55 matches
-
din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula de adresare (plină de smerenie și umilință creștină), vine exordiul (având ca punct de pornire anumite imagini din realitatea înconjurătoare ori unele principii și maxime evanghelice), tratarea (în care se face uneori loc tâlcuirii alegorice) și, în fine, încheierea. Între legendă și istorie, între real și ireal, didahiile, respirând aerul
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibrează toată exacta mașinărie a cazaniei destăinuie un orator excelent și un stilist desăvârșit
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
un adevăr cât de simplu. Incapabilă de adevăr, incapabilă de-o scânteie de onestitate și de dezinteresare, numai dîndu-i cu boldul, ca bivolilor, această carne cu ochi, nerușinată și nesimțitoare, mai e în stare a da urme de pricepere. Acest exordiu ni s-a părut necesar pentru a indica cititorilor noua tentativă de spoliare a acestor oameni. Dunărea e o cale de apă gata, care n-are nevoie de nici o cheltuială de construcțiune, o cale cum numai Dumnezeu a putut-o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fost fericiți să publicăm întîmpinarea d-sale tale - quale, cu beneficiu de inventar se 'nțelege, adecă cu rezerva de a ne face observațiunile noastre. Dar, cu acea abilitate atât de comună în țara noastră, d-sa s-a folosit de exordiul sau introducerea întîmpinării pentru a face oarecari observațiuni estetico - stilistice la adresa "Timpului", lucru la care fără îndoială nu avea nici un drept. Exordiul discursurilor și scrisorilor are cu totul altă menire și trebuie să se ție de obiect ca și restul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
observațiunile noastre. Dar, cu acea abilitate atât de comună în țara noastră, d-sa s-a folosit de exordiul sau introducerea întîmpinării pentru a face oarecari observațiuni estetico - stilistice la adresa "Timpului", lucru la care fără îndoială nu avea nici un drept. Exordiul discursurilor și scrisorilor are cu totul altă menire și trebuie să se ție de obiect ca și restul. Am răspuns așadar d-lui Dimitrie Ion Ghica că, daca binevoiește a șterge acele observațiuni, suntem gata a-i împlini cererea cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fie religioasă, metafizică sau fizică. C) Al. Ivasiuc spune: „Nimeni nu a afirmat că Hobbes era inducționist ca Bacon”. Și eu cred că nimeni - afară de Al. Ivasiuc care l-a plasat alături de Bacon și Loke într-o enumerare ce constituia exordiul unei argumentări a cărei perorație se încheie astfel: „Trăim o nouă perioadă a victoriei deducției asupra inducției”. D) Modul cum concepe Bacon inducția și raportarea acesteia la Platon nu erau în afară de discuție, deoarece din articolul preopinentului meu rezulta că inducția
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Eminescu și din textele lui Petre Țuțea. Venit în literatură dintr-un domeniu în care proprietatea termenilor este obligatorie, eseistul își creează, mai întâi, un preambul teoretic consistent, prin invocarea unui consens semantic, urmat de rezumarea imparțială a opiniilor celuilalt. Exordiului i se alătură expunerea părerilor proprii, bazate pe o atitudine tolerantă cu privire la libertatea de opinie și pe respectul față de cuvântul tipărit. În mod constant sunt analizate probleme precum legăturile poeziei cu arhitectura, muzica, drama, tragedia, teologia, relația dintre vers și
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
și toți vor dobândi”), descrie, într-o ierarhizare ce ținea cont de prescripțiile „ideologiei” dominante, categoriile de participanți la ceremonia reînhumării. Regulile retoricii cereau acestor „destinatari”, prezumtivi ascultători ai cuvântării, să li se câștige interesul printr-o secvență specială a exordiului - captatio benevolentiae. Și Neagoe Basarab se conformează într-un mod ce consună, firește, cu spiritul întregii scrieri: „Și pre mine, ticălosul, încă mă ascultați cu ușurare, și cuvintele méle le auziți și le priimiți făr’ de dosădire, că am să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
frază vehementă și întretăiată: "Frați creștini, ați căzut în nenorocire, frații mei, ați meritat-o", un vârtej ca de apă trecu prin asistență, până afară în piața de dinaintea bisericii. Logic, ceea ce a urmat nu părea să se potrivească cu acest exordiu patetic. Abia urmarea discursului i-a făcut pe concetățenii noștri să înțeleagă că printr-un procedeu oratoric dibaci, părintele dăduse dintr-o dată, așa cum se dă o lovitură, tema întregii sale predici. Îndată după această frază, Paneloux a citat într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ca orice tratat de didactică, cel al Fericitului Augustin se încheie cu două cateheze, o cateheză mai lungă (capitolele 16-26) și o cateheză mai scurtă (capitolele 26-27). Sunt cateheze model pentru catehizarea individuală a unui rudis. Catehezele cuprind trei părți: exordiul, narațiunea și concluzia. Exordiul pleacă de la hotărârea luată de rudis pentru a îmbrățișa credința creștină și insistă, în esență, pe vrednicia celor lumești: „Așa și cu onorurile lumești, ce sunt ele dacă nu îngâmfare, deșertăciune interioară și primejdie de cădere
