155 matches
-
intertextualizări și bucle autoreferențiale, cu atât ea spune mai puțin. Exemplul unei post-"optzeciste" locvace, precum Simona Popescu este elocvent. La antipod - și dintr-un unghi mai apropiat de cel antropo-centrist al lui Alexandru Mușina -, O. Nimigean face aici nu experimentalism de laborator livresc (halat alb, mănuși chirurgicale, ser fiziologic, lamele de microscop, microclimat aseptic), ci experiențe pe care, chiar și într-o epocă a inocenței pierdute, le putem numi revelatoare. Din păcate pentru autor, măștile lui poetice, alternate prin prestidigitații
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
în oniric (Leonid Dimov, Dumitru }epeneag), propriul text rămânea ultimul loc unde scriitorul se putea ascunde de realitatea opresivă a regimului politic (așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și, pe urmele lor, mulți dintre optzeciști). Textualismul, experimentalismul și postmodernismul au devenit în anii ´80 soluții salvatoare, în aceeași sferă, devenită din ce în ce mai largă, a literaturii evazioniste. Pentru a păstra șansele estetice ale literarității, important era ca literatura (partea ei salvată) să nu intre în sistem, să nu se
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
cum ea înaintează, dintr-o perspectivă postmodernă, mai clar definită ca experimentalistă. Criticul distinge patru modele de poezie în secolul XX: tradiționalistă, modernistă, avangardistă și experimentalistă. Dacă acceptăm ideea călinesciană că tradiționalismul e o formă de modernism și ideea că experimentalismul e un avangardism constructiv, structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
o relicvă a poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l deranjează la Ion Barbu, de pildă. Sunt contradicțiile unor valorizări care privilegiază alte criterii. Dacă ar fi fost pe deplin consecvent cu sine, pe linia textualismului și a experimentalismului, a criteriului autonomizării eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și din teoria sa
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și din teoria sa despre poezie pentru textualism și experimentalism se pretează la interminabile dar fructuoase discuții și dispute. Pentru a fi crezut în toate opțiunile lui, Marin Mincu rămâne dator cu un tratat despre poezie - misiune grea, dar nu imposibilă pentru un critic de mare calibru.
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
ca aceea amintită mai sus. Arta stradală (cu mesaj intenționat șocant - ponei roz cu zvastică, pădurice de falusuri, cheie/falus pentru peșteră/vagin etc. - iconoclasm poate interesant pentru România actuală) nu impresionează pe nimeni în America care a trecut prin experimentalismul ăsta acum vreo 40 de ani... De fapt, street art este un overstatement ce descrie chiar măgulitor o artă cel mult naivă, cu numai o treaptă peste nivelul grafitti. Vâlva creată în România în jurul controversatei expoziții, reținând atenția mass-media câteva
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
atmosfera tulbure, depresivă, plină de ratați, nefericiți ori învinși ai unei istorii nedrepte. Recitirea cărții evidențiază similitudini - în zona grotescului și a mizerabilismului - cu brava lume în care ne e dat să trăim. Deși numele lui Joyce e legat de experimentalism, de explorarea tehnicilor monologului interior și ale fluxului conștiinței, Oamenii din Dublin e o scriere care nu depășește cu mult granițele realismului victorian. Punerea accentului pe analiza psihologică și poeticitate indică, totuși, existența intențiilor reformatoare. Finalul cărții - respectiv al ultimei
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
Poezia devine, după 1990, religia unei secte din ce în ce mai restrânse. Apar volume însemnate ale unor poeți șaizeciști, șaptezeciști sau optzeciști, dar noua poezie, scrisă de cei mai tineri, nu mai are publicul anilor 1960-1970. O vlăguiesc (și uneori chiar o compromit) experimentalismul de laborator, textualismul, exhibiționismul sexual. Centralitatea poetică a canonului estetic din perioada comunistă nu mai poate fi imaginată pentru noua literatură, cea care se scrie după 1990. E sigur că un poet nu mai poate deveni mare scriitor, cu succes
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
o glumă-paravan. Sunt, însă, aproape sigur că după lectură veți uita aceste gânduri și-i veți asocia, de la sine, cu o mișcare spontană, pe Danilov și Nimigean. O anumită raportare pe cont propriu la mistică și la retorica religiosului, un experimentalism ritualic care prin repetiție ar putea da fie superbe erezii, fie direcții teologice, face ca acestor doi poeți să nu le șadă tocmai rău cu câte-o rasă monahală închisă la culoare pe ei. Ei sunt situabili, mentalitar, între Athos
