96 matches
-
unui "rău" epocal, Mircea Petean are aerul de-a se autopedepsi prin opțiunile d-sale plastice. Nimic idilic, edulcorat în aceste stihuri, ci doar o tentație spre materiile aspre, rugoase, un inconfort moral probat (dar și căutat, cu un substrat expiator) prin intermediul lor. Dificultăților lăuntrice le răspund dureros dificultățile formale. Aidoma unui fachir, poetul pășește pe cuie și nu pregetă a-și străpunge carnea, păstrînd un aer impasibil. Propunîndu-și a nu scrie nimic autocompătimitor, urmărește la un moment dat, cuprins de
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
spre optica juridică, a doua culminează în viziunea teologică. Oricum, e un arcanum în ambele, la fel cum e în indiferența celui căruia i se pare retrograd să bată monedă pe spița antecesorilor. Spuneam la început că trecutul are ferment expiator, intri în el ca să te mîntui de scîrba zilei. E un fel de a spune că umoarea actualității e pendinte de memoria clipelor de ieri. Fără trecut, prezentul e eliptic de perspectivă. De aceea, cînd intri într-o buclă a
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
megieșe cu gratuitatea, o estetizare spontană a acesteia pe coarda comică. Păcală, Tândală ca și, pe alte meridiane, Till Eulenspiegel, se revendică din același fond psihic hîtru ce se exprima pe o direcție a proiectării neajunsurilor inerente viețuirii în haz expiator. La Cornel Regman se cade să precizăm două puncte de reper ale su(rîsului) său cvasiconstant. Unul îl reprezintă, desigur, mediul proxim neprielnic, creat de regimul totalitar oamenilor de litere, regim față de care orice rezervă expresă se izbea de cenzură
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar stilistică ci și expiatoare, sub chipul, adesea, al „literaturii de sertar”. Neîndoielnic, era și o reducție sui generis impusă, precum la Kafka, de orarul oneros al măruntului funcționar de nevoie: „aș dori să evidențiez, precizează exegetul, că Radu Petrescu a scris relativ puține cărți
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
brut, pe de alta refuză a ancora consolator în glaciala lume a abstracțiilor geometrizante. Descoperindu- se străin de sine, „închis pe veci în pătratele clare/ din misteriosul Tabel cu Elemente” (Vers clasic), poetul încearcă o mișcare de emancipare prin cultul expiator al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet, se desfac umile,/ aproape neștiute, în penumbre de vorbe/ timide, temătoare nădejdi,/ rostiri sfioase,/ pîlpîiri de păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
ba triști, ba foarte veseli și grijulii cu cei rămași -, cât și consistența fiziologică. Metamorfozele de tot soiul, greu de surprins cu ochiul liber, ca în desenul animat, domină metabolismul acestei univers. Infantilizarea lumii de dincolo ține, probabil, de proiecția expiatoare a fiului părăsit sau, mai mult, de încercarea de integrare a tatălui în noua liniște domestică. De altfel, nu-i greu de observat că lumea colorată a „mortului celui mai drag” imită întru totul imaginarul nou născutului din Sebastian în
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
copilărire: „Apoi au venit îngerii. Umblau pe el ca furnicile pe mușuroi, / și cu dinții prinzîndu-l de păr l-au tîrît pe un drum pietruit și prin iarbă / pînă în grădină” (ibidem). Un soi de îndumnezeire care ar fi paroxismul expiator al alcoolului: „Fericirea este atunci cînd ies cu toții la ferestre și-și pun paharele la ochi și văd pînă acasă, pe Pămînt și-l văd pe Dumnezeu cum trece înalt și majestos, și-i ca un cocostîrc cu picioare lungi
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
negrese nutrește o aspirație transcendentă, șansa unei iluminări, năzuind să ajungă la Ierusalim care ar fi un fel de Mecca personală. însă nu e decît un alt trucaj de tehnică vizionară. Căci acest Ierusalim nu e un lăcaș al iluminării expiatoare, ci unul parodic, pitoresc, lasciv, pișicher în cheie balcanică. O bolgie a concretului familiar, colcăitor de prealumești ocupații și satisfacții, care, departe de-a exorciza căderea în mundan, o ratifică: ,Doamne, du-mă la Ierusalim/ cîntînd dintr-o armonică roșie
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
cauză, de un soi de simbolism rustic. Adică de o deschidere spre zări exotice, care-i alină simțămîntul că fenomenele familiare ,se rostogolesc în praf", că el însuși, ,se apropie de marginea ființei". Dovadă că universul cuprinde ,ținuturi absconse", zone expiatoare prin farmecul necunoscutului, în măsură a ne regenera: , Iscodeam adîncul în Peștera Bolii. Cerul de gheață/ Și de pămînt/ Semăna cu fundul oceanului Atlantic.// Iscodeam adîncul și el se retrăgea/ Prin fața ochilor trepte uriașe în pîntecul/ De piatră al unui
