131 matches
-
Gheorghe I. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo Areopagitul cu ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991; Mazilu, Recitind, I, 11-14; Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, tr. și introd. Dumitru Stăniloae, îngr. Constanța Costea, București, 1996; Gheorghe I. Drăgulin, Areopagitica. Dionisie Smeritul (Exiguul) și alți teologi străromâni în context european (secolele V-VI), București, 1998; Mihail Diaconescu, Istoria literaturii dacoromâne, București, 1999. D.H.M.
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Louth, pe care o califică drept „holistică” (concordanța dintre corpus și Tradiție). Trece repede peste teoria anacronică a lui Stăniloae. Art. „Pseudo-Denis l’Aréopagite”, În DECA, tom I, pp. 652-659. Gh. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991. Ibid. Ortodoxie și românism, introducere și note de C. Schifirneț, București, 1998 (ediția a doua), pp. 161-162. „Introducerea traducătorului”, În Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, București, 1983, pp. 5-42. J.-Cl. Larchet, Introducere la volumul Saint Maxime le Confesseur
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
creștină a vremii lor și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diverse compartimente ale vieții bisericești universale. Universalismul spațiului daco-roman s-a manifestat prin scrieri ca cele ale Sfântului Niceta de Remesiana, Sfântul Ioan Cassian, Cuviosul Părinte Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei simbioze de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o maximă intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării Fiului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu o maximă intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării Fiului lui Dumnezeu, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei sub stăpânirea lui Iisus Hristos, prin era creștină (la Dionisie Exiguul), respectul contemporanilor care îi socoteau sfinți, elogiile istoricilor din toate timpurile, constituie câteva argumente pentru care Părintele Nechita Runcan s-a hotărât să dedice o lucrare acestor mari misionari și teologi de vocație ecumenică de la Dunăre și Mare. Nu trebuie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
secole, care și-au adus o contribuție deosebită la propovăduirea cuvântului Evangheliei la strămoșii noștri. Unii dintre ei și-au pecetluit misionarismul cu prețul sângelui lor martiric, cum au fost Sfinții Epictect și Astion. Alții, precum Ioan Cassian și Dionisie Exiguul, au unit prin misionarismul lor, prin șederea de lungă durată și întemeierea de mănăstiri sau prin lucrările lor scrise, trei continente: Europa, Asia și Africa, depășind influențele regiunilor, ale administrației civile sau ale culturii greco-romane. Ei au semănat buna sămânță
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
limba neolatină născută din trunchiul daco-roman, limba română, a apărut ca un nou fenomen foenix din rădăcina ei stăveche. g. Prin traducerile unora din operele Părinților greci în limba latină, scriitorii din Scythia Minor au contribuit la lucrarea ecumenică (Dionisie Exiguul). Cunoașterea și utilizarea scrisului în limba latină, chiar și de către oamenii simplii, dovedește că instrucția și educația în școli de diferite grade avea un caracter sistematic. Textele epigrafice găsite pe teritoriul de astăzi al României (peste 3500) sunt redactate ,,într-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a scris și a gândit, a fost de bună credință, aducându-și o contribuție substanțială la cristalizarea Ortodoxiei postcalcedonene. VII. IERARHI TOMITANI DIN SECOLELE IV-VI MISIONARI ȘI TEOLOGI DE SEAMĂ ÎN SPAȚIUL DANUBIANO-PONTIC Dacă monahii Sfântul Ioan Casian, Dionisie Exiguul și Ioan Maxențiu și-au elaborat teologia în afara Scythiei Minor, în centre ca Bizanțul, Roma sau mănăstirea Sfântul Victor de lângă Marsilia, episcopii locali, deși erau membri ai Sinodului Patriarhiei de Constantinopol, unde participau la sesiunile de lucru, își desfășurau cea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Imperiului roman), o limbă care a dat o parte importantă din termenii ei limbajului teologic și bisericesc al românilor și care constituie lanțul cel mai vizibil al continuității pe acest pământ. VIII. SPIRITUL MISIONAR ȘI ENCICLOPEDIC AL CUVIOSULUI PĂRINTE DIONISIE EXIGUUL Condițiile istorice și geografice ale Imperiului roman au permis scriitorilor teologi daco-romani să-și aducă din plin contribuția la misionarismul și dezvoltarea ecumenismului epocii patristice a secolelor IV-VI. Prin călătoriile, contactele, șederea de lungă durată și întemeierea de mănăstiri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
