140 matches
-
care scriitorul se confesează despre literatura sa și despre relația sa cu lumea. Privirea pe care autorul trilogiei „Orbitor” o îndreaptă asupra vremurilor și asupra celor din jur este foarte severă. Iată câteva dintre mărturisirile sale: „Mă consider deja un expatriat. Am fost eliminat din viața publică de la noi cu o brutalitate securistică și nu mi-a luat nimeni apărarea. Cei din lumea literară m-au tratat la fel. Am înțeles, în fine, că nu însemn nimic pentru nimeni în România
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
fete, petrece fericit la câteva sute de metri de colonia 14 unde Nadejda nu mai nutrește, cu siguranta, nici cea mai mica nădejde că marele actor va interveni la Puțin în favoarea eliberării ei. Și mai sigur este ca, de fapt, expatriatului, din cauza impozitelor din țară lui, nici nu-i pasă.
Depardieu și Pussy Riot () [Corola-journal/Journalistic/3407_a_4732]
-
Cronicar O fatalitate? Ca reacție la interviul acordat de Mircea Cărtărescu revistei 22 la începutul acestei veri, interviu în care scriitorul se considera un expatriat, Marta Petreu scrie în numărul 7 al revistei APOSTROF un editorial intitulat Urâte vremuri. Răzbat din textul acesta, care descrie viața publică românească, mâhnirea, exasperarea, mânia chiar, toate de înțeles: „Spus pe șleau, la noi, cei care ies în evidență
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3340_a_4665]
-
salva decât dacă se va salva întreaga lume occidentală! Suntem toți în aceeași barcă! Dacă Europa se va îneca, vom pieri și noi! Aș zice chiar că, din anumite puncte de vedere, România are un avantaj: are 3 milioane de expatriați care, nu numai că trimit bani și susțin economia, dar, cum au făcut spaniolii sau portughezii în anii ‘60-'80, impun criterii democratice și un mod de viață modern, pe care l-au învățat în Occident. Nu e simplu, sunt
PRIMUL NUMĂR AL NEWSLETTER-ULUI „ROMÂNIA NOASTRĂ” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/349001_a_350330]
-
de baroc și neoclasic. Barocul se regăsește în detaliile caracteristice ale stilului: fațada portalului întreruptă pentru înserarea nișei cu statuia Fecioarei. Un alt simbol al barocului, bolta care protejează intrarea principală, este pe deplin vopsită ... Construită cu sprijinul financiar al expatriaților, vânzătorilor și enoriașilor, aceasta reflectă perfect credința și fervoarea religioasă a unei comunităti, la început de secol XVIII. Arhitectura barocă exprimă renașterea catolicismului după Conciliul de la Trente (1545-1563): credința fiind de acum una veselă și optimistă. Ansamblul arhitectural a fost
BISERICA ST. NICOLAS DE VEROCE DIN SAINT-GERVAIS de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348122_a_349451]
-
de rezolvat în colaborare cu autoritățile române au prioritate: obținerea mai ușoară a documentelor de stare civilă, stimularea întoarcerii acasă, problema copiilor rămași acasă, problema infracționalității atribuite cetățenilor români. În acest sens, lucrez deja la un proiect de Lege al expatriaților. Odată ce Legea aceasta va fi adoptată, voi vizita personal Ambasadele și Consulatele române din țările europene, pentru a accelera punerea ei în aplicare. Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: Idealurile și proiectele la care puneți umărul sunt extrem de pozitive și în interesul românilor
INTERVIU CU MIHAELA MIHAI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365745_a_367074]
-
locuitor al unei țări și îmbracă o identitate confuză. Cel întors din pribegie nu se regăsește pe sine ca pe cel plecat, ci ca pe un altul. Din perspectiva autopercepției identitare, revenirea la sinele anterior este inavuabilă. Marea problemă a expatriatului o reprezintă identitatea, în special componenta culturală a acesteia. A pleca înseamnă a muri puțin. A te întoarce însă nu înseamnă a recupera viața pierdută. Revenirea acasă nu este nici măcar revenire la vechea identitate, ci doar aproximarea reintrării pe parcursul ignoratei
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
locuitor al unei țări și îmbracă o identitate confuză. Cel întors din pribegie nu se regăsește pe sine ca pe cel plecat, ci ca pe un altul. Din perspectiva autopercepției identitare, revenirea la sinele anterior este inavuabilă. Marea problemă a expatriatului o reprezintă identitatea, în special componenta culturală a acesteia. A pleca înseamnă a muri puțin. A te întoarce însă nu înseamnă a recupera viața pierdută. Revenirea acasă nu este nici măcar revenire la vechea identitate, ci doar aproximarea reintrării pe parcursul ignoratei
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
