47 matches
-
fiind de grefierul Trib. Militar București, Craioveanu Ștefan, și din partea penitenciarului Jilava, tov. căp. Moromete, am mers la celula unde se aflau condamnații Dumitru Matei, Druszcz Romuald și Ioan Cudalbu și i-am încunoștiințat că a sosit timpul să-și expieze faptele săvârșite și au fost întrebați fiecare condamanat, dacă mai au ceva de mărturisit sau vreo dorință și au declarat că nu mai au nimic de mărturisit, ultima dorință fiindu-le aceea de a li se da câte o țigară
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se Îngăduie să o facă pe trompetistul. }n acel cimitir sobru, pătruns de un fior mistic spontan, Belbo prelungește Îndelung nota finală Într-un fel de expirație expiatorie. Ar vrea să rămână agățat pentru totdeauna de acea notă muzicală, să expieze odată cu aceasta, intuind că s-a identificat, poate pentru o clipă, fie chiar și Înlocuind pe altcineva, cu ceea ce Lacan numește „l’objet d’amour“. În mod paradoxal, pe mai multe pagini, Însuși Lacan descrie o trompetă extrasă din textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-i decorează atelierul. În acest caz, nuditatea chiar și parțială a Salomeei indică contrariul aparenței, "amorul sacru", un reflex pios care întoarce pe dos termenii consacrați ai ecuației decadente. Dragostea autentică a Salomeei generează un act crud, iar păcatul este expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află capul tăiat, una din mâinile Salomeei rămâne liberă și cu toate acestea, gestul palmei deschise ca într-o mângâiere denotă sfiala
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imaginație și inspirație. Aplicația să, la nivelul poeticii textuale, este constituită de poemul epic Milton (1804-1808)197. Aici, figură paradigmatica este Los, care, ca arhetip al poeziei, devine Blake însuși, apt, astfel, de a-l ajuta pe Milton să-și expieze păcatele artistice și spirituale. Astfel, Los/Blake reprezintă, simultan, unul dintre cele două personaje centrale ale poemului, dar și creatorul propriu-zis al acestuia. Într-o schemă carteziana, el dobândește ipostază de res cogitans și, de vreme ce acțiunea este filtrată constant de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of Poetic Genius / Who is the eternal all-protecting Divine Humanity / To whom be Glory & Power & Dominion Evermore Amen" (E: 107-108). J.R. Watson remarcă: "Potrivit lui Blake, problema lui Milton era o încredere exagerată în rațiune" (1985, p. 104). Pentru a-și expia păcatele spirituale, Milton este forțat să se întoarcă în universul material ("moartea eternă"), generator de amărăciune și de confuzie. Starea de "non-anihilare" evocata este condiția decăzuta a artistului care nu și-a abandonat ego-ul și care, drept urmare, nu s-a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
umedă pe băncuțele din fața blocului. Ar fi imposibil să mai idealizez ceva. Nu mai am cu ce. Ne-au extirpat organul responsabil cu imaterialul Încă de pe vremea cînd ne legau la gît cravata roșie, cît se poate de strîns, mulți expiind sufocați lîngă stîlpii pe care se-nălța drapelul din curtea școlii. Mă gîndesc la chipurile lor lipite pe gazeta de perete, În coloana cu pionieri morți, fruntași la Învățătură, sau la scările late pe care urcam Învăluiți În fum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
București, nu la Târgoviște. Un corp de armată turcească stătea la Giurgiu, gata să treacă totul sub sabie. Mustafa Aga le declara boierilor că sunt responsabili pentru Brâncoveanu, iar pe negustori [î ]i făcu responsabili pentru boieri. Cantacuzineștii și-au expiat greu complicitatea lor. E adevărat că urmară pe tron" pentru prea puțin timp, dar plătiră cu capetele ambiția lor. De origine din Franța, rămași în urma Cruciatelor în Constantinopol, unde-au ajuns la cele mai înalte demnități, reduși sub turci la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu ar trimite sau nu ar Îngădui În viața noas‑ tră Încercări, boli sau necazuri dacă ele nu ar avea puterea de a ne mântui de veșnicele chinuri ale iadului. Nu toate pătimirile sunt folositoare pentru suflet, nu toate sunt expia‑ toare, nu toate Înalță și conduc la Împărăția cerurilor, ci doar acelea care sunt răbdate Îndelung, cu mulțumire, cu nădejde În Dumnezeu și fără de cârtire. Ruediger Dahlke Încearcă - așa cum reiese din cartea sa26 și așa cum remarcă și editorii acesteia - să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
