308 matches
-
de vajnicii combatanți în numele "Cărticicăi roșii". În descrierea freneziei tinerilor maoiști francezi ("cei mai mulți copii de bani gata") în a se apropia de clasa muncitoare (dovedind un acut sentiment al culpei față de poziția lor socială pe care incearca, parcă, s-o exorcizeze!), ironia lui Alexandru călinescu e devastatoare. Să-mi fie îngăduit să citez, pentru farmecul lui unic, un asemenea fragment: "Obsedați de ideea că trebuie să se apropie de clasa muncitoare, unii dintre ei se duc "la baza", devin simpli muncitori
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
trăsături maladive. Înșelată, aceasta dragoste se preschimba, firesc, în ură. "Ură dumneavoastră, domnilor, scrie Titus Popovici, e proiecția unei iubiri dezamăgite. Atât moartea violență, rapidă, cât și cea morală, lentă, pe care le-ați preconizat, sunt doar modalități de-a exorciza moartea reală, definitivă, pe care nu i-o doriți, pentru că v-ați simți orfani fără el. Pun pariu pe ce vreți că mulți ani de aici încolo tot El va fi subiectul discuțiilor, al disensiunilor, ori al rarelor clipe de
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
un legămînt cu diavolul” (Exercițiu de exorcizare I). Nimic serios se pare că n-ar putea schimba încrederea bardului în energia organică de care dispune. Aptă a amortiza paradoxal stările dezagreabile prin simpla lor adiționare. Izbăvitor, suferința, cîtă este, se exorcizează prin sine: „Aici se pune punct provizoriu/ dar cum să încapă într-un punct/ atîtea limite atîta inconștiență atîta lehamite/ atîta nedreptate atîta dezgust/ nu mă bucură nimic nu mă întristează nimic/ iubirea e o exorcizare a iubirii boala e
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
sorții, el se intoxică din pricina unui pește alterat, într-o zi de vacanță în Caraibe, este transportat de urgență la Boston, și trăiește cîteva săptămîni între viață și moarte. Dorința de a supraviețui și dragostea soției îl ajută să-și exorcizeze demonii (halucinațiile sunt legate de Vela), să se elibereze de obsesii și să revină înseninat la o viață nouă. Cartea se încheie cu un portret luminos al lui Ravelstein și cu replica lui Chick: Nu e ușor să cedezi morții
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
mai veche cunoștință a călugărului Teodosie, tămăduitor și vrăjmaș neîmpăcat al stăpânirii, tăinuitorul armelor pregătite pentru răscoală ce se va porni prin unirea cu pandurii slugerului Vladimirescu, aflați pe drumul spre București. Blestemul și demonia de la Tragă Șerpilor se vor exorciza prin ieșirea din inerție, împilare și neunire a stăpânilor acelor locuri în care s-au învrednicit să trăiască din vechime. O reabilitare a genealogiei lor ilustre între Buzoiești și Purcăreni, trecând prin Goia, Deagu, Izvoarele, Palanga, așezări bătute odinioară de
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
poezia se salvează din "situații mimate" și își recapătă "capacitatea de asistență" în situații limită (ultimele poeme ale lui Marin Sorescu), ea își reface legăturile cu existența. Poeții lui Al. Cistelecan sînt vizionari (Aurel Dumitrașcu, Dan Damaschin), reflexivi (Cezar Baltag), exorcizează angoase și suferințe (Angela Marinescu), fantezia lor lexicală îngăduie și un "strop de melancolie" (Ion Stratan), se află în faze "de erupție a decepției" (Andrei Zanca), sînt paradisiaci (O. Soviany), evoluează "de la feeric la surescitare" (Liviu Ioan Stoiciu), au "iluminări
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
Drosofila dintr-un măr, dar are aceleași aere de inocență și nepăsare, de tinerețe ingenuă, iar el, respectiv, aceeași obstinație în munca lui, aceeași seriozitate dedicată care seamănă cu încăpățînarea profesorului de morfologie de a desena celula nervoasă, de a exorciza astfel demonii amorului nepermis. Asta la un prim nivel, pentru că amorul lui Grigorie merge nu înspre eterul problematizărilor secrete, ci înspre o consumare imposibilă. Musculița iubită, Drosy, e închisă într-o cușcă de sticlă, cam așa cum visează orice îndrăgostit să
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
III-a acolo unde povestea se mută în trecut. Tînăra Florence a trăit într-o familie în care cei doi părinți s-au iubit atît de total, de egoist și de tinerește întreaga viață, încît parcă orice problematizare a fost exorcizată. Poate nu întîmplător cei doi părinți au condus o farmacie, aflată la parterul casei în care au locuit. Și totuși tînăra de la etaj a dus o viață mai puțin sterilizată, a avut diverse aventuri, a locuit singură, a scris în
