320 matches
-
impresionante, urmând notabile exemple din spațiul european - se petrec la nivelul orchestrelor noastre naționale de tineret, ansambluri conduse de aceste două personalități ale baghetei, de dirijorii Horia Andreescu și Cristian Mandeal. Pedagogia cântului în ansamblu dobândește aici valori de certă exemplaritate artistică. Sunt, din păcate, organisme care nu intră în sfera de atenție a instituțiilor abilitate pe această direcție, la noi. General vorbind, concertele absolvenților se constituie într-o veritabilă oglindă în care se reflectă aspecte privind nivelul învățământului nostru actual
Iarăși despre tinerii muzicieni… by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5471_a_6796]
-
lui în muncă și în viață au fost principalele repere în educația normaliștilor. Câteva trăsături emblematice de personalitate trebuie să caracterizeze pe cei îndrituiți să facă educație: integritatea morală și verticalitatea caracterială, iubirea de profesie și de țară, trăinicia și exemplaritatea vieții sociale și de familie, spiritul gospodăresc, empatia și dragostea față de copii etc. Așadar, educația în școala normală trebuie să se supună unor comandamente sociale, culturale și etice, altele decât în celelalte școli. Ceea ce se petrece în vremurile tulburi ale
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
riscă să fie date uitării dacă formația profesională a tinerilor tinde la o specializare îngustă, lipsită de perspectivă. Formația profesională nu poate fi despărțită de un orizont cultural cuprinzător. Între viață și cultură, respectiv între aspectul practic al existenței și exemplaritatea ei absolută, nu poate fi decât o permanentă osmoză. Producția de bunuri materiale trebuie să fie comandată de o finalitate umană, care se traduce efectiv prin calitate și adecvare la necesitățile și gusturile omenești; cultura, la rândul ei, nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
contra vieții interioare, îmi place să cred că am și eu una, dar purtată prea la vedere devine o impostură și încă una stupidă. E bine să știm că mediocritățile pot fi uneori „interesante”, dar oamenii superiori sunt superiori prin exemplaritate, deci printr-o mare cuprindere omenească. Ceea ce ne deosebește ne și împuținează; autismul e tot ce se poate mai insipid și mai pauper. Montaigne când își avertiza cititorul: Je suis moy-mesmes la matière de mon livre, înțelegea prin această „materie
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca individ, ci asupra „condiției umane”. Dar „introspecția” sau confesiunea nu e memorialistică decât dacă devine o mărturie umană cu valoare de cunoaștere obiectivă, adică dacă e un „memoriu” asupra „condiției umane”. La Rousseau, autobiografia și spovedania intimă au o exemplaritate obiectivă și lasă de altminteri loc destul pentru tabloul societății și al epocii. Atât în memorii, cât și în confesiuni, și nu mai puțin în literatura de ficțiune, autismul e totalmente irelevant și insipid. Nici un mare scriitor n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în confesiuni, și nu mai puțin în literatura de ficțiune, autismul e totalmente irelevant și insipid. Nici un mare scriitor n-a făcut introspecție pentru ea însăși, ci totdeauna ca studiu asupra „condiției umane”. (Chiar termenul acesta de „condiție” arată că exemplaritatea e totdeauna încadrată într-un context de relații, deci social și istoric.) Cine vede bunăoară în Proust numai „autoanaliză” și nu vede că ea nu e decât o metodă pentru a cuprinde un univers social plăsmuit de o formidabilă imaginație
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
analiză structurală, interpretarea conținutului presupune preluarea mijloacelor „exacte” din metodologiile tradiționale ale studiilor sociale: construirea unor scheme de selectare a materialelor (fie prin selectarea aleatorie, fie prin respectarea regulii reprezentativității), definirea unor principii de codificare care să corespundă criteriului exclusivități, exemplarității și al exhaustivității. Problema cea mai acută pe care o ridică analizele de conținut vine din tipurile de relații care se stabilesc În cadrul analizei. Studierea semnelor și a simbolurilor face dificilă identificarea unei strategii comune, ele evoluând de la studierea semiologică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reprezintă decât imaginea abstractă a unei calități sau virtuți, pe care intenționează, didactic, să o reliefeze, devine detașat de mundan, de verosimilitate și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1964, p. 155. (trad. n.) 609 Judith Serafini-Sauli, op. cit., pp. 31-32. 610 Ibidem, p. 32. 611 Alexandru Balaci, op. cit., p. 70. 168 păstreze, devine mult mai mundan, cu pasiuni și tentații firești umane, uitând de nobila sa misiune, aceea a exemplarității. Opera rămâne o parabolă, Ninfale d’Ameto devinind mai mult un exemplu de indulgență senzuală convertită, în ultimul moment, în acceptare a moralității, a salvării sufletului, în manieră creștină, decât o călătorie dinspre viciu spre virtute.612 Amorosa visione (1342-1343
