1,782 matches
-
și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci", cu toate avatarurile trăitului, cu tot palpitul unei experiențe nemediate și clipa de acum, cu o altă conformație și cu alte motivații ontologice și gnoseologice. În cuvântul introductiv intitulat, tranșant-interogativ De ce?, scriitorul
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
aduse în registru propriu. Aș fi fost tentat să zice că e vorba despre un ”atemporal”, când acolo iată cât de cuprins e de formula timpului în termenii săi generici definitorii. Am început o idee aici și vreau să o explicitez: nicăieri nu e în afară de unde, ticăie doar probabilitatea din noi, secundele care ne duc mai departe sunt pentru că trebuie, timpul nu poate fi măsurat, în nici un caz timpul poetului, care oricum e groaznic pe bune chiar dacă fericit de multe ori
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
intrinsecă, corespunzând unei procesualități; construirea unei națiuni oglindită prin prisma arhitecturii capătă de la bun început atributele unei aventuri, ale unei legende sau epopei fondatoare. În capitolele introductive (Avant - propos și Architecture et identité), Carmen Popescu își enunță scopurile și își explicitează demersul, în contextul unui interes tot mai pronunțat pentru acest tip de cercetare. Mai mult decât o lucrare de istoria arhitecturii, autoarea își propune să realizeze "un exercițiu de istorie culturală" (pag. 13), în care arhitectura este analizată în relație
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
ne duce din labirintul unor probleme speciale spre spațiul deschis și vast al filozofiei. În întîmpinarea cititorului său, Mircea Dumitru prezintă clar și sistematic cadrul general al celor opt probleme discutate. În "Cuvîntul înainte", care precedă intrarea în labirint, el explicitează, ca să nu rămînă neînțelese, gîndul unificator al tuturor acestor demersuri, altminteri separate, bine compartimentate. Acest gînd nu este altul decît acela al legăturii excepționale între o anumită filozofie - numită îndeobște filozofie analitică - și logică. Legătură într-adevăr excepțională, fiindcă împreună
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
la împlinirea vârstei de 60 de ani a criticului). Procesul autoreflexiv nu e doar unul de bilanț al senectuții, ci o formă permanentă de autointerogație și de autocontrol, pentru ca autorul să nu-și scape niciodată lui însuși. E. Lovinescu își explicitează periodic, chiar cu riscul unor repetiții, modul de a înțelege critica, practica analizei scrierilor contemporane, raportarea la trecut, obligațiile față de tradiție, exigențele față de prezentul și de viitorul literaturii române. E. Lovinescu este cel mai confesiv dintre criticii români, situându-se
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
asociat cu cel anterior. Se pare că mireasa, deși la origine nu era neagră, devine neagră ca urmare a expunerii la soare: „Nu vă uitați că sunt negricioasă, că doar soarele m-a ars” (Cântarea 1:6). Alegoric, acest vers explicitează originea răului, reprezentat simbolic de pigmentarea miresei. Tot așa cum mireasa s-a născut albă, sufletul s-a născut fără păcat. Mai mult, așa cum mireasa a devenit neagră prin expunerea la soare, sufletul devine păcătos prin cedarea în fața tentației sau ispitei
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
legitimiarea prin exemplul antic, de această dată cu recurs la Pliniu) ca unii artiști să se priceapă mai bine să zugrăvească unele lucruri decât altele.” <footnote Ibidem, p. 190. footnote> Toate cele trei secvențe de text, dar mai ales ultima, explicitează într-un mod clar atât caracterul sintetic al operei lui Bach, cât și calitatea „monolitică” a stilului acestuia, adică prin tentativa (reușită) de realizare a idealului retoric de încorporare și înfăptuire a tuturor posibilităților pe care le oferă totalitatea tipologiilor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
termenii epocii lui, și amândoi recurg la retoric - Bach într-un mod implicit mentalității baroce, însă Wagner procedând într-un mod explicit, dată fiind această „sensibilitate” față de retoric a componentei operistice a dramei muzicale. Asocierea cu Bach ar putea fi explicitată atât prin pangermanismul ca structură de fond a personalității și gândirii lui Wagner, cât și prin temele religios-mitologice abordate în operele lui. Aici putem vorbi atât despre un imaginar legendar (Tristan și Isolda, Lohengrin sau Olandezul zburător), unul mitologic (tetralogia