daco-romani este spiritul lor profund misionar, care se manifestă peste tot unde se găsesc ei: de-a lungul călătoriilor cu misiune specială - Sfântul Ioan Cassian, călugării sciți - sau pe loc, în centrele unde s-au stabilit - Sfântul Ioan Cassian, Dionisie Exiguul. Fiind oameni de vocație, plini de dinamism, aceștia au imprimat un foc viu, nestins ecumenismului creștin. Pentru ei, trăsătura fundamentală a acestuia era apărarea sau promovarea neobosită a credinței ortodoxe și a cercetării științifice în legătură cu aceasta. Scrierile teologice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Minor, alături de mulți alții, și-au luat asupra lor efortul imens al desăvârșirii duhovnicești. a. Personalitatea patristică a lui Dionisie cel Smerit Etapa străromână a culturii noastre, în geneal, și a teologiei, în special, consemnează ca personalitate marcantă pe Dionisie Exiguul care era un creștin integru, legat total cu statornicie de rânduielile strămoșești”. Acest nume este cunoscut mai ales în studiile istorice de circulație apuseană. Dr. Aloisie L. Tăutu îl numește Dionisie Românul. Având în vedere însă concepția lui despre viață
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dincolo de solicitările speciale ale unor cerințe ale epocii, ilustrul teolog străromân a fost nevoit să demitizeze unele clișee răspândite în elita intelectuală a Romei și a Italiei privitoare la ținutul Dobrogei de azi. Cu alte cuvinte, lui Dionisie Smeritul sau Exiguul îi revine meritul combaterii în Apus a unei reprezentări negative despre „friguroasa, îndepărtata și sălbatica Sciție”. Face acest lucru atât prin scrierile sale, cât și prin întreaga sa personalitate patristică universală, luminoasă și caldă. Conform sentimentului de superioritate al grecilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
doar ducând o viață sufletească înaltă desprinzându-se de grijile nefolositoare. Astfel se evidențiază necesitatea strădaniilor pentru „neștirbirea credinței” după Tradiția apostolică și în acord cu Biserica Universală. 1. Repedere bio-bibliografice Prin numele său chenotic și prin laconismul autobiografic, Dionisie Exiguul a evitat să atragă atenția asupra persoanei sale. Acest fapt îngreunează cercetarea prin lipsa mărturiilor categorice. Biografia lui Dionisie prezintă ca punct sigur locul de origine dar, nu și anul de naștere. Pe de-o parte, Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Târgul de Floci sau Piua-Pietrii. Exceptând acești factori, reprezentarea din copilărie a monahului dobrogean corespunde unui relief de câmpie, deschis vânturilor potrivnice ale Bărăganului. În Prefața scrisă la Epistola către Succesus a Sfântului Chiril al Alexandriei, tradusă în latinește, Dionisie Exiguul aduce un adevărat elogiu oamenilor și meleagurilor din care s-a ridicat: „Poate pare lucru nou celor neștiutori că Scythia, care se arată îngrozitoare prin frig și în același timp prin barbari, a crescut bărbați plini de căldură și minunați
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
schima monahală. „Rodirea duhovnicească” pe care a avut-o zilnic sub priviri aici, precum și tăria atașamentului față de adevărul credinței ortodoxe vor fi constituit „repere veșnic luminoase pe drumul sinuos al vieții sale”. Un alt moment în derularea biografiei lui Dionisie Exiguul a fost acela de monah în mănăstirea de la Mabbug (Hierapole) lângă Antiohia. Baza acestei presupuneri este dată de unele elemente de legătură și de apărare a ortodoxiei din ținuturile ponto-danubiene prin grija Bisericii de acolo. În acele vremuri la daco-romani
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și, chiar s-au stabilit în centrele de mari experiențe creștine: Egipt, Palestina, Siria. Este suficient a se aminti nume ilustre, precum Sfântul Ioan Cassian, Leontie de Bizanț sau monahii „sciți”. În acest context, ipoteza petrecerii marelui erudit dobrogean, Dionisie Exiguul într-o mănăstire din Constantinopol este mult mai verosimilă. Mai mult, se poate avansa ipoteza potrivit căreia viitorul canonist a fost închinoviat în tinerețe la Mănăstirea Studion (construită în anul 463 pentru achimiți), centru de aprofundare a teologiei și filosofiei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scriere aghiografică legată de numele Înaintemergătorului. Mai târziu, el o va traduce în limba latină, la rugămintea abatelui Gaudențiu. Șederea la Constantinopol a coincis cu vremea în care a arhipăstorit Patriarhul Eufimie (490-496). În această etapă a vieții sale, Dionisie Exiguul avea deja reputația unui precoce și erudit teolog. Regele barbar și analfabet, Theodoric cel Mare apăsa Episcopia Romei, care trecea printr-o etapă de sărăcie amară și nenumărate umilințe îndurate cu smerenie creștină și cu speranță. Papa Gelasius I (492-496
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mănăstirea Sfânta Anastasia, de la poalele Palatinului, unde locuiau călugări egipteni. Hramul mănăstirii era dat de Sfânta Martiră Anastasia, o daco-romană ucisă într-o zi de 25 decembrie, probabil în 304, în timpul persecuțiilor anticreștine din vremea lui Dioclețian. Faptul că Dionisie Exiguul a fost primit și instalat la Roma într-o mănăstire care păstra memoria acelei sfinte daco-romane a influențat în bine activitatea sa teologică, științifică, literară și didactică. Aici se pare că i s-a conferit curând și titlul de abate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
