320 matches
-
volum ar fi jenantă. În al doilea rînd, pudoarea cu pricina nu este una pur morală: ea își asociază elemente ideologice inconștiente. De ordin național, înainte de toate. Istoria națională s-ar cădea să fie privită fără excepție în mod pozitiv. Exemplaritatea ar fi un concept obligatoriu. Despre trecut, numai de bine. Cum se vede, nu adevărul e cel căutat, ci idealizarea. Cu toate contradicțiile de rigoare: nimeni nu pare supărat de portretul pe care cronicarul i-l face lui Ștefan cel
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
atâtor altora. Nu însă în legătură cu lucrările în sine ale istoricului literar și editorului în calitate de contribuții factuale am intenționat să scriu acum, ci cu spiritul care le animă. Despre exigența lor deontologică și, în genere, morală care la Al. Săndulescu atinge exemplaritatea țin să spun două vorbe la această aniversară. Seriozitatea și onestitatea documentării, cultura literară și echilibrul judecăților conferă investigațiilor sale un foarte ridicat grad de credibilitate, virtute cu atât mai de subliniat într-o epocă a plagiatelor legitimate la nivel
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
care au fost discipolii direcți, mă socotesc și eu un discipol al lui Maiorescu. Profesorul Vianu, și el era în felul lui un maiorescian, marele meu model, marele meu profesor. Socot că pentru ei profesoratul era un apostolat, pentru ei exemplaritatea era nu numai intelectuală. Era și de gestică, de ținută, de interpretare morală a fenomenelor, de care se ocupau în ramura respectivă, fie că era filosofie, istorie, literatură comparată. Această capacitate a unei pedagogii de natură superioară e pe cale de
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
criticii - Marin Preda a făcut cea mai mare concesie puterii: a evocat pe adolescentul Nicolae Ceaușescu, prevestindu-i, la modul romanesc, destinul excepțional". Nu mai e nevoie a sublinia cît de gingașă e chestiunea atribuirii unui "mare caracter", a unei "exemplarități de conștiință" unora din scriitorii menționați, indiscutabil de valoare (deși nu chiar de "geniu"), pe care pedalează neoesteții "apolitici", e drept, învecinîndu-i (probă de umor involuntar) cu Adrian Păunescu. Îl putem lesne contrazice pe cel dispus a vedea în Virgil
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
rezervele lor mai mult ori mai puțin accentuate față de regimul comunist, i-au adus mari servicii, înregistrîndu-se cu voluptate în rîndul privilegiaților săi. Despre "marea conștiință" a unor scriitori ale căror merite sînt incontestabile, dar, evident, nu în direcția unei exemplarități de conștiință, pe care poziția lor de nomenclaturiști culturali (și nu numai) o făceau imposibilă. Ambiguitatea lor e trecută în contul unei "demnități" și al unei "temerități" jenant exagerate, cînd nu de-a dreptul de fantezie. Și aceasta în situația
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Toma Pavel arată însă și reversul medaliei, "psihanalizând" subtil mentalul clasic: splendoarea este reversul și poate remediul unei profunde neliniști. Paradoxal este faptul că, o dată cu obișnuința extraordinarului, imaginarul clasic insuflă publicului său și pe aceea a singurătății complete. Transcendența și exemplaritatea (având la bază "îndepărtarea clasică") sunt cele două principii generale care se nasc și coexistă în imaginarul secolului XVII. Abordarea tematică, în capitole consacrate imaginarului religios, politic și privat, încearcă să releve acea impresie de unitate estetică și chiar de
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
confesiunile bachiene ale marilor muzicieni rămân exemplare. De la Wanda Landowska și Albert Schweitzer la Pablo Casals, la Menuhin și Szeryng, de la Stokowski la Anton Webern, de la Enescu și Lipatti la Harnoncourt și Glenn Gould. În ceea ce ne privește...situațiile de exemplaritate sunt destul de distanțate în timp. Iar în ultimii 50 de ani...reușite au existat. Dar nu au fost numeroase pentru a se fi constituit într-o școală, într-o tradiție. Singulare și exemplare rămân în epocă evoluțiile Emiliei Petrescu, Marthei
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
Brătianu, Portretul Principesei A. Cantacuzino, Portretul Principelui Ghica, Portretul Principesei Clara Mavrocordat, Portretul Elenei Văcărescu, Portretul Baronului Levavasseur, Portretul Contelui Chesingne etc.), pictorul este interesat în aceeași măsură de o exactă definiție a personajului și de o anume sugestie a exemplarității lui.
