39 matches
-
intrarea ta într-o cameră, oamenii deschid discret geamul ori își caută de lucru prin alte părți ale clădirii... E legendar, în lumea literară, cazul unui scriitor, căruia i se spune „Sconcsul”, ocolit tocmai datorită duhorii insuportabile pe care o exhală. Nu l-am mai întâlnit de multă vreme, așa că nu știu dacă între timp nu s-a împrietenit cu industria de înfrumusețare și igienizare. Sper că da, pentru că insul apare des la televiziuni și îi compătimesc pe cei aflați pe
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
că nu vede pe nimeni, deși se uita pe furiș la una din fete. Stătea picior peste picior pe piedestalul aruncătorului de disc, vorbind din cînd în cînd cu fetele de alături, și alteori dîndu-și capul pe spate pentru a exhala fumul prin nări. Era îmbrăcată într-o haină din piele întoarsă și o fustă strîmtă, iar o buclă blondă i se ondula pe chip, ascunzîndu-i pe jumătate ochiul stîng. Thaw își acoperi ochii cu mîinile de parcă ar fi dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o tăie cu ascuțișul orbitor al sapei și din ea curse un lapte grețos. Am mai lărgit groapa până am putut să scoatem scândură și-am dat de un tunel cu trepte care coborau în adâncul pământului. Un abur răcoros, exhalat de borta aceea, ne suflă părul spre cer. Jos, foarte adânc, se vedea o dâră de lumină albăstruie. Toate am fost de acord că regina trebuia să coboare prima. Asta pentru că muream de frică. Balena era însă așa de greoaie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
profilîndu-se În pragul beznei. Am pășit pe coridor temîndu-mă, ori poate dorindu-mi, să Întîlnesc un simplu străin, un vagabond care se aventurase Într-o casă ruinată, căutînd adăpost Într-o noapte mohorîtă. Însă nu era nimeni, doar limbile albastre exhalate de ferestre. Ghemuită Într-un ungher al Încăperii, tremurînd, Bea mă chemă În șoaptă. — Nu-i nimeni, am zis eu. Probabil că a fost o rafală de vînt. — VÎntul nu izbește cu pumnii În ușă, Daniel. Să plecăm. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
titlu ori de autor, Însă prea puțin mi-a păsat. Hotărîrea era luată. De ambele părți. Am luat cartea cu cea mai mare grijă și am răsfoit-o, lăsîndu-i paginile să fîlfîie. Eliberată din celula ei de pe etajeră, cartea a exhalat un nor de praf aurit. Satisfăcut de alegere, ne-am Întors pe urmele pașilor mei prin labirint purtîndu-mi cartea sub braț, cu un zîmbet Întipărit pe buze. Poate că atmosfera vrăjită a locului mă subjugase, Însă am avut certitudinea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Chiar dacă Îi spuneți individului ăluia că nu... Să nu-mi spuneți că nu muriți de curiozitate să aflați ce-i Înăuntru. Doña Aurora mă privi pieziș. — SÎnteți un diavol. Ușa a cedat precum lespedea unui mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
străzile zăceau Încă ascunse sub mantia albăstrie ce plutea peste umbre și peste băltoacele pe care burnița le semănase pe timpul nopții. Mi-am Încheiat scurta pînă la gît și m-am Îndreptat cu pași repezi către piața Cataluña. Scările metroului exhalau o pînză de abur călduț care ardea Într-o lumină arămie. De la un ghișeu al căilor ferate catalane am cumpărat un bilet de clasa a treia pînă la stația Tibidabo. Am făcut drumul Într-un vagon populat cu ordonanțe, servitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În afară de doi tipi de vreo douăzeci și ceva de ani care beau bere și jucau table la o masă mai încolo, locul era minunat de pustiu, așa că Emmy își suflecă pantalonii pescărești și se așeză lângă bazinul cu apă caldă, exhalând în timp ce-și vârâ picioarele în apa din care ieșeau aburi. Formă numărul de telefon al lui Leigh. — Dumnezeule, ce mă bucur să te-aud, spuse Leigh care răspunse de la primul apel. — De ce? E o seară de vineri absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ia stai, nu cumva ești încă în recuperare? O fracțiune de secundă el arătă de parcă cineva l-ar fi plesnit peste față, dar își reveni repede și zâmbi. Sunt încântat să aud că măcar ai citit despre mine, spuse el exhalând fumul de țigară. — Îmi pare rău, n-am vrut să— — Te rog, Leigh, acum fugi. Îi făcu semn cu țigara spre ușă. — N-am mai lucrat cu un editor de ani de zile, așa că iartă-mă dacă pentru început sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fata aceea a plecat. La câteva luni după ce petrecuseră noaptea de Înviere baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri după ce stătuseră o noapte Întreagă cu lumânări aprinse pe Dealul Mitropoliei. Îi spusese portăresei „Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Camera dandy e camera lui des Esseintes, eroul lui Huysmans din A rebours. Iar În realitate, reconstituit de amintirile prietenilor, apartamentul lui Eugène Sue arată nu mai puțin impresionant: vechi vitralii colorate, mobile și bibelouri scumpe din belșug, arbuști exotici exhalând arome Îmbătătoare. Sau grădina contelui de Montesquiou, sufocată de hortensii albastre, compusă și Îngrijită ca o operă de artă, În mijlocul căreia se dădeau recitaluri de poezie. Sau interioarele de-o eleganță simplă, de un alb imaculat, ale lui Drieu La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și eu. Lauren Își scoase portțigaretul din poșetuța verde din piele de șopârlă și Îi oferi lui Thack o „platină“. —Divină, zise el, privind țigara și aprinzându-i Întâi lui Lauren țigara, și apoi lui Însuși. Trase un fum, apoi, exhalând, continuă: — Bineînțeles că este gelos. Sanford a făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
inventat eu. Un alt profesor se prezintă și spune: Nu, umanitatea nu va pieri astfel. Este adevărat că aerul care a servit vieții animale este viciat în acest scop; dar el este propriu vieții vegetale, iar cel pe care îl exhală plantele este favorabil respirației omului. Un studiu incomplet ne indusese ideea că Dumnezeu s-a înșelat; o cercetare mai exactă arată că el a pus armonie în lucrările sale. Oamenii pot continua să respire așa cum a dorit natura. Ce se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
articolul său "Impresiuni de artă", din Ilustrațiunea Română, unde este reprodus un Nud. Rafinamentul constituie după Cridim principala trăsătură a artei lui Teișanu, criticul deduce și un fascin aparte pe care-l exercită aceste nuduri asupra spectatorului. "Din pictura lui exhală un parfum subtil de artă, de artă rafinată. Nudurile lui te captivă, te îngenunchiă, așa cum nu te poate îngenunchia de cât frumosul ca să'l admiri"610. În Pe sofa, o "damă" îmbrăcată într-un compleu alb și cu ciorapi negri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]