104 matches
-
aprilie. Mesajul a fost citit după slujba solemnă celebrată de cardinalul Angelo Sodano în fața a mai mult de 100 000 de credincioși adunați în Piața Sfântul Petru. Lucrări publicate de-a lungul vieții Documentele lui principale includ 14 enciclice, 13 exortații apostolice, 11 constituții apostolice și 42 scrisori apostolice. A „reexaminat“ Cazul Galileo Galilei, rezultatul fiind „recunoașterea leală“ a nedreptăților suferite de acesta. Papa a publicat, de asemenea, cinci cărți: „Să trecem pragul speranței” (octombrie 1994), „Dar și Mister: cu ocazia
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
și să-i înduplece a lua parte combinată la campanie pe regele Carol Robert, nepotul lui Filip, și pe banul Slavoniei, Maledina. Cererea găsi în Roma ascultare condescendentă și succesul dorit. În același timp Scaunul roman adresă scrisori călduroase de exortație cătră mai mulți catolici din Serbia și din Albania, cari erau cu vază și în funcțiuni înalte ale statului, lăudă meritosul lor proiect, deja în execuție, de-a scutura jugul unui domnitor eretic și neomenos, îi încurajă să proceadă cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
statului de azi și stăpânilor săi, îndreptând împotriva călăilor lor forța ș...ț antifascismului adevărat”; „fascismul este lucrul cel mai grav, cel mai serios și mai important, «cu care nu de puține ori avem o relație de intimitate»”. Registrul de exortație sau de intervenție pe care, prin forța lucrurilor, cartea de care m-am ocupat l-a impus relatării mele critice mă face acum să concluzionez inevitabil printr-un îndemn adresat cititorului de a nu rata aceste pagini ale lui Pannella
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicând abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și e străbătut de o autentică forță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din optsprezece și a doua din șaizeci și patru de epistole. Aceste scrisori nu prezintă mare interes; Ruricius nu era capabil de speculație teologică; cele mai multe scrisori au fost trimise unor episcopi prieteni și cuprind saluturi sau felicitări; altele cuprind mustrări, exortații sau pilde. Ruricius era de origine nobilă și a fost prietenul lui Sidonius Apolinarie, un episcop cunoscut mai mult pentru scrierile sale cu tematică profană decât pentru activitatea de literat creștin, așa cum vom vedea. La sfatul lui Faustus, soția lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
admirabil câteodată; autorul vrea să evite excesul de retorică. Autori mai vechi îi atribuie și alte opere, astăzi pierdute, cum ar fi o scriere Despre natura sufletului (De natura animae), o alta Despre educația fecioarelor (De virginibus istituendis) și o Exortație pentru disprețuirea lumii și a lucrurilor trecătoare (De contemptu mundi ac rerum transitarum). Bibliografie. Ediții: PL 59. Traduceri: CTP 64, 1987 (M. Spinelli). Studii: A. Solignac, Les fragments du „de natura animae” de Pomère, BLE 75 (1974) 41-60; C. Tibiletti
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al cincilea. Cântul de învățătură (Commonitorium) e format din două cărți și e compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce trebuie urmate pentru a merita viața eternă de care nenorocirile din prezent ar trebui să-l apropie tot mai mult pe creștin: de aceea, întregul poem este înțesat de motive moralizatoare și didactice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lesne ne putem închipui, și în această operă ridicarea în slăvi a regelui got nu are limite, chiar dacă aceea era practica normală în panegirice, care porneau de la date obiective pentru a preamări figura personajului vizat. Ennodius a mai compus o Exortație didactică (Paraenesis didascalica) în 511, în proză și versuri, în care îndeamnă doi tineri să se îngrijească mai mult de educația lor, practicând viața și virtuțile creștine și dedicându-se în același timp studiului artelor liberale, în special studiului retoricii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de propriile superstiții și contradicții îi datorează lui Moise cunoașterea unor fragmente de adevăr despre Dumnezeu. Când construiește această argumentație, Chiril se inspiră în mod flagrant din cărțile VII-XV ale Pregătirii evanghelice și din Cronica lui Eusebiu, ca și din Exortația către greci, în mod fals atribuită lui Iustin. Cărțile II-V se ocupă de interpretarea pe care o dă Iulian Legii lui Moise. În cărțile VI și VII este respinsă opoziția instituită de Iulian între istoria și cultura grecilor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Fondul principal de sentimente (1978), Treizeci și cinci de poeme sub scut (1979), Răsunet peste țară (1985), croite din același „elan” al idealurilor „revoluționare”, au în comun discursul definit prin oralitate, refrene mobilizatoare, ton familiar, patetic, prezența lozincilor, a exclamațiilor și exortațiilor. Romantismul al cărui adept se declară S. este unul strict retoric: „Sinceritatea mea e-ades tăioasă / Ca lama unei săbii de Damasc/[...] Nedezmințit romantic viața-ntreagă / De tânăr sunt profetul acestui crez”. Vrând să fie cel care depune mărturie pentru
