1,387 matches
-
de rufe ancestrale - câteva zdrențe de piele în formă de foi de viță-de-vie, tocite de o prea lungă întrebuințare" (p. 47). Grigore Cugler are o situație de două ori ingrată: o dată ca epigon al lui Urmuz, a doua oară ca exilat a cărui operă a ieșit din circulație și a fost restituită târziu, când moștenirea avangardismului fusese aproape lichidată. Din nefericire, sumarul volumului este dezordonat, datorită absenței unui redactor de carte și a neglijențelor unei edituri improvizate. Mențiunea îngrijitorului ediției, Mircea
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
Din aceeași ardentă credință națională decurge atitudinea vehement anticomunistă a lui Aron Cotruș, după 1945, de denunțare a agenților imperialismului bolșevic ce s-au instaurat samavolnic la cîrmuirea țării. Tabloul statului totalitar apare zugrăvit în culori crude, vocea contrapunctică a exilatului oscilînd între umilitatea credinciosului și fulgerele sarcastice ale expresionismului social pe care poetul le-a exersat încă de la începuturile sale. Cotruș surprinde în linii aspre figura nefericită a minerului strivit de o implacabilă exploatare ce se ascunde sub dezmățul propagandistic
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; ori eu sunt un rod al exilaților, un nepot al refugiaților și al fugitivilor. într-o dimineață la Neptun, m-am dus singur, în zori, la malul mării, ca să discut cu Ovidiu. Și am constatat că poetul vorbește și limba ebraică. La Marea Neagră, Ovidiu a vorbit pentru
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
panoramării. Lipsesc N. Cartojan (pe care Al. Piru l-a plagiat în sinteza sa despre literatura română veche), Carol Ardeleanu, Romulus Cioflec, Tudor Teodorescu-Braniște, Octav Șuluțiu, Mircea Streinul, V. Beneș, Edgar Papu, Laurențiu Fulga, Ovid Caledoniu, Ioana Postelnicu, iar dintre exilații pe care cenzura oricum i-ar fi eliminat din tablou: Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu, Petru Dumitriu. Deși ar vrea să fie completă, panorama lui Al. Piru nu e. Nici măcar inventarierea nu e ireproșabilă. Pentru Al. Piru modelul călinescian era
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
după articole, aceasta are câteva link-uri la fel de generoase. Este vorba despre cel care trimite spre alte reviste literare, reprezentând majoritatea revistelor românești care au format electronic". Dintre acestea Cronicarul îl recomandă navigatorilor pe cel al Dilemei care, spre bucuria "exilaților" apare pe undele electronice la scurt timp după apariția pe piață a revistei. l Tot în pagina de cultură a ziarului Adevărul o știre neprofesionistă, grăbită, stângace, greșită o dă Tiberiu Fărcaș. Să cităm începutul notei fără a modifica nici o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
Sanda Mihăescu-Cîrsteanu Henri Troyat este, ca mulți alți scriitori din dramaticul secol XX - al războaielor, revoluțiilor, lagărelor -, un exilat. Născut la 1 noiembrie 1911 în Moscova țarilor, își petrece primii ani ai copilăriei în Rusia, refugiindu-se, împreună cu părinții pe o proprietate a acestora din Caucaz în timpul revoluției bolșevice. De acolo familia pornește spre Constantinopol, apoi spre Veneția, pentru
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
în vol. George Bălan în dialog cu Emil Cioran, ed. Cartea Românească, 1996). Muzicologul își făcea iluzii în 1967, ca atâția alții, că România se îndrepta spre o liberalizare reală, care ar fi făcut posibilă refacerea legăturilor cu marii noștri exilați. Supărare perpetuă În LUCEAFĂRUL (nr. 17) prozatorul și eseistul Alexandru George face din nou caz de o pretinsă campanie pe care "România literară" ar fi purtat-o împotriva sa ("Evocarea în chestiune a fost publicată de C. }oiu în toiul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
plecarea din România, unul dintre ziariștii apreciați de la cotidianul local), romanul Israel fără horoscop poate produce unele revelații cititorilor din România. Cartea face parte dintr-un ciclu de romane, o saga de ample dimensiuni (prima, după știința mea) a destinului exilatului în Israel, originar din România. Este ceea ce s-ar putea numi un roman cinematografic, cu importantă valoare documentară. Spre deosebire de celelalte destinații de exil, Israel este o țară cu unele particularități care o individualizează net. Esențial pentru cei veniți de pe meleagurile
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
program posibil. Premisa este starea de spirit a celor fără speranță, adică a scriitorilor din exil, pentru care „vremea nu mai clădește nici un viitor, ci doar întârzie un Apocalips“. Într-un text destul de pretențios și filosofard, se demonstrează că șansa exilatului nu mai este în timpul obișnuit, ci într-o investiție în Eternitate: „De căile de ieșire din singurătatea lumii și de mersul spre izvorul de ființă și veșnicie, va trebui să vorbească de acum revista Caete de dor“. Refugiul scriitorului din