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
datorită structurii temperamentale, dizidența fățișă, rezistența sa la canoanele politice este una de tip literar-autonom. Cărțile rezistente artistic ale târgovișteanului trebuie discutate, așadar, pe de o parte, în direcția respingerii servilismului politic și, pe de altă parte, în cea a experimentalismului estetic. Autorul poate sta alături de nume cunoscute din literatura universală. În 1924, R. Queneau a aderat la ideile suprarealiștilor, dar, despărțindu-se de acestea prin respingerea factorului irațional, se delimitează în mod clar de mișcarea lui André Breton și, înainte de
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
fi încadrate în aceeași viziune de creație, prozatorul român plecând de la influențe suprarealiste și ajungând la strategii narative care depășesc orice model literar sau paraliterar. Întâlnirea de idei dintre avangardism, modernism, noul roman francez și postmodernism este o trăsătură a experimentalismului în care trebuie integrat și M. H. Simionescu. Rizomatismul narativ îl situează pe prozator în proximitatea culturii occidentale, dincolo de zidurile comunismului est-european. Autorul este sincron cu mișcările culturale și literare vestice, în același timp în care reușește o reciclare a
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
a științei și de tehnicizare a literaturii, când este vorba atât de tehnocultură, cât și de capitalism global, de forțe militare, de etică și ecologie, de corporatism și democrație. Un posibil model teoretic și practic care poate fi aplicat acestui experimentalism nonliniar îl constituie cartea-rizom a lui Deleuze și Guattari, Capitalisme et Schizophrenie: Milles Plateaux (1980). Este vorba de imaginea unei cărți-asamblaj, cu linii narative de articulare, dar și de segmentare, cutanată de fluxuri culturale, politice și artistice. Conceptul de rizom
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
aproape patru decenii de la ediția princeps, F merită un alt tratament decât această indiferență ignorantă și snoabă, prin care așa-ziși analiști literari încearcă să oculteze trecutul, pentru a reface canonul. Desigur că acesta nu îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la poliție", aplicată otova, și colaboraționiștilor, și rezistenților, și disidenților, pentru
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
o cruce, ca pe o încercare a divinității, iar visul și ficțiunea (pe care acum o scrie, nemaiavând nici un ascultător) îl ajută să supraviețuiască mizeriei existențiale și morale din jur. Prin romanul Antoniu și Kawabata Iolanda Malamen se îndepărtează de experimentalismul prozelor sale poematice, construite pe principii muzicale sau plecând de la pictură. Mișcarea epică se dovedește totuși sumară, descrierea și realizarea de tablouri, unele de o mare expresivitate picturală, precum și calitatea artistică a scriiturii rămânând punctul forte al autoarei. Caracterizarea formulei
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
ingenios, el transformă fiecare eșec al autoarei într-un merit. Rodica Buzdugan nu reușește, de exemplu, să-și modernizeze limbajul poetic în consonanță cu sensibilitatea cititorului de azi. Octavian Soviany vede în această inaptitudine „curajul de a cultiva, indiferentă la experimentalismele de tot felul, o lirică a emoției pure“. Autoarea este lipsită de temperament artistic, astfel încât versurile ei, șterse, greu de ținut minte, îl lasă indiferent pe cititor. Prefațatorul consideră însă că ea este intenționat inexpresivă, „elaborându-și poemele cu o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vedere, un fapt meritoriu că I. Simuț, spre deosebire de Ștefănescu, Negrici, Lefter, e atent cu datele estetice și istorice ale operei originale a lui D. țepeneag. Și este cu atât mai remarcabil, cu cât Simuț rămâne reticent cu (neo)avangarda și experimentalismul. Înțelegerea lui țepeneag să aibă drept explicație faptul că nu este prea critic, ci mai comprehensiv, tolerant, cu riscul de a fi și oscilant? Poate fi așa, dar mai poate exista și o altă explicație, pentru că, iată, se arată critic
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
prima vedere, reprezintă și un veritabil tur de forță în privința referințelor livrești. Scrisul lui Faulkner stă, în primul rând, pe marea tradiție poetică și narativă englezească a secolului al XlX-lea, dar e decisiv deturnată înspre modernism de întâlnirea cu experimentalismul lui James Joyce. La nivel pictural, Faulkner sugerează un univers populat cu figuri desprinse din creația decadenților englezi. Margaret Powers e descrisă, explicit, ca un personaj descins din seria desenelor lui Aubrey Beardsley - și nu ne rămâne decât să ghicim
