46 matches
-
asociativă a eseului. La ofertele temei se adaugă și o disponibilitate ludică, învederând tentativa autorului de a se sustrage capcanelor din „tratatele” serioase. Astfel, bibliografia enormă, ce tinde spre exhaustivitate, depășește bilanțul simplificator de opinii și pare uneori articulată și exhibată ironic, parodic, în acest „tratat” de comicologie, cel dintâi la noi. Aceluiași domeniu, complinit cu un exercițiu de factură foarte personală, mereu în răspăr față de pretențiile și limbajul unei discipline ce se vrea „științifică”, i se integrează și volumele Modele
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
țărăncuța e oripilată de mediul viciat unde a nimerit și fuge de acolo, răsplata acestei neprihăniri fiind căsătoria, ce se întrezărește, cu tânărul învățător pe care, cât trăise în sat, apucase să îl îndrăgească. În Anuța obsesiile mocnite și principiile exhibate fac un ciudat amalgam. SCRIERI: Păcatul, pref. I. Al. Brătescu-Voinești, București, [1924]; Anuța, București, [1926]; Dracul, București, 1932; Puiul de lup, București, 1933; Joc primejdios, București, 1933; Mărăcini, București, [1937]. Repere bibliografice: H. Sanielevici, Noi probleme literare, politice, sociale, București
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
se presupune, va domni umanitarismul, cam lânced însă, așa cum îl bănuiește naratorul. „Uriaș abator”, marginea Bucureștiului este văzută de B. ca un simbol al agoniei lumii în general, precum la Eugen Barbu în Groapa. Din duritățile de limbaj și violențele exhibate rămâne însă un tablou de apăsată culoare și, pe alocuri, de relief. SCRIERI: Florile roșii, București, 1934; Periferie, București, 1935; Frânturi de suflet, București, 1935; Cetatea mea, București, 1939; Pe drumuri însorite, București, 1944; Mama, București, 1948. Repere bibliografice: Paul
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
la Bârlad chiar și mai des de atât, să-și revadă mama - cât s-a mai putut - casa, școala dar, mai ales, prietenii: semne admirabile de fidelitate a amintirii și de păstrare a sentimentului rădăcinilor, asumate sobru și discret, niciodată exhibate public. „Academia Bârlădeană” a fost onorată să-l aibă pe Gil Crăescu în rândurile sale, și s-a bucurat de a-l avea ca protagonist, cel mai recent în primăvara anului 2005, pe 24 aprilie, la reuniunea omagială dedicată, la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității pentru subiectul european. Fie inhibate, fie exhibate, plăcerile erosului sunt mereu însoțite de un discurs cultural întemeietor. Oricât de extreme, gesturile legate de controlul sexualității sunt însoțite de o narațiune justificativă, când nu direct de o confesiune. Spre deosebire de societățile arhaice din alte emisfere, interdicțiile care-i delimitează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în public, adolescentul îl recunoaște pe unul dintre purtătorii de drapel ai personalității sale. De unde rezultă că opoziția pe care am scos-o în evidență, dintre individualism și „tribalismul” postmodern, este perfect artificială și înșelătoare: în ciuda dimensiunii sale comunitare, marca exhibată este subiectivizantă, ea exprimă, fie și ambiguu, o adaptare personală, căutarea unei individualități, dar și o dorință de integrare într-un grup de persoane asemănătoare, un eu care-și revendică, în ochii tuturor, semnele apartenenței sale. Puterea și neputința hiperconsumatoruluitc
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
stadiu, în care cele mai aparent neînsemnate detalii contribuie la accentuarea stării nelămurite de vinovăție: simplul "glas românesc" al ordonanței "l-a scos din țîțîni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gîndurile lui răvășite de imputări." (s. n.) O dată răul exhibat (pe calea încă șovăitoare a adevăratei convingeri), Bologa începe să se simtă eliberat: "Era întîia oară cînd se plîngea de război". Prima efuziune confraternă față de românul Petre tot din Parva, în plus -trimite, în expresivitatea ei, spre natura compensatorie a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