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
capătă dacă nu o față, cel puțin un nume. De fapt, comunismul s-a temut întotdeauna de Cuvînt: credea în mod ciudat în nominalism, în puterea cuvintelor de a crea realitatea sau de a o distruge. Spectrele pe care le exorcizează dicționarul Doinei Jela sînt oameni în carne și oase, unii încă în viață - este ceea ce face din Lexicon... o carte cutremurătoare. Autoarea nu se transformă în judecător - în ciuda ororilor descrise, tonul se păstrează neutru de la prima pînă la ultima pagină
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
întîmplător Victor Iancu folosește, intertextual, Divina Commedia a lui Dante (fiecare capitol al cărții are un motto din scriitorul renascentist, iar ideea "Purgatoriului" trimite la el într-un mod invariabil). Există un Infern interior al tuturor indivizilor, ce poate fi exorcizat prin autoscopie (amintita introspecție) - transformată astfel în semnul alegoric al Purgatoriului. Ideea - foarte subtil explorată în roman - mi-a amintit de teoria critică a lui Bataille din Literatura și răul. Criticul consideră acolo actul artistic oarecum orientat spre "transgresie" în
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
canoanele primare ale artei, conținutul nu e pe măsura formei și a gestului componistic. Și, poate că tocmai această formă și acest gest i-ar chema să ia act de mai importante realități sonore care, dacă tinerii compozitori nu le exorcizează, transfigurându-le, s-ar putea ca în cele din urmă să îi devoreze. Imediat după acest sui-generis dialog român-suedez am surprins, vorba lui Ion Bogdan Lefter, tensiunea epică a unei posibile teorii despre filmicitatea realului. Pe de o parte limbajul
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
oare să-mi ridic limba / printre buruieni" (Între draperiile experienței). Teama față de incapacitatea de a manipula limbajul poetic - "vai, cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic limba / printre buruieni" - este anihilată de existența opresivă a viziunilor care se cer exorcizate prin cuvînt -: "căci, iată, ferestrele cîrciumii umflîndu-se ca niște / săculeți de piele catifelată / și ca niște ugere de vacă / și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi / întunecați / foșgăind hămesite. // Și soarele cît un pui de găină și cît buricul / degetului...". (Între
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
parte din dosarul atacurilor îndreptate cu precădere împotriva filosofului. Deranja originalitatea acuzată a opiniilor acestuia, neîncadrarea lor în tiparele prestabilite. Gînditorul se vedea pus în patul procustian al unor concepții cu prestigiu universitar și ecleziastic. Noutatea gîndirii blagiene se vedea exorcizată de vechea gardă a școlii filosofice din Capitală, în frunte cu C. Rădulescu-Motru. Acesta publică în Convorbiri literare, în 1941, un text intitulat Gîndirea filosofică, înțelesul și scopul, încercînd a-i contrapune lui Blaga pe Mircea Florian, disociat la rîndu-i
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
un spital psihiatric după niște crize de schizofrenie, cu manifestări extrem de violente, revine, sub un tratament-șoc, la mănăstire. Numai că, pe fondul unor probleme financiarofamiliale, crizele recidivează, iar preotul Daniel Corogeanu, ajutat de cîteva măicuțe, consideră de cuviință să o „exorcizeze” printr-un ritual specific, legînd-o cu lanțuri și crucificînd- o. Pe fondul epuizării organismului și al crizelor paroxistice, Irina moare, iar „exorciștii” sunt arestați și diabolizați prin campanii în media. Care e, totuși, „adevărul” - cel uman, nu cel juridic sau
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
indicator cert al interesului pozitiv pentru opera sa. Nu investești efortul reclamat de o ediție, mai ales când e vorba de un autor controversat, dacă acest autor nu te atrage în vreun fel. Ulterior Marta Petreu a simțit nevoia să exorcizeze din propria-i biografie asocierea pozitivă cu Nae Ionescu. În acest scop, cel mai bun mijloc e chiar contrariul a ceea ce făcuse până atunci, adică asocierea negativă. A devenit astfel un acerb critic al filozofului, administrându-i una dintre cele