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
samizdat. Dar între numeroasele răstălmăciri ce s-au ivit în actuala perioadă (după toate aparențele, nici pe departe încheiată!) de ,tranziție" sîntem în măsură a le înregistra și pe cele privitoare la literatura de sertar. Sub egida ei, resimțită ca expiatoare, n-au ezitat a se situa cîțiva autori ultramediatizați în anii regimului comunist și uneori chiar celebratori de frunte ai acestuia, de la Marin Sorescu la impudicul între impudici Adrian Păunescu. Pe de altă parte, condeie defetiste s-au străduit a
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
fiica lui Acetes, regele din Colchis, este izbăvită de păcatul fratricidului prin ritualul sacrificial al unui purcel de lapte făcut de către mătușa ei, Circe. De asemenea, Oreste, fiul lui Agamemnon și al Clytaemnestrei, este purificat de păcatul matricidului prin sacrificiul expiator al unui porc săvârșit de una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, Apollo. Cu timpul, prin amestecul culturilor, credințelor, obiceiurilor și tradițiilor românilor cu cele ale mitologiei grecești, dar și cu cele romane a rezultat o versiune românească
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378421_a_379750]
-
ne îndoim de efectul epiclezei din Liturghie, atunci ar urma că trebuie să ne îndoim și de efectul tuturor Tainelor și ierurgiilor care se săvârșesc tot prin rugăciune. Ar trebui să punem la îndoială eficacitatea Sfântului Mir, valabilitatea preoției, puterea expiatoare a mărturisirii. Însă și Biserica romano-catolică are în formularul Liturghiei ei o epicleză, sau mai bine zis, o rugăciune corespunzătoare Epiclezei din Liturghia ortodoxă, cu excepția faptului că puterea lucrătoare în actul prefacerii o au cuvintele de instituire. În timpul sfințirii darurilor
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DRIAN BOTEZ - EXISTENȚĂ ȘI NONEXISTENȚĂ Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ...Simțeam, până la a ști, că nu mai este, în lume, loc de frumusețe, de artă expiatoare și de răsuflare lină-a luminii, din inima și din plămânii mei cei sufocați de-amintire - dacă nu se preface lumea mea într-un fulger, într-o limbă unică, ieșită dintre toate dualitățile preschimbării și transfigurării, ca și de sub toate
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
fiica lui Acetes, regele din Colchis, este izbăvită de păcatul fratricidului prin ritualul sacrificial al unui purcel de lapte făcut de către mătușa ei, Circe. De asemenea, Oreste, fiul lui Agamemnon și al Clytaemnestrei, este purificat de păcatul matricidului prin sacrificiul expiator al unui porc săvârșit de una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, Apollo. Cu timpul, prin amestecul culturilor, credințelor, obiceiurilor și tradițiilor românilor cu cele ale mitologiei grecești, dar și cu cele romane a rezultat o versiune românească
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
7. Carte - solomonar în ciclul de legende populare românești referitoare la Sf. Ilie, între momentul uciderii propriilor părinți (sacrificiu uman ? ; cf. 182) și cel al apoteozei și obținerii rangului de stăpân asupra mani- festărilor atmosferice, Ilie trece prin câteva probe expiatorii. Una dintre ele este recluziunea forțată în chilia/beciul unui schimnic care, după ce-l încuie înăuntru, aruncă cheia în fundul unui iaz. „Sf. Ilie a găsit acolo, pe masă, o pâne, o cană cu apă și o carte și cât mânca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mea Revoluție în Revoluție?, aș spune despre cultură că era creștină, despre ideologie că era "latino-marxistă", iar propunerea, caudillistă sau foquistă. Cultură creștină înseamnă un postulat al salvării, o schemă de mîntuire transpusă în istoria profană (Omul Nou); o concepție expiatoare asupra suferinței (aspirație la martiriul exemplar, transsubstanțializare a sîngelui în sămînța salvării). O sensibilitate particulară pentru vestire, pentru toți profeții Marii Promisiuni. Un mesianism exaltat de mizerie și de toate deziluziile vieții reale. Tot ce trebuie pentru impregnare. Ideologie marxistă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a unui index național (1545); interzicerea tipăririi sau vînzării oricărei lucrări privitoare la Sfînta Scriptură provenind din Geneva sau Germania (1547). Hotărîrile lui Francisc I nu au stăvilit înmulțirea cărților, deci nici transmiterea ereziei. Întreruperea brutală din 1535 și procesiunile expiatorii (ca acelea ale integriștilor împotriva lui Salman Rushdie) vor fi diminuat, în acel an, producția tipografilor francezi. Volumele fentează regulamentele și cenzura, se tipăresc de îndată în afara Franței, trec din mînă în mînă, ici sub formă de almanahuri, colo sub
