265 matches
-
ale metabolismului: hemocromatoza, boala Wilson, deficiența de alfa-1-antitripsină, hepatita neonatală. Ciroza hepatică. Hipertensiunea portală. Tumori benigne și maligne. Patologia căilor biliare: Colelitiaza. Colangita acută și cronică. Colecistita acută și cronică. Carcinomul veziculei biliare și a căilor biliare extra-hepatice. Patologia pancreasului exocrin: Fibroza chistică. Pancreatitele acute și cronice. Tumorile benigne și maligne. PATOLOGIA APARATULUI URINAR Anomalii congenitale. Nefropatii glomerulare: sindroamele clinice: alterări histologice; patogeneza leziunilor glomerulare: depunerea de complexe imune circulante și în situ, nefrita anti-membrană bazală glomerulară, activarea căii alterne a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/219530_a_220859]
-
Boli inflamatorii cronice idiopatice: boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică. Afecțiuni intestinale vasculare.) 42. Patologie tumorală intestin subțire și colon. 43. Hepatite acute și cronice 44. Ciroze hepatice 45. Patologie tumorală hepatică. 46. Patologia colecistului și căilor biliare extrahepatice. 47. Patologia pancreasului exocrin: fibroza chistică, pancreatita acută și cronică. Tumori benigne și maligne. 48. Anomalii congenitale ale aparatului urinar 49. Nefropatii glomerulare 50. Nefropatii tubulo-interstițiale 51. Patologia tumorală renală. 52. Patologia vezicii urinare și a căilor urinare. 53. Leucemii acute și cronice 54
EUR-Lex () [Corola-website/Law/219530_a_220859]
-
zaharat tip 2 (caracterizat prin deficit progresiv al secreției de insulină pe fondul rezistenței la insulină) ● Alte tipuri specifice de diabet, datorate altor cauze (de exemplu anomaliile genetice ale funcției celulelor beta pancreatice, anomalii genetice în acțiunea insulinei, afecțiunile pancreasului exocrin, afecțiuni endocrine, sau diabetul indus medicamentos sau cauzat de substanțe chimice). ● Diabetul gestațional (6) Clasificarea etiologică a diabetului zaharat (DZ) ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Diabet Zaharat tip 1 ● autoimun ● cu predominanța insulinorezistenței asociată cu deficit secretor relativ de│ │ insulină ● cu predominanța deficitului secretor asociat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/270343_a_271672]
-
și colonului: Anomalii congenitale. Diverticuloza. Enterocolite infecțioase și neinfecțioase. Sindroame de malabsorbție. Boli inflamatorii cronice idiopatice: boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragică. Afecțiuni intestinale vasculare. Tumori benigne și maligne. Patologia apendicelui: apendicite acute și cronice; tumori. PATOLOGIA FICATULUI, CĂILOR BILIARE ȘI PANCREASULUI EXOCRIN Patologia ficatului: Icterul și colestaza. Hepatitele infecțioase virale acute și cronice. Infecții bacteriene, parazitare și helmintice. Hepatita autoimună. Hepatite induse medicamentos și de toxice: afecțiuni hepatice alcoolice. Steatoza non-alcoolică. Erori genetice ale metabolismului: hemocromatoza, boala Wilson, deficiența de alfa-1-antitripsină, hepatita
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
ale metabolismului: hemocromatoza, boala Wilson, deficiența de alfa-1-antitripsină, hepatita neonatală. Ciroza hepatică. Hipertensiunea portală. Tumori benigne și maligne. Patologia căilor biliare: Colelitiaza. Colangita acută și cronică. Colecistita acută și cronică. Carcinomul veziculei biliare și a căilor biliare extra-hepatice. Patologia pancreasului exocrin: Fibroza chistică. Pancreatitele acute și cronice. Tumorile benigne și maligne. PATOLOGIA APARATULUI URINAR Anomalii congenitale. Nefropatii glomerulare: sindroamele clinice: alterări histologice; patogeneza leziunilor glomerulare: depunerea de complexe imune circulante și în situ, nefrita anti-membrană bazală glomerulară, activarea căii alterne a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
non-virală 38. Anomaliile anatomice esofagiene (operate) 39. Achalazia 40. Boala de reflux gastroesofagian 41. Esofagita eozinofilică 42. Boala peptică ulceroasă/neulceroasă gastroduodenală 43. Gastroenterocolita alergică 44. Enteropatia glutenică 45. Bolile inflamatorii intestinale cronice: boala Crohn, colita ulcerativă 46. Insuficiența pancreasului exocrin: fibroza chistică, sindromul Schwachmann 47. Sindromul de malabsobție 48. Hepatita cronică virală (virusurile hepatitice B, C, D și virusurile CMV, EBV) 49. Steatohepatita non-alcoolică (NASH) pediatrică 50. Sindromul Gilbert 51. Litiaza biliară 52. Malformațiile de căi biliare intrahepatice (sindromul Caroli
