55 matches
-
963-82. footnote>. Hrisostom știe să dezvăluie sclipiri incredibile ale gândului și ale sentimentului. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes<footnote Berthold Altaner, op. cit., p. 334. footnote>. În cuvântările sale, insistă mai cu seamă asupra principiilor moralei creștine, chiar și atunci când trebuia să critice
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
963-82. footnote>. Hrisostom știe să dezvăluie sclipiri incredibile ale gândului și ale sentimentului. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes<footnote Berthold Altaner, op. cit., p. 334. footnote>. În cuvântările sale, insistă mai cu seamă asupra principiilor moralei creștine, chiar și atunci când trebuia să critice
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
două niveluri (N) diferite, după cum urmează: N1, al terminologiei medicale de profil, adecvată pretextului științific al operei, prezentă mai ales în partea introductivă și în secvențe de actualizare a problemei, cu profil de părți care în retorică au statut de "exordiu"; aici, "contractul de comunicare" îi impune scriitorului o inițiere de creditare profesională ca emițător. De aici atmosfera și tonalitatea de comunicare "endogenă", ca între specialiști, care pot fi cititorii medici sau aparținând unor domenii ale științelor "pozitive". Iată enunțuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a vorbi & este derivat din verbul dicere, "a zice", "a vorbi"; este gen în raport cu discursul oratoric, discursul solemn, orațiune. Părțile discursului, după antici, erau: exordiul, propoziția sau narațiunea, confirmarea sau dovada & perorația. Pledoariile noastre păstrează și astăzi această formă; un exordiu scurt precede expunerea faptelor sau enunțul problemei de drept; urmează dovezile sau mijloacele, și în fine concluziile. "Nota asupra discursului" nu menționează nici genurile discursive ale retoricii, nici părțile care compun dispositio sau compoziția textuală despre care vom mai vorbi
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în compoziția macro-textuală a sensului. Ele corespund cu ceea ce retorica așeza în rîndul dispoziției, parte a artei de a scrie și a artei oratorice care guverna ordonarea argumentelor ce reieșeau din inventio. Planul oratoric clasic comportă în primul rînd un exordiu (al cărui scop este captarea atenției auditorului), urmat de propoziție (cauza sau teza rezumată a discursului), împreună cu diviziunea sa (anunțarea planului). Dezvoltarea are ca parte principală confirmarea (care dovedește adevărul avansat în propoziție), care poate fi precedată de o narațiune
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o narațiune (expunerea faptelor) și care este urmată de respingere (eliminarea argumentelor contrarii). Perorația (concluzie care frapează auditorul) încheie totul. Ca să nu dăm decît un exemplu, se pare că afișul T63 urmează acest plan oratoric și că este descompus în Exordiu (titlul mare), Propoziție (subtitlul în italice), Narațiune (primul paragraf), Respingere (§ 2 și 3), Perorație (exclamațiile finale). Acest model retoric nu arată totuși varietatea planurilor de texte posibile. Un plan de text poate fi convențional, adică fixat prin apartenența istorică la
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unui plan de text <2> și <4> sînt zone discursive de tranziție (introducere-pregătire și concluzie-încheiere) între momentele ințial <1> și final <5> cu dominantă fatică, și corpul scrisorii propriu-zis <3>. Ele comportă toate caracteristicile pe care retorica le acordă tradițional exordiului <2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd fața celuilalt (de la familiar la cel mai solemn) și introducerea temei. La acestea se adăugă recapitularea și încheierea convingerii, introducînd eventual, odată cu <4>, mai mult patetism și pregătind viitoarele interacțiuni cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și prin identitatea interactanților. Afișul politic T63, fără a fi, în sens propriu, o scrisoare, îi adoptă totuși parțial, și într-un mod foarte interesant, planul de text. Titlul mare este o formulă de adresare <1>, subtitlul în italice corespunde exordiului <2>, corpul "scrisorii" <3> acoperă paragrafele de la 1 la 3, cele două rînduri exclamative (Patria noastră [...] pentru a o salva!) formează o perorație <4> și în sfîrșit, Trăiască Franța! din final poate fi considerată o clauzulă <5>, urmată de semnătură