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai pregătiți, mai apți pentru el. Nu suntem decât niște larve leneșe; am renunțat să gândim, am renunțat să discernem 5. Chiar și cei care prevăd căderea regimului o asociază cu un scenariu (nelipsit de o dimensiune metafizică) al morții expiatoare. Astfel concepe momentul I.D. Sârbu În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal atunci când disociază Între rezistența activă („răscoalele, grevele, demonstrațiile În piețe”), rezistența pasivă („teatrul indiferentist, detașarea de răspunderi, lăsarea puterii /ca desfășurarea unei prostii sociale/să se Înece În propriile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu cel al comunității esenienilor, înainte cu un secol. Într‑adevăr, în ambele cazuri este vorba de grupări care se consideră învestite cu o misiune specială de divinitatea însăși - fără nici un intermediar - și care se complac în rolul de victime expiatoare. În contextul persecuțiilor, ele vor produce un tip de ideologie anistoric și antipolitic. Reabilitarea este la nivelul realității transcendentale; cu toate astea, revanșa iluzorie este trăită cu un acut sentiment al eliberării și al satisfacției, în lumina faptului că termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe furiș sunt specifice demersului magic], peste acela pe care vrea să-l aibă bărbat”; „Indianul care se căsătorește cu o văduvă, pentru a împiedica funestele consecințe pe care poporul le atribuie acestor uniri, aruncă blestemul său pe un arbore expiator. Pomul se crede că se usucă absorbând toate relele” (Gh.F. Ciaușanu, Supestițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și noi, ediție de I. Oprișan, Editura Saeculum I.O., București, 2001, pp. 125, 185). 436. Artur Gorovei, op. cit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului expiator. Toate personajele tragice au fost eroi, dar, prin vinovăția lor, au devenit eroi decăzuți. Este o pierdere a statutului uman și moral. Dar lucrurile nu se pot opri aici. Umanul cere reparație, iar persoana dorește să-și recapete libertatea pierdută
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Prin chinuri și suferințe el speră că-și va redobândi starea originară, de dinaintea căderii. Orice personaj tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului, ca situație tragică, poate fi făcută numai printr-un act expiator. Vinovatul poate fi absolvit de chinuri numai dacă victima l-a iertat. Iertarea nu este Împăcare, ci un acord moral și sufletesc. Ea este anularea pedepsei, deci și a chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nevoie. Sunt veritabile ritualuri de Înnoire, prin care ființa umană, sau grupul, se descarcă. Trebuie Însă menționat că dincolo de semnificația psihologică și morală pe care o au aceste ritualuri, ele Îmbracă forma unor conduite culturale, veritabile spectacole colective cu caracter expiator/cathartic. Deși, de regulă, acestea sunt studiate În sfera culturii, semnificația, sau mai exact funcția lor, este psihologică și morală, motiv pentru care noi considerăm că ele fac parte din tematica Psihologiei Morale și le vom analiza În continuare. Omul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
neînfrânate de nici o normă în sălbăticia ei. Singura „normă” pare a fi jocul hazardului. În acea zonă se ucide și bântuie teama de moarte. Exorcizarea fricii se realizează, ca în societatea originară studiată de René Girard, prin desemnarea unor victime expiatoare. Abia atunci când jocul criminal își face efectul, se produce ușurarea manifestată prin hohotul de râs înfricoșător: „Moare, a râs și Antipa și am început toți să râdem [...] asta ne-a electrizat, a readus printre noi buna dispoziție, da, vrem, am
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului expiator. Toate personajele tragice au fost eroi, dar, prin vinovăția lor, au devenit eroi decăzuți. Este o pierdere a statutului uman și moral. Dar lucrurile nu se pot opri aici. Umanul cere reparație, iar persoana dorește să-și recapete libertatea pierdută
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]