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de Octavian, se simte prea umilit pentru a mai dori să trăiască
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de zi cu zi. Diacul din Oxford recunoaște că a încercat să ofere o replică feminismului violent și perceput ca eretic al târgoveței 807, dar donna angelicata se înfățișează încă o dată cu slăbiciuni, scăderi și scăpări care îi știrbesc oarecum din exemplaritate, mai ales că i se neagă și credibilitatea în sfera realului. „Grizilda poate fi un exemplu de moralitate dacă în unele momente cruciale facem abstracție de slăbiciunile ei sau le uităm.”808 Povestea ei poate la fel de bine fi catalogată drept
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cazul interacțiunii pornografice canonice, în care se consideră că partenerii fac orice e necesar pentru ca relația să fie reușită. Dar, spre deosebire de ce se petrece în interacțiunile efective, care se supun cu o plăcere variabilă acestor constrângeri, interacțiunile pornografice tind spre exemplaritate. Partenerii sexuali nu cunosc nici pudoarea (sau aceasta nu este decât provizorie, la începutul procesului de inițiere), nici stângăcia. Toți contribuie la intensificarea schimbului, fără vreo digresiune ori vreun timp mort: în acest context, pot exista scene lungi sau scurte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
biografii. Destul de insistent și semnificativ a scris S. despre critici. Ca unul ce aparținea celei de-a treia generații postmaioresciene, a revenit adesea asupra lui Titu Maiorescu în studii strânse mai ales în volumul Clasicii noștri. Ideea autonomiei esteticului relevă „exemplaritatea unui spirit limpede și disociativ”; mentorul Junimii a stabilit rolul activ al criticii în combaterea mediocrității mai ales în perioadele de început și de tranziție, actul critic păstrându-și o funcție permanentă, însă cu ipostaze adecvate fiecărei epoci. S. polemizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
cuprinderii și interpretării artei poetice argheziene atâta timp cât poetul însuși "nu a pregetat [...] să ironizeze acid ambiția speculativă a unor confrați de a vârî în rețete inefabilul". De asemenea, criticul sibian remarca lipsa oricărei "intenții normative" la un poet "convins că exemplaritatea cuiva este unică, irepetabilă, pedagogie pentru repetenți"169. Cu toate acestea, în publicistica argheziană, există nenumărate puncte de vedere sau judecăți de valoare inedite, reprezentând, indubitabil, un neconvențional program literar a cărui constantă trebuie înțeleasă în dimensiunea sa deontică. În
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
identității religioase pare a întâmpina cu atât mai puține obstacole cu cât se ajustează la o percepție a pieței ca prescriere culturală. Acest proces de etno-economie nu poate fi însă actualizat pe deplin decât dacă pune în joc, alături de o exemplaritate salutată unanim, un acuzat cultural; scena astfel aranjată presupune de fapt trei parteneri: spectatorul-actor al întreprinderii aparținând țărilor cu o veche industrializare și în căutare de inspirație, eponimul indigen triumfând asupra hazardurilor pieței și eternul perdant rătăcit în meandrele etnoculturale
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sărbătorilor de iarnă și tot în chip de colindă. Putem vorbi, așadar, despre două pomeniri ale morții, una “laică”, dar cu substrat mitologic (și religios “în fond”), cealaltă orientată în spirit religios și creștin. Ambele sunt practicate cu titlu de exemplaritate, în sensul că îl solicită pe individ să se revalorifice pe sine, pentru a-și lămuri, pe cît omenește este posibil, rostul propriei existențe. Două șabloane mioritice sunt de reținut în colindul Sfintei Fecioare. Primul evocă peregrinarea prin lume: “Umblă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
De nu-mi deschizi tu poarta și nu mă lași să intru,/Îți sparg canatul ușii, zăvorul ți-l sfărîm”), devine calmă și înțeleaptă, cele două atribute esențiale dobîndite la sfîrșitul călătoriei. Moartea nu fusese decît experimentată cu titlu de exemplaritate. Aventura zeiței, proiectată a fi „eroică” la început, după cum arată versurile citate anterior, s-a transformat în alta, destinată cunoașterii și inițierii întru moarte. Din divinitate a războiului, cum era cunoscută „înainte” de călătorie (Inanna), eroina a devenit zeiță a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
