96 matches
-
Prin chinuri și suferințe el speră că-și va redobândi starea originară, de dinaintea căderii. Orice personaj tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului, ca situație tragică, poate fi făcută numai printr-un act expiator. Vinovatul poate fi absolvit de chinuri numai dacă victima l-a iertat. Iertarea nu este Împăcare, ci un acord moral și sufletesc. Ea este anularea pedepsei, deci și a chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nevoie. Sunt veritabile ritualuri de Înnoire, prin care ființa umană, sau grupul, se descarcă. Trebuie Însă menționat că dincolo de semnificația psihologică și morală pe care o au aceste ritualuri, ele Îmbracă forma unor conduite culturale, veritabile spectacole colective cu caracter expiator/cathartic. Deși, de regulă, acestea sunt studiate În sfera culturii, semnificația, sau mai exact funcția lor, este psihologică și morală, motiv pentru care noi considerăm că ele fac parte din tematica Psihologiei Morale și le vom analiza În continuare. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
neînfrânate de nici o normă în sălbăticia ei. Singura „normă” pare a fi jocul hazardului. În acea zonă se ucide și bântuie teama de moarte. Exorcizarea fricii se realizează, ca în societatea originară studiată de René Girard, prin desemnarea unor victime expiatoare. Abia atunci când jocul criminal își face efectul, se produce ușurarea manifestată prin hohotul de râs înfricoșător: „Moare, a râs și Antipa și am început toți să râdem [...] asta ne-a electrizat, a readus printre noi buna dispoziție, da, vrem, am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
își găsește întotdeauna obiectul prin imitație. Rivalitatea mimetică provoacă o tensiune socială care face imposibilă orice coabitare. „Descărcarea” energiilor negative ale rivalității se produce prin ritul sacrificial, mai precis prin celebrarea morții unui „țap ispășitor”. Încărcat cu vinovăție imaginară, obiectul expiator trebuie să moară, pentru a tăinui originea conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică mecanismul victimizării în toate religiile arhaice, pe care le analizează în contrast cu tradiția iudeo-creștină. Scripturile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ignorate doar printr-un lapsus de luciditate și surplus de sentimentalism: „fiindcă ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea” (Apoc. 3,14). Aceasta ar echivala cu abandonarea problematicii metafizice a răului și contestarea naturii expiatoare a virtuții. Autovictimizarea en masse, alături de culpabilizarea providenței, reușesc să suspende confruntarea ascetică - în profunzimea sufletelor dezbinate - cu manifestările insidioase ale răului 2. Fără încorporarea teodiceii într-o viziune cosmică despre bine și rău, critica violenței rămâne, în fond, debilă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Astfel, credinciosul nu se va mărgini să suporte durerea, lăsând-o să se reverse asupra lui, și nu va pretinde că această experiență majoră nu îl va schimba în nici un fel. De aceea, el va distinge întotdeauna ceva potențial benefic, expiator Și folositor în ea și nu Îl va priva pe Dumnezeu de oportunitatea de a-i vorbi prin această experiență. Pentru creștini, Dumnezeu lucrează la fel de mult prin eșec ca Și prin succes, prin suferință la fel de Suferința elimină iluziile de securitate
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
cu cel al comunității esenienilor, înainte cu un secol. Într‑adevăr, în ambele cazuri este vorba de grupări care se consideră învestite cu o misiune specială de divinitatea însăși - fără nici un intermediar - și care se complac în rolul de victime expiatoare. În contextul persecuțiilor, ele vor produce un tip de ideologie anistoric și antipolitic. Reabilitarea este la nivelul realității transcendentale; cu toate astea, revanșa iluzorie este trăită cu un acut sentiment al eliberării și al satisfacției, în lumina faptului că termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să judece o neînțelegere care opune pe Leon III acuzat de supușii săi de fals jurămînt și adulter -aristocrației romane. Luîndu-și rolul în serios, el conduce personal ancheta și, în 23 decembrie 800, după ce i-a impus pontifului un jurămînt expiatorii!, pronunțat în fața unei întregi adunări de prelați și demnitari, el îl declară pe Leon III eliberat de orice bănuială. Două zile mai tîrziu, în bazilica Sf. Petru, el este proclamat de popor "Împărat al romanilor" și este încoronat de Papă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pentru a fi împreună. "Stare de congregare" (Durkheim) postmodernă. Pulsiune animală pe care nimic nu o justifică decât nevoia inconștientă de a exprima și de a trăi necesara ieșire din sine. Să amintim funcția pe care Durkheim o atribuia "riturilor expiatoare", prin care o comunitate se structura numai lăsând să se exprime plânsul și alte stări de spirit colective 54. În acest fel putem interpreta toate afluxurile contemporane. Aceste rătăciri instinctive punctate de întâlniri în "locurile sfinte" la modă. Tot în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