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
copilărimii în ființa sufletească, istorică a obștei, în spiritualitatea, credințele, obiceiurile, datinile, în mit, în legendă, în văpaia de dor, de năzuințe și eroism românesc”<footnote Breazul, G(eorge) - Patrium Carmen..., p. 583; footnote> . Autorul programei și al articolului ce explicitează textul ei precizează: „criteriile de selecție a valorilor educative și stabilirea lor ca atare, ca bunuri de formație și sporire a puterilor sufletești ale copilului -- nu pot fi fixate decât în urma cunoașterii temeinice a psihologiei generale și muzicale a copilului
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
principiu coordonator fiind în realitate mult mai complexă. Sau, din contră, ar trebui să vorbim nu atât în termeni de complexitate ierarhică a definițiilor, cât în termeni de alteritate. Este clar că nu putem continua expunerea noastră fără a fi explicitat până la nivelul unei clarități acceptabile un șir de probleme legate de legitimarea postmodernismului muzical în termenii proprii acestuia, deoarece devine evidență nevoia unei sau mai multor chei hermeneutice specifice, care ne-ar permite vizualiza imaginii fenomenului artistic-muzical postmodern în calitatea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Composition (Pendragon Press, 1992) în numerele 1, 6, 9, 11/12, 18-22 și 29 (1955-1965) ale revistei mai sus pomenite. Capitolele I-VI au apărut inițial în volumul intitulat Musiques Formelles (Editions Richrd-Masse, Paris, 1963). footnote> un text în care explicitează genealogia principiului stocastic ca fiind fondat pe calculul probabilistic spre deosebire de hiperdeterminismul principiului serial. Opțiunea este pentru un efect similar, însă unul produs cu mijloacele altui algoritm structural pe care Xenakis îl definește drept stocastic. "Music aș Gradual Process" (1968) reprezintă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și calculată în baza Legii nr. 19/2000 - în consecință, ea nu intră sub incidența H.G.R. nr. 1 550/2004 (oricum, a fost stabilită tocmai pe baza prevederilor Legii nr. 19/2000). Principiul aflat la baza acestui act normativ este explicitat și de art. 5 - „Pentru pensiile provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care au suferit schimbări ale categoriei de pensie după data de 1 aprilie 2001, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare
Agenda2004-51-04-dialog () [Corola-journal/Journalistic/283174_a_284503]
-
doi mari artiști - pictorul Ciprian Radovan și sculptorul Constantin Grangure. Florile oferite de pânzele lui Radovan sunt clipe într-o lume edenică, iar sculpturile lui Grangure permit ființei conștiente să împartă lumea în forme și spații, în conținut și înveliș“, explicitează, ispitind, invitația. Sub semnul longevității l Aniversarea revistei „Orizont“ În 4 noiembrie 1949 apărea la Timișoara primul număr din „Almanahul Scrisul bănățean“. În 1954, publicația devenea lunară și se tipărea sub denumirea „Scrisul bănățean“, cum cu o ediție pe lună
Agenda2004-45-04-cult () [Corola-journal/Journalistic/283016_a_284345]
-
trei repere identificate de Valéry greu pot fi contestate, chiar dacă analiza propriu-zisă e oarecum expeditiva. E limpede, însă, ca Europa la care se referă scriitorul este cea occidentală. O întreagă carte dedicată Europei occidentale semnează Alfred Grosser, actualitatea ei fiind explicită de data aceasta, pentru că e vorba despre cordonul ombilical, politic, economic și cultural, care leagă țările Europei occidentale de Statele Unite după al doilea război mondial. Volumul a apărut la trei edituri occidentale, în Germania, Franța și Statele Unite, fiind de la bun
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
fi acuzat de interese partizane, ci doar de convingerea (maioresciana) că fără sănătoase dispute de idei, viața științifică a unei țări nu are cum supraviețui. Un exemplu aparent mărunt mi se pare semnificativ pentru provocarea adresată tradiționalelor precauții autohtone: autorul explicitează (p. 229) presupunerea (a cărei circulație era în cultura română, din cîte se pare, exclusiv orală) că celebrul Neacșu din Cîmpulung a fost un informator în slujba primarului german al Brașovului (și nu neapărat un boier sau un negustor patriot
