228 matches
-
cutie de rezonanță, vibrând și amplificând tusea. Se întâlnește în tuberculoza pulmonară cavernoasă, neoplasmele pulmonare ulcerate și în pneumotorax. "Tusea chintoasă" sau "tusea în accese", "tusea măgărească" survine în accese paroxistice și se caracterizează printr-o succesiune de sacade (secuse) expiratorii întrerupte de inspirații profunde (numite reprize). Tusea chintoasă apare în tuse convulsivă, corpi străini inhalați, traheobronșită alergică, procese compresive mediastinale pe conductele traheobronșice (tumori, adenopatii, anevrisme), afecțiuni respiratorii banale (bronșite, laringite, pneumopatii virale), fistulă esobronșică, spasmofilie sau în cazul purtătorilor
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
crede că astmul este cauzat de o combinație de factori genetici și de mediu. Diagnosticul de bazează de regulă pe tiparul simptomelor, reacția la tratament în timp și spirometrie. Este clasificat din punct de vedere clinic în funcție de frecvența simptomelor, volumul expirator forțat într-o secundă (FEV1), și debitul expirator maxim. Astmul poate fi clasificat și în atopic (extrinsec) sau non-atopic (intrinsec), unde atopia se referă la o predispoziție în dezvoltarea unor reacții de hipersensibilitate tip 1. Tratamentul simptomelor acute se face
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
de factori genetici și de mediu. Diagnosticul de bazează de regulă pe tiparul simptomelor, reacția la tratament în timp și spirometrie. Este clasificat din punct de vedere clinic în funcție de frecvența simptomelor, volumul expirator forțat într-o secundă (FEV1), și debitul expirator maxim. Astmul poate fi clasificat și în atopic (extrinsec) sau non-atopic (intrinsec), unde atopia se referă la o predispoziție în dezvoltarea unor reacții de hipersensibilitate tip 1. Tratamentul simptomelor acute se face de obicei prin inhalarea unui agonist beta-2 cu
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
de 6 ani, diagnosticul este mai dificil de stabilit deoarece sunt prea tineri pentru un test de spirometrie. Spirometria se recomandă pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului și pentru gestionare. Este cel mai bun test pentru astm. Dacă FEV1 (volumul expirator forțat) măsurat conform acestei tehnici se îmbunătățește cu 12% în urma administrării unui bronhodilatator, de exemplu salbutamol, acest lucru confirmă diagnosticul. Totuși, acesta poate fi normal în cazul persoanelor cu un istoric de astm ușor, care momentan nu se schimbă. Capacitatea
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
mari ale unei substanțe care cauzează îngustarea căilor respiratorii la persoanele predispuse. Dacă este negativă, înseamnă că persoana în cauză nu are astm; dacă este pozitivă, totuși, nu este specifică bolii. Alte dovezi cuprind: o diferență de ≥20% a debitului expirator maxim în cel puțin trei zile pe săptămână, timp de minimum două săptămâni, o îmbunătățire cu ≥20% a debitului maxim în urma tratamentului cu salbutamol, corticosteroizi pe cale inhalatorie sau prednison, ori o scădere de ≥20% a debitului maxim după expunerea la
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
zile pe săptămână, timp de minimum două săptămâni, o îmbunătățire cu ≥20% a debitului maxim în urma tratamentului cu salbutamol, corticosteroizi pe cale inhalatorie sau prednison, ori o scădere de ≥20% a debitului maxim după expunerea la un factor declanșator. Testele debitului expirator maxim au, totuși, rezultate mai variabile decât spirometria, nefiind deci recomandate pentru un diagnostic de rutină. Acestea pot fi utile pentru auto-monitorizarea zilnică a persoanelor grav sau moderat bolnave și pentru verificarea eficacității noilor tratamente. Mai pot fi utile pentru
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