droturile divanului meu?" Ca și în cealaltă situație, (în opera inspiratoare) scena se sfîrșește printr-o provocare la duel." (2) Merită studiat întreg comportamentul naratorului care descrie scena de la Tekirghiol. Că o face la un moment al confesiunii, dureroase și expiatorii, cumva, nu limitează cu nimic efectele dezastruoase ale acțiunii lui, orbite, pe "scena clasică" a geloziei. Întreaga secvență, episodul nefast al întîlnirii protagoniștilor după despărțirea fără motive aparente, ascultă de regulile punerii în scenă, sau, ca să folosim expresia lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
constă mai ales în ofrande și în omagii. Cât privește marile sărbători colective ale cetății, celebrate cu prilejul Anului Nou sau al ridicării unui templu, ele au o structură cosmologică. Raymond Jestin insistă asupra faptului că noțiunea păcatului, a elementului expiator și ideea "țapului ispășitor" nu sunt atestate în texte 6. Aceasta presupune că oamenii nu sunt numai servitorii zeilor, ci totodată imitatorii lor și, prin urmare, colaboratorii lor. Întrucât zeii sunt responsabili de ordinea cosmică, oamenii trebuie să le urmeze
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îl reprezenta pe Baal în aceste scenarii mitico-rituale; dar argumentul este încă controversat. Sacrificiile erau considerate drept hrană oferită zeilor. Sistemul sacrificial pare asemănător aceluia din Vechiul Testament; el comporta holocaust, sacrificiul sau ofranda de "pace" sau de "comuniune", și sacrificiul expiator. Preoții, khnm, aveau același nume ca în ebraică (Kohăn). Alături de preoți sunt menționate, de asemenea, preotesele (khnf) și qadecim, persoane "consacrate", (în Biblie, acest termen desemnează prostituția sacră, dar textele ugaritice nu indică nimic asemănător.) în fine, sunt citați preoții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ringgren, op. Cit., pp. 252. 5 Asupra importanței acestui simbolism pentru gândirea ulterioară, vezi M. Eliade, /> mythe de l'eternei retour, cap. I. Religia lui Israel în epoca regilor și a profeților religia de stat. Oficiul constă în ritualuri mijlocitoare și expiatoare pentru colectivitate, dar el comportă și rugăciuni publice pentru rege, pentru gloria sa și pentru exercitarea dreptății sale care asigură "pacea poporului" și prosperitatea universală (Psalmii 19 și 71). În cele din urmă, opera liturgică reînnoiește structurile lumii. Așa cum Templul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mea Revoluție în Revoluție?, aș spune despre cultură că era creștină, despre ideologie că era "latino-marxistă", iar propunerea, caudillistă sau foquistă. Cultură creștină înseamnă un postulat al salvării, o schemă de mîntuire transpusă în istoria profană (Omul Nou); o concepție expiatoare asupra suferinței (aspirație la martiriul exemplar, transsubstanțializare a sîngelui în sămînța salvării). O sensibilitate particulară pentru vestire, pentru toți profeții Marii Promisiuni. Un mesianism exaltat de mizerie și de toate deziluziile vieții reale. Tot ce trebuie pentru impregnare. Ideologie marxistă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a unui index național (1545); interzicerea tipăririi sau vînzării oricărei lucrări privitoare la Sfînta Scriptură provenind din Geneva sau Germania (1547). Hotărîrile lui Francisc I nu au stăvilit înmulțirea cărților, deci nici transmiterea ereziei. Întreruperea brutală din 1535 și procesiunile expiatorii (ca acelea ale integriștilor împotriva lui Salman Rushdie) vor fi diminuat, în acel an, producția tipografilor francezi. Volumele fentează regulamentele și cenzura, se tipăresc de îndată în afara Franței, trec din mînă în mînă, ici sub formă de almanahuri, colo sub
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
