103 matches
-
când i se poruncește. Papa, furios la culme, nu mai avea ce face decât să-i excomunice pe cruciați. Astfel se producea un lucru nemaipomenit. În pământul sfânt intra, în vara anului 1228, o cruciadă excomunicată, condusă de un împărat excomunicat, ce părea că nu se simte deloc stânjenit de postura în care se afla și nici intimidat că, făcând un popas în Cipru, fusese prost primit, iar regentul Jean d’Ibelin nu-i recunoscuse nici un drept asupra insulei. Nici la
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
un popas în Cipru, fusese prost primit, iar regentul Jean d’Ibelin nu-i recunoscuse nici un drept asupra insulei. Nici la Acra nu a fost întâmpinat cu mai multă plăcere. Clericii nu voiau să se compromită colaborând cu o persoană excomunicată, baronii erau bănuitori, căci nu uitaseră purtarea împăratului față de Jean de Brienne, apoi îl suspectau de o plitică islamofilă și chiar de a fi tratat cu Malik al Kamil. Fredric al II-lea se afla într-o situație deosebit de delicată
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
de templele lor. Încoronarea unui împărat creștin la Ierusalim a produs o bucurie de nedescris în rândul pelerinilor. Erau oameni simpli, modești, ne spune Alberic des Trois Fontaines. Împăratul a fost aclamat, iar prizonierii creștini eliberați au văzut în el, excomunicatul, un semn divin. Clerul, însă, a sărbătorit evenimentul fără zarvă, fără ca împăratul să fi fost măcar invitat. Frederic al II-lea spera că succesul obținut îl va mai îmblânzi pe papa Grigore al IX-lea. El îi scria o epistolă
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie ce îi erau aduse. Se stabilește pentru o scurtă perioadă la Geneva, unde devine calvinist, dar este și aici excomunicat și se refugiază în Franța. În Franța rămâne timp de șapte ani, la Toulouse și Paris, apoi la Londra între 1583 și 1585, sub protecția ambasadorului francez și a poetului englez Philip Sydney. În acești ani are o activitate prodigioasă
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
nazism și creștinism poate fi descrisă ca fiind complexă și controversată. Hitler folosea simbolistica creștină în scopurile sale, Unii autori creștini îl considerau ateu, ocultist sau chiar satanist, deși Hitler a fost botezat creștin catolic și nu a fost exclus (excomunicat) niciodată din Biserică, și nici n-a declarat vreodată că renunță la religia creștină în care s-a născut. Din eseul politic al lui Hitler, "Mein Kampf" ("Lupta mea") reiese că Hitler se considera creștin (cel puțin la începutul anilor
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
papa rezida în acel moment. Acest faimos episod, "Penitența de la Canossa", marcând o imensă victorie morală a papei, nu a rezolvat însă problema "Luptei pentru învestitură" decât pe termen scurt. În 1080, Henric al IV-lea a fost încă o dată excomunicat, iar în anul următor a traversat din nou Alpii, cu scopul fie de a-l sili pe papă să îi ridice excomunicarea și să îl încoroneze ca împărat, fie de a-l depune pe Grigore al VII-lea în favoarea unui
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
al Sfintei Scripturi și cel care a împărțit Biblia pe capitole. Regele a refuzat să-l accepte, iar papa a pus, în anul 1208, Anglia sub interdict. Regele a încercat să constrângă clerul prin violență. Atunci papa l-a declarat excomunicat și depus, încredințând regelui Franței îndeplinirea sentinței (1212) și aceasta din cauza teritoriilor pe care Anglia le avea pe continent. Pe de altă parte, Filip al II-lea August al Franței abia aștepta un moment potrivit pentru a invada Anglia. În fața
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Biserica a avut parte de persecuție gravă din cauza poligamiei, dar mormonii au perseverat deoarece credeau că se supuneau unei porunci a lui Dumnezeu. Biserica a interzis căsătoria multiplă în anul 1890; astăzi, oricare membru al Bisericii care practică poligamia este excomunicat. Există acum niște grupuri apostate care s-au rupt de Biserica principală din cauza discuției despre poligamie; Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă dezaprobă aceste grupuri și se detașează de ele, dar cu toate acestea, unii oameni confundă
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
asupra Capuei și a mers la Roma, după alegerea ca papă a lui Adrian al II-lea la 13 noiembrie 867. La 13 decembrie, Lambert a comis unele jafuri în Roma în timpul ceremoniei papale, drept pentru care a fost imediat excomunicat și, dat fiind că împăratul îl susținea pe Adrian ca pontif, lui Lambert i s-a retras protecția lui Ludovic. Trei ani mai târziu, Lambert s-a răsculat pentru a doua oară. Astfel, în 871, după ce împăratul și-a sporit
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