valoroase au ilustrat expunerea anterioară) ne arată că tentativa de a uza de cuvinte cu două Înțelesuri poate rămîne doar la nivelul unor simple exerciții de stil, calamburul nefiind integrat unui sens mai complex și manifestîndu-se doar ca o dexteritate exhibată care se adresează mai degrabă divertismentului. Iar jocul de cuvinte este mai mult o joacă decît o tehnică de compoziție pentru haiku. poiana cu maci somnoros a răsărit un copil din flori cu soacra prin munți - o fac atentă: uite
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
întâi, demontează minuțios discursul corespondentei sale, identificându-i punctele vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această ipostază, scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică), poartă amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar personalizat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să schimbe lumea cât să-și facă un loc în ea, conduse la un scepticism de bună calitate de credința că "în fond, e același lucru". Lipsa valorilor de opoziție sau de depășire produce, într-adevăr, echivalența generalizată a realităților exhibate, fiecare înlăturând-o pe cealaltă și egale între ele. Ceva nihiliști la orizont? Sunt aceiași. Inaptitudinea pentru generalitate va forma indivizi atenți la indivizi, "preocupați de singularitatea ființelor" (Pierre Lévy) și a situațiilor, pasionați mai mult de caritatea concretă decât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spirituală a comedienilor de salon"180. Imperativul teatrului absurdului, redat în această celebră formulare ionesciană, viza chiar această funcție catartică a plonjării prin grotesc în paroxismul care marchează sursele tragicului. Putem spune, așadar, că grotescul profund, echivalat cu extrema caricatură, exhibat deliberat ca într-un exercițiu terapeutic de exorcizare și stăpânire a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu tragicul. Această paradoxală combinație va fi pusă în evidență în mod exemplar, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare, prin dramaturgia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Își revendică dreptul la diglosie; ă Oamenii nu mai contează acum pe transmiterea limbii prin intermediul familiei, de la o generația la alta, ci așteaptă din partea școlii să Îndeplinească acest rol; ă Graiurile istorice sunt considerate acum un „veritabil patrimoniu național” și exhibate ca simboluri ale unor noi identități teritoriale; ă Multiplele contacte și amestecuri Între populații care provin din toate zonele geografice și lingvistice deschid calea către noi creolizări; ă Recucerirea „patrimoniilor lingvistice” implică astăzi Învățământul, dar și animația culturală (teatru, arta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pornografice nu trebuie considerată un defect, ca și cum autorii n-ar fi știut să ridice nivelul scriiturii: este o condiție a funcționării ei. Totuși problema verosimilității nu se pune chiar în același mod în toate narațiunile. Dacă este vorba despre fantasme exhibate ca atare, are loc o ținere în suspans principială a oricărei verosimilități. În acest caz, cuvântul devine strict performativ. A spune înseamnă a face. Lucru care se întâmplă și în următorul pasaj din Le Roi des fées: "Peșterilor le-au
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
sau fenomene care, oricât de excentrice sau de ciudate ar putea să ne apară, fac parte puțin câte puțin din "fluxul normal" al vieții noastre publice. Este vorba, de exemplu, despre atitudinea omului de astăzi față de trup, cu biologia sa exhibată uneori în chip public și cu noile fantasme erotice sau medicale care o însoțesc. Sau atitudinea sa față de pământul pe care trăiește, cu schimbările climatice care se petrec acum și cu noua eschatologie populară prin care se anunță forme insolite