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254774_a_256103]
-
și colonului: Anomalii congenitale. Diverticuloza. Enterocolite infecțioase și neinfecțioase. Sindroame de malabsorbție. Boli inflamatorii cronice idiopatice: boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică. Afecțiuni intestinale vasculare. Tumori benigne și maligne. Patologia apendicelui: apendicite acute și cronice; tumori. PATOLOGIA FICATULUI, CĂILOR BILIARE ȘI PANCREASULUI EXOCRIN Patologia ficatului: Icterul și colestaza. Hepatitele infecțioase virale acute și cronice. Infecții bacteriene, parazitare și helmintice. Hepatita autoimună. Hepatite induse medicamentos și de toxice: afecțiuni hepatice alcoolice. Steatoza non-alcoolică. Erori genetice ale metabolismului: hemocromatoza, boala Wilson, deficiența de alfa-1-antitripsină, hepatita
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
ale metabolismului: hemocromatoza, boala Wilson, deficiența de alfa-1-antitripsină, hepatita neonatală. Ciroza hepatică. Hipertensiunea portală. Tumori benigne și maligne. Patologia căilor biliare: Colelitiaza. Colangita acută și cronică. Colecistita acută și cronică. Carcinomul veziculei biliare și a căilor biliare extra-hepatice. Patologia pancreasului exocrin: Fibroza chistică. Pancreatitele acute și cronice. Tumorile benigne și maligne. PATOLOGIA APARATULUI URINAR Anomalii congenitale. Nefropatii glomerulare: sindroamele clinice: alterări histologice; patogeneza leziunilor glomerulare: depunerea de complexe imune circulante și în situ, nefrita anti-membrană bazală glomerulară, activarea căii alterne a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
Boli inflamatorii cronice idiopatice: boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică. Afecțiuni intestinale vasculare.) 42. Patologie tumorală intestin subțire și colon. 43. Hepatite acute și cronice 44. Ciroze hepatice 45. Patologie tumorală hepatică. 46. Patologia colecistului și căilor biliare extrahepatice. 47. Patologia pancreasului exocrin: fibroza chistică, pancreatita acută și cronică. Tumori benigne și maligne. 48. Anomalii congenitale ale aparatului urinar 49. Nefropatii glomerulare 50. Nefropatii tubulo-interstițiale 51. Patologia tumorală renală. 52. Patologia vezicii urinare și a căilor urinare. 53. Leucemii acute și cronice 54
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
stimulare peniană sau clitoridiană apare o ejaculare, fără să fie însă însoțită de orgasm. Când stimularea peniană este combinată cu stimularea prostatei, unii bărbați raportează o creștere a volumului de lichid seminal ejaculat. Structurile prostatice produc un produs de secreție exocrină care intră în componența lichidului ejaculat. În timpul orgasmului, acesta va urma calea ductelor deferențiale până în uretră, iar apoi în exterior. Orgasmul anal este orgasmul produs prin stimulare intraanală, prin contact sexual anal sau inserarea unui deget sau unei jucării erotice
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
metabolismul carbohidraților.. Această substanță a fost numită "insulină" de belgianul Jean de Meyer în 1909. În 1903 John Rennnie și Thomas Fraser au încercat fără succes un tratament oral cu cu extras de cod (care are insulele separate de pancreasul exocrin). În 1904 au încercat injectarea hipodermica la om, dar au renunțat datorită efectelor secundare. În 1906, la Berlin, Georg Zuelzer a aplicat metodă precipitării proteinelor din extrasul pancreatic cu alcool și a testat acest tratament pe 8 pacienți, constatând eliminarea
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
metabolismul carbohidratilor.. Această substanță a fost numită "insulină" de belgianul Jean de Meyer în 1909. În 1903 John Rennnie și Thomas Fraser au încercat fără succes un tratament oral cu cu extras de cod (care are insulele separate de pancreasul exocrin). În 1904 au încercat injectarea hipodermică la om, dar au renunțat datorită efectelor secundare. În 1906 in Berlin Georg Zuelzer a aplicat metoda precipitării proteinelor din extrasul pancreatic cu alcool și a testat acest tratament pe 8 pacienți, constatând eliminarea