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de escaladă și expediții urmează modele aproape identice și am putea spune același lucru și despre prezentările de film din programele de televiziune sau despre cadrul general al unei scrisori: deschiderea (termeni de adresare, indicații de timp și de loc), exordiu, corpul scrisorii (zonă de extremă variație), perorația, încheierea (formula de politețe și semnătura). Planurile de texte ocazionale sunt foarte frecvente, avînd rolul de a structura textele, în ansamblu. Proprii unui anumit tip de text, aceste planuri ocazionale sunt mai mult
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tocmai răspunsese, improvizând, unui discurs pregătit, Champfort, care stătea de vorbă cu Mirabeau pe treptele tribunei, spunea că facilitatea este un talent minunat, cu condiția de a nu te folosi de el. Mirabeau a prins din zbor această formulare pentru exordiul său, începând astfel: „Am spus dintotdeauna că facilitatea este unul dintre cele mai frumoase daruri ale naturii, cu condiția să nu te folosești de el; iar ceea ce am auzit adineaori nu-mi schimbă părerea etcă“ Număra printre avantajele sale aerul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
contemporanii mei, copiii? Cu vervă, dar nu o dată cu prețul autoridiculizării, predându-mă bunăvoinței acestor Magellani încă din pamperși și care fac zilnic înconjurul lumii la televizor, cu abonament la computer, rapp, videocasetă etc. Desigur, o stratagemă, căci umilindu-mă în exordiu ca moșneag și ca "băsmuitor", copiii aceștia se lasă totuși seduși de discursul decomplexat și cult al "magistrului". Sufletul infantil nu s-a schimbat (un copil își va iubi oricând mai pătimaș cățelul decât computerul), codurile de comunicare, da! A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ale acestor povești, în care iubirea are ceva calin, gingaș, mângâietor și copilăros. Acolo unde alții blasfemiază și înjură: "Drăcie! Tunete și sânge! Raiul și Iadul!", lăutarul susură: "foaie verde mintă...", "foicică viorea...". Un întreg popor se revelează în aceste exordii înmiresmate. Aceste poeme rustice au o savoare de groază care le garantează autenticitatea. Leconte de Lisle îi scria Elenei Văcarescu, bănuită de a fi imaginat fondul poveștilor ei din Rapsodul de pe Dâmbovița: "Nu țineți seama că poeții și literatorii se
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Nu se creează bucățile de poezie populară și mai ales nu se fixează în memoria unui întreg popor așa cum nimeni nu poate să creeze a priori o limbă și să facă o națiune întreagă s-o vorbească". Aceste povești au exordii tradiționale: "A fost odată un împărat, și dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti..." Sau: "A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi nu s-ar mai povesti; pe când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; pe când
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și toți vor dobândi”), descrie, într-o ierarhizare ce ținea cont de prescripțiile „ideologiei” dominante, categoriile de participanți la ceremonia reînhumării. Regulile retoricii cereau acestor „destinatari”, prezumtivi ascultători ai cuvântării, să li se câștige interesul printr-o secvență specială a exordiului - captatio benevolentiae. Și Neagoe Basarab se conformează într-un mod ce consună, firește, cu spiritul întregii scrieri: „Și pre mine, ticălosul, încă mă ascultați cu ușurare, și cuvintele méle le auziți și le priimiți făr’ de dosădire, că am să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin asprele delicii ale umanităților, la nivelul limbilor clasice, îi apăruse venerabilului nostru profesor, esteticianul Tudor Vianu, ca o pavăză de neînlocuit și un imbold, totodată, cînd își menea feciorul unei cariere medicale. Dimpotrivă, a face un popas întîi, la exordiul formației studioase, prin miros de formol și a înfrunta, dezolant cumulativă, alinierea cadavrelor pentru disecție, i-a fost prescris tînărului Bogdan Lascăr, drept exorcism la adresa unor prea încrezătoare ispite. Dacă „arta se întîmplă”, happens, dincolo de planificări laborioase, - cum pretindea Oscar
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
atque excultus)<footnote Augustin, De catechizandis rudibus, VIII, 12. Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 65-66. footnote>. Augustin spune că o inimă curată e mai de folos și mai de dorit decât o limbă meșteră. Cateheza va cuprinde exordiul, narațiunea și încheierea și, cu Augustin, narratio devine metoda fundamentală a catehezei. Sunt fixate trei principii didactice, și ele privesc alegerea materiei, așezarea materiei și expunerea ei. Cele trei principii sunt: a) non multa, sed multum („nu multe, ci mult
