43 matches
-
co.uk, preluată de . Povestea celor doi părinți a fost publicată în Toronto Star și a stârnit multe critici. Kathy a scris într-un email că ideea ca toată lumea să știe ce sex are copilul ei este nesănătoasă, nesigură și exhibiționistă. Ea afirmă că genul copilului este păstrat în siguranță, sănătos și privat, nu secret. Doar șase persoane cunosc adevăratul sex al bebelușului: părinții, frații săi - Jazz, în vârstă de cinci ani, și Kio, de doi ani - un prieten de familie
Copil crescut fără a i se dezvălui sexul, pentru ca acesta să îşi aleagă singur identitatea sexuală. E fată sau băiat? () [Corola-journal/Journalistic/60444_a_61769]
-
nu s-ar putea trece cu ușurință. Să azvîrlim istoria literară la coș? Impolitețea față de culturalizarea, oricum am întoarce lucrurile, obligatorie, se întîlnește cu bizara apetență pentru pornografie, mod foarte naiv de afișare a "independenței", a unei "originalități" cu valențe exhibiționiste (îmi spune Barbu Cioculescu că părintele d-sale, Șerban, ar fi numit apucătura în cauză, "puțoism"). Putem avea în vedere conduita unor adolescenți nesatisfăcuți trupește, al căror imaginar o ia razna pe un drumeag lubric, înscriindu-se pe pereții unei
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
vede misticul funcționând strict după regulile gândirii logice. Fugi postmoderne (Vinea, 2000) mi se pare cel mai reușit volum al poetei (în ciuda titlului inexact și care induce în eroare), ăn sensul în care exacerbarea influenței bolii, convulsiile (terapeutice?) ale confesiunii exhibiționiste, fără rest și obsesiile sexual-carnale, fără a-și pierde din tensiunea adeseori agonică, s-au mai curățit de culorile prea tari, căutate și artificiale uneori, din ciclul Parcul (1988), de pildă. Discursul poetic, astfel decantat, a căpătat o directețe al
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
sclav excitat & explorator în detaliu al voluptuosului corp feminin. Metafora erotică își recapătă ,concretețea": chiloții sînt ,drapel", curul ,strugure", sperma e ,rouă", ,ulei" și ,alifie". Intimitatea este acum a camerei și mai puțin a grădinii, fereastra larg deschisă stîrnind pofte exhibiționiste, în timp ce miraculosul se retrage din dulapuri și cămări în pat. Femeia se insinuează și impregnează cu parfumul trupului ei casa și mintea bărbatului evadată imperceptibil în lubrice fantezii. Seducția și voluptatea nu mai cenzurează eroticul, ingenuitatea este acum doar masca
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
pe măsura textelor), amuzant și instructiv, care ne permite să redescoperim Parisul. Si, desigur, în primul rînd Parisul erotic, adevăratul Paris erotic. Sîntem, din fericire, departe de parkingurile subterane, de șoselele de centură unde se consumă stahanovismul sexual al scriitoarei exhibiționiste Catherine Millet (mai citește cineva Viața sexuală a lui Catherine M., 2001, trad.rom. 2002). Între această confesiune a unei nimfomane și cartea lui Lemonier și Dupouy e distanța dintre un film porno foarte hard și inventivitatea libertină care reușește
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
mișca în voie, ca și-n putina "pusă în cerdacul de dindos", în care se cufundă ceasuri întregi, savurînd plăcerile pe care le generează apa. Avem însă motive a crede că teluricul Creangă își îngroșa intenționat, într-o manieră ușor exhibiționistă, cu aere de "măscărici", atari apucături, pentru a transpune într-o cheie lejer-agreabilă dramatismul unui impact lăuntric încorporat. Altminteri spus, pentru a se despovăra, ca personaj el însuși, de tensiunile operei ce-i depășeau, după toate probabilitățile, conștiința de sine
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
o fi aruncat de pe balcon îmbrăcată doar în chiloți. S-o fi înecat în mare, purtând cel mai mititel bikini din lume. Nț, o să ia cucută sus pe Acropole, în clarobscurul razelor lunii, purtând rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în poză - ca o reclamă pentru lenjeria de damă. Va apărea, ca de obicei, în revistele duminicale - dar, de data asta, moartă! Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
părea că e amară; doar decentă. Își dorea ca mama ei să se poarte și ea mai cuviincios. Când Lina bea prea mult, Tessie era cea care o ducea acasă, o dezbrăca și o băga În pat. Pentru că Lina era exhibiționistă, Tessie devenise voyeur. Pentru că Lina era gălăgioasă, Tessie ajunsese să fie tăcută. Și ea cânta la un instrument: la acordeon. Stătea sub pat, În husa lui. Din când În când Îl scotea de acolo, punându-și curelele pe după umăr ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
orice tip de control și clachează. După ce acoperă fiecare colțișor din cabină, se așază pe jos sufocați de vria propriilor lor corpuri. Cvartet pentru o lavalieră e un spectacol hiperfiziologic care mixează mișcări brute, violente cu gesturi relaxate și chiar exhibiționiste. E un performance care obligă la un minimalism gestual puternic. Singurele momente în care condensarea motrică își pierde din autenticitate sunt spre final, atunci când estetismul primează și se simte nevoia unei poetizări, unei coregrafieri gestuale. În rest, concentrarea corpurilor pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