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicînd abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și e străbătut de o autentică forță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din optsprezece și a doua din șaizeci și patru de epistole. Aceste scrisori nu prezintă mare interes; Ruricius nu era înzestrat pentru speculația teologică; cele mai multe scrisori au fost trimise unor episcopi prieteni și cuprind saluturi sau felicitări; altele conțin mustrări, exortații sau pilde. Ruricius era de origine nobilă și a fost prietenul lui Sidonius Apollinaris, un episcop cunoscut mai mult pentru scrierile sale cu tematică profană decît pentru activitatea de literat creștin, așa cum vom vedea. La sfatul lui Faustus, soția lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
admirabil cîteodată; autorul vrea să evite excesul de retorică. Unele surse vechi îi atribuie și alte opere, astăzi pierdute, cum ar fi o scriere Despre natura sufletului (De natura animae), o alta Despre educația fecioarelor (De virginibus Instituendis) și o Exortație pentru disprețuirea lumii și a lucrurilor trecătoare (De contemptu mundi ac rerum transiturarum). Bibliografie. Ediții: PL 59. Traduceri: CTP 64, 1987 (M. Spinelli). Studii: A. Solignac, Les fragments du „de natura animae” de Pomère, BLE 75 (1974) 41-60; C. Tibiletti
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor, ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al V-lea. Cîntul de învățătură este format din două cărți și este compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce trebuie urmate pentru a merita viața eternă, de care nenorocirile din prezent ar trebui să-l apropie tot mai mult pe creștin: de aceea, întregul poem este înțesat de motive moralizatoare și didactice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 507 sau 508. Cum lesne ne putem închipui, și aici lauda regelui got nu are limite, chiar dacă aceea era practica normală în panegirice, care porneau de la date obiective pentru a preamări figura personajului vizat. Ennodius a mai compus o Exortație didactică (Paraenesis didascalica) în 511, în proză și versuri, în care îndeamnă doi tineri să se îngrijească mai mult de educația lor, practicînd viața și virtuțile creștine și dedicîndu-se în același timp studiului artelor liberale, în special al retoricii. Subiectul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de propriile superstiții și contradicții, îi datorează lui Moise cunoașterea unor fragmente de adevăr despre Dumnezeu. Cînd construiește această argumentație, Chiril se inspiră în mod flagrant din cărțile VII-XV ale Pregătirii evanghelice și din Cronica lui Eusebiu, ca și din Exortația către greci, în mod fals atribuită lui Iustin. Cărțile II-V se ocupă de interpretarea pe care Iulian o dă Legii lui Moise. în cărțile VI și VII este respinsă opoziția instituită de Iulian între istoria și cultura grecilor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
începe cu anul 222 - precum și o listă cuprinzând următoarele titluri (lipsesc primele două rânduri): Despre Psalmi, Despre pitonisă, Apologia Evangheliei după Ioan și a Apocalipsei, Tradiția apostolică privitoare la harisme, Cronici, Împotriva grecilor și împotriva lui Platon sau despre Univers, Exortație pentru Severina, Demonstrație despre Paște, Ode la toate Scripturile, Despre Dumnezeu și despre învierea trupului, Despre bine și de unde provine răul. Întrucât acest computus pascal corespundea întru totul celui menționat de Eusebiu, iar o parte dintre titluri figura de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și nici aceeași anvergură intelectuală ca cel al lui Origen. Hipolit se adresează unei comunități creștine îngrozite de reluarea persecuțiilor și, în consecință, extrem de sensibilă în privința sfârșitului lumii. Comentariul este alcătuit din patru părți, fiecare parte încheindu‑se cu o exortație. Ne propunem, în paginile următoare, clasificarea și analiza unei întregi