Aici există un pluralism în care trebuie să admitem autonomia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
susține că și în derularea vieții cotidiene totul era fals și artificial, că nu existau cinste, dragoste, adevăr. Probabil că, la nivel de masă, efectele cele mai negative în câmpul axiologicului le-a avut socialismul pe linia inducerii și consolidării exclusivismului, a ideii „cine nu e cu noi e împotriva noastră”, a mentalității jocului de sumă nulă în viața economică și socială, adică a concepției că tot ceea ce unul câștigă pierde altcineva. Mediul sociocultural, care constituie implicit fundalul axiologic al însușirii
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
viața sa sterilă, plină de nonsens, spre o viață a comuniunii. Se întoarce de la virtualul gol la umanul plin. Regulile societății ateiste storc omul de vlagă și de sens. Baștovoi, fiind el însuși un creștin ortodox, poate fi acuzat de exclusivism. Nu este un creștin făcut, este unul convertit în urma unei experiențe limită. El are revelația întâlnirii cu fața lui Hristos înainte de a se fi apropiat cultural de Hristos. În Fugă spre câmpul cu ciori, Baștovoi are un capitol în care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
știință. După opinia noastră, modelul conducerii ca funcție a persoanei a fost un „rău necesar”, în sensul că, pe de o parte, a atras atenția asupra rolului fundamental al persoanei în actul conducerii, iar, pe de altă parte, tocmai prin exclusivismul său a orientat cercetările în alte direcții mai profitabile. 2.8.2. Modelul conducerii ca funcție a situațieitc "8.2. Modelul conducerii ca funcție a situației" Dacă persoana singură nu explică succesul liderului, atunci cine sau ce asigură eficacitatea activității
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Totodată, ele trebuie să combată o serie de prejudecăți existente în mediile organizaționale. Una dintre acestea o constituie credința nemăsurată și nerealistă în valențele unor stimuli motivaționali. Unii cred, în mod nejustificat, că doar banii îi motivează pe oameni. Or, exclusivismul și nerealismul unor programe și practici motivaționale ar fi mai degrabă în măsură să împiedice motivarea autentică a angajaților, decât stimularea lor motivațională. O altă prejudecată se originează în tendința dihotomizării comportamentelor organizaționale în comportamente motivate și comportamente nemotivate. În
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]