rutină. Acestea pot fi utile pentru auto-monitorizarea zilnică a persoanelor grav sau moderat bolnave și pentru verificarea eficacității noilor tratamente. Mai pot fi utile pentru determinarea tratamentului la persoanele cu exacerbări acute. Astmul este clasificat clinic în funcție de frecvența simptomelor, volumul expirator forțat într-o secundă (FEV) și debitul expirator maxim. Astmul mai poate fi clasificat ca atopic (extrinsec) sau neatopic (intrinsec), în funcție de simptome, dacă acestea sunt declanșate de alergeni (atopice) sau dacă nu sunt declanșate de alergeni (neatopice). Din moment ce astmul este
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
a persoanelor grav sau moderat bolnave și pentru verificarea eficacității noilor tratamente. Mai pot fi utile pentru determinarea tratamentului la persoanele cu exacerbări acute. Astmul este clasificat clinic în funcție de frecvența simptomelor, volumul expirator forțat într-o secundă (FEV) și debitul expirator maxim. Astmul mai poate fi clasificat ca atopic (extrinsec) sau neatopic (intrinsec), în funcție de simptome, dacă acestea sunt declanșate de alergeni (atopice) sau dacă nu sunt declanșate de alergeni (neatopice). Din moment ce astmul este clasificat în funcție de severitate, în prezent nu există o
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
un puls paradoxal (un puls mai slab în timpul inhalării și mai puternic în timpul expirației), și o umflare peste limite a pieptului. Poate să apară o culoare albăstruie a pielii și unghiilor din cauza lipsei de oxigen. În cazul acutizării ușoare, debitul expirator maxim (PEFR) este de ≥200 L/min sau ≥50% a maximului estimat. Valoarea moderată este cuprinsă între 80 și 200 L/min sau 25% și 50% din maximul estimat, în timp ce valoarea severă este definită ca ≤ 80 L/min sau ≤25
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
poate fi făcută numai sub monitorizare medicală strictă , având la dispoziție mijloace clinice adecvate . te Diminuarea funcției pulmonare es În studiile clinice au fost observate diferențe mici , dar semnificative între grupurile de tratament , în ceea ce privește diminuarea funcției pulmonare ( în special volumul expirator forțat într- o secundă ( FEV1 )) , în favoarea subiecților tratați cu medicament comparator . În studiile clinice cu durata de până ai la doi ani , nu a existat o accelerare a diminuării funcției pulmonare după o perioadă de 3- 6 luni . Aceste mici
Ro_344 () [Corola-website/Science/291103_a_292432]
-
poate fi făcută numai sub monitorizare medicală strictă , având la dispoziție mijloace clinice adecvate . te Diminuarea funcției pulmonare es În studiile clinice au fost observate diferențe mici , dar semnificative între grupurile de tratament , în ceea ce privește diminuarea funcției pulmonare ( în special volumul expirator forțat într- o secundă ( FEV1 )) , în favoarea subiecților tratați cu medicament comparator . În studiile clinice cu durata de până ai la doi ani , nu a existat o accelerare a diminuării funcției pulmonare după o perioadă de 3- 6 luni . Aceste mici
Ro_344 () [Corola-website/Science/291103_a_292432]
-
generală de către medic a eficacității tratamentului : Evaluarea generală de către medic a fost efectuată în cinci din studiile menționate anterior , ca 36 determinare generală a controlului astmului bronșic , fiind efectuată de către medicul curant . Medicul a putut lua în calcul PEF ( fluxul expirator maxim ) , simptomele din timpul zilei și al nopții , utilizarea medicației de salvare , spirometria și crizele . În toate cele cinci studii , s- a considerat că un procent semnificativ mai mare din pacienții tratați cu Xolair a înregistrat fie o îmbunătățire marcată
Ro_1192 () [Corola-website/Science/291950_a_293279]
-
generală de către medic a eficacității tratamentului : Evaluarea generală de către medic a fost efectuată în cinci din studiile menționate anterior , ca 48 determinare generală a controlului astmului bronșic , fiind efectuată de către medicul curant . Medicul a putut lua în calcul PEF ( fluxul expirator maxim ) , simptomele din timpul zilei și al nopții , utilizarea medicației de salvare , spirometria și crizele . În toate cele cinci studii , s- a considerat că un procent semnificativ mai mare din pacienții tratați cu Xolair a înregistrat fie o îmbunătățire marcată