constelații de teme recurente, care se organizează în jurul așteptării eshatologice. Hipolit tratează pe larg despre Anticrist în cea de‑a patra omilie (IV, 48‑58). În rest, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ornamentele, fără de care eforturile noastre anterioare rămân zadarnice și lipsite de sens” (57, 1). De uita beata dezvoltă două teme majore: nemurirea sufletului (cap. 1‑13) și sfârșitul lumii (cap. 14‑26). Tratatul se încheie cu o frumoasă și tulburătoare exortație. Secțiunea anticristologică se află în partea a doua a tratatului, dar trebuie neapărat pusă în legătură cu tema nemuririi sufletului. Într‑adevăr, ideea unei judecăți finale, urmată de o pedeapsă sau o răsplată veșnică, decurge strict din ideea nemuririi. Mai mult chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veșnicia împărăției lui Cristos (cap. 27-32): a) prezentarea ereziei (cap. 27); b) confruntarea cu mărturiile Scripturii (Dan. 2,44; Ps. 101,26‑28) (cap. 28); c) falsa exegeză a ereticilor (cap. 29-30); d) respingerea ereziei (cap. 31-32). Epilog Binecuvântarea și exortația finală; mărturisirea lui Cristos și respingerea Anticristului (cap. 33). Analiza noastră se va concentra asupra primelor două secțiuni. Scenariul celei de‑a doua veniri a lui Cristos, descris sintetic în secțiunea următoare, precum și respingerea ereziei lui Marcel al Ancirei (secțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
persecutorul este mai crud, cu atât crește meritul victimelor. Victimele pe care le va face Satan însuși se vor bucura de un statut mult mai valorizant decât victimele unui Dioclețian sau ale unui Decius. Capitolele anticristologice se încheie printr‑o exortație adresată catehumenilor, precum și printr‑o rugăciune către Dumnezeu pentru ca aceste evenimente să nu se petreacă în timpul vieții lor: „Întărește‑te pe tine însuți, omule! Ți‑am dat semnele lui Anticrist. Întipărește‑ți‑le nu numai în memorie, ci răspândește‑le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
11-12: despre puterea de discernământ; cap. 13: despre Învățătorul lăuntric. Primele trei capitole constituie un comentariu alegoric la 1In. 2,18: Pueri, nouissima hora est. Prin aceste cuvinte clare, apostolul își îndeamnă destinatarii să‑și desăvârșească credința. În ce măsură o atare exortație este realistă? Augustin observă că, spre deosebire de dezvoltarea corporală, supusă unui anumit ritm al naturii, dezvoltarea spirituală depinde exclusiv de voința noastră. Natura se retrage, lăsând puterea liberului arbitru. Persoana crește și descrește spiritual, în funcție de voința sa orientată spre bine sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o bogată formațiune culturală”. Absența unui program estetic, suplinit, în diverse etape, de comandamente ideologice, lipsa de discernământ critic au făcut ca, adesea, lângă nume de primă mărime, paginile S. să găzduiască produse literare ale unor manufacturieri veleitari, în timp ce vehementele exortații din articolele de direcție rămâneau fără urmare și fără acoperire. Totuși, prin repetatele apeluri la inspirație națională, la patriotism și militantism cultural, la evitarea imitației servile a unor modele străine, S. a jucat un rol meritoriu în climatul cultural de
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
forțate. De gust îndoielnic sunt mitologizările sfătoase, în spirit ruralist ostentativ, procedeu frecvent în epocă la tinerii poeți bucovineni. Elementul autohton se intensifică în versurile din timpul războiului, unde „dacii ies în pragul pădurii să prindă mistreți uriași” etc., iar exortațiile vin să îmbărbăteze țara ciuntită. În ansamblu, formula liricii lui Z. a fost considerată „una neașteptat de originală, situată la intersecția vectorilor simbolisto-moderniști cu cei sui-generis tradiționaliști și - nu o dată - prevestitori ai unui postmodernism, atunci embrionar” (Mircea Zaciu). Versurile ultime
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
n.n. C.B.), fidelă literei textului biblic, constituie, pentru dânșii, calea ideală de acces spre acest text” (M. Harl). Voi exemplifica ideea lui Marguerite Harl prin câteva exemple concrete. Așadar cum citeau și cum interpretau Părinții Biserici Vechiul Testament? Origen Își Începe Exortația la martiriu cu un citat din Isaia 28,9-11. Dăm versiunea Bibliei românești, iar apoi, versiunea din textul lui Origen. Biblia românească: „[Pe cine vrea acesta să Învețe cu vedenia? Și pe cine vrea el cu propovăduirea să Înțelepțească?] Au
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]