gânduri sau când au redevenit conștienți de privirile celorlalți. Un lucru interesant a mai făcut propunerea lui Edi: a dus așteptarea atât de jos, încât o întrebare de tipul „Tu faci ceva sau doar...?“ devenea aproape justificată. Au urmat scene exhibiționiste de tipul făcut duș, uscat părul, plimbat în pielea goală plus un prosop prin salonul plin de vizitatori, dat cu cremă și chiar adormit (asta a fost minunat), jucat darts în rochie spectaculoasă & periculoasă de mătase verde (păcat, mare păcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
clătinând din cap: Asta n-ar fi fost mare corvoadă pentru un moldovean ca mine, neam vârtos de dincolo de Prut. Aveam de îndeplinit slujbe mult mai grele... Tuși îndelung, trase nervos din țigară de câteva ori și zise: Doamna era exhibiționistă, sublinie el o intimitate anume, pe când își ținea pleoapele coborâte strâns, ca și cum ar fi vrut să se cufunde într-un somn greu. Constatând că nu e suficient de enunțiativ, omul cu ochi verzi și triști de gânsac, deschise pleoapele, relatând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
legitimeze diferitele feluri de Trecuturi, să își recapete statusul pierdut, ba în interbelic, ba în anii ’60-’70. Cei din urmă își astupă vinile în numele „eficienței” lor ticăloșite. Din păcate, uneori viața noastră publică seamănă cu un fel de masturbare exhibiționistă generalizată. Așa însă nu gestăm nici un viitor. Ne ușurăm în prezent și atât. ....Istoria. Vezi, eu trăiesc în sud de 25 de ani. Știi că în tot acest timp m-am simțit acasă doar în luna aceea din Piața Universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu spații pentru explorări literare. Pornea către ele ori de cîte ori „nu știa unde să se (mai) ducă”, cînd nu-și găsea locul în altă parte. Se ducea ca să uite de tristețe și se întorcea adesea trist, în ciuda gesticulației exhibiționiste. Cum se infiltra apa în zidurile pe lîngă care trecea, așa se infiltrau dramele locurilor în zidurile sale sufletești. La lumina zilei, aventurile nocturne (plimbări sau petreceri) provocau analize dintre cele mai dureroase. Modele umane - modele literare „Ca Edgar Poe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nostalgia și depresia morală. Acestea sunt forme de inhibiție, de inactivitate, de renunțare ale Eului personal. Tulburări psiho-morale caracterizate prin tendința de afirmare patologică a Eului și care sunt reprezentate prin următoarele tipuri de manifestări: egocentrismul, narcisismul, orgoliul exagerat, expunerea exhibiționistă a persoanei, histrionismul, nevoia de a fi permanent în centrul atenției celorlalți, de a fi văzut, admirat și valorizat. Tulburări psiho-morale caracterizate prin tendința de retragere a Eului și care sunt reprezentate prin următoarele tipuri de manifestări: fuga, vagabondajul, lașitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
democratice necrezând în forța intrinsecă a "masei democratice moderne", care are o tendință benefică spre adunare pentru a câștiga forță și legitimitate; în schimb, cinicii moderni se simt bine în "masele de adunătură" (după expresia lui Canetti), iraționale și capricioase, exhibiționiste și fluide, ce pot fi ușor manipulate. Mai nou, cinicii cultivați, provenind din medii intelectuale, nu cultivă în public luciditatea brutală. Cel puțin nu în spațiul autohton. Tocmai de aceea, deși îi disprețuiesc inclusiv pe cei care cred în vorbele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă, a montării șocante. Chiar și într-un oraș "cuminte", clasicizant, ca Iașii, sînt promovate soluții total dezinhibate, iar cu unul din tinerii care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am mai putea exista încă tot pe-atît! Nota dominantă: tinerețea! O generație atît de reușită biologic, chiar dacă se consuma în acel ceas al nopții într-un gest la urma urmei nesemnificativ din unghiul dăinuirii noastre, unul doar de veselă, de exhibiționistă paradă, nu are cum să rateze, în plan general, și reușita spiritual-morală. Ar fi de neiertat s-o rateze. Ei, aici e-aici. Ieșiți la terminarea victorioasă a meciului din cămine, din case, de pe trotuarele restaurantelor și bistrourilor, cum i-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mondenității. Și astfel de mărturii sunt foarte multe. 5.4 Enciclica „Annus qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit: abandonarea cântecului latin medieval, invazia muzicii teatrale și instrumentale; superficialitatea și mondenitatea execuțiilor exhibiționiste (afirmarea soliștilor vocali și a instrumentiștilor); înlocuirea textelor liturgice oficiale (precum Gloria sau Pater noster) cu altele neaprobate; cântecul confuz și precipitat al psalmilor; lipsa de atenție a clericilor în timpul rugăciunii și în cor etc. În mod evident, s-au
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]