284 matches
-
să duci de mînă un geniu/ prin mlaștini cu flori cîntătoare// pînă la lumina ce ne așteaptă/ deloc grăbită/ și atîta de/ necruțătoare" (Vocile). Circumstanță ce răsfrînge complexitatea poeziei în generalitatea sa, care nu s-ar putea dezvolta favorabil în exclusivisme tăioase, în reducții intolerante, care lasă totdeauna o marjă jocului contrariilor ce-i sigilează misterul. "Metafizica fenomenelor rezultă din cele mai înalte ca și din cele mai joase", scria Goethe. În definitiv, plinul nu s-ar putea identifica în lipsa golului
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
nu ne-ar fi sprijinit independența și formarea statului național modern. Pentru aceasta s-a adoptat liberalismul, care n-a însemnat decît supunerea la interesele Europei de apus. Din această pricină, autorul amintitului studiu critică neîndurător momentul 1848, superficialitatea sa, exclusivismul identității liberale și democratice. În această carte din 1936 filosoful preferă o definiție a spațiului politic, bazată pe recursul la valori, o descriere politică a omului bazată pe recursul la identitate. E adevărat ceea ce observă dl Cristian Preda. Rădulescu-Motru a
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
inconsistentă, de lipsită de pătrundere și de vlagă, de vulgară. Ea se rezumă la un singur cuvânt: bani. Nu se referă și la ceea ce poți face cu banii sau la ceea ce poți pretinde pe lângă bani și, uneori, în locul lor. Acest exclusivism este cel care alienează individul și nu spune nimic concret despre îmbunătățirea vieții lui. Vorbim despre bani și macroeconomie pentru a nu vorbi despre individ. El este de altfel remunerat nu cu bani, ci cu subiectul banilor și cu nesfârșite
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental. Că el sancționează, cu melancolie și cu amărăciune în același timp, insuficiența și exclusivismul ambelor direcții, este o altă problemă, una chiar foarte serioasă, care ar merita o abordare mai detaliată și un tip de analiză care să privească și dincolo de țarcul grațios al purei contemplații artistice.
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
Nuți și, de St. Valentine, doresc să-i jertfesc lui Cristi floarea virginității mele!" - pe aceasta am auzit-o, uluit, la un post de radio din Timișoara în fatidica zi de 14 februarie!) Îmbrățișările simultane și totale ale naționalismului și exclusivismului autohtonist, pe de o parte, și papagalicirea unor evenimente cu o tradiție și cu o motivație culturală bine structurate în alte țări vorbesc nu despre întemeierea europeană a românilor, ci despre totala absență a consistenței noastre naționale. Dacă pe Funar
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
un crescendo silabic de tipul 1, 2, 3, cu tendință către infinit prin adăugarea imaginară a unei noi verigi. La "a XLVIII-a aniversare" a zilei sale de naștere, el își propune "scheme de funcționare" sintetizate astfel: "Evadare, emancipare, eclipsă, exclusivism. Recunoaștere, retragere, reprimare, ruptură". Oricît de gratuit ar părea, jocul acesta drag și moderniștilor lui Ilarie Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin clopoțeii argintii și
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
și radicală. Dintre opiniile sale politice, cel mai ciudat sună astăzi cele despre situația evreilor. Caragiale nu credea în 1900 în probabilitatea unei reușite a mișcării sioniste, pentru că "nu e acum vremea de a se fonda națiuni" (p. 98). Condamnă "exclusivismul evreilor" și propune ca soluție "complecta lor fuzionare cu celelalte popoare, renunțând cu desăvârșire la solidaritatea lor internațională" (p. 100). Îl neliniștește faptul că "ura contra evreilor e la noi foarte mare" (p. 105). Acest "antisemitism acut" (p. 107) aparținea
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
abandonul unei imagini generale, atît prin pluralitatea lor concurențială, cît mai cu seamă prin pedanteria unor clasificări, împărțiri și subîmpărțiri scolastice, oțioase: Senzația de sterilitate a comentariului, cea de exercițiu gratuit s-a desprins atunci cînd acesta s-a abandonat exclusivismului metodologic, tendinței de a lărgi și Ťelucidať mereu alte detalii, în cele din urmă nesemnificative, resorturi formale decupate, izolate de un corp la care nu se mai puteau raporta. Pe canale ascunse, încă mai funcționa refuzul pozitivist de a privi
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
