110 matches
-
plătit pentru piatra de mormânt, până la urmă? — Mai mulți profesori din partea locului au format un comitet care să strângă fondurile. Le-au trebuit zece ani, dacă-ți vine să crezi. Când a fost terminat monumentul, rămășițele lui Poe au fost exhumate, transportate până la capătul celălalt al orașului și îngropate într-un cimitir din Baltimore. În dimineața în care s-a dezvelit piatra, s-a organizat o ceremonie specială într-un loc care se cheamă Liceul de Fete din Vest. Formidabil nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Deosebit de interesantă este povestirea ce descrie cum trupul lui Iacob e dus în țara Canaanului ca să fie pus în mormântul pe care el însuși îl săpase (Gen 50,4-14). La fel și Iosif; îngropat în Egipt, oasele sale au fost exhumate și luate de israeliți în timpul exodului ca să fie în cele din urmă îngropate în Canaan (Gen 50,22-26; Ios 24,32). Oasele lui Saul, ucis împreună cu fiii săi, au fost duse în Iabeș (1Sam 31,12-13). David i-a lăudat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nu eu am făcut asta, zise Raza. — Ei bine, cineva a luat oasele. Raza porni spre birou. — Cum îl cheamă pe individ? — Weller. — Ah, iar tipul ăla? E individul pentru care am pierdut țesuturile, nu? — Exact. Așa că familia l-a exhumat. Pentru că a fost înmormântat. Raza se aplecă peste birou și tastă numele pacientului. Se uită la ecran. — Oh, da. Ai dreptate. A fost o înmormântare. Dar nu eu am făcut-o. — Nu tu ai făcut-o? zise Marty. Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din nou gata să schimbe replici fulgerătoare, glume răsuflate, promisiuni. Strângea din nou mâini transpirate, se cufunda iar În surâsul celor din jur, Îi observa pe cei prezenți și-i trecea În revistă pe cei care lipseau, memora nume și exhuma pe alții din străfundurile memoriei. Unui bătrân, care-i spusese că este președintele echipei locale de fotbal, i se plânse că nu mai avea nici timp să meargă la stadion: de când era În Parlament, fusese forțat să renunțe la plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și clișee sunt "lipite" pe oameni, de la cei ce scâteiază pe o secvență de știre la figurile publice abonate pe acolo. Despre revoluția de la Timișoara, Agamben afirma că "pentru prima dată în istoria omenirii revoluționarii uciși și arși au fost exhumați și torturați pentru a simula în fața camerelor video genocidul ce legitima noul regim"220, în ciuda faptului că mulți și-au dat seama de falsificarea mediatică, însă nu și de cea politică. Totuși imaginile prezentate, în sistemul mediatic global, au acreditat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care era plecat pe front. În acest lagăr și-au pierdut viața 98 de militari aparținând tuturor națiunilor din alianța militară inamică. În anul 1934, când s-a construit Mausoleul din cimitirul „Eternitatea”, rămășițele pământești ale foștilor prizonieri au fost exhumate și depuse în osuar, alături de cele ale eroilor români sau ruși. Revenind la tema noastră, suntem în măsură să explicăm și moartea celor 393 de eroi români, dar și a celor 7 germani care au fost înhumați în acest cimitir
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
acestora s-au îngrijit să constituie și cimitire militare, separate de cele civile, pentru a preveni, oarecum, răspândirea grozavelor molimi ce se abătuseră asupra trupurilor slăbite ale soldaților. După război, unele regimente și-au recuperat osemintele ostașilor îngropați pe la noi, exhumându le și transportându-le în orașele de garnizoană, așa cum s a întâmplat cu regimentele 23 Artilerie (campat la Vulturești) și 78 Infanterie (campat la Buda), ambele din Brăila. În 1937, toate aceste rămășițe pământești ale camarazilor morți pe teritoriul județului
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a oferi spre tipărire peripeția pe care o Înregistrează Culegerea de vorbe de duh și clovnerii (Madrid, 1934) a lui don Julio Mir y Baralt. Nici o fărâmă nu se mai poate adăuga textului plin de haz pe care l-am exhumat; faptul strălucește În totala-i integritate: „Pe când Morarul era În trecere prin Jaca, niște mici derbedei l-au zărit stând la șuetă În stradă cu un tip purtări foarte distinse și, vrând să-și râdă de simplitatea lui, i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fost invitat să se întoarcă din exil și s-a reinstaurat monarhia. Noul rege a preluat coroana printr-un gest simbolic. Pe 30 ianuarie 1661 - aceeași zi în care a fost executat Carol întâiul - corpul lui Oliver Cromwell a fost exhumat și a avut loc o condamnare post mortem. Astfel, corpul a fost întâi atârnat în lanțuri la Tyburn, apoi aruncat într-o fântână, iar capul i-a fost înfipt într-o suliță la intrarea în Westminster Hall, unde a rămas