Insulină () [Corola-website/Science/307326_a_308655]
-
sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriție și cele infecțioase, în afecțiunile sanguine și în cele cutanate. Cu toate calitățile sale prețioase, mierea are și contraindicații pentru pacienții care suferă de obezitate, diabet zaharat, tulburări glicoregulatorii, insuficiență pancreatică exocrină și pentru pacienții gastrectomizați, cât și în anumite tulburări alergice. Indicațiile apiterapice vor fi făcute numai de către medicul specialist, ca la orice medicament, iar tratamentele vor fi aplicate sub directa sa supraveghere, avându-se în vedere acțiunile farmaco-fiziologice generale și
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
este un organ situat în corpul unui animal, care sintetizează o substanță deosebită, pe care o poate trimite direct (glandă endocrină) în circuitul sanguin sub formă hormoni (și cei ce produc laptele matern) sau o eliberează sub formă de secreție exocrină (glandă exocrină) prin cavitățile din interiorul corpului sau de la suprafața acestuia. În organism există două tipuri de glande, organe care produc secreții: glande cu secreție externă sau glande exocrine ale căror secreții nu se varsă în sânge (glanda lacrimală, salivară
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]
-
organ situat în corpul unui animal, care sintetizează o substanță deosebită, pe care o poate trimite direct (glandă endocrină) în circuitul sanguin sub formă hormoni (și cei ce produc laptele matern) sau o eliberează sub formă de secreție exocrină (glandă exocrină) prin cavitățile din interiorul corpului sau de la suprafața acestuia. În organism există două tipuri de glande, organe care produc secreții: glande cu secreție externă sau glande exocrine ale căror secreții nu se varsă în sânge (glanda lacrimală, salivară, glandele care
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]
-
ce produc laptele matern) sau o eliberează sub formă de secreție exocrină (glandă exocrină) prin cavitățile din interiorul corpului sau de la suprafața acestuia. În organism există două tipuri de glande, organe care produc secreții: glande cu secreție externă sau glande exocrine ale căror secreții nu se varsă în sânge (glanda lacrimală, salivară, glandele care secretă sucuri digestive etc.) și glande cu secreție internă sau glande endocrine, ale căror secreții numite hormoni se varsă în sânge. Hormonii au rolul de a regla
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]
-
de a regla buna funcționare a tuturor organelor din corp, care asigură creșterea, perpetuarea speciei, adaptarea la mediu etc. Unele glande endocrine sunt unice: hipofiza, tiroida, pancreasul. Alte glande endocrine sunt glande pereche: paratiroide, suprarenale, genitale (ovarele și testiculele). Glandele exocrine, adică cele cu secreție externă, aruncă substanța produsă în exterior fie direct (la suprafața pielii), fie indirect (în tubul digestiv, bronhii, căile genitale sau urinare). Ele sunt adesea dotate cu un canal excretor. Glandele pot fi împărțite în 2 categorii
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]
-
aruncă substanța produsă în exterior fie direct (la suprafața pielii), fie indirect (în tubul digestiv, bronhii, căile genitale sau urinare). Ele sunt adesea dotate cu un canal excretor. Glandele pot fi împărțite în 2 categorii: Produsul secretat de o glandă exocrină poate fi, de asemenea, inclus într-una din următoarele trei categorii: Fiecare glandă este formată dintr-o excrescență de pe suprafața epitelială. Această excrescență poate să aibă la început o structură tubulară, însă în alte cazuri, glandele se pot forma ca
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]
-
frecvent un epiteliu tipic sau secretor, care formează partea terminală a fiecărei ramificații iar fragmentele de unire provenite dinspre canale sunt căptușite cu celule epiteliale mai puțin modificate. Glandele sunt clasificate în funcție de forma lor. Lista glandelor endocrine umane: Lista glandelor exocrine umane:
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]
