155 matches
-
dacă nu chiar de „Îmbătrînire”, ce urmează inevitabil fazei de maximă efervescență a revoltei anticonvenționale 2. Coroborate Însă cu amintita preferință pentru scris și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate Încă În faza „romantică” a mișcării, ele atrag atenția asupra „experimentalismului” acesteia, În Înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice În care se manifestă avangarda românească, În calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea În reprezentativa etapă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de maximă efervescență a revoltei anticonvenționale 2. Coroborate Însă cu amintita preferință pentru scris și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate Încă În faza „romantică” a mișcării, ele atrag atenția asupra „experimentalismului” acesteia, În Înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice În care se manifestă avangarda românească, În calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea În reprezentativa etapă „integralistă”. „Elogiul bătrîneții” (e titlul unui articol publicat de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
loc. cit. . Între mine și mine, loc. cit. . Obrazul de cretă, În vol. Act de prezență, ed. cit., pp. 133-134. . Op. cit., p. 172. . v. și Adrian Marino, Dicționar..., ed. cit., pp. 211-212. 2 Ibidem, p. 177. 3 În Avangardă și experimentalism (1963), A. Guglielmi distinge Între o „avangardă istorică”, definită sub semnul polemicii, negației și rupturii, la care „interesul pentru formă” ar fi „secundar”, și un „experimentalism” post-avangardist, depășind „Înțelesul contenutistic” al revoltei spre „căutarea unor noi structuri expresive”; demers hotărît
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Marino, Dicționar..., ed. cit., pp. 211-212. 2 Ibidem, p. 177. 3 În Avangardă și experimentalism (1963), A. Guglielmi distinge Între o „avangardă istorică”, definită sub semnul polemicii, negației și rupturii, la care „interesul pentru formă” ar fi „secundar”, și un „experimentalism” post-avangardist, depășind „Înțelesul contenutistic” al revoltei spre „căutarea unor noi structuri expresive”; demers hotărît, Însă și prudent, al unei munci de „laborator” (Cf. Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul 63), București, E.P.L.U., 1967, pp. 160-168). Ideea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cele politice și militare. Acest model s-a stabilit în secolul al XIX-lea și a fost reînnoit la începutul secolului al XX-lea, fiind asociat școlii de gândire pozitiviste, curent de idei caracterizat prin anumite trăsături, cum ar fi: experimentalism, obiectivism, reducționism. De fapt, modelul în speță răspundea la trei cerințe fundamentale, explicate în operele lui Auguste Comte: ruptura cu metafizica, clasificarea rațională a științelor, emanciparea filosofiei de disciplinele particulare, cum ar fi psihologia și sociologia. În acest sens, Auguste
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
de armonizare a specificului național cu cel local, a tradiției cu tendințele novatoare. În ceea ce-l privește, a înclinat balanța spre un realism de factură ardeleană pe linia lui Slavici, Rebreanu, Pavel Dan, exprimându-și deschis rezervele față de formalism și experimentalism. A fost preocupat de relevarea arhitecturii și a organicității estetice a operei literare și a manifestat un pronunțat interes pentru calitatea expresiei artistice. Spirit exigent, el a fost totodată un descoperitor al valorilor noi, pe care le-a încurajat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286198_a_287527]
-
vervă publicistică. În ultimele cărți - Îngerul și croitoreasa (1998), Lamentația Semiramidei (2000; Premiul Național al Republicii Moldova), Lampa și oglinda (2001), Strictul necesar (2002) ș.a - apare o varietate de formule, prin care autorul își valorifică biografia și se dedă unui experimentalism radical, de esență postmodernă. Autoreferențialul - liric, eseistico-publicistic - se alimentează atât din cotidian, din „feliile de viață”, cât și din proiecții fanteziste, din aducerea în prim-plan a unor personaje arhetipale, mitice, tinzând să ilustreze original, cu grilă postmodernistă, motivul eternei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
puterii” așa cum a făcut-o (Essays, 1597). Nu întâmplător, Montaigne a fost supus controlului cenzurii din Vatican (Essais, 1588), iar în Italia, umanistul Baldassare Castiglione lansează tot printr-un eseu (Il Cortegiano, 1528) critica autorității despotice. Evident, reproșurile la adresa acestui experimentalism cultural nu au întârziat să apară, venind mai cu seamă din partea elitei formate la școala umanismului teuton. Oarecum ironic, într-un fragment nemilos din Știința voioasă (1882), tocmai Nietzsche acuza „încercările” lui Montaigne de patima limbuției; pentru filozof, eseistica lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