În acest exil voluntar va fi însoțit de sora sa Lina și de soțul acesteia, Armand Pascal, cealaltă soră, Rodica, măritată cu scriitorul Paul Daniel, rămânând în țară și contribuind astfel la menținerea unor punți permanente de legătură între cel expatriat și cultura română. La Paris, după o scurtă perioadă mai puțin plăcută petrecută la Imprimeriile Gourmont, este angajat, prin 1924, ca funcționar la o companie de asigurări, L’Abeille, grație lui Ilarie Voronca. Acum o va cunoaște pe Geneviève Tissier
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
amintesc de un ciudat Herbert, înțelept nebun sau nebun înțelept, un soi de prototip al nebunilor ce mișună în opera lui P., îndatorată modelului shakespearean și prin asemenea prezențe (Niște fluturi frumos colorați), sau dezbate tema dezrădăcinării, condiția tragică a expatriatului (Rugăciune pentru un disc-jockey sau Ziua de pe insulă). Coșmarescă, acțiunea piesei Pădure cu pupeze se petrece într-un vechi conac părăginit, aflat în mijlocul unei păduri, ce adăpostește manechine de lemn, fără capete. Din pădure vin sunete scoase de pupeze. Într-
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
în fața unor astfel de teorii, le iau în serios, protocronismul devine un vehicul al simțămintelor antioccidentale și un sprijin pentru autohtonismul izolaționist. Se pare că Eliade îl încuraja pe Papu să-și continue cercetarea în această direcție. În mod cert, expatriatul român Iosif Constantin Drăgan, fost membru al Gărzii de Fier devenit multimilionar în Italia după al Doilea Război Mondial, a îmbrățișat protocronismul și l-a sponsorizat, sau a fost el însuși autorul câtorva dintre cele mai virulente (sau, pentru sceptici
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ale acestei ideologizări se întâlnesc și în celelalte romane. Proces în recurs (1988) intră în rândul dezvăluirilor cu jumătăți de măsură ale crimelor din anii ’50 (istoria unui intelectual ardelean închis pentru „naționalism” etc.), Întâlnire periculoasă (1985) pune problema românilor expatriați (cărora, de pildă, li s-ar spăla creierele în lagărele de refugiați) și readuce în discuție abuzurile epocii lui Gheorghiu-Dej etc. Un roman superior tuturor celorlalte este Muntele catârilor (1980), despre viața călugărilor de la Muntele Athos și relațiile voievozilor și
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
aparat foto. Aveam o bănuială că e americancă. Din cauza bicicletei retro. Crom și turcoaz, cu niște aripi late ca ale unui Chevrolet, roți ca de roabă, și părea să aibă cel puțin patruzeci și cinci de kile. Un moft de expatriat, asta era bicicleta aia. Eram pe cale s-o folosesc ca pretext pentru a Începe o conversație când metroul s-a oprit din nou. Biciclista a ridicat privirea. Părul i-a căzut pe spate, dezvăluindu-i chipul splendid, Încadrat de glugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prietenilor săi, pe 27 decembrie, reușise să convingă pe cineva să-l ducă cu barca până la stațiunea Prințesa de Aur În căutarea unei persoane care știa cum să telefoneze la ambasada SUA din Rangoon. Într-un final dădu de un expatriat american, dar bărbatul nu era optimist. —E o treabă delicată, spuse el. Îi explică faptul că cei de la ambasadă aveau nevoie Întâi de aprobarea juntei pentru a părăsi Rangoonul. Așadar, dacă un american avea probleme, personalul ambasadei era blocat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
interogați zile la rând, percheziționați la piele, deportați, iar echipamentul le fusese confiscat. Să obții informații era la fel de riscant ca și contrabanda cu droguri, rezultatul fiind fie Îmbogățirea, fie ruina. Cu toate acestea, se găseau mereu surse sub acoperire, câțiva expatriați sau ziariști cu vize de turiști care aduceau cu ei echipament simplu și-și foloseau ochii și urechile cât mai mult. Până În ziua de Anul Nou, o sută treizeci de antene de știri transmiseseră povestea celor unsprezece turiști dispăruți când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la Global News Network. Harry se gândi rapid. O să cer ajutorul Ambasadei Americane. Nu pot face nimic În zona lacului, spuse Zilpha. Nu au voie să părăsească Rangoon fără permisiune. Harry Își aminti că-i mai spusese cineva chestia asta: expatriatul de la cealaltă stațiune de pe lac. La dracu’! — Tot trebuie să vorbesc cu cineva de la ambasadă. Ei pot face presiuni și se pot asigura că Îi găsim pe prietenii mei și că nimeni nu le va face rău. Poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ținte membrii GAP (Grupo de Amigos Personales de Allende), MIR (Movimiento de Izquierda Revolucionario), Partido Socialista, Partido Comunista, avea să se soldeze cu circa 3.000 de morți, 1.100 dispăruți, 27.000 arestați și sute de mii de chilieni expatriați în America Latină și Europa. D.I.N.A., "caravanele morții", "Operația Condor" aveau să ridice valuri de proteste în întreaga lume. Pinochet și junta militară aveau să-și urmărească inamicii nu numai în Chile, ci și peste hotare, fiind cunoscute cazurile asasinării generalului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