496-498), Symmachus (498-514), Hormisdas (514-523), Ioan I (523-526), Felix al IV-lea (526-530), Bonifaciu al II-lea (530-532), Ioan al IIlea (533-535), Agapet (535-536), Silverius (536-537) și Virgilius (537-555). În ultima parte a vieții sale, respectiv spre anul 540, Dionisie Exiguul s-a retras la mănăstirea de la Vivarium (în sudul Italiei), fondată de marele său amic, om politic și scriitor Cassiodor, pe unul dintre domeniile sale din Calabria, aflat pe malul Golfului Squillace. Pe lângă mănăstire funcționa și o Academie, unde
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cu excepția aceleia de recunoștință față de episcopul Petru, el nu a lăsat nici o indicație autobiografică explicită. Aceasta dovedește că părintele erei creștine s-a micșorat pe sine, ca să se vadă numai Biserica și viața ei. Prin activitatea sa, Dionisie Exiguul a pus în contact romanitatea răsăriteană cu cea apuseană. Mai mult, a contribuit la promovarea unității nu numai între creștini, ci și între toți oamenii prin aceasta demonstrând valența universală a personalității sale patristice. Limba latină folosită, lexicul, construcția frazei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
programă” de studiu a avut parte de o carieră strălucită în sistemul de învățământ al evului mediu european. Conform acestei „programe”, Cassiodorus îl dă drept strălucit exemplu de erudiție, ținută spirituală, înțelepciune și spirit activ pe bunul său amic Dionisie Exiguul. Amiciția celor doi s-a bazat pe o stimă intelectuală reciprocă. Cassiodorus precizează că eruditul său amic, „Sfântul bărbat” Dionisie, a predicat mulți ani în biserică și, apoi, a predat dialectica (ars bene judicandi, logica) la Academia de la Vivarium. Traducea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și un exeget profund al Sfintei Scripturi. Era un ortodox desăvârșit, definitiv atașat regulilor din mănăstiri, respectiv „rânduielilor părintești” (ale mănăstirii dobrogene de unde venea). Se spune că era blând, înțelept, smerit, feciorelnic. Viețuia modest, fiind pasionat doar de știință. Dionisie Exiguul postea regulat, fără să-i condamne pe cei lacomi. Mânca rar, alimente simple aflate la îndemâna tuturor. Știa să se retragă sau să se abțină atunci când alții se dedau plăcerilor. Era de o sensibilitate rar întâlnită, astfel încât, ascultarea unor relatări violente
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
trebuie să facă demersuri pentru a arăta cât îi datorează fiecare. 3. Preocupări teologice, spirituale și culturale Roma și Bizanțul erau în schismă bisericească de mai bine de două decenii. Acest fapt a fost deosebit de important pentru activitatea cuviosului Dionisie Exiguul în cetatea pontificală. Motivul disensiunilor îl constituia interpretările ulterioare ale definiției hristologice dogmatizate la Calcedon (451). Unii dintre partizanii monofiziți ai formulelor Sfântului Chiril își motivau poziția lor prin aceea că la marele Sinod câțiva combatanți împotriva anatematismelor ierarhului alexandrin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pot fi afirmate substanțial despre fiecare dintre cele trei Persoane divine. Cu alte cuvinte, în virtutea posedării desăvârșite a firii, ceea ce se spune despre ea se poate spune și despre particularul care o posedă. Raționamentul lui Boețiu este infirmat de Dionisie Exiguul în prefața scrisă cu ocazia traducerii Tomosului către armeni. După el, chiar Fericitul Augustin „arată cu toată convingerea că se zice Treime nu după ființă, ci după persoane.” Tratatul ierarhului constantinopolitan era necesar demonstrației călugărilor sciți. Doctrina teopashită combătea atât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
închegarea unor discuții doctrinare se baza pe înțelegerea corectă a începuturilor teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc că traducerea Epistolei a XLV-a a Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Succesus, făcută de Dionisie Exiguul a fost cerută în mod evident de compatrioții săi monahi. La rândul lor, asemenea înaintașilor lor, "sciții" Ioan și Leontie arată o grijă deosebită pentru integritatea credinței precum și o râvnă neobosită pentru răspândirea ei. Având în vedere „furia rătăcirii nestoriene
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Întrupării. Epistola a XLVI-a, a aceluiași autor (Chiril al Alexandriei), adresată tot întâistătătorului Diocesareei din Isauria, cuprinde explicațiile mai multor întrebări, în special referitoare la faimoasa formulă scitică. Înainte de a reproduce formula augustiniană „Duhul Tatălui și al Fiului”, Dionisie Exiguul a amintit de „mărturiile venerabililor Părinți referitoare la deosebirea Persoanelor”. Astfel, unii cercetători au văzut aici o dovadă a existenței unui florilegiu de texte patristice. Mai mult, vestea descoperirii Codex-ului Novariensis XXX a stârnit păreri controverse: aprobare, probabilitate sau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]