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de inexistența lui Adrian Maniu, am dat totuși drum În revistă prezumatelor sale poeme, găsindu-le, chiar și În glumă, excepțional de reușite. CURÂND, AUTORUL POEMELOR FU, ÎN SFÂRȘIT, IDENTIFIcat, luat În brațe ca un prâslea cel isteț din poveste, exhibat ca un fenomen prin lumea scriitorilor de la Academia Te rasa de Ion Minulescu și lansat, prin coloanele Noii Reviste Române, cu talentul său grav, răutăcios și singuratic, cu intuițiile sale juste și rapide de cronicar plastic sau teatral și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
devenit insignifiante, pixelii unei existențe discrete, neștiute. Totul în lumea de la acest capăt al lunetei devine o pledoarie pentru „insuportabila ușurătate a ființei”, pentru mediocritate, pentru omul fără însușiri. La celălalt capăt al lunetei cele mai mici detalii sunt deodată exhibate, astfel încât le putem vedea structura internă, relieful infinitezimal. Acest fapt invocă uneori comportamente monstruoase, un grotesc care inițial era invizibil. Să observăm că a mări sau a micșora nu constituie numaidecât rezultantele unui demers etic. Augumentările sau minimalizările conduc la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în negativ, construind figuri schimonosite, deformate, grotești. Trăsăturile fizice se mută la nivel spiritual și definesc o menajerie diabolică, meschină, care are rolul bine determinat de a intra în antiteză cu puritatea (relativă, vom vedea la timpul cuvenit, dar permanent exhibată tezist) a Inorogului. Nu este loc pentru echivoc într-un astfel de joc duplicitar, în care mijloacele literare și cele retorice sunt puse în slujba unei mize politice. După aceea, cartea câștigă în ceea ce noi azi numim literaturitate; devine mult
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
individului care vede un astfel de eveniment ca pe o apocalipsă personală”. Și totuși, „individul” ăsta e de fapt o individă, Mătușa Ofelia, iar toate referințele (cel puțin cele pe care suntem sigure că le identificăm) la adulter - de la cel exhibat brutal în familie la parastas, la cel - rememorat doar - al tatălui decedat și până la cel pe care Lary îl mărturisește indirect Laurei, sunt despre bărbați care înșală femei. Nu ne surprinde atunci că Puiu nu vede altă rezolvare decât pe
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
un foșnet extrem de sonor al copacilor, acesta fiind singurul element auditiv care însoțește aceste imagini) și o ritmicitate, o organizare a sunetului în melodie care, devenind fondul sonor pe care se manifestă lumea aceasta, singura tangibilă, a suprafețelor, a aparențelor exhibate, se pierde uneori în surdină sau se împletește cu vocea, cu verbalizarea care nu se produce decât în acest spațiu al contactului dintre suprafețe. Încercând să pătrundă în cadrul natural, ca fiind conceput drept cel mai apropiat de o existență genuină
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
umor (cu destulă autoironie), debitate cu un fel de spontaneitate a scepticismului de sine, ca George Balaita e de fapt un maximalist, de nu chiar un fundamentalist al literaturii. Dar un fundamentalist cu religia mai degrabă ascunsă sub nonșalanta decît exhibata.” (Al. Cistelecan) ”George Balaita face parte din familia prozatorilor care preferă ordinii superficiale a lumii un act pur «terorist», de dezmembrare, o acțiune ce aruncă în aer absolut tot sistemul în care ne angrenam automat, dintr-o pornire de autoconservare
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
vedetelor din perioada 1996-2000. Pentru noul dictator de la guvern, Emil Constantinescu e berbecele perfect, bun de folosit la anihilarea adversarilor din PD, PNL sau PNȚCD. Amatorismul politic din perioada guvernării avea măcar scuza unei invocate bune credințe. Slugărnicia fără perdea exhibată astăzi ține de altceva: e o combinație de ticăloșie și inconștiență. Degeaba flutură dl. Constantinescu drapelul patriotismului. Patriot ar fi dacă ne-ar lăsa în pace. Noua sa „inspirație" va crea doar confuzie și decepție. Cea dintâi mișcare a puterii
Nerozia - studiu de caz - by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/14299_a_15624]