zoriți să ia cu asalt până și cea mai mică barcă. Ici-colo, câțiva soldați castilieni se străduiau să-i potolească, printr-un urlet amenințător, pe cei ce provocau îmbulzeală; alții verificau cu priviri lacome conținutul vreunui cufăr. Se convenise ca expatriații să-și poată lua cu ei toate bunurile, fără nici o restricție, însă nu era uneori lipsit de folos să lase o monedă de aur în mâna vreunui ofițer mai stăruitor. Pe plajă, negustoriile se desfășurau din plin, iar proprietarii ambarcațiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
li se dădea șansa să urce pe scara socială doar dacă erau dispuși să-și disprețuiască propriul popor și să-și uite propriul trecut. Paradoxul Ienicerilor este la fel de relevant astăzi pentru orice minoritate pe cât era și ieri. Tu, copil al expatriaților! Trebuie să-ți pui iarăși și iarăși această Întrebare veche cât lumea: care va fi poziția ta cu privire la acest paradox; vei accepa rolul de ienicer? Îți vei abandona comunitatea pentru a face pace cu turcii și Îi vei lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi spus Ion Vinea...) prin care viitorul Fondane se alătură colegilor săi de generație simbolisto-modernistă și preavangardistă, de la Bacovia și simboliștii moldoveni la Tristan Tzara. Nostalgia expatriatului din 1923 față de ținuturile „coloniei” natale și față de limba română exprimă, în fond, o dramă a identității periferice, peste care se suprapune cea a condiției de Ahasverus, de evreu rătăcitor și de exilat etern. Volumul din 1930 este recuperarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conferinței de la Bonn și în Loya Jirga, care a pus bazele legale ale statului democratic. Ashraf Ghani a devenit, apoi, ministru de Finanțe și am înființat un fond pentru dezvoltarea capacității instituționale sub supravegherea sa, pentru a-i determina pe expatriați să se întoarcă în Afganistan și să lucreze pentru guvern. Ashraf Ghani și-a pierdut apoi slujba după alegeri și în cele din urmă fondul s-a consumat și nu a mai fost alimentat. Noi continuăm să sprijinim societatea civilă
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
despre acțiunile guvernului în timpul unor alegeri controversate. Un exemplu elocvent pentru felul în care o grupare din diaspora a utilizat în mod eficient internetul și alte mijloace de informare pentru a influența rezultatele politice din țara sa este comunitatea de expatriați ghanezi. În timpul alegerilor din anul 2000, prima ocazie veritabilă pentru ghanezi de a-și schimba guvernul prin mijloace democratice, rețeaua din diaspora a jucat un rol esențial în mobilizarea sprijinului și a finanțelor pentru candidatul opoziției. Rețele comunitare online precum
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
comunica familiilor de acasă că trebuie să meargă la vot" cu prilejul alegerilor naționale. Iar acum GCG își concentrează misiunea asupra obținerii de ajutor pentru dezvoltarea Ghanei și este pe cale să stabilească o rețea a celor 2,5 milioane de expatriați ghanezi, pentru a intensifica fluxul de capital către țara lor.132 Corporațiile transnaționale reprezintă adesea ținta activităților ONG-urilor în cadrul unor campanii precum cele care nominalizează și blamează companiile care plătesc salarii foarte mici muncitorilor din țările sărace. Uneori astfel
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
și să scrie articole și manifeste pe care prietenul său, Engels, i le publica în mare viteză (de aceea nu este foarte precisă delimitarea dintre ideile celor doi). Evreul Marx, convertit la luteranism, deposedat de cetățenia germană, prieten cu alt expatriat german, Heinrich Heine, ajunge să-și urască neamul, să manifeste aversiune față de cultura evreiască. Pentru el, ideile proprii, marxismul erau un Talmud propovăduit de singurul profet pe care l-a avut. Expulzat și din Franța și Belgia, se stabilește la
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
din CM1 și CM2 (ultimii doi ani de învățământ elementar), adică 23% dintre elevi în 23% dintre școlile țării, atât în sate cât și în zone periurbane și în școlile din capitală. În aceste școli nu învață nici un copil de expatriat, iar cei câțiva copii din "clasele mijlocii" djiboutiene care nu sunt într-o școală particulară sunt grupați într-o școală publică aleasă și selectivă, pe care am inclus-o, de altfel, în eșantionul nostru. Am chestionat așadar 1 699 de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]