albește, părul i se subțiază și slăbește în mod vădit, cu atât mai mult cu cât își vede eforturile în pericol de a fi zădărnicite de puternica Biserică Ortodoxă, care interzice țăranilor murind de foame să accepte ajutorul scriitorului tocmai excomunicat. Între anii 1880 — 1900 Tolstoi scrie nuvelele: "„Moartea lui Ivan Ilici”", "„Sonata Kreutzer”" și operele dramatice: "„Puterea întunericului”", "„Cadavrul viu”" și "„Roadele instrucțiunii”". Spre sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, Tolstoi scrie romanul "„Învierea”" și nuvela "„După bal
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
era numele emirului), care dărui lui Andronic o citadelă puternică în țara Coloneei, foarte aproape de frontiera bizantină. Comnenul se stabili acolo cu familia, ducând o existență de cavaler-tâlhar, bântuind, cu invaziile lui, teritoriul imperial și vânzând turcilor pe prizonierii prinși, excomunicat desigur de biserică pentru legăturile cu verișoara lui, ca și pentru șederea sa la necredincioși și nepăsându-i decât foarte puțin de aceasta. Manuel, înfruntat astfel, era furios. Zadarnic încerca el prin fel de fel de mijloace să prindă pe
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
se spune și Sheol (denumirea ebraică a lumii morților), "moksha"/Scrijelitorul în Carne este cunoscut și ca "Jehannum" (similar ebraicului Gehinnom și arabului Jahannum, care desemnează Iadul sau Purgatoriul), iar "turiya"/Ucigașul Neamului este și Herem (ebraicul pentru proscris, exilat, excomunicat). Numele poporului Elohim reprezintă termenul ebraic pentru Dumnezeu. În 1986, David Langford a publicat un eseu al lui Nick Lowe, în care acesta propunea "un mod de a găsi plăcerea în cărțile lui Donaldson. (Inutil să spun că asta nu
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
în alte ordine militare, precum Cavalerii ospitalieri sau Ordinul de Calatrava, sau lăsați să se retragă și să trăiască în continuare în pace. E posibil ca unii să fi fugit în teritorii ce nu erau sub controlul papei, precum Scoția excomunicată. Acolo, au luptat pentru regele Robert Bruce (la acea vreme excomunicat și el). Templierii au avut o influență importantă asupra istoriei Scoției, inclusiv în încercările de restaurare a dinastiei Stuart în Regatul Unit. Organizația templieră din Portugalia doar și-a
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
sau lăsați să se retragă și să trăiască în continuare în pace. E posibil ca unii să fi fugit în teritorii ce nu erau sub controlul papei, precum Scoția excomunicată. Acolo, au luptat pentru regele Robert Bruce (la acea vreme excomunicat și el). Templierii au avut o influență importantă asupra istoriei Scoției, inclusiv în încercările de restaurare a dinastiei Stuart în Regatul Unit. Organizația templieră din Portugalia doar și-a schimbat numele, din Ordinul Templului în Ordinul lui Cristos. În 2001
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
Trebuie să-l mărturirească pe Ieșua (Iisus) ca Mesia lui Israel și singurul mântuitor. Cei care sunt de origine ebraică să păzească poruncile lui Dumnezeu conform Tora iar cei dintre neamuri au ca "jug", pentru a nu fi "tăiați" ori excomunicați, poruncile date la Conciliul Apostolic al Adunării din Ierusalim, iar celelate porunci din Tora devin cerințe doar pentru cei care vor să se integreze ca o ramură naturală în Adunarea lui Israel. În comunitățile mesianic-apostolice există din acest motiv tendința
Mesianism () [Corola-website/Science/320485_a_321814]
-
nazism și creștinism poate fi descrisă ca fiind complexă și controversată. Hitler folosea simbolistica creștină în scopurile sale, Unii autori creștini îl considerau ateu, ocultist sau chiar satanist, deși Hitler a fost botezat creștin catolic și nu a fost exclus (excomunicat) niciodată din Biserică, și nici n-a declarat vreodată că renunță la religia creștină în care s-a născut. Din eseul politic al lui Hitler, "Mein Kampf" ("Lupta mea") reiese că Hitler se considera creștin (cel puțin la începutul anilor
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
în inferioritate numerică, învinge trupele regale ale lui Henric al III-lea. Sixtus al V-lea îl excomunică și pe Henric al III-lea, la sfîrșitul anului 1588, cauza fiind uciderea ducelui de Guise în noaptea de Crăciun. Ambii regi excomunicați pornesc împotriva Ligii catolice care ocupase Parisul. Henric al III-lea, ultimul din dinastia Valois, este asasinat de călugărul dominican Jacques Clément în Saint-Cloud. Fiind fără urmași, pe patul de moarte, Henric al III-lea îl numește rege al Franței
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
controlat Toledo pentru un timp, pentru că ei au putut să emită monede în numele potențialului uzurpator. Planul de asasinare a lui Ergica realizat de Liuvigoto, văduva regina, si mai mulți consilieri principali nu a reușit, si Sisebert a fost caterisit și excomunicat. Mai mult decât atât, urmașii lui au fost excluși de la deținerea unor funcții și orice alt rebel sau descendent al unui rebel, care s-ar putea ridica împotriva lui Ergica a fost vândut în sclavie. În 694, Ergica a adoptat
Egica () [Corola-website/Science/330813_a_332142]
-
excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea călugărilor excomunicați este în curs.