Ro_1192 () [Corola-website/Science/291950_a_293279]
-
50 L/min. Capacitatea vitală reprezintă volumul maxim de aer pe care o persoană îl poate introduce și scoate din plămâni într-o respirație forțată. Se determină spirometric sau spirografic și este compusă din volumul curent și volumele inspirator și expirator de rezervă. Are o valoare medie de 4-5 L în funcție de vârstă, sex și gabaritul individului. Scăderea CV cu peste 20 % din valoarea ideală este considerată anormală. Debitele ventilatorii reprezintă volumele de aer ventilate în unitatea de timp. Volumul expirator maxim
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
și expirator de rezervă. Are o valoare medie de 4-5 L în funcție de vârstă, sex și gabaritul individului. Scăderea CV cu peste 20 % din valoarea ideală este considerată anormală. Debitele ventilatorii reprezintă volumele de aer ventilate în unitatea de timp. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) trebuie să fie cel puțin 70% din CV și depinde de rezistența opusă de căile aeriene la trecerea aerului și de forța mușchilor respiratori. Debitul ventilator de repaus este de 6-8 L/min. Debitul ventilator maximal
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
toracice care se însoțește de modificări ale presiunii intrapulmonare. Mușchii respiratori implicați în mișcările cutiei toracice sunt inspiratori (diafragmul și intercostalii externi în inspirația de repaus la care în efort se mai adaugă scalenul, sternocleidomastoidianul, pectoralii, trapezul sau dorsalii) și expiratori 68 (abdominali, intercostalii interni, patratul lombelor, tringhiularul sternului) care intervin doar în expirația forțată. Expirația de repaus este un act pasiv care se datorește revenirii toracelui la forma inițială ca urmare a reculului elastic rezultat prin tensionarea structurilor elastice pulmonare
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Intr-o expirație normală ce are loc pasiv căile aeriene rămân destinse, dar în timpul unei expirații forțate care crește presiunea interpleurală până la valori pozitive calibrul acestora se micșorează din cauza fenomenului de compresie dinamică (FIG 2.8). Compresia dinamică limitează fluxul expirator mai ales în cazul existenței afecțiunilor pulmonare obstructive care se însoțesc și de leziuni ale parenchimului pulmonar. Valoarea rezistenței totale la flux este de 1.6 cm apă/L/s din care 0.7 cm apă/L/s pentru căile
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Variațiile presiunilor în sistemul toraco-pulmonar. In inspirație mușchii respiratori înving rezistențele pulmonare și măresc volumul toracopulmonar. Expirația de repaus are loc pasiv prin revenirea toracelui la dimensiunile de dinainte de inspirație însă pentru o expirație forțată este nevoie de intervenția mușchilor expiratori. Fluxul de aer prin căile aeriene este determinat de jocul presiunilor exercitate în diferitele teritorii toraco-pulmonare sub influența mișcărilor respiratorii. Presiunea intrapulmonară este presiunea existentă în căile aeriene și alveolele pulmonare și este egală în repaus cu presiunea atmosferică. In
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
are o valoare de aprox 500 ml. Volumul inspirator de rezervă (VIR) este volumul de aer ce poate fi introdus în plămâni la sfărșitul unei inspirații normale. Are o valoare de 3500-3800 ml reprezentând cam 60% din capacitatea vitală. Volumul expirator de rezervă (VER) este volumul maxim ce poate fi eliminat la sfârșitul unei expirații normale. Are o valoare de 1000-1200 ml sau 25% din capacitatea vitală. Capacitatea vitală (CV) reprezintă suma VC, VIR și VER deci cam 4500-4800 ml. Poate