așa cum se întâmplă și cu survenirea timpului, care, timporizând, deschide o adevărată "lume": aceea proprie dictaturii judicativului. Dar în acest moment noi nu experimentăm un asemenea fenomen, al retragerii timpului cu atât mai puțin îl suportăm, îl "trăim" sau îl expiem -, ci doar îl proiectăm, ca și cum ar putea surveni "aici", între zidurile dictaturii judicative. Dacă el s-ar produce ca atare, atunci non-judicativul ar fi în ființa sa, iar logos-ul și-ar anula "suferința" împărțirii sale, a amputării logos-ului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să fie trecută pe numele fiecăruia. Bătrâna a amânat perfectarea actului testamentar. Aflați la capul muribundei, cei trei copii se certau, fiecare pretinzând în favoarea lui dreptul la succesiune pentru avere. Bătrâna a intrat în comă și în câteva ore a expiat. În timpul certei dezlănțuite la capul moartei, s-a anunțat la radio naționalizarea întreprinderilor, așa că descendenții au fost împăcați, fără însă a-și potoli ura unul față de altul, acuzându-se fiecare că a fost păgubit de celălalt. Scena semăna cu Hohote
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pieptul lui Oprișan. Se lăsa cu toată greutatea pe torace, până ce aerul era evacuat, apoi pe gât, sufocându-l; dădea din când în când drumul apăsării, așa fel încât, în reprize scurte de respirație, victima, complet epuizată, părea că va expia. Supliciul se repeta până ce sângele începea să se prelingă din plămâni la colțul gurii, în icneli de tuse. Atunci Țurcanu mai apăsă încă o dată pe torace cu ambele picioare, având o mină de satisfacție drăcească și coborâ: Scoală-te! Așa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Drăghici până astăzi, aportul medicilor în războiul de independență și în cele două războaie mondiale, un număr de 50 medici sacrificându-și viața în condiții de apostolat medical (o dovadă în plus că cine trăiește dintr-o pasiune poate și expia din cauza ei). Istoricul oferit spre lectură se instituie nu numai ca un act istoric, ci și ca un anuar și ca album, ceea ce stimulează dialogul dintre generațiile anterioare, cu transcendența operei lor, cu atât mai mult cu cât azi unii
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
medici, victime ale epidemiilor de tifos exantematic care izbucneau periodic. Ar trebui să încadrăm aici și efortul unui medic din aceste ținuturi, Nicolae Negură, pentru înființarea unei facultăți de medicină la Iași și care, decepționat până și de opoziția confraților, expiază tânăr, dominat de lipsa de răspuns la eforturile sale. Toate cele de mai sus îmi arată că scrisul acestei lucrări este o formă de rugăciune în care lumea trecută este analizată prin prisma unor valori de distanță (independența medicului, dezinteresul
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Apollon. Victoria unui zeu - luptător împotriva Dragonului, simbol atât al "autohtoniei" cât și al suveranității primordiale a puterilor telurice, este unul din miturile cele mai răspândite (§ 45). Specific pentru Apollon este, pe de o parte, faptul că a trebuit să expieze această ucidere devenind astfel zeul, prin excelență, al purificărilor; și, pe de altă parte, instalarea sa la Delfi. Procesul era deja terminat în secolul VIII11. Cât privește "originea" sa, ea a fost căutată în regiunile septentrionale ale Eurasiei, ori în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iubiri, de orori sau gingășii, nu ne-ar fi atras prea mult atenția, bineînțeles. Însă autoarea scrie bine. Scrie bine pentru că nu are încotro, căci șocurile vieții trăite sunt o provocare căreia îi dă curs și din nevoia de a expia răul, firește, dar mai ales din pornirea de a se reinventa pe sine prin scris. Zeiță războinică, "băiată", vorba bunicii ei, operează fără anestezie, dar cu umor și sarcasm sau cu un hohot de plâns cu greu reținut în gât