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
trebui să vorbească de acum revista Caete de dor“. Refugiul scriitorului din exil în singurătatea sa esențială înseamnă instalarea protectoare și creatoare într-o „regiune transcendentală“, de unde răspunde unei chemări a Dorului, substitut metaforic și filosofic al Neamului. Iar pentru exilat „Neamul românesc e mai întâi și mai întâi o realitate ontologică“, nu una biologică, sociologică sau politică. O asemenea condiționare trimite într-o direcție ce trebuie asumată ca sursă de dobândire a identității: „Trebuie să faci din dor vehicul metafizic
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
ale cărții de care ne ocupăm aci, Bujor Nedelcovici n-a „ieșit“ încă din istorie, prin atenția vie și îngrijorată manifestată față de situația din România, care e încă departe de-a se așeza în albia firescului, continuînd a fi un exilat activ. Un exilat purtător al unei remarcabile conștiințe analitice și justițiare, care, paradoxal, vede cu mai multă perspicacitate ce se petrece la noi decît foarte mulți concetățeni rămași în țară. Privirii d-sale agere nu-i scapă trăsăturile esențiale ale
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
care ne ocupăm aci, Bujor Nedelcovici n-a „ieșit“ încă din istorie, prin atenția vie și îngrijorată manifestată față de situația din România, care e încă departe de-a se așeza în albia firescului, continuînd a fi un exilat activ. Un exilat purtător al unei remarcabile conștiințe analitice și justițiare, care, paradoxal, vede cu mai multă perspicacitate ce se petrece la noi decît foarte mulți concetățeni rămași în țară. Privirii d-sale agere nu-i scapă trăsăturile esențiale ale realului aberant ce
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
mai bine, și l-am ospătat cu felurite gustări grecești cumpărate pe rue des Plantes, cu brânzeturi, cu un Tokay alzacian și cu un Saint-Emilion. La sfârșitul mesei, i-am citit versiunea românească a interviului nostru din 1996, " Itinerarul unui exilat atipic", ce va apărea într-o revistă lunară. Textul a ieșit bine, dar ar fi trebuit să-l încredințez altei publicații, mai de vază! În privința creației mele, Al. C. m-a mustrat de-a binelea: "Cu cultura ta, trebuie să
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
prin a fi exilați de pe teritoriul spaniol de către Inchiziție. Populațiile de origine evreiască au preferat migrația către America de Sud, instalându-se în special în Brazilia, în vreme ce membrii fostelor comunități arabo-musulmane s-au îndreptat spre nordul Africii, alăturându-se valurilor anterioare de exilați. Arta muzicală arabo-andaluză Deși există încă din sec. X d.Hr., muzica arabo-andaluză nu a fost întotdeauna definită prin această sintagmă. Astăzi, muzica arabo- andaluză desemnează un repertoriu de piese muzicale și poeme, originare din Al-Andalus. Înțelegem aici prin Al-Andalus
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
spaniole și populația musulmană se exilează în diferite regiuni din sudul Mediteranei. Așa după cum am arătat mai sus, acest exil s-a produs în valuri, pe măsură ce orașele au fost recucerite de coaliția creștină. Intervalele de timp între diferitele valuri de exilați au fost foarte mari - de ordinul câtorva decenii sau chiar secole. Spre exemplu, căderea Saragozei a avut loc în anul 1118, cea a orașului Cordoba în 1236, ultimul oraș recuperat fiind Granada, în 1492. Exista o oarecare varietate și diversitate
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
mult înainte din Palestina prin sudul Mediteranei - precum și cu populația de origine arabă. Muzica adusă din Al-Andalus începe să sufere influențele diverselor culturi, adaptându-se treptat noilor cerințe impuse de condițiile acestei societăți diferite. Astfel, când un nou val de exilați spanioli debarcă pe teritoriul african, aceștia nu mai aduc cu ei muzica andaluză pe care exilații anteriori o cunoșteau - dat fiind faptul că dezvoltarea și transformarea genului muzical arabo-andaluz a continuat pe teritoriul spaniol. În plus, muzica comunităților deja instalate
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Al-Andalus începe să sufere influențele diverselor culturi, adaptându-se treptat noilor cerințe impuse de condițiile acestei societăți diferite. Astfel, când un nou val de exilați spanioli debarcă pe teritoriul african, aceștia nu mai aduc cu ei muzica andaluză pe care exilații anteriori o cunoșteau - dat fiind faptul că dezvoltarea și transformarea genului muzical arabo-andaluz a continuat pe teritoriul spaniol. În plus, muzica comunităților deja instalate în Africa are de asemenea un alt aspect, diferit de cel din momentul exilului. S-a
