32 matches
-
460 Stephane Lupasco, "Cele trei materii", în Logica dinamică a contradictoriului, p. 23 461 Benjamin Fondane, Ființa și cunoașterea, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2000, p. 23. 462 Stephane Lupasco, "Cele trei materii", în op. cit., p. 53. 463 "Orice fenomen, în "existențialitatea" sa, este condiționat de un antagonism de factori contradictorii. Orice cantitate, orice relație, orice formă "pozitivă" de la nivelul realității naturale, fizice, biologice comportă un antagonism indispensabil (...). Dar și realitatea matematică, logică, filosofică, întreaga istorie a gândirii speculative mărturisesc despre aceeași
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reale ale nevoilor umane. Martin Heidegger (1889-1976) rămâne cel mai important și mai original reprezentant al existențialismului contemporan, capodopera gândirii sale filosofice fiind lucrarea ,,Ființă și timp”. Lumea în care trăim, în optica acestui gânditor, prezintă trei caracteristici fundamentale: factualitatea, existențialitatea și decăderea. Factualitatea semnifică simplul act de existență în această lume. Cea de-a doua caracteristică, existențialitatea, se raportează la un context de timp mult mai amplu. Prin intermediul acestei caracteristici suntem direcționați, dobândim o finalitate teleologică, ne îndreptăm spre ceva
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
contemporan, capodopera gândirii sale filosofice fiind lucrarea ,,Ființă și timp”. Lumea în care trăim, în optica acestui gânditor, prezintă trei caracteristici fundamentale: factualitatea, existențialitatea și decăderea. Factualitatea semnifică simplul act de existență în această lume. Cea de-a doua caracteristică, existențialitatea, se raportează la un context de timp mult mai amplu. Prin intermediul acestei caracteristici suntem direcționați, dobândim o finalitate teleologică, ne îndreptăm spre ceva anume. Decăderea face referire la dificultățile, obstacolele ce apar în existența umană. Oamenii trebuie să-și exercite
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Ungureanu în finalul comentariului său, nu atât privind subtextul, cât angajând plonjonul într-o perspectivă a stărilor emoționale trăite de un Eminescu provincial predestinat universalității, adică centrului, este, poate, o cale într-adevăr de urmat în receptarea operei și judecarea existențialității sale azi, căci acolo unde "autorii teoriilor conspiraționiste" văd o... victimă, profesorul timișorean vede un damnat al propriei soarte, ce-și presimte, subconștient, apogeul, și tocmai de aceea strălucind orbitor, luciferic, înaintea coborârii definitive în noapte. "Nebunia nu-l introduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se prezintă în fața unei Judecăți axiologice în urma căreia înțelege că "reductibilitatea sferei absolutului la sfera contingentului" nu mai este "de ordin ontologic" ci de "ordin axiologic", pentru ca finalul poemului să evidențieze doar distincția între orizontul teluric și cel ceresc al existențialității. În cel de al doilea eseu Transvaluarea hyperionică a temporalității din tripticul ce alcătuiește prezentul studiu, pune în discuție problema denivelării valorice între "două registre ontologice pe scheme antinomice". Factorul timp este de luat aici în considerare. Cercul strâmt al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și, cu atât mai mult, în posteritate. Firește, Dicționarul începe cu un Tabel cronologic, succint, ce urmărește viața lui Mihai Eminescu, punctându-se doar momentele semnificative ale evoluției acesteia. Urmează apoi un Portret-sinteză, ce-l încadrează pe poet în mediul existențialității sale și mai ales în circuitul amplu al mișcărilor ideatice universale, la care vibrează. "Eminescu ține să precizeze, oarecum concluziv, Mihai Cimpoi nu este propriu-zis "un ultim romantic" european, cum s-a zis, așezat la coada unui mare curent poetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ale dezorganizării. Ar exista ordine în aparentul haos - dar ea nu este recunoscută de experți. Ceea ce unul vede ca fluiditate, deschidere spre experiență, altul vede ca o organizare existențială mai mult decât rigidă. Așadar, pare posibil ca deschiderea, adaptabilitatea și existențialitatea caracteristică unei persoane care a primit ajutor maximal prin terapie să fie văzute de diagnostician (care ce operează cu expresii din limba populară) ca semne că persoana „suferă o cădere”. Limbajul comun e clar și precis, dar nu operațional. Ceea ce
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]