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
pasionante dezbateri care surprind liniile generale, caracteristicele de neconfundat ale lumii reprezentate. Isarlâkul (Craiova) este subordonat unei Înalte Porți (București) și unui Magnific Suleiman care, la rândul lor, ascultă de o Sublimă Poartă (Moscova) etc. Autorul a urmărit să confere exemplaritate faptelor prin sublinierea, prin evidențierea structurii, a mecanismelor sistemului totalitar (în speță, totalitarismul românesc), cu toate fenomenele specifice acestuia. Romanul nu pierde, cum s-a spus, față de jurnal, în direcția autenticității, căci între factualitate și autenticitate nu se poate pune
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
N. Tăutu (și poet), Al. Mirodan (adaosurile din paranteză aparțin lui Emil Boldan). Așa arăta panteonul proletcultist în 1961, într-o sinteză a genurilor literare și într-o ierarhie riguros ordonată în funcție de vârstele scriitorilor, vârste care măsoară, prin vastitatea și exemplaritatea ideologică a operei, contribuția la legitimarea și triumful realismului socialist.
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
mi se pare a fi (totuși) poate singura metropolă din lume unde este cu neputință să te rătăcești. Inovatorii, exact ca și aventurierii tuturor timpurilor, nu lasă în urma lor "opere finite", "desăvârșite", ci mai degrabă probe ale curajului, dovezi de exemplaritate creatoare, monumente de iluminare și liberă cugetare, cum reușise dealtminteri centenarul Niemeyer, care sughite, bănuiesc, în vila lui din Rio de Janeiro. Aceste gânduri ale mele s-au ivit din respectul pe care îl am pentru cronicarul mondialist Mihai Zamfir
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
valoarea lui Hamlet, dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulație, "mic cap d'operă", creație deasupra oricărei școli și oricărei metode șamd. S-au făcut și analize mai "tehnice". S-a vorbit de polivalență, recuzita romantică și exemplaritate clasică, adecvare realist-analitică; despre unitatea stilistică, fluență epică, compoziție ingenios-dramatică, perspectiva istorică dublată de viziunea ființei umane, structură dialogică, limbă viguroasă. Și câte altele. Pe bună dreptate. Încât iarăși se pune întrebarea: capodoperele care sunt atât de masiv-liniștite nu pot
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
pe bună dreptate activitatea acestui grup ca "rezistență spirituală ortodoxă împotriva comunismului". Însumând cazurile de demnitate a intelectualilor români în timpul comunismului și combinând argumentele biografice cu argumentele operei, ieșind din perimetrul strict al literaturii, găsim suficiente exemple în sprijinul unei exemplarități morale ce a fortificat o alternativă ideologică necomunistă, dacă nu explicit anticomunistă, în orice caz de rezistență intelectuală grevată pe o tradiție profundă, salvatoare: istoricii Gh. I. Brătianu, David Prodan, Silviu Dragomir și Alexandru Zub, pedagogul și publicistul Onisifor Ghibu
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
ideilor. Să devină cunoscute, dar și dezbătute, controversate, puse la activul, nu la pasivul cunoașterii. Dan C. Mihăilescu vede în Tradiție ceea ce luăm, de fapt, cu noi din trecut; și acest trecut devine important pentru el prin coeficientul său de exemplaritate și actualizare. În pofida efortului de obiectivare (cu atât mai prețios cu cât domeniul de cercetare este unul al tuturor subiectivităților), autorul are o asumată perspectivă de dreapta. Aceasta impune o anumită imagine legată de sensul bun al Istoriei, blocat și
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
și din narația spectacolului biblic și pășind mai încoace, în lumea seculară și în spațiul culturii istoricizate, Zamfirescu nu-și modifică atitudinea și nici nu-și schimbă felul de a privi. Chiar dacă părăsește spațiul sacralității, el rămîne cumva în mitul exemplarității, ceea ce dovedește o mare capacitate de admirație care, în ultimă instanță, nu este decît un semn al prospețimii privirii și al candorii afective. Don Quijote, Mozart și Salieri, Picasso, Luchian, dar și Personaj venețian, Dansatoare, Bărbat cu papagal, Bărbat cu broască
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
Pauker - soțul - la eșafod? După pilda ei, Constanța Crăciun și-a lăsat fratele condamnat la 25 de ani muncă silnică, pentru simple neglijențe ale subalternilor și lucrătorilor săi - deținuți politici - în marile lucrări de la Canal. A luat drumul Aiudului, pentru exemplaritate și pentru a așeza o treaptă la statuia intransigenței partinice, la noile statui ale țîrcovnicilor". Iar pentru a ne da seama cum arăta în realitate "grija față de om" a sistemului opresiv e suficient să aruncăm o privire asupra vieții hărăzite
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