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
exprimate ca volume deplasate în unitatea de timp ce pot fi măsurate spirografic sau ca debite instantanee corespunzătoare unui anumit moment al ciclului respirator sau la un volum dat, ele putând fi măsurate pe curba flux-volum (FIG 2.13) . Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) reprezintă volumul maxim expirat în prima secundă a unei expirații forțate ce urmează unei inspirații forțate. Se determină spirografic și poate fi corelat cu curba flux-volum (FIG 2.14). Exprimarea VEMS se poate face în valoare
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
cazul emfizemului pulmonar sau al obstrucțiilor căilor aeriene (disfuncție ventilatorie obstructivă) -scăderea CV și VEMS în cazul unor procese tuberculoase extinse, cifoscolioze marcate (disfuncție mixtă) (FIG 2.15). Disfuncțiile ventilatorii nu se însoțesc în mod obligatoriu de insuficiență respiratorie. Debitul expirator maxim instantaneu, măsurabil pe curba flux-volum reprezintă valoarea maximă a fluxului respirator în cursul unei expirații forțate și poate atinge 8-10 L/s în funcție de forța de contracție a mușchilor respiratori. Debitul inspirator maxim instantaneu este corespondentul inspirator al precedentului și
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
rol inspirator situat în zona nucleului tractului solitar care controlează activitatea diafragmului prin intermediul nervilor frenici având rolul principal în generarea ritmului respirator. Grupul ventral este situat în zona nucleilor retrofacial, ambiguu și retroambiguu și conțin atât neuroni inspiratori cât și expiratori. In punte există centrul pneumotaxic care are rolul de a influența succesiunea inspirație expirație. Centrii nervoși superiori situați în hipotalamus, sistemul limbic și scoarța cerebrală realizează adaptarea comportamentală și voluntară a respirației intervenind în termoreglare, stările afectiv-emoționale sau în activitățile
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
respiratori prin intermediul motoneuronilor spinali. Numeroși alți stimuli plecați de la nivelul proprio, baro sau chemoreceptorilor răspândiți în cele mai variate zone ale corpului influențează respirația. 2.5.1 Centrii respiratori. Activitatea repiratorie ritmică este bazată pe alternanța descărcărilor neuronilor inspiratori și expiratori bulbari fiind modelată prin influențe nervoase extrabulbare. Respirația este un proces automat spontan care poate fi influențat voluntar. Neuronii implicați în respirație sunt situați în anumiți “centri” care grupează neuroni cu funcții asemănătoare și activitate înalt integrată. 2.5.1
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
dorsal a cărei excitare provoacă inspirația și alta expiratorie situată mai ventral decât prima și a cărei excitare produce expirația, activitatea respiratorie ritmică de repaus fiind dependentă mai ales de centrul inspirator (FIG 2.23). Noțiunea de centru inspirator sau expirator este înlocuită în prezent prin aceea de grup neuronal denumit după poziția sa anatomică și în care pot coexista neuroni cu funcții diferite. Grupul respirator dorsal este situat în zona nucleului tractului solitar și conține mai ales neuroni inspiratori care
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
generarea ritmicității spontane inspirație - expirație. Se descriu 2 tipuri de neuroni cu rol inspirator: 1 α care sunt inhibați de inflația plămânului și 1 β care sunt excitați de inflație. Grupul respirator dorsal conține și o mică populație de neuroni expiratori amestecați printre cei inspiratori ca și celule P care sunt interneuroni implicați în integrarea aferențelor de la receptorii pulmonari de întindere. Nucleul tractului solitar este sediul proiecției fibrelor aferente ale glosofaringianului (IX) și vagului (X) care transmit informații de la chemo și
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]