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
la Academia prusiană, care l-a publicat pe 2 decembrie. David Hilbert a supus aceleeași instanțe un text similar pe 20 noiembrie, care a fost publicat pe 31 martie. Hilbert l-a precedat pe Einstein cu cinci zile. Un document exhumat din arhive mult mai târziu, adnotat de mâna lui Hilbert, atestă paternitatea lui Einstein. Galileo a trebuit să se apere de imposturi. Cine a descoperit America, Amerigo Vespucci sau Cristofor Columb? Această simultaneitate a cercetării a făcut obiectul unui studiu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
avut urmași și nici rude în Viena, care să plătească din nou taxele pentru locul său de veci, după scurgerea a 10 ani, locul a revenit Primăriei orașului Viena, care l-a oferit altcuiva, după ce osemintele boierului bucovinean au fost exhumate și mutate în altă parte 295. Curatorul averii rămase după răposatul baron Balș a fost avocatul vienez, dr. Schmeidl, care a încercat să ducă la îndeplinire dorințele testamentare ale acestuia. Din păcate, testamentul nu s-a păstrat la Tribunalul provincial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nerăzbunați. Grupul acesta prevestea amenințător lucruri care aveau să se petreacă. Antonescu respingea orice formă de răzbunare anarhică. Pedepsele urmau să fie stabilite pe cale legală și să fie aplicate la modul general. Dacă nu erau încă răzbunați, legionarii uciși erau exhumați aproape zilnic și înmormîntați din nou în cadrul unor ceremonii celebre. Un diplomat străin numea regimul legionar "un regim al marșurilor funebre". Cea mai importantă exhumare a fost cea a Căpitanului Codreanu, care a fost înmormîntat din nou la 30 noiembrie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
meandrele gravate pe obiecte sau pictate pe pereții peșterilor, A. Marshak a tras concluzia că aceste desene constituie un "sistem", căci ele prezintă o succesiune și exprimă o intenționalitate. Această structură este deja atestată în desenele gravate pe un os exhumat la Pech de l'Aze (Dordogne) și aparținând nivelului acheulean (cea ~ 135000), adică cu cel puțin 100000 de ani înaintea meandrelor paleoliticului superior, în plus, meandrele sunt trasate împrejurul desenelor de animale și deasupra lor, indicând un anumit ritual ("act
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
evident" că nu poți să te îndoiești de semnificația lor magico-religioasă. Cele două tipuri de înmormântări natufiene -a) înhumarea întregului corp, într-o poziție ghemuită, b) îngroparea craniilor - erau cunoscute în paleolitic și se vor prelungi în neolitic Cu privire la scheletele exhumate la Einan'3, s-a presupus că o victimă umană era sacrif; 8 M. Eliade, Religions australiennes, p. 57. 9 Termen derivat de Wady de la Natuf, unde această populație mezolitică a fost recunoscut* J0 Emmanuel Anati, Palestine before the Hebrews
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Columbia, vestigii ale unei culturi de manioc au fost descoperite sub nivelul culturii porumbului, ceea ce înseamnă antecedența vegeculturii 18. Recent, o nouă dovadă a vechimii vegeculturii a fost pusă în evidență în Thailanda: într-o peșteră ("Grota Fantomelor") s-au exhumat mazăre cultivată, bob și rădăcini de plante tropicale; analiza cu radiocarbon indică dateânjurde-900019. Este inutil să insistăm asupra importanței descoperirii agriculturii pentru istoria civilizației. Devenind producătorul hranei sale, omul a trebuit să-și modifice comportamentul ancestral, înainte de toate el a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
putut să identifice în aceste resturi cea mai veche triadă divină cunoscută, comportând probabil o mitologie analoagă aceleia care va domina mai târziu Orientul Apropiat. Dar această interpretare este încă controversată 32. Morții erau îngropați sub pardoseala caselor. Câteva cranii exhumate de către Kathleen Kenyon 33 ne arată o pregătire specială: părțile inferioare sunt mulate în ipsos și ochii sunt marcați cu scoici, astfel încât au putut fi asemuite cu niște adevărate portrete. E vorba, desigur, de un cult al craniilor 34. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