obiect de cunoaștere, o încercare înscrisă pe o linie diferită de cea a enciclopedismului general al celorlalți gânditori iluminiști ai vremii. Contribuția sa se raportează însă la condițiile socialpolitice ale acelor vremi, de abordare a problemei subiectivității din perspectiva unui experimentalism avansat. În centrul preocupărilor lui Berkeley s-a aflat problema "experienței senzoriale", domeniu de dispută cu empirismul lui Locke. Experiența senzorială a reprezentat pentru el o lume subiectivă distinctă, ca un fapt de conștiință cu propria sa substanțialitate, diferită de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Kelly (1988); Henry Giroux (1990); Michael Apple (1990); Susan Junhek (1990); Michael Imber (1988) ș.a. Pedagogia fenomenologică este rezultatul aplicării metodei fenomenologice, inițiată de Edmund Husserl, la studiul fenomenelor educaționale. S-a realizat în acest fel o depășire radicală a experimentalismului behaviorist și a raționalismului eficientist. În anii ’70, cercetarea curriculară sesizase „natura duală” a fenomenelor și proceselor educaționale: obiectivă și subiectivă în același timp. Aplicarea metodelor folosite în științele naturii la studiul fenomenelor pedagogice lăsa neacoperită latura subiectivă a acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
John Watkins Chapman l-a utilizat încă din 1870 pentru a descrie evoluția artelor plastice. Analizând postimpresionismul, Chapman anticipa apariția unui „postmodernism artistic”. Federico de Onis a folosit în 1934 termenul postmodernismo, prin care desemna o reacție împotriva dificultăților și experimentalismului poetic modernist. Arnold Toybee a folosit, în 1939, conceptul de postmodernism pentru a desemna „sfârșitul modernității burgheziei occidentale” (care ar fi debutat în secolul al XVII-lea). Bernard Smith (1945) a caracterizat mișcarea realismului socialist în pictură ca „postmodernism”. Charles
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prăpastiei culturale”, ci și un geniu ce, prin gândirea sa revoluționară, a reușit să penetreze granițele dintre obiectivitate și subiectivitate - decretate ca inexpugnabile de știința modernă - și să fundamenteze o știință obiectivă a conștiinței. Din păcate, științele educației, cantonate în experimentalism agresiv și pozitivism insolent, au întârziat asimilarea fenomenologiei - cea mai adecvată metodologie de abordare a fenomenelor și proceselor educaționale care, prin definiție, sunt conștiente. Dar pedagogia viitorului va fi o știință fenomenologică sau, dacă nu, va rămâne o simplă maimuțăreală
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Educational Practices Gone Wrong and Our Best Hopes for Setting Them Right, National Endowment for Humanities, Washington, D.C. Cherryholmes, C. (1988), Power and Criticism: Poststructural Investigation in Education, Teachers College Press, New York. Childs, J. (1931), Education and the Philosophy of Experimentalism, The Centuy Co., New York. Ciocan, I., Negreț, I. (1981), Formarea personalității umane, Editura Militară, București. Clement, J. (1923), Curriculum Making in the Secondary Schools, Henry Holt & Company, New York. Cohen, S. (ed.) (1974), Education in the United States: A Documentary History
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este dedicat Postmodernismului -, „Convingeri comuniste” din București), pentru metadiscurs și poietică - manifeste atât în creațiile în proză, cât și în cele lirice -, optzecismul va duce la modificarea criteriilor literarității prin interesul său pentru autenticitate și „poezia cotidianului”, realism și biografism, experimentalism și textualism. În acest sens, Cercul de critică literară condus de Eugen Simion - un autorizat cunoscător al mișcării de idei din critica europeană, calitate care se întâlnește benefic cu aspirațiile generației optzeciste - a contribuit în mod esențial la cristalizarea fundamentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
numai procesului de obiectivare acțională în mediul natural, ci participă și la momentele obiectivării prin cunoaștere-comunicare ale gândirii umane. „Imperialismul științelor”, idee care a marcat conștiința epistemică a perioadelor istorice ale științei formale pure a Antichității, ale mecanicii clasice, ale experimentalismului secolului al XVII-lea și ale pozitivismului, a fost transgresat prin descoperirile fizicii contemporane. Trei dintre acestea au afectat tabuurile pozitiviste, cu precădere problemele cauzalității, măsurătorii și ale obiectivității: este vorba despre mecanicile indeterministe: relativistă, cuantică și ondulatorie. Substanța descoperirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
în planul artei: C. reușește să surprindă spiritul femeii prin intermediul trupului ei, iar evocarea cărnii, grea de poezie, trece către revelația suprafirescului închis de real. Când obsesia erotică, nemaifiind comprimată în spațiul interior al jurnalului, se dislocă datorită cerințelor unui experimentalism gidian (G. Călinescu), ca în Diamant verde, pregnanța ei scade și romanul, în pofida numeroaselor observații adevărate și de finețe, rămâne o carte ciudată, nu una rară, precum Femeia sângelui meu. Doctorul Octavian Peleș este magnetic atras de o femeie ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre roman și caracterologie, despre „indiferență” și „obiectivitate”, despre mediul (citadin) se reîntâlnesc în Enigma Otiliei, epos de factură aproape demonstrativ balzaciană, care contrazicea practic proustianismul și experimentalismul, neagreate de scriitor: subiect și conflict bine închegate, construcție solidă, personaje, mai curând caractere, întru totul memorabile. Narațiunea conține două planuri, acela al luptei succesorale privind averea lui Costache Giurgiuveanu și a familiei Tulea și acela erotic, al dragostei nerealizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