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
grabă cineva dinăuntru strigă: — Am o grădină de săpat! Necăjiții își respectă rândul. Pleacă la muncă cine a venit primul. Restul așteaptă. Pe la nouă deja se pierd speranțele. — Hai la Conad! E un supermarket care nu aruncă la gunoi marfa expi rată; emigranții o găsesc în saci, pâinea la pâine, produsele din carne separat etc. Sunt ambalate în vid și încă bune. Dacă nu se găsește de muncă, de mâncare se găsește! La depozit am cunoscut un român înalt, frumos și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
plină de uimire a hazardului fecund, sentimentul poemului pe punctul de a se face: Stabile corpuri! Insolvate, în veritabilă vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crimă fracției și a secundei expia acum în amestec 11. În Cartea X din "Republică", Platon condiționează mimesis-ul poetic de structură ierarhică a realității. Filozoful antic presupune trei nivele ale realității: cel al formelor ideale sau arhetipale "adevărate", a căror validitate ontologica nu poate fi pusă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
reprezentările divizate, juxtapuse , ale percepției comune, pragmatice, a lumii ("alfabetul prismatic"23) se topesc (sunt "comprima[te]") într-un fel de nebuloasa primară ("aburii", asemeni "cămărilor de bura" din "Margini de seară"), eterogena, în care entitățile componente se întrepătrund, sfârșesc ("expia[za]") prin a-și regăsi unitatea de fuziune primordială ("amestec"), pierzând, în schimb, limitările spațiale ("fracția"), ori temporale ("secundă") obișnuite. În această existența originară, "substituțiile ferestrelor" - "the vacant eye-like windows" din povestirea lui Edgar Poe - , entitățile primare, pure, virtuale, impasibile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
individ uman posibilitatea perfectibilității și temeiul libertății în conviețuirea cu semenii. Ca atare, în raport cu dreptatea, fiecare este judecat individual și tot astfel recompensat sau sancționat 19, de un zeu milostiv, dispus să ierte pe cel care își recunoaște și-și expiază greșelile. Impunerea Creștinismului în spațiul Imperiului Roman a fost dificilă și plină de sacrificii ale misionarilor și ale credincioșilor, deoarece ideologia imperială era profund zdruncinată de noua religie, nu numai la nivelul cultului, ci și la nivel politic, juridic și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
zice, ziua de 15 iunie, pentru a nu-l contrazice pe D. Cosmănescu. Surse de presă sincrone vorbesc de noaptea de 15 spre 16 iunie, poetul fiind agitat, sculând medicul de gardă pentru a cere un pahar de lapte și expiind apoi în somn: „Ieri, vineri (16/28 iunie) dimineața, el ceru să i se dea un pahar cu lapte și ceru să i se trimeată dr. Șuțu, căci vrea să vorbească cu el. Era în momente de luciditate; doctorul întrebându
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
om de omenie.“ Invitat, la începutul anului 1895, de către foarte bunul său amic Constantin Mille, care devenise proprietar al cotidianului democrat și republican Adevărul, să lucreze în redacția sa, Bacalbașa părăsește ziarul Lupta (devenit din ce în ce mai neinteresant) înainte ca acesta să expieze din lipsă de fonduri. El trece, probabil încă din februarie 1895, la Adevărul, cotidian de după-amiază fondat în 1888 de către Alexandru V. Beldiman, bătrân boier moldovean, fost colaborator apropiat al domnitorului Cuza. În redacția acestui ziar din ce în ce mai bine receptat de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ori pe strada Alecsandri și a sângerat În tăcere, pentru a nu atrage atenția soldaților), a descris ceea ce a văzut pe stradă: „Soldați care treceau pe stradă și vedeau evrei În agonie Îi străpungeau cu baionetele... văzând cum În fața mea expie persoane, unele cunoscute, de pildă: un evreu având decorația «Bărbăție și credință» pe piept... cu toracele distrus de gloanțe, Își săvârșea zilele ca un câine, pe o ladă de gunoi”. La anchetă, Leahu XE "Leahu, Gheorghe" și-a adus aminte
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]