5. La urma urmei, un "substitut" de piatră era un trup clădit pentru eternitate. Uneori se află menhiri împodobiți cu figuri umane; altfel spus, ei sunt "locuința", "trupul" morților. Tot astfel, figurile stilizate, desenate pe pereții dolmenelor, precum și micii idoli exhumați din mormintele megalitice ale Spaniei, reprezentau, probabil, strămoși, în anumite cazuri, se poate descifra o credință paralelă: sufletul strămoșului este capabil să părăsească, din când în când, mormântul 6. Pietrele găurite care astupă unele morminte megalitice și care sunt, de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mult de o sută de construcții, largi de trei până la opt metri, și "avenue"-uri din pietre albe. Aceste structuri par, de asemenea, să fi servit numai unor scopuri religioase 29. Fairservis apropie aceste amplasamente sacre, și în general structurile exhumate în valea de la Quetta (reprezentând fazele preharappiene ale Sindului și Belucistanului), de Mohenjo-Daro și de Harappa, cetăți clădite inițial - după părerea sa - în vederea unor ceremonii cultuale. Această ipoteză este controversată încă, deși nu există îndoieli cu privire la funcția religioasă a "citadelei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doi tigri; sau un zeu cornut, cu picioare și coada de taur, amintind de mesopotamianul Enkidu; în fine, diferite spirite de arbori, cărora li se aduc sacrificii, procesiuni de indivizi purtând "stindarde" etc.34 în scenele pictate de pe unele urne exhumate la Harappa, Vats a crezut că poate să identifice sufletele morților pregătindu-se să traverseze un râu35. După Șir John Marshall, savanții au subliniat caracterul "hinduist" aJ religiei harappiene. Pe lângă exemplele deja citate - Marea Zeiță, un proto-Siva în poziție "yogică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
târzie, iar Hutchinson o crede miceniană (cf. Prehistoric Crete, p. 206). De La epoca de piatră la Misterele din Eleusis împrejmuiri, mai târziu mici edificii, în sanctuarele de la Petsofa, ca și pe muntele Jukta, din stratul gros de cenușă s-au exhumat numeroase figurine umane și animale din lut ars. Nilsson consideră că aici era adorată o zeiță a naturii, prin aruncare de figurine votive în focuri aprinse periodic 47. Mai complexe și încă enigmatice sunt cultele numite agrare sau ale vegetației
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
albastru deschis reprezenta bolta cerească; dedesubt se ridicase o capelă semănând cu sanctuarele palatinale ale Zeițci-Mamă^5. Documentul cel mai prețios, dar și cel mai enigmatic asupra religiei din Creta, este constituit din cele două panouri decorate de pe un sarcofag exhumat la Haghia Triada. Acest document reflectă, desigur, ideile religioase ale epocii sale (secolele XIII, XII), când miccnienii erau stabiliți deja în Creta. Totuși, în măsura în care scenele pictate pe panouri sunt susceptibile de o interpretare coerentă, ele evocă obiceiuri și credințe minoice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
influențele Egiptului și Asiei Mici58 realizaseră o sinteză asiano-mediteraneană, ne dăm seama de măsura vechimii și complexității fenomenului cultural grec. Elenismul își împlântă rădăcinile în Egipt și în Asia; dar aportul cuceritorilor este acela care va produce "miracolul grec". Tăblițele exhumate la Cnossos, la Pylos și la Mycene îi menționează pe zeii homerici cu numele lor clasice: Zeus, Hera, Atena, Poseidon și Dionysos. Din nefericire, informațiile mitologice și cultuale sunt destul de modeste: se face mențiune despre Zeus Dyktaos și Daedalus, despre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
student, scriind o teză de master despre partide și istoria recentă a Ungariei. În februarie am observat o mică știre, de numai o coloană, într-un ziar finlandez mult citit, care anunța că rămășițele lui Imre Nagy urmau să fie exhumate. Pentru mine, știrea era de maximă importanță, dar presa nu i-a acordat atenție. Am vrut să scriu un articol mai lung pe această temă, dar șeful meu mi-a cerut să scriu pe o temă mai puțin interesantă. Până
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
atunci când s-a impus fotografia color, o piață restrânsă a discurilor de vinil trăiește în umbra celei de CD-uri. Nu încape nici o îndoială că operele pornografice vechi, tocmai pentru că țin de o vârstă revolută, vor fi valorizate: vor fi exhumate, clasificate, comentate, comunități întregi de amatori se vor forma în jurul lor. Nu producția pornografică scrisă este cea amenințată, ci formele ei tradiționale: prin natura ei, sexualitatea este o chestiune de limbaj, indiferent dacă e vorba de un roman sau de
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
celei de-a Treia Republici, apare un urbanism al cărui resort nu depinde exclusiv nici de voința cârmuitorului, nici de autoritatea pieței, ci mai mult de acțiunea colectivă. Edmond Préteceille, Thomas Regazzola 3, Alain Cottereau și Jean-Pierre Gaudin 4 au exhumat tentativele de planificare urbană concepute la începutul secolului XX. Gradul lor de îndeplinire, mai ales în privința spiritului de globalizare și previziune 5, zdruncină ideea general admisă că planificarea urbană nu a văzut lumina zilei decât în anii 1960. În lucrările
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]