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
orale, unul din rolurile textuale tradițional îndeplinite de articolul hotărît, de pronumele personale de persoana a III-a, de pronumele sau adjectivele demonstrative este preluat destul de des de o întreagă serie de elemente lexicale specifice. Pentru a asigura coeziunea textului, explicitînd relațiile dintre elementele evocate, un cuvînt o dată introdus reapare însoțit de un semn de recunoaștere sau e substituit de un așa numit anaforic: un doctor... doctorul/ acel doctor... el/ acela. În același scop, se folosesc și anumite participii adjectivate și
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
public cititor în largă măsură necunoscător al istoriei și, implicit, realităților românești. Ca atare, vor fi intens descriptive, vor conține digresiuni, fără de care evenimentele din viața memorialistului ar pluti într-un halou de ceață; mai cu seamă nu ar fi explicitat participarea/neparticiparea afectivă a foarte tânărului publicist, la contradictorii situații, așa cum le consemnează, la senectute, un mădular al bisericii. Pentru că evul istoric este acela al sugrumării democrației în România, mai întâi prin dictatura regală din 1938, apoi prin cea legionară
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
tomul IX, litera R, 1975: că substantiv masculin, "diminutiv al lui român", folosit "mai ales in snoave și povești". Citatelor din dicționar li se pot alătura ușor altele, din orice culegere de snoave. Se observă astfel și ceea ce dicționarul nu explicitează: diminutivul etnic e mult folosit în anecdotele populare, mai ales la vocativ, ca formă măgulitoare ori ironică a adresării țiganilor către români: "Lasă bre, românico..."; "țiganul răspunse: Aoleo, românico!" ; Se scarpină țiganul în cap și se uită la român: Mă
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
de primă importantă, care se înscriu profund în același orizont, fără ca aceasta absența să fie sesizabila. Deși lipsesc de aici Vasile Gorduz, Silvia Radu, Sorin Ilfoveanu, Ștefan Câltia, Mircea Român, Florin Mitroi, Dup Darie, Laurențiu Mogosanu și alții, tendința estetică explicită și ideologia artistică subcutanata nu sînt în nici un fel perturbate. Prin acest enunț axiomatic, prin această conturare fermă a unei tendințe spirituale cu o mare continuitate în viața publică românească, expoziția de la Kalinderu nu este atît o expozitie temporară - și
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
aparte de autoficțiune. Deoarece condiția esențială și obligatorie de existență a controversatului gen nu este nici identitatea nominală, nici jonglarea cu timpurile verbale (dinspre trecutul autobiografic înspre mai-mult-caprezentul autoficțional), nici măcar încremenirea într-un eu enunțiativ lipsit de nuanțe, ci problematizarea, explicită sau nu, a acestui raport delicat, imposibil de tranșat, între adevăr și ficțiune, între ceea ce există și ceea ce se scrie că există. Când Carrère promite să spună adevărul despre el și mai ales despre Limonov, programează o lectură de tip
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
este poate mai puțin necesar, dar cineva care cugeta asupra sociologiei, a psihologiei, a istoriei, este în mod necesar angajat în dezbaterea valorilor și a relațiilor cu viața publică a țării sale, și prin urmare are tot interesul să le expliciteze, să facă în așa fel încît ele să devină coerențe cu propria să gîndire. Ceea ce mi se pare, așadar, prețios este mai degrabă o anumita responsabilitate decît simpla angajare; oricine se poate angaja... A fi responsabil, adică a-ți asumă
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
judecate fără îndoială pletorice sau inutile, urmînd "gustului" sau "pentru scurtături, pentru formele condensate" pe care il notează undeva, în Caiete. Frază următoare, luată, ca și exemplele anterioare, din primele două pagini ale formei inițiale, este probabil considerată că prea explicită: "L'artiste conscient, lui, suit une démarche analogue. Son esprit s'affranchit également de șes racines. A l'inverse des artistes naïfs, de ceux qui șont encore nature, îl va du moț au vécu: l'expression constitue la seule experience
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
interioare ale personajului, acută e aici numai autenticitatea agitației sufletești și a febrei mintale. Neputința de a suporta oamenii, fuga permanentă de