-
chistica (OMIM# 219700) ("cystic fibrosis" în engleză, "mucoviscidose" în franceză) este una din cele mai răspândite boli monogenice recesive și este provocată de mutații în genă "CFTR" ("Cystic Fibosis Transmembrane Conductance Regulator"). Proteină codificata de această genă controlează secreția glandelor exocrine din numeroase organe, mutațiile determinând îngroșarea secrețiilor și afectarea funcției sistemului bronhopulmonar, sistemului digestiv, reproductiv și a altor organe. În limbajul familial fibroza chistica este uneori numită "„boală celor 65 de trandafiri”". Numele a fost creat de un băiețel care
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
de variantele alelice ale genelor modificatoare și de influență factorilor de mediu, ponderea acestor factori fiind însă greu de evaluat pentru fiecare caz în parte. În formă clasică (OMIM# 219700) fibroza chistica este o boală multisistemică ce afectează plămânii, pancreasul exocrin, ficatul, glandele sudoripare și canalele deferente. Identificarea mecanismelor patogenice implicate în această boală a permis realizarea de tratamente (antibioterapie, kineziterapie respiratorie, subtituția cu extracte pancreatice) ce au contribuit la îmbunătățirea stării pacienților cu prelungirea longevității medii la 30 ani în
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
diaree la maimuțe ) , glandei suprarenale ( congestie și/ sau hemoragie corticală la șobolani și maimuțe , cu necroză urmată de fibroză la șobolani ) , sistemului hemolimfopoietic ( hipocelularitate la nivelul măduvei osoase și depleție limfoidă la nivelul timusului , splinei și a ganglionilor limfatici ) , pancreasului exocrin ( degranulare a celulelor acinare cu necroză celulară ) , glandelor salivare ( hipertrofie acinară ) , articulațiilor ( îngroșare a cartilajului de creștere ) , uterului ( atrofie ) și ovarelor ( reducerea dezvoltării foliculare ) . Acestea au survenit la niveluri de expunere plasmatică la sunitinib relevante clinic . Efecte adiționale , observate în
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]
-
diaree la maimuțe ) , glandei suprarenale ( congestie și/ sau hemoragie corticală la șobolani și maimuțe , cu necroză urmată de fibroză la șobolani ) , sistemului hemolimfopoietic ( hipocelularitate la nivelul măduvei osoase și depleție limfoidă la nivelul timusului , splinei și a ganglionilor limfatici ) , pancreasului exocrin ( degranulare a celulelor acinare cu necroză celulară ) , glandelor salivare ( hipertrofie acinară ) , articulațiilor ( îngroșare a cartilajului de creștere ) , uterului ( atrofie ) și ovarelor ( reducerea dezvoltării foliculare ) . Acestea au survenit la niveluri de expunere plasmatică la sunitinib relevante clinic . Efecte adiționale , observate în
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]
-
diaree la maimuțe ) , glandei suprarenale ( congestie și/ sau hemoragie corticală la șobolani și maimuțe , cu necroză urmată de fibroză la șobolani ) , sistemului hemolimfopoietic ( hipocelularitate la nivelul măduvei osoase și depleție limfoidă la nivelul timusului , splinei și a ganglionilor limfatici ) , pancreasului exocrin ( degranulare a celulelor acinare cu necroză celulară ) , glandelor salivare ( hipertrofie acinară ) , articulațiilor ( îngroșare a cartilajului de creștere ) , uterului ( atrofie ) și ovarelor ( reducerea dezvoltării foliculare ) . Acestea au survenit la niveluri de expunere plasmatică la sunitinib relevante clinic . Efecte adiționale , observate în
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]
-
sau să stimuleze funcționarea anumitor organe, sub controlul sistemului simpatic și parasimpatic, în general secretate de către glandele numite endocrine și vehiculate de sânge, de limfa sau de alte lichide ale organismului. Pot proveni de asemenea de la glande simultan endocrine și exocrine sau de la diferite țesuturi celulare care le răspândesc direct în organismul uman sau animal. Aceiași hormoni reproduși prin sinteză (inclusiv prin procedee biotehnologice), se clasifică aici. Derivații hormonilor naturali sau reproduși prin sinteză (săruri, derivați halogenați, acetali ciclici, esteri și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166830_a_168159]