exil intern, o izolare pe care nici ei nu au Înțeles-o prea bine și, zăpăciți probabil de ineditul situației, au făcut și câteva stîngăcii; iute amendate și exacerbate de cei care păreau a sta la pândă, avizi de victime expiatorii, vrând probabil șă-și exerseze noua abilitate sau vigilență politică. Eu, „Înainte” nu am fost un prieten apropiat cu nici unul dintre cei citați mai sus, prieteniile mele se numărau mai ales din tabăra „anticomuniștilor”. Un N. Manolescu, un G. Liiceanu. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au făcut totul posibil pentru a interpreta moartea rușinoasă a lui Isus ca pe o moarte salvifică. Au folosit categorii juridice: moartea lui Isus ca justificare a păcătoșilor. Sau chiar concepte și imagini cultuale: moartea lui Isus ca reprezentanță, sacrificiu expiator, sanctificare. Sau chiar financiare: moartea lui Isus ca preț de răscumpărare. În fine, chiar și motive militare: moartea lui Isus ca armă împotriva puterilor răului. Această multitudine a interpretărilor biblice lasă multă libertate de interpretare oricărei generații viitoare. O teorie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe furiș sunt specifice demersului magic], peste acela pe care vrea să-l aibă bărbat”; „Indianul care se căsătorește cu o văduvă, pentru a împiedica funestele consecințe pe care poporul le atribuie acestor uniri, aruncă blestemul său pe un arbore expiator. Pomul se crede că se usucă absorbând toate relele” (Gh.F. Ciaușanu, Supestițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și noi, ediție de I. Oprișan, Editura Saeculum I.O., București, 2001, pp. 125, 185). 436. Artur Gorovei, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sens larg din principiile esteticii lui Benedetto Croce, ca și dintr-o linie a criticii franceze ce a culminat cu "identificarea" lui Georges Poulet, i se par "depășiți", bieți "impresioniști" loviți de caducitate, întrucît n-au înțeles a adera la expiatoarea interpretare a lirismului ca "act semiozic", ca "practică semnificantă". Un rictus de profund dispreț scolastic se așterne pe figura lui Marin Mincu. Cum mai e cu putință, pare a se mira fără încetare d-sa, ca, ocupîndu-te de poezie, să
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața,/ din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
tatăl și procesul de maturizare al fiului). Între cei doi se cască despărțenia. Într-un paragraf edificator intitulat "O psihanaliză ratată" dl Malița observă: "Apărîndu-și cu gelozie fiul, tatăl se dovedește în aceeași măsură dușmanul său. Intervenind inoportun în traseul expiator prescris, ocrotindu-l și răsfățîndu-l ca pe un fiu infantil ce se află, el amînă și îngreunează procesul de autoclarificare a acestuia. Astfel, chiar de la începutul curei, cînd Puiu trăiește într-o insecuritate profundă, tatăl îi impune o constrîngere suplimentară
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
Gilles de Rais urma să sufere o inversiune malignă asemenea celei prin care vocile Sf. Mihail și a Sf. Ecaterina, care la început o sfătuiau pe Ioana d'Arc cum să învingă în bătălii, au condus-o apoi spre focul expiator și mântuitor. Ulterioara reabilitare și canonizare a Ioanei atrăgând totodată și beatificarea ducelui, credinciosul ei slujitor. Romanul se cheamă Fecioara și căpcăunul și e scris tot în franceză, de Michel Tournier. - Îmi plac poveștile cu căpcăuni sexuali, mai ales dacă
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
coincident în bună măsură cu canonul sensibil și comportamental al acestuia, spre deosebire de Plume al lui Henri Michaux), prin care încearcă a se dedubla, deci a-și abandona sinele. E o extrovertire relevantă. O alienare delectant-amară, în cadrul căreia epicul (mod general, expiator) alină liricul (mod individualizant, culpabil). Biografismul explodează astfel împrăștiind țăndării unor mici narațiuni romanești. Aceeași fantasmă lirică în esență e trecută în codul unui imaginar care-i acordă un sens de obiectivitate, de abstragere din dureroasa îndoială a autoscopiei asumate
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
megieșe cu gratuitatea, o estetizare spontană a acesteia pe coarda comică. Păcală, Tândală ca și, pe alte meridiane, Till Eulenspiegel, se revendică din același fond psihic hîtru ce se exprima pe o direcție a proiectării neajunsurilor inerente viețuirii în haz expiator. La Cornel Regman se cade să precizăm două puncte de reper ale su(rîsului) său cvasiconstant. Unul îl reprezintă, desigur, mediul proxim neprielnic, creat de regimul totalitar oamenilor de litere, regim față de care orice rezervă expresă se izbea de cenzură
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
bijuterii. Liric - la modul în care e și creatorul de viziuni trans- și intraplanetare Thomas Pynchon - e Mircea Cărtărescu și în marea trilogie Orbitor. Deși schema narativă și matricea stilistică se schimbă de la volum la volum, există pretutindeni un lirism expiator, un tremolo de fundal ce ține laolaltă, asemeni unei monturi, pietrele prețioase ale unor scene amprentate de visceral. Într-o cultură a efemerului, ca a noastră, e desigur dificil chiar pentru profesioniști să păstreze atenția trează timp de mai mulți
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]