contemplație, la cea mai înaltă expresie artistică... Culcîndu-și pasiunea în mausoleul creației artistice, omul poate redeveni, astfel, olimpian, deasupra vălmășagului”. Este o variantă românească a „înălțării” schopenhaueriene, însă nu cu valoare negativă, ca la marele gînditor german, ci stimulatoare, prin exemplaritatea destinului tragic, de noi și noi energii spirituale. Nu întîmplător generații de creatori s-au străduit să permanentizeze în conștiința publicului drama păstorului, cu valențele ei filosofico-estetice, considerînd-o unul dintre „miturile fundamentale” ale etnicului. Din cîte se cunoaște, prozatorul însuși
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ceremonios îi învăluie amintirile senine, de o lucidă afectivitate - Oameni pe care i-am cunoscut (1987), Întâlniri cu oameni, întâlniri cu viața (1990). Prezența tutelară, în filigran, este aceea a Profesorului în căutare de pilde care să aibă „puterea unei exemplarități suverane”. Om de școală, sortit unei lungi cariere de dascăl, cărturarul nutrește o neprecupețită admirație pentru „arta de catedră”, privită ca sacerdoțiu și har al oficierii. Personalitățile rostuite în sobre medalioane (Nicolae Iorga, C. Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Francisc Rainer, E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
istorice, ca afirmare a unei anumite limbi istorice în raport cu alte limbi istorice; în planul limbii comune, ca afirmare a unei forme comune în opoziție cu alte forme ale aceleiași limbi istorice; și în planul limbii exemplare, ca afirmare a unei exemplarități idiomatice față de alte exemplarități posibile. Și, plecînd de la planul limbii comune, activitatea politică se dezvoltă de asemenea - și mai ales - în planul metalingvistic al planificării idiomatice"44. În perioada "romantică" a clasificărilor tipologice, tipul flexionar, specific limbilor indo-europene vechi (sanscrita
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
unei anumite limbi istorice în raport cu alte limbi istorice; în planul limbii comune, ca afirmare a unei forme comune în opoziție cu alte forme ale aceleiași limbi istorice; și în planul limbii exemplare, ca afirmare a unei exemplarități idiomatice față de alte exemplarități posibile. Și, plecînd de la planul limbii comune, activitatea politică se dezvoltă de asemenea - și mai ales - în planul metalingvistic al planificării idiomatice"44. În perioada "romantică" a clasificărilor tipologice, tipul flexionar, specific limbilor indo-europene vechi (sanscrita, greacă, latină) și limbilor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
atunci cînd o limbă, o mare limba de cultură e vorbită în state și regiuni diferite, de exemplu că spaniolă sau engleză. Și atunci, și această limbă exemplara poate fi diferențiată și se pot forma, din nou, forme regionale de exemplaritate. Aceste forme exemplare, forme regionale de exemplaritate, le putem numi dialecte terțiare. Adică, există o ordine, o ierarhie a dialectelor: dialecte primare, secundare și terțiare"196. În concepția Ioanei Vintilă Rădulescu, criteriile pe care se bazează clasificările sociolingvistice sînt: proveniență
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de cultură e vorbită în state și regiuni diferite, de exemplu că spaniolă sau engleză. Și atunci, și această limbă exemplara poate fi diferențiată și se pot forma, din nou, forme regionale de exemplaritate. Aceste forme exemplare, forme regionale de exemplaritate, le putem numi dialecte terțiare. Adică, există o ordine, o ierarhie a dialectelor: dialecte primare, secundare și terțiare"196. În concepția Ioanei Vintilă Rădulescu, criteriile pe care se bazează clasificările sociolingvistice sînt: proveniență, extensiunea utilizării, dimensiunile comunității lingvistice, statutul legal
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sau Cicero erau preocupați de natura și scopul pedepsei. Platon credea că pedeapsa trebuie aplicată pentru a preveni, prin puterea exemplului, săvârșirea altor infracțiuni, iar Cicero afirma că fundamentul pedepsei îl constituie interesul statului și considera că aceasta acționează prin exemplaritate și intimidare. Seneca recunoaște pedepsei un singur scop și anume acela de a asigura securitatea publică. De aceea, pedeapsa trebuie să se îndrepte spre vinovat și să servească drept exemplu 132. Pentru marea majoritate a filosofilor din secolele XVII XVIII
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cea mai mare relevanță În condițiile În care comunismul presupunea răsturnarea ierarhiei valorilor din lumea românească, a structurii ei axio-normative și o forțare a conștiinței colective identitare, un atentat la patrimoniul simbolic al leadership-ului centrat pe prestigiu, demnitate, sistem concurențial, exemplarități: „Venirea comuniștilor a fost văzută de oamenii din Teregova foarte rău. Primii membri de partid au fost niște hoți de animale veniți din Închisori În frunte cu un șef de post numit Guist Mihai... și alți oameni de nimic care
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]