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
didactică, cel al Fericitului Augustin se încheie cu două cateheze, o cateheză mai lungă (capitolele 16-26) și o cateheză mai scurtă (capitolele 26-27). Sunt cateheze model pentru catehizarea individuală a unui rudis. Catehezele cuprind trei părți: exordiul, narațiunea și concluzia. Exordiul pleacă de la hotărârea luată de rudis pentru a îmbrățișa credința creștină și insistă, în esență, pe vrednicia celor lumești: „Așa și cu onorurile lumești, ce sunt ele dacă nu îngâmfare, deșertăciune interioară și primejdie de cădere”. Narațiunea începe cu facerea
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
dinainte, de către cunoscuții săi, asupra stării lui sufletești sau a cauzelor care l-au determinat să vină pentru a primi religia creștină. Dacă nu este nimeni de la care să aflăm acestea, trebuie întrebat chiar el, pentru a ne putea alcătui exordiul în funcție de răspunsurile sale”. Utilizarea metodelor expozitive pot determina ca „ascultătorul/elevul să dea semne de oboseală”. În acest caz, Fericitul Augustin ne îndeamnă pe noi, profesorii de religie: „să-i reîmprospătăm buna dispoziție, spunându-i ceva pornit dintr-o veselie
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
astfel încât cel venit, tulburat de discuție, își dorește să devină tocmai ceea ce hotărâse să se prefacă numai a fi”. În funcție de răspunsurile date, Fericitul Augustin îndeamnă pe diaconul Deogratias să alcătuiască cateheza: „trebuie întrebat chiar el, pentru a ne putea alcătui exordiul în funcție de răspunsurile sale”. Metoda conversației este ilustrată în lucrarea De Magistro. Două treimi din lucrare, primele treizeci și două de paragrafe, sunt sub formă de dialog, care conferă lucrării forma unei dezbateri vii, urmată de concluzii. Axată pe conceptele-cheie - magister
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
963-82. footnote>. Hrisostom știe să dezvăluie sclipiri incredibile ale gândului și ale sentimentului. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes<footnote Berthold Altaner, op. cit., p. 334. footnote>. În cuvântările sale, insistă mai cu seamă asupra principiilor moralei creștine, chiar și atunci când trebuia să critice
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
963-82. footnote>. Hrisostom știe să dezvăluie sclipiri incredibile ale gândului și ale sentimentului. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes<footnote Berthold Altaner, op. cit., p. 334. footnote>. În cuvântările sale, insistă mai cu seamă asupra principiilor moralei creștine, chiar și atunci când trebuia să critice
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
două niveluri (N) diferite, după cum urmează: N1, al terminologiei medicale de profil, adecvată pretextului științific al operei, prezentă mai ales în partea introductivă și în secvențe de actualizare a problemei, cu profil de părți care în retorică au statut de "exordiu"; aici, "contractul de comunicare" îi impune scriitorului o inițiere de creditare profesională ca emițător. De aici atmosfera și tonalitatea de comunicare "endogenă", ca între specialiști, care pot fi cititorii medici sau aparținând unor domenii ale științelor "pozitive". Iată enunțuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de escaladă și expediții urmează modele aproape identice și am putea spune același lucru și despre prezentările de film din programele de televiziune sau despre cadrul general al unei scrisori: deschiderea (termeni de adresare, indicații de timp și de loc), exordiu, corpul scrisorii (zonă de extremă variație), perorația, încheierea (formula de politețe și semnătura). Planurile de texte ocazionale sunt foarte frecvente, avînd rolul de a structura textele, în ansamblu. Proprii unui anumit tip de text, aceste planuri ocazionale sunt mai mult
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai poate fi și ,,lucrarea dramatică de proporții reduse, destinată să fie interpretată de către un singur actor.” SCOPURILE MONOLOGULUI sunt diverse: informarea, argumentarea, destinderea, sensibilizarea, pomovarea unei idei, reflecția asupra unei probleme etc. STRUCTURA MONOLOGULUI este următoarea: * introducerea (numită și exordiul) * cuprinsul (naratio sau tratarea) * încheierea (numită și peroratio) TEHNICI DE CONSTRUIRE A MONOLOGULUI: monologul trebuie să țină seama de următoarele aspecte: alegerea tipului de limbaj potrivit, corectitudine, coerență din punct de vedere logic, claritate, ritmul și tonalitatea să fie adecvate