de Sinteze - în care se regăsesc autori ca Tolstoi ori Dostoievski - și cel intitulat Legături abolite, universuri insondabile aduc puternice garanții în acest sens. Problema pe care o identifică Toma Pavel aici nu e nici pe departe realismul romanului, ci exclusivismul realismului în modul de a concepe genul romanesc. În alte vorbe, nu atât datul istoric, cât constructul tipologic. E unul singur dintre răspunsurile posibile la două întrebări necesare. Cum de într-o lucrare atât de - cu un termen drag lui
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
câteva decenii. Un tragicomic - nu-i așa? - silențiu lugubru! Mai mult ca niciodată acum, Reichmann se dovedește greu de fixat în tabloul poeziei postbelice de la noi. De la volumele din 1969 (Geraldine) și 1971 (Acceptarea inițială), apărute într-o perioadă a exclusivismului estetic autoimpus, au trecut destui ani. În care verdictele lui Ion Negoițescu sau Florin Manolescu - ca să-i numim pe comentatorii exacți - s-au dovedit valide, însă, prin forța evenimentelor, cu bătaie scurtă, specifică, de altfel, recenziei săptămânale. Cu atât mai
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
și emit, în ritmuri din ce în ce mai susținute, volume monografice și sinteze doctorale, așa cum au făcut Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Antonio Patraș, Angelo Mitchievici, Bogdan Crețu ori Alexandra Tomiță, devine cumva îndreptățit regretul matur al celui care și-a deturnat vocația către exclusivismul prizei directe. Pe care a ajuns s-o practice - sfântă putere de muncă! - zilnic. În atari condiții, panoramarea evenimentelor culturale curente din rubrica Viață literară a "Ideilor în dialog" are, dacă luăm în calcul frecvența revistei, o curată aparență de
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
atât de dorite. Când citim astăzi rândurile diplomatului francez, încercăm o simpatie duioasă pentru un om de mare bun simț, manierat și mai presus de orice echilibrat, care, în zilele noastre, n-ar putea trăi într-o lume a intoleranței, exclusivismului, impermeabilă la ideea de dialog. Domnul Andrei Căpușan, care este și istoric de formație, a făcut un excelent serviciu nu numai diplomaților, ci și istoricilor și chiar marelui public, exhumând o carte uitată și subliniind în text un șir de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
P. Hasdeu a publicat vibrantul său studiu Pierit-au dacii?, care a declanșat vii polemici printre istoricii din acel timp. în prefața ediției, I. Oprișan precizează: "înțelegând necesitatea proslăvirii latinității din interes patriotic, B. P. Hasdeu nu putea pricepe însă exclusivismul tratării problemei, până la falsificarea mărturiilor antice și a frizării bunului simț, ce avea ca efect, între altele, evitarea abordării supraviețuirii dacilor și a rolului lor în sinteza daco-romană, din care s-a născut poporul român. Drept urmare, el ridica, pentru prima
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
Miroslav Krle�a, Gustav Klimt, Egon Schiele, indiferent de limba pe care o vorbeau în familie. Cartierul în care se petrece o bună parte din acțiunea romanului se numește, ironic, "Bosnia". Dincolo de amestecul de etnii, nu există acolo nimic din exclusivismul etnic, și potențialul exploziv care au făcut renumele micului stat desprins din fosta Iugoslavie: "Bosnia era un cartier liniștit, plin de verdeață, cu cinematograf și biserică la doi pași de Cimitirul Bunavestire. Oamenii se cunoșteau între ei și se salutau
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
problemei se schimbă fundamental. Și, de obicei, în această confuzie eșuează cei care de fapt nu sînt nicăieri. Cînd spre limbajele tradiționale se îndreaptă mințile inerte, incapabile de a trăi cu suplețe spiritul timpului, tradiționalismul devine dogmă, argument pentru susținerea exclusivismelor și lozincă derizorie, după cum bascularea în neconvențional și în experimentul delirant doar din incapacitatea de a percepe și de a exprima o idee articulată devine, la rîndul ei, cam același lucru. II. Orașul și artistul Orașul nu este doar un
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
a săvârșit victorioasă revoluția antiburgheză. În stilul proletcultist actualizat intră deci și lupta de clasă, spiritul revoluționar și caracterul eroic al unei victorii politice. Realismul socialist atenuează unele din schematismele și tezismele rigide, ofensive, agresive, ale proletcultismului inițial, le maschează: exclusivismul proletar se împacă, într-un mod mai tolerant, cu țăranii cooperatori și intelectualii angajați în sfera mai încăpătoare a poporului; lupta de clasă este depășită după cucerirea deplină a puterii. Realismul socialist orientează literatura (și celelalte arte) spre realitățile construcției
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