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
astfel în cadrul aceleiași Platforme, ele au conturat o imagine de ansamblu a tendințelor din mișcarea noastră actuală de dans contemporan. Dansul conceptual, numit adesea și nondans, rămâne o direcție precumpănitoare a acestor producții, chiar dacă nu toate se subsumează acestei orientări. Experimentalismul este oricum semnul sub care se plasează aproape toate creațiile și, plimbându-mi privirea pe fotografiile înrămate din holul prin care se intră la Sala Rondă, în așteptarea începerii spectacolelor, mi-am dat seama cât de înrudite sunt mai toate
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
o vor ilustra. Fundoianu-Fondane nu a aderat la niciuna din mișcările de avangardă românești sau franceze (cu excepția grupului Discontinuité în 1928) și a formulat obiecții severe la adresa suprarealiștilor. Din climatul avangardist nu reține nici retorica revoluționară, nici extremismul politic, nici măcar experimentalismul artistic, ci doar impulsul - înscris în formula sa genetică -, de a pune spiritul în stare de criză, de a cultiva o libertate împinsă până la absurd: comentariile sale asupra programului dadaist stau mărturie. Această criză a spiritului se dovedește a fi
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
cam obosit și formulele "autobiografismului" agresiv, a intrat în uitare confesiunea în care scriitorul își punea la bătaie cea mai firavă amintire din copilărie și cea mai excitantă (crede el!) experiență erotică. Lumea nu se mai dă în vânt după experimentalismele paranoice în urma cărora constați un singur lucru: cât de deștept e scriitorul și cât de prost ești tu, cititorul. Ca unul care, în calitatea de co-autor al unui roman radical-experimentalist, Femeia în roșu, mi-am adus partea de contribuție la
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
Cosmin Ciotloș Octavian Soviany, Cinci decenii de experimentalism. Volumul I. Lirica ultimelor decenii de comunism (272 pag.) Volumul II. Lirica epocii postcomuniste (220 pag.) București, Casa de pariuri literare, 2011 Într-un scurt serial publicat pe blogul personal, Octavian Soviany ține să preîntâmpine câteva posibile obiecții legate de
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
Lirica epocii postcomuniste (220 pag.) București, Casa de pariuri literare, 2011 Într-un scurt serial publicat pe blogul personal, Octavian Soviany ține să preîntâmpine câteva posibile obiecții legate de cele mai recente două volume ale sale intitulate Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (pe care le-a recenzat în numărul precedent al revistei noastre Iulia Iarca). În principiu, atitudinea nu mi se pare la locul ei. Cred totuși că despre cărțile lor autorii ar trebui să păstreze tăcerea
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
instanță morală.) Pe de altă parte avem doi autori. Marin Mincu și Octavian Soviany. Întrebarea, singura întrebare, este cât datorează cel de-al doilea, sub raport teoretic, celui dintâi. Fără alte comentarii: nu prea mult și nu substanțial. De fapt, experimentalismul, așa cum îl gândește aici Octavian Soviany, este un concept care-i aparține aproape integral. Făcând abstracție de cele câteva gesturi de strictă curtenie filologică (de pildă acela de a dedica volumele memoriei lui Marin Mincu sau acela de a indica
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
filologică (de pildă acela de a dedica volumele memoriei lui Marin Mincu sau acela de a indica, poate mai frecvent decât ar fi fost necesar, intuițiile acestuia), nici măcar nu se poate vorbi despre o afinitate metodologică reală. Cinci decenii de experimentalism este, deci, o carte de discutat în sine. Proiectul e, categoric, ambițios, alăturându-se, chiar dacă uneori în răspăr cu acestea, altor panorame, mai concise sau mai cuprinzătoare. E vorba, ca să dau câteva exemple, de acelea semnate de Nicolae Manolescu (firește
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
Mazilescu. Surprizele sunt, și ele, la fel de puține. Dacă nu considerăm o surpriză faptul că un întreg volum, al doilea, e dedicat literaturii postcomuniste.) Multe lucruri ar fi de spus, deci, despre această carte. Mă voi mărgini la două. Întâi. Postulat: experimentalismul e „stilul culturii actuale” (p. 11). Formularea îi aparține lui Marin Mincu. Și e, s-o recunoaștem, mai degrabă imprecisă. Cu instinct de poet, Soviany îi simte, însă, valența expresivă, și construiește, spre a defini acest „stil”, un întreg model
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]