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
și demnă de fi crezută, de dispoziție, prin organizarea succesiunii argumentelor și părților discursului, de memorizare, prin punerea în joc a factorilor cognitivi, și de acțiune oratorică, prin "performanță" și realizare a discursului. În cadrul acestui proces, se articulează părțile discursului - exordiul, narațiunea, argumentarea și concluzia- dintre care argumentarea este elementul central și cuprinde expunerea litigiului cu confirmarea poziției susținute și cu respingerea poziției adversarului. Elocuția este secțiunea retoricii pe terenul căreia s-a dezvoltat terminologia poeticii și gramaticii, fiindcă aici se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a vorbi & este derivat din verbul dicere, "a zice", "a vorbi"; este gen în raport cu discursul oratoric, discursul solemn, orațiune. Părțile discursului, după antici, erau: exordiul, propoziția sau narațiunea, confirmarea sau dovada & perorația. Pledoariile noastre păstrează și astăzi această formă; un exordiu scurt precede expunerea faptelor sau enunțul problemei de drept; urmează dovezile sau mijloacele, și în fine concluziile. "Nota asupra discursului" nu menționează nici genurile discursive ale retoricii, nici părțile care compun dispositio sau compoziția textuală despre care vom mai vorbi
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în compoziția macro-textuală a sensului. Ele corespund cu ceea ce retorica așeza în rîndul dispoziției, parte a artei de a scrie și a artei oratorice care guverna ordonarea argumentelor ce reieșeau din inventio. Planul oratoric clasic comportă în primul rînd un exordiu (al cărui scop este captarea atenției auditorului), urmat de propoziție (cauza sau teza rezumată a discursului), împreună cu diviziunea sa (anunțarea planului). Dezvoltarea are ca parte principală confirmarea (care dovedește adevărul avansat în propoziție), care poate fi precedată de o narațiune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o narațiune (expunerea faptelor) și care este urmată de respingere (eliminarea argumentelor contrarii). Perorația (concluzie care frapează auditorul) încheie totul. Ca să nu dăm decît un exemplu, se pare că afișul T63 urmează acest plan oratoric și că este descompus în Exordiu (titlul mare), Propoziție (subtitlul în italice), Narațiune (primul paragraf), Respingere (§ 2 și 3), Perorație (exclamațiile finale). Acest model retoric nu arată totuși varietatea planurilor de texte posibile. Un plan de text poate fi convențional, adică fixat prin apartenența istorică la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unui plan de text <2> și <4> sînt zone discursive de tranziție (introducere-pregătire și concluzie-încheiere) între momentele ințial <1> și final <5> cu dominantă fatică, și corpul scrisorii propriu-zis <3>. Ele comportă toate caracteristicile pe care retorica le acordă tradițional exordiului <2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd fața celuilalt (de la familiar la cel mai solemn) și introducerea temei. La acestea se adăugă recapitularea și încheierea convingerii, introducînd eventual, odată cu <4>, mai mult patetism și pregătind viitoarele interacțiuni cu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și prin identitatea interactanților. Afișul politic T63, fără a fi, în sens propriu, o scrisoare, îi adoptă totuși parțial, și într-un mod foarte interesant, planul de text. Titlul mare este o formulă de adresare <1>, subtitlul în italice corespunde exordiului <2>, corpul "scrisorii" <3> acoperă paragrafele de la 1 la 3, cele două rînduri exclamative (Patria noastră [...] pentru a o salva!) formează o perorație <4> și în sfîrșit, Trăiască Franța! din final poate fi considerată o clauzulă <5>, urmată de semnătură
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ale acestor povești, în care iubirea are ceva calin, gingaș, mângâietor și copilăros. Acolo unde alții blasfemiază și înjură: "Drăcie! Tunete și sânge! Raiul și Iadul!", lăutarul susură: "foaie verde mintă...", "foicică viorea...". Un întreg popor se revelează în aceste exordii înmiresmate. Aceste poeme rustice au o savoare de groază care le garantează autenticitatea. Leconte de Lisle îi scria Elenei Văcarescu, bănuită de a fi imaginat fondul poveștilor ei din Rapsodul de pe Dâmbovița: "Nu țineți seama că poeții și literatorii se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]