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
chiar și cele mai libere ale condeiului critic de mare și risipit talent, cred că încheierea acestui eseu trebuie scoasă din rama portretului. În general, eseurile se încheie abrupt. Florin Faifer se ferește de concluzii și încadrări definitive. Ca și exordiile, foarte variate și care amintesc de surprinzătoarele introduceri de capitole la "istoria" călinesciană, finalurile au totuși o notă individualizantă. Și tot de aer călinescian ni se par titlurile ce trimit la arta caracterologiei: "Furiosul", "Anxiosul", "Arțăgosul", "Apolinicul", "Glumețul" (care se
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
tehnicistă, axată pe alcătuirea discursului, autoarea revenind la vechile învățături ale oratoriei antice, adică la moștenirea lăsată omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o pre zentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază toc mai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a
Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
-mbrace o piele/ trandafirie, subțire -/ de om. și un chip șlefuit, omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau mai aprins despre rîs,/ virtuozi ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
și de sensibilitate foarte actuală, "urmele" cum spune inspirat în poemul Un ceas de hîrtie. În volumele O sălbatică floare, dar, mai ales, în Strada care urcă la cer e un fin eminescianism distilat prin filtre bacoviene; iată, de pildă, Exordiu, unde aceste conexiuni se deslușesc limpede, unde Dominic Stanca e poet cu adevărat, inventînd, dacă se poate spune așa, un alt Bacovia lîngă vechiul, cunoscutul Bacovia, recuperînd astfel esențele eminesciene ale liricii noastre: " Aici în preajma orașului alb,/ între ziduri căzute
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
nu spun zădărnicie, - semnul care le acompaniase producerea îmi stăruia precum un ghimpe de-a curmezișul amintirii. Olga Morărescu- Mărginean, beneficiara glosselor trimise atunci, să opereze un mesaj resemnat, printre continente, s-a ostenit a le recupera într-un fel, - exordiu necanonic, adaos coborînd parcă pe neștiute în deschiderea albumului său. Eu, însă, fiind vorba despre elanul ascensional de care freamătă înaripatele, nu-mi pot ascunde preferința pentru tot ce reprezintă înălțare exultantă. Cînd ni s-a părut posibil, organizînd la
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
acestuia: Cum și-a strâns codrii... Cum și i-a pus/ în desaga văzduhului, lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
un adevăr cât de simplu. Incapabilă de adevăr, incapabilă de-o scânteie de onestitate și de dezinteresare, numai dîndu-i cu boldul, ca bivolilor, această carne cu ochi, nerușinată și nesimțitoare, mai e în stare a da urme de pricepere. Acest exordiu ni s-a părut necesar pentru a indica cititorilor noua tentativă de spoliare a acestor oameni. Dunărea e o cale de apă gata, care n-are nevoie de nici o cheltuială de construcțiune, o cale cum numai Dumnezeu a putut-o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fost fericiți să publicăm întîmpinarea d-sale tale - quale, cu beneficiu de inventar se 'nțelege, adecă cu rezerva de a ne face observațiunile noastre. Dar, cu acea abilitate atât de comună în țara noastră, d-sa s-a folosit de exordiul sau introducerea întîmpinării pentru a face oarecari observațiuni estetico - stilistice la adresa "Timpului", lucru la care fără îndoială nu avea nici un drept. Exordiul discursurilor și scrisorilor are cu totul altă menire și trebuie să se ție de obiect ca și restul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
observațiunile noastre. Dar, cu acea abilitate atât de comună în țara noastră, d-sa s-a folosit de exordiul sau introducerea întîmpinării pentru a face oarecari observațiuni estetico - stilistice la adresa "Timpului", lucru la care fără îndoială nu avea nici un drept. Exordiul discursurilor și scrisorilor are cu totul altă menire și trebuie să se ție de obiect ca și restul. Am răspuns așadar d-lui Dimitrie Ion Ghica că, daca binevoiește a șterge acele observațiuni, suntem gata a-i împlini cererea cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]