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
ecumenic la Constantinopol în 754 la care nu au participat patriarhii și nici papa. Astfel, a fost desemnat un patriarh iconoclast care a adoptat hotărârea care condamnă icoanele. De atunci, era interzisă fabricarea icoanelor. Cei care le fabricau erau pedepsiți, excomunicați, depuși din funcții ecleziastice, judecați că adversari ai lui Dumnezeu și era pronunțată anatema. Icoanele și picturile au fost arse , iar iconodulii au fost torturați, întemnițați sau executați.În biserici erau pictate doar scene din natură. Au fost luate măsuri
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
că Iisus Hristos, conform Doctrinei Trinitare, că este unul și același cu Tatăl Sfânt și cu Duhul Sfânt, formând Sfânta Treime. Tot aici, arianismul (doctrina lui Arie), a fost condamnată ca eretică (idee greșită), iar Arie a fost și el excomunicat (exclus din comunitatea bisericii) și condamnat ca eretic. Au mai apărut apoi și alte erezii, dar toate au fost combătute. Cea mai însemnată erezie poartă numele de monofizism, și a apărut mai târziu și a avut consecințe grave asupra Lumii
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
II-lea a ordonat ca rămășițele lui Formosus să fie mutate la Roma și înmormântate cu ceremonie solemnă în bazilica Sfântul Petru. În 898, în timpul papei Ioan al IX-lea, „conciliul cadavrului” a fost anulat iar unii dintre organizatorii procesului excomunicați. Pentru ca doar câțiva ani mai târziu papa Sergiu al III-lea să anuleze tot ce fusese stabilit de predecesorii săi în apărarea lui Formosus.
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
presimțit alături de religii și de experiențele mistice sau de altă natură. „Poetul își amintește de viitor”, spunea Jean Cocteau. Într-o lume ca a noastră, de unde religiile au fost eliminate sau castrate, iar experiența mistică a fost pur și simplu excomunicată, poezia poate juca rolul de a ține trează amintirea unui „dincolo” necesar în interiorul facultății noastre de înțelegere - formatate și limitate de o funcționare mult prea telurică - și de a hrăni, tenace, subtil, presentimentul unei posibile depășiri a constrîngerilor mentale actuale
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
prin interzicerea de a participa la Sf. Liturghie și oprirea de la Sf. Împărtășanie. a este cea mai grea pedeapsă pentru un membru al Bisericii creștine. Potrivit canonului 13 stabilit la Primul conciliu de la Niceea, Sf. Euharistie se împărtășește și celor excomunicați sau aflați sub alte pedepse bisericești care-i opresc de la împărtășanie, însă numai în cazurile că aceștia se găsesc aproape de obștescul sfârșit. Sfântul canon 95, stabilit la Al treilea conciliu de la Constantinopol mai prevedea că și anumiți eretici, care se
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
Mică, care constă în oprirea de la primirea Sfintei Împărtășanii și Mare, care constă în oprirea de a mai participa la orice slujbă și scoaterea (fizică) din biserică. În anumite condiții un evreu poate fi marginalizat de către comunitatea evreiască sau chiar excomunicat ("herem") de către rabin. Un evreu aflat în herem nu va putea astfel participa la ritualul sinagogal, nu va putea contracta o căsătorie după legea mozaică și, în general, nu va fi recunoscut ca evreu de către comunitate. În acest caz, excomunicarea
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]