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
muzicale au fost Granada, Sevilla și Cordoba, la care se adaugă Saragoza și Murcia. Cele mai multe exemple de continuitate ale artei muzicale arabo-andaluze în Africa de Nord le găsim pe teritoriul Marocului și Algeriei. Aici s-a refugiat marea masă a comunităților de exilați, formând o adevărată diasporă a culturii andaluze. Până în ziua de astăzi există enclave și comunități relativ închise, ce și-au păstrat tradițiile și muzica, putându-se chiar vorbi despre o oarecare nostalgie a trecutului. Problematica transmiterii și a notației muzicii
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
și o anume pace a minții. Poate că ar putea fi chiar o stare interioară cât și una exterioară eului creatorului/scriitorului. Ceva care unește pe aproape toți acești scriitori din diaspora este faptul că limba maternă însăși devine casa exilatului. Literatura oferă retragerea pe care realitatea nu o poate oferi. În ultima vreme, când se atinge ocazional noțiunea de exil, se vorbește și despre globalizare iar limba engleză a devenit un limbaj universal iar literatura s-a internaționalizat. Dacă această
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
Anglia. Argument: “ Europa a devenit o țară atât de mică. Întotdeauna ești la Düsseldorf într-un moment.” Dar am putea zice că această creștere extraordinară a mobilității în spațiu nu exclude lipsa adăpostului iar consecvența este că însăși condiția de exilat pare în cele din urmă ceva aproape abstract, o experiență mai înaltă, aproape un privilegiu. O altă alegere dificilă a scriitorului este aceea de a găsi o cale prin care să-și poată păstra dreptul său de a fi prezent
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
nu li s-a oferit o șansă să se afirme și, prin urmare, ne-au lăsat mai săraci cultural decât avem nevoie să fim. Nu există nicăieri o politică a exilului în care scriitorii, artiștii să fie tratați altfel decât exilații obișnuiți. Poate că ar trebui să existe... De ce? Răspunsul este de fapt foarte simplu. Scriitorul (poetul, jurnalistul, prozatorul) este și a fost întotdeauna un - nu rareori involuntar - personaj cheie în diferite procese de democratizare, de schimbare și nu este ușor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
și retur. Impresiile de călătorie vor fi descrise cu lux de amănunte în volumul Cutreierând Spania, apărut în 1928 și reeditat de Editura Sport-Turism în 1988. La întoarcere, face un scurt popas în localitatea Hendaya, știind că acolo se afla exilat Miguel de Unamuno, care putea fi întâlnit zilnic într-o cafenea. Romulus Cioflec este, astfel, al doilea român, după Iorga, care a avut privilegiul unei conversații relaxate cu scriitorul spaniol. în vara anului următor, "peregrinul nostru transilvan" se îmbarcă pe
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
adevărată e în somnul fiului meu Bîntuit de fantome, ațipește sub lespedea de mormînt a bunicului interbelic Viața mea adevărată: somnul fiului meu, calif și caligraf gardian de noapte în cerul lui Dumnezeu BARCA LUI DON CAESAR Citim din Ovidiu, exilatul, în lungul și-n latul vînturilor, valurilor Don Caesar, cîrmaciul, dibaciul, ocupă barca salvamaristului. Ne invită să călătorim, gratuit pînă în Epoca de Aur și Piatră, prin țintirim marin Lerui-Ler... Ne învăluie vara cu sintaxa ei post-modern-efemeră Aruncăm în aer
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
de la Casa cu Olane - acolo șezum și am scris în cartea de taină despre Dunăre, despre Rin despre Iolande și Ane-Marii E Tomis? E iluzie? În ce an, în ce veac? Triste și Pontice, Metamorfoze, pe țărmul traco-sarmato-slavo-tătărăsco-grecesc-dobrogean al latinului exilat între gratii-hipnoze... A trecut și 1 Mai. Și 2 Mai. Și Vama Veche... Ambiguitate. Contemplare a clepsidrelor răsturnate în mare... HARABABUR| Astfel m-am înțeles cu poetul turc Mustafa Köz într-o seară macedoneană, sub cerul cînd vînăt, cînd roz
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
același piedestal cu Eminescu. Romanul Bietul Ioanide fusese retras din circulație imediat după lansarea în librării ( 1953), autorul fusese învinuit de grave devieri în reprezentarea istoriei, riscându-și condamnarea judiciară pentru un act de trădare de neam. Redus la tăcere, exilat intern, prădat de amvonul universitar ca predicator și de legătură cu publicul, respins de edituri, C. Călinescu ajunsese un prizonier în lanțuri. Ele nu săreau imediat în ochi fiindcă aparențele erau trucate, ca răsplată pentru gesturi de genuflexiune și pentru
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]