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fapt un instrument adecvat realului în care trăim, capabil să-l potențeze pe acesta din urmă, să-l clarifice ori să-l suprime. Căci nu doar la popoarele primitive spectacolele inițiatice provocau transe eliberatoare, dar și în zilele noastre ne exorcizăm, ca spectatori de teatru, prin katharsis-ul unei emoții. Există un mecanism foarte intim de modelare reciprocă actor-spectator, cu atât mai evident în reprezentația ce oferă actorului și spectatorului roluri egale, interșanjabile, iar scenei i se oferă libertatea să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mistuirea în focul sacru al poeziei, Shakespeare, după ce, în piesele sale negre, demască și răscolește cele mai crude nonsensuri în firea umană, în Furtuna redescoperă și exaltă ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
capătă o măreție ne mai atinsă ulterior. Astfel, la Eschile omul înfruntă pe zei, la Sofocle înfruntă destinul orb, iar în teatrul lui Euripide omul se înfruntă cu el însuși, cu propriile patimi. Dar spaima spectatorului în vechea Eladă era exorcizată de catharsisul indus prin elevata poezie a discursului scenic, gândirea înaltă și perfecțiunea artistică. Astfel, suferința îndurată de Prometeu este infinit întrecută de focul răpit și dăruit oamenilor, lumina minții care, într-o zi, îi va judeca pe zeii răzbunători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din Șiraz lărgește indefinit secretele noastre zariști lăuntrice. Inefabilul împlinește suprema eliberare spirituală: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Remedii fără număr să afli-n cartea mea". Neliniștile sale religioase și sociale, Dante și le-a exorcizat alungându-le după poarta Infernului pe care a sigilat-o: "Lasciate ogni speranza voi che'ntrate". Petrarca, după ce constată că "Iubirea nu se hrănește decât cu lacrimi, iar timpul ruinează totul și îl aruncă în uitare", ajunge la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Prosper își aruncă în mare cartea vrăjilor rele, iar Miranda "uimire și oglindă" a naturii descoperă cât de minunate sunt firea cea mare și firea umană. Teatrul antic și teatrul shakespearean ne fac să trăim poezia ca suprem adevăr uman exorcizând transfigurator tragicul vieții. "Puterea poeziei nu are margini", afirmă Shakespeare în Doi tineri din Verona. Neliniștea (Sorge) lui Hölderlin constă în faptul că suntem singuri, iar Dumnezeu rămâne dincolo de noi. De aici năzuința ardentă a apropierii de Tatăl. Nu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au autoeliminat din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fair lady of the world wide web, care ești copia mea fidelă, și nu remodelarea virtuală a unei fete reale, gata să las în urmă o mamă orfană și mută, o fostă iubită consolată și un nefrate pornit să mă exorcizeze complet. Să fim serioși. Bineînțeles că mai sunt lucruri pe care nu vi le-am spus și bineînțeles că v-ați plictisit de micile mele stratageme aucto riale. Ați vrea nu să se termine, dar să se rezolve, să se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cuvintele îi jucau singure în cap și Celebi își blestemă apucăturile de literat care-l făceau să-și gândească până și groaza în cuvinte. Ar fi dorit spaima cabrată a cailor, ar fi vrut să urle, sfâșiindu-și plămânii și exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau împotrivă. Un șuvoi fierbinte îl străbătu, brobonindu-i fruntea și topindu-i genunchii. Vru să zbiere, dar, uitând totul, ca un animal, se ră suci și țâșni într-o goană bezmetică îndărăt
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
modestie inutilă, în acest moment, sunt mândru de viziunea din romanul încă inedit și cred că mintea mea a acționat, sau s-a suprapus unei linii de forță ce va domina viitorul. Paradoxal, marii profeți sunt și marii neputincioși Profeția exorcizează realul sau îl programează pentru o nouă relansare, într-o versiune purificată și purificatoare? Profeția e un fel de prevedere, dacă nu e chiar providență. Cine prevede, previne. Cine prevede, poate să preîntâmpine! Nu-i mai puțin adevărat, însă, că
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
patruzeci și șase de colegi doar zece. Un adevărat carnaj". Odată ce " Vecinul lui de bancă, Rolly, de la care copia problemele la matematică, murise cu șase ani în urmă, călcat de o mașină, la intersecția bulevardului Elisabeta cu Schitu Măgureanu". Supraviețuitorii exorcizează spaima, cu un prea relativ succes... Circularitatea vieții, ca un carusel din care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]