129 matches
-
române străinilor (în Austria și în țară, în cadrul cursurilor universitare de vară de la Sinaia). Activitatea-i era diversificată, nuanțată, complexă. Dar pasiunea, "părinteasca dimândare" era una singură: Armânamea. Nu am putea jura - ca un om care cunoaște ce-i depărtarea expatrierii - că, în sufletul prietenei și colegei noastre nu sălășluia, uneori, o discretă însingurare de exil, discret ascunsă, pe care nici armânamea, nici românimea nu o bănuiau... Stihurile ei armânești pline de sensibilitate din volumele Di nuntru și-di nafoară și
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
despre averile ce le-ar fi scos din țară. Se cunoaște și regretul șefului de la Curentul de a nu fi transformat în lichidități o parte a averii sale (deloc negijabile), care să fi fost depuse la vreo bancă elvețiană, înainte de expatriere. Repet, cartea lui Victor Frunză stă, așa cum și-a propus autorul, mai mult "într-o aripă": cea a existenței lui Pamfil Șeicaru de după august 1944 și până la sfârșitul vieții sale de octogenar. Ar fi nevoie în "cealaltă aripă" de activitatea
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
doilea război mondial și până în clipa de față, atât de bogata societate românească în omenie și frică de Dumnezeu, a cunoscut seria neagră a unor epurări/încercări (planificata decimare a intelectualității interbelice și a gospodarilor satelor în perioada teroarei bolșevice, expatrierea evreilor și sașilor, fuga în Occident a românilor sătui până peste cap de „raiul” comunist, uriașul exod postdecembrist), toate aceste hăuri de inteligență și moralitate fiind la repezeală umplute cu lichelism și bădărănie. A nu se uita că este nevoie
POLITCA-I O NENERNICIE PENTRU TOT OMUL DE OMENIE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366383_a_367712]
-
împreuna cu acei colegi de arme. Mandler apărea la un moment dat coproprietar cu Robinson al marelui Cazinou Vernescu din București. De fapt, toate cele opt cazinouri din București aparțin unor evrei israelieni, fiind folosite pentru spălare de bani și expatriere infracțională de mari fonduri din România către Israel, rezultate în urma desfășurării activităților ilicite. Acțiunea Mossad la care ne referim, cu participarea activă a lui Mandler, s-a desfășurat la 4 iulie 1976 și a fost numită Fulgerul. Atunci, debarcând din
DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355793_a_357122]
-
de războiul din Siria. PIB-ul său e acum cu 23% mai scăzut decât ar fi fost în absența conflictului. Economia Iordaniei a fost de asemenea afectată din cauza oportunităților pierdute de comerț, însă Iordania a avut și de beneficiat de pe urma expatrierii capitalului sirian. În ambele țări presiunea pe serviciile de bază (școli, spitale etc.), a condus la scăderea calității îngrijirii pentru toate categoriile vulnerabile, atât sirieni, cât și libanezi și iordanieni, ceea ce a dus la creșterea morbidității și mortalității, în special
Țara în care „dintr-un foc” speranța de viață s-a redus cu 15 ani. Și efectele dramatice asupra unui continent întreg () [Corola-blog/BlogPost/338003_a_339332]
-
și externi asupra bogățiilor sale, asalt purtat ba cu știință, ba cu artă de către floarea cea vestită a pungașilor planetari, dar întotdeauna cu socoteală, răbdare și acte în regulă, până la definitiva sluțire a chipului său de țară ospitalieră și până la expatrierea multora dintre demnii ei fii, îngroziți de această demențială sarabandă a jafului și corupției ridicate la rangul de politică de stat. Străinii cunosc prea bine rolul vital al pădurilor în crearea și menținerea echilibrului ecologic, un echilibru fără de care nici măcar
CONTINUĂ MASACRUL PĂDURILOR ROMÂNEŞTI. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345469_a_346798]
-
Contradicția dintre nevoia de a se elibera și nostalgia despărțirii de lumea în care își are rădăcinile, conflictul violent dintre luciditate și sentiment, încercarea de a se lăsa asimilat de noua sa lume și dorința de a prezerva trecutul, experiența expatrierii și revelația jocului permanent între realitate și iluzie reprezintă doar câteva dintre problemele existențiale aduse în discuție în roman. SCRIERI: Duiliu Zamfirescu și contribuția lui la dezvoltarea romanului nostru realist, București, 1956; Jean-Paul Sartre, București, 1964; Structuri libere, București, 1970
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
nefiind primit în Partidul Muncitoresc Român, iar în 1953-1954 e chiar arestat, fără a mai fi judecat. Izbutește totuși să mai scoată două cărți - Întâmplări cu tâlc (1957) și Salba fermecată (1958), înainte ca, în 1960, să i se aprobe expatrierea. Stabilit la Paris, va continua să scrie în românește. Postum, familia va edita, într-o serie, volumele Poezii (1994), Păcală (1994), Salba fermecată (1996), Jucării (1998) și romanul Igrasia (2000). De-a lungul unei bune părți a carierei sale S.