aproape cu o existență apriorică în metabolismul artistic al pictorului și în orizontul său intelectual. Pentru că în ciuda viziunii sale antropocentriste, în ciuda unui umanism care i-a impregnat fiecare fibră a picturii și în ciuda unei adevărate fascinații pentru individualitatea și pentru exemplaritatea umană, Baba nu este un artist cu o structură mentală de tip occidental. într-un mai vechi articol publicat în revista Arta, Gheorghe Ghițescu, subtil cunoscător al picturii europene, scria, referindu-se la această problemă, că "Baba este un european
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
și Patrimoniul Cultural Național al Municipiului București, instituție din sistemul Ministerului Culturii. Rezumînd, arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de ficționalizarea istoriei din perioada comunistă, de narcisism romantic și mitologizant și, mai ales, de cultul eroilor, de tropismul exemplarității pe care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
Dumitru Avakian ...este emblema - pretențios formulată, dar adevarată - sub care se desfășoară an de an, aici la Sinaia, pentru a opta oară în acest mijloc de august, întâlnirile muzicale ale tinerilor, ale maeștrilor; ...întâlniri desfășurate sub semnul de exemplaritate al mesajului enescian. Este, oare, spiritualitatea enesciană o reflectare a marelui concert al valorilor umaniste? Se integrează, oare, muzica lui George Enescu marelui spectacol al muzicii celei mari? întrebările sunt retorice; răspunsul ni-l dă însăși muzica maestrului. Cea cântată
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
cu un amestec de bucurie, de tristețe și de revoltă; de bucurie, că avem asemenea oameni exemplari, în măsură să articuleze existența și demnitatea unui întreg popor, de tristețe, că sînt atît de singuri și de stingheri în propria lor exemplaritate, și de revoltă pentru că disprețul și insulta, măsură a ignoranței noastre, a infirmității morale și a incapacității de a ne privi pe noi înșine cum se cuvine, pot trece, chiar și pentru o clipă, drept coordonate ale receptării publice. Opinia
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
la programele desfășurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, și-a format și consolidat o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, iar funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional". Procurorii DNA au făcut recurs la decizia judecătorilor. După motivarea judecătorilor, procurorii trebuie să-și motiveze recursul și Tribunalul București
Adrian Năstase, eliberare condiționată. MOTIVAREA judecătorilor by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/77318_a_78643]
-
Retorica lui NU, Când vorbesc statuile, Între păgubosul NU și mult prea veselul DA). Dacă o parte din tablete, precum cele de mai sus, au, implicit sau explicit, o bună doză de vehemență, în altele e evidentă consonanța afectivă cu exemplaritatea unor modele (de pildă, seria de bucăți dedicate Iașului - Funcția emotivă și cea de atestare, Biblioteca Asachi - 85, Orașul celor șapte coline, Polenul de sub asfalt), unor pattern-uri de cultură și civilizație (Civilizația lui Peer Gynt, Domnu' Trandafir din Boston
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
adevărat spirit al cetății. Este atât de greu să găsești oameni devotați cu care să pleci la drum, În aceste timpuri subjugate banului, kitsch-ului , nonvalorii... Toată admirația față de travaliul neobosit al acestor oameni, acestor conștiințe superiaoare, de o rară exemplaritate, pasionați, preocupați de variatele forme de manifestare ale artei. În paginile revistei sunt cuprinse articole remarcabile, aparținând atât scriitorilor tecuceni cât și colaboratorilor ( din țară și din străinătate). Mă voi opri asupra câtorva materiale publicate În nr. 22, 23, 24
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
romanul Antoniu și Kawabata (Editura Cartea Românească, București, 2007) de Iolanda Malamen se înscrie în mini-arhipelagul prozei care face din cloșard - locul comun al declasării sociale, al degradării fizice și morale - un personaj literar memorabil. De altfel, tocmai atipicitatea și exemplaritatea "eroilor" săi o individualizează pe scriitoare între alți "exploratori" ai lumii "de jos", ai umanității marginale și marginalizate. Iolanda Malamen e prea puțin atrasă de latura pitorescă a acestei lumi a viciului și a mizeriei, evidentă la Eugen Barbu, și
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
ereditatea sau cruzimea. Or, după Machiavelli, ereditatea nu dă merite și nici cruzimea nu aduce glorie. Dacă acest cod al comportamentului princiar s-ar fi rezumat doar la capitolul XIX, ar fi fost suficient pentru a avea acțiunea completă de exemplaritate. El e construit pe antinomia bine-rău, demonstrîndu-se că pe ambele căi se poate ajunge la același rezultat: autoritatea. Căile succesului nu sînt identice și nici, întotdeauna, conforme cu morala. Cel care guvernează "își poate atrage ura oamenilor, atît prin fapte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]