vedere practic, atunci cînd vrem, astăzi, să eliminăm norme de comportament și concepte inacceptabile într-o societate deschisă, democratică". Cu riscul erorii, nu avem impresia că ne-am fi rostit "simplu și simplist", că ne-am fi prevalat de un exclusivism arbitrar în considerațiile noastre. Stimăm dreptul colocutorului nostru de peste ocean de-a da glas unor păreri care presupunem că își conțin moralitatea convingerii și care, în consecință, acceptă a se angaja în dialectica unei discuții, ca o probă de fair-play
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
criteriile de inteligibilitate și accesibilitate. Istoria se repetă, în mic, precipitat și cam cu aceleași conflicte, și în perimetrul comunismului românesc. Proletcultismul, altfel înțeles, va fi repetat în intervalul 1948-1950, iar realismul socialist va fi adoptat din 1951 cu schematisme, exclusivisme, meandre și fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între două
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
de aceea era stăpînit de o teamă fără margini la gîndul morții". Cine? Tudor Arghezi nu l-a găsit pe Dumnezeu? Tocmai Arghezi? Domnul profesor n-o fi citit măcar De-a v-ați ascuns? Șichy îi reproșează lui Croh exclusivismul sionist. Nu-i place că singurul evreu ridiculizat în carte (ceilalți, ca Sașa Pană, ca Ion Călugăru sînt salvați) e Nicu Steinhardt. Croh rîde de el că hrănea un popă legionar cu pachete din Israel. Dialogul nostru a devenit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
preferința» pentru «ordinea inversată» din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului.“ Sau pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic consacrat romanului: „Scriitura postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării.“ Metoda ar putea fi numită „culegerea florilor cu excavatorul“. Artistizarea forțată a textului. Reprezintă o penibilă fandoseală a autorilor care cred în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și-o scrie el însuși. Culmea este că această prefață este redactată în același stil solemn-apodictic ca întregul volum. „Scriitura - afirmă Petre Isachi despre propriul său studiu - postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării.“ Același Petre Isachi este optimist în legătură cu modul cum va reacționa cititorul: „Cititorul captiv între miturile totalității și ideologiile fracturii se va lăsa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ťordinea inversatăť din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului." Sau iată-l pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic consacrat romanului: "Scriitura postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării." Metoda ar putea fi numită "culegerea florilor cu excavatorul". ARTISTIZAREA FORȚATĂ A TEXTULUI. Reprezintă o penibilă fandoseală a autorilor, care cred în
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
editeze într-un volum autonom, e și el, până la urmă, o asemenea risipire monahală, cu gând diacronic ascuns, a vocației de prozator. Mulți pun faptul pe seama umorilor personale, avându-și poate dreptatea lor, dar omițând să chestioneze, măcar en passant, exclusivismul metodologic. Cum de țâfna lui Agopian rămâne apatică în situația cărților care nu au nici în clin, nici în mânecă cu un raționament de tip istoric ? Mă îndoiesc că, bunăoară, complicata lui mecanică demolatoare nu s-ar lăsa pusă în
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
să ceară, pe o pagină din jurnalul său, suprimarea spiritului teoretic, devenit, vai, "una din marile calamități ale lumii moderne". Criticul "artist" n-are de ce prețui tezele generale, e dreptul lui să le suspecteze și să le conteste. Dar tot exclusivism se cheamă, o intoleranță cel puțin ciudată de la un om cu o așa largă deschidere teoretică. Lucian Raicu, preocupat în permanență de miracolul creativității, glosează sârguincios despre ceea ce el numește "practica scrisului", căutând semnificația existențială, experiența și mobilul operei. Criticul
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
ci descinde dintr-o mai veche nedumerire personală, o nedumerire avînd în subsidiar aceeași simpatie față de lumea medicilor pe care o are și domnul Mihail Mihailide. Întîi de toate, un dicționar al scriitorilor cu pregătire medicală e un act de exclusivism cultural. El dovedește o mentalitate de castă în accepția nobilă a expresiei: orgoliul apartenenței la o breaslă aparte, una înzestrată cu conștiința elitei pe care o reprezintă. Și pe bună dreptate, căci tagma medicilor are hram elitar. Începînd cu anii
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]