curent, prin colaborrile sale cu eminentul profesor de psihologie experimental Gh. Zapan, de formație și pregtire științific german, nu este preocupat de cercetrile experimentale de laborator testologice americane sau psihometrice germane. Ralea nu accept concepția științific a behaviorismului american, preferând experimentalismul practicat de Janet în laboratoarele pariziene de la La Salpètriere. Cu toate acestea, nici P. Janet, nici Th. Ribot, nici H. Pieron, nici Guillaume, deși admit o psihologie obiectiv, practic a comportrilor, nu-l vor convinge cu argumentele demonstrațiilor, mai degrab
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
acroșaje comerciale de tipul „istoria fascinant provocatoare și captivantă a Noului Vampir”. În anii ’90, energia desfășurată în formula bizar-explozivă și sentimentalist-analitică a anilor ’60 își caută o altă matcă, și anume o literatură în marginea preceptelor biblice și a experimentalismului psihoterapeutic. Himera (1996) este un roman captivant despre drama exilatului, însă Radiografii pentru iubire (1992), Radiografii pentru succes (1993), Gabriel vorbește din împărăția spiritului (1996) propun căi de autoameliorare a profilului interior prin meditație, autocunoaștere, supunere la exigențele morale ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
bufonadei satirice, dar și al unei productive ambiguități. O carte importantă - în epocă, probabil că și pe termen lung, deși relativ ignorată - este masivul roman Lia Mora (2001), chintesențiere a optzecismului după aproape trei decenii de la primele lui manifestări. Despre experimentalismul, plurisemantismul și caracterul autoreflexiv al cărții, cititorul e avertizat chiar de la pagina de titlu, unde se poate citi: Lia Mora. Încercări narative despre Autor, Opera sa & relația lor incestuoasă. De altfel, Lia Mora nu e un personaj obișnuit, ci mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
dacă nu chiar de “îmbătrânire”, ce urmează inevitabil fazei de maximă efervescență a revoltei anticonvenționale 2. Coroborate însă cu amintita preferință pentru scris și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate încă în faza „romantică” a mișcării, ele atrag atenția asupra „experimentalismului” acesteia, în înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice în care se manifestă avangarda românească, în calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea în reprezentativa etapă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de maximă efervescență a revoltei anticonvenționale 2. Coroborate însă cu amintita preferință pentru scris și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate încă în faza „romantică” a mișcării, ele atrag atenția asupra „experimentalismului” acesteia, în înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice în care se manifestă avangarda românească, în calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea în reprezentativa etapă „integralistă”. „Elogiul bătrâneții” (e titlul unui articol publicat de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
loc. cit. . Între mine și mine, loc. cit. . Obrazul de cretă, în vol. Act de prezență, ed. cit., pp. 133-134. . Op. cit., p. 172. . v. și Adrian Marino, Dicționar..., ed. cit., pp. 211-212. 2 Ibidem, p. 177. 3 În Avangardă și experimentalism (1963), A. Guglielmi distinge între o „avangardă istorică”, definită sub semnul polemicii, negației și rupturii, la care „interesul pentru formă” ar fi „secundar”, și un „experimentalism” post-avangardist, depășind „înțelesul contenutistic” al revoltei spre „căutarea unor noi structuri expresive”; demers hotărît
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Marino, Dicționar..., ed. cit., pp. 211-212. 2 Ibidem, p. 177. 3 În Avangardă și experimentalism (1963), A. Guglielmi distinge între o „avangardă istorică”, definită sub semnul polemicii, negației și rupturii, la care „interesul pentru formă” ar fi „secundar”, și un „experimentalism” post-avangardist, depășind „înțelesul contenutistic” al revoltei spre „căutarea unor noi structuri expresive”; demers hotărît, însă și prudent, al unei munci de „laborator” (Cf. Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul 63), București, E.P.L.U., 1967, pp. 160-168). Ideea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar fi lansat metoda ce îmbină teoria telquel-istă a textului cu semiologia italiană și tematismul, totul fiind profetizat în Textul barbian". Deținând prioritatea introducerii unor termeni ce au modificat limbajul critic (textualism, experimentalism, autenticitatea scriiturii etc.) Marin Mincu nu are cum să nu fie revendicat ca proprietarul de drept al propriilor idei și intuiții critice, de care s-a văzut adesea deposedat cu seninătate. Aflat în plin proces de textualizare, "heliadistul" Marin Mincu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]