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
Despărțirea de patria, familia și comunitatea social-umană de origine constituie factori psihotraumatizanți majori, care generează dificultăți de adaptare psihosocială, de integrare în noua comunitate umană, de asimilare a unui model de comportament nou. Fenomenul se produce în situațiile de exil, expatriere, deportări, migrații de populație, schimbări transculturale. Din punct de vedere psihiatric, se notează dificultățile majore de adaptare/integrare în noul mediu, sentimentul de izolare/înstrăinare, marginalizarea, impresia de oprimare, neliniștea, anxietatea, sentimentul de inferioritate prin marginalizare, ideile delirante polimorfe de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
trăit atât de mă cuprinse greața/ în palmă port belciugul dresorului de mâini -/ piticul sulfamidă - geniu cât e și ceața”. În publicistică și în eseu T. s-a distins, nu mai puțin decât în poezie, atât înainte, cât și după expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă pe eseist și publicist. În vremea dictaturii ceaușiste el a izbutit să practice o gazetărie ferită de servituțile politico-propagandistice, ceea ce era greu de evitat în epocă. Textele trădează un spirit efervescent, cu apetență
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
elină și desemnând „cârmuirea celor mai nepricepuți”. Aici se includ, într-o secțiune intitulată Mai mult ca perfectul singurătății, scrisoarea deschisă către Nicolae Ceaușescu și jurnalul perioadei în care scriitorul a fost prigonit și a făcut greva foamei în vederea obținerii expatrierii. Publicistica propriu-zisă, din anii ’90, este de atitudine politică și civică, de atitudine morală mai ales, combativă și intransigentă, în majoritate polemică, nu rareori pamfletară, violentă chiar, însă în limitele urbanității. Vădit este că T. se singularizează prin faptul că
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Radio Paris și la Sorbona, iar după război va coordona emisiunile în limba română ale Radiodifuziunii franceze. Traduce în colaborare cu Jacques Lassaigne bocete românești, ce vor fi editate în 1947 sub titlul Les Chants du mort. Încă mai înainte de expatriere își editase în Franța volumele Colomba (1927), Ulise (1928) și Plante și animale. Terase (1929). După stabilirea la Paris își traduce Ulise (sub titlul Ulysse dans la cité, 1933), ajutat de Roger Vailland, și Petre Schlemihl, carte din 1932 (sub
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
lui Mircea Horia Simionescu. Fragmente din Simptome au fost traduse în revistele „Antaios”, „Kenyon Review”, „Exquisite Corpse”. De la începutul decadei a opta datează prima versiune a monografiei Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, finisată înainte de expatriere, dar publicată abia în 1994. Cartea este un studiu clasic de caz. Poetul Doinaș ilustrează exemplar productivitatea unei mișcări de conversiune în doi timpi. În chiar termenii criticului, ar fi vorba despre „transferul în estetic al unui model social, al
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
e în primul rând istoria unei reacții, exact în sensul rezervat conceptului în lucrarea consacrată teoriei secundarului. Ea consemnează răspunsul unei conștiințe transilvane în fața unui spațiu radical străin. Transferată în registrul teoretic, diferirea devine o arhitemă a scrierilor publicate după expatriere. Mai întâi în The Taming of Romanticism. European Literature and the Age of Biedermeier (1984). Aici paradigmele creatoare trufașe suferă o progresivă domesticire (Taming). Este examinată simptomatologia proceselor prin care, în Estul și în Centrul Europei, romantismul canonizat (High Romanticism
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
mele în manuscris și a cărților primite de la Emil Cioran și Mircea Eliade; 3. preconizarea unei schimbări a regimului”, este judecat și condamnat la douăzeci și cinci de ani de muncă silnică. Eliberat în august 1964, i se oferă să aleagă între expatriere și rămânerea în țară. Alege să rămână în țară și peste un an este încadrat cercetător la Centrul de Logică al Academiei, unde se ocupă cu istoria logicii, exegeza greacă a aristotelismului și traduce scrieri ale lui Teofil Coridaleu în
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
de lucruri din comunitățile românești. Mulți exilați simt, poate, nevoia să se asigure că nu s-au înstrăinat de țară. Și, nu mă îndoiesc, sunt sinceri. Dar, dacă s-ar uita mai atent în jur, ar observa destule cazuri de "expatriere" interioară. Am căutat să-i conving pe cei înclinați să exagereze lipsa de civilizație de la noi, în comparație cu lumea în care se află acum, că țăranul român are în spate o experiență metafizică seculară ce-i lipsește fermierului american, însă n-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poate nega influența asupra poeților mai tineri”. Textul ales să ilustreze „rezultatele la care se poate ajunge prin «împerecherea cuvintelor din cele patru colțuri ale orizontului»” („La marginea orașului“) nu este însă un text dadaist, ci unul... predadaist, elaborat înaintea expatrierii și publicat, ulterior de către Vinea în Contimporanul... Printre promotorii autohtoni ai Dadaismului, nu putea să nu se numere Ion Vinea. Articolul „Dada“ apărut în Adevărul, anul XXXIII, nr. 11052, 15 aprilie 1920, este însă un text de susținere amuzată, detașat-complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezia tînără” a momentului... În ceea ce privește „colaborările” poetice - destul de frecvente - ale lui Tristan Tzara, ele nu cuprind nici un text din perioada sa dadaistă și doar cîteva (în limba franceză) din perioada postdadaistă. Cele mai multe fac parte din seria „primelor poeme”, scrise înaintea expatrierii și rămase în posesia lui Ion Vinea („Vino cu mine la țară“, de exemplu, e datată „Gîrceni 1915”). Insurgentul de la Zürich a fost, așadar, recuperat pe linia - preponderent predadaistă - a unei moderații estetice nu lipsite de rafinament liric (într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este de un integru democratism intelectual: scriți, totuși, și îngîmfați-vă, fie și numai de necaz!”. Sîntem, totuși, departe de îndemnul heliadesc pașoptist „Scrieți, băieți, numai scrieți!”... Adevărata soluție de afirmare externă prin depășirea obstacolului limbii o reprezintă, în aceste condiții, expatrierea, o soluție pe care Vinea (spre deosebire de Fundoianu, Tzara, Panait Istrati sau Brâncuși) nu a ales-o, dar pe care - în opoziție cu tradiționaliștii - nu o vede în contradicție cu specificul autohton. Acuzînd „marea mizerie care a pricinuit acest început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
țara e interzisă muncii noastre, e foarte firesc. În cadrul unei «seri de artă» în limba germană, am serbat de curînd jubileul de 10 ani”. În definitiv, validarea externă a avangardiștilor originari din România a avut loc tot ca urmare a expatrierii lor în „centre” de vizibilitate publică și de influență artistică europeană, în special la Paris și Berlin (v. cazurile unor Tzara, Iancu, Matiss-Teutsch, Brâncuși, Fondane, Voronca, mai tîrziu Ionesco). Ca și colegii lor de la Contimporanul, avangardiștii maghiari își asumă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît însuși talentul. Literatura, ca și comerțul, are o latură viabilă prin reclamă. Datorită ei, d. Tzara a pătruns în conștiința marelui public european cu o ușurință și o impertinență deconcertantă”. Adăugînd în treacăt - cu ironia de rigoare - că, prin expatriere, „zeii rasei îi menise o soartă mai bună” decît cea de a scoate, rămas în țară, „vreo altă revistă de avantgardă”, Emilian face un scurt istoric al mișcării Dada, citîndu-i pe Ribemont-Dessaignes („Histoire de Dada”, în Nouvelle Revue Française, 213
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hrănit întotdeauna imaginația” (Ov.S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001, p. 36). Corespondența Jacques G. Costin/Tristan Tzara conține (și) o dramă a conștiinței periferice. La fel - expatrierea interbelică a unor B. Fundoianu, Victor Brauner, Henri Gad, Mihail Cosma-Claude Sernet sau Ilarie Voronca. Emigrările ceva mai tîrzii au, fără îndoială, explicații politice mult mai marcate. Marcel Iancu pleacă în Palestina la începutul anilor ’40, ca efect al recrudescenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sarcina de a ajusta la contexte culturale exogene modurile de control și de ordonare ale întreprinderii s-a manifestat mai mult în Franța, cu atât mai punctuală și "stabilizată" în comparație cu Statele Unite cu cât obiceiurile firmelor naționale au continuat să privilegieze expatrierea cadrelor depozitare ale autorității, delegarea puterilor și indigenizarea lor după modelul reprezentanțelor lor americane. În plus, rămânând constant axată pe o "problematică" recurentă din ierarhia internă a întreprinderii prin accentuarea comparativă a logicilor moștenite și "tradițiilor naționale" ale unei dominații
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
lecții de limba italiană și chiar cu specific al dialectului veneto). 85 În "La finestra dei pensionari italiani", august 2009. 86 G. Dalla Zuanna, P.Farina, S.Strozza, op. cit., p. 97. 87 Întâlnirea cu tema "Cetățeni ale lumii-cum văd femeile expatrierea" a fost găzduită de ambasadorul Italiei la București, Mario Cospito, cu ocazia Festivalului italian 2009 (conform ANSA din 28 mai 2009). 88 N. Gallino, "Ho girato per l'Europa ma questa è casa mia", în La Republica, 29 mai 2009
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
din domeniile lingvistico-literare lansați pe plan intelectual în anii cincizeci și uneori angajați, cel puțin vremelnic, în aparatul ideologic stalinist. Nu e însă aici locul pentru a mă ocupa de acest subiect esențial și delicat.) Citisem scrierile lui Nemoianu de dinaintea expatrierii, ca și unele dintre scrierile sale din exil (ultimele, grație în special regretatului Adrian Marino), dar cum spuneam din capul locului nu-l întâlnisem, fiindcă emigrase pe când eu abia intram în adolescență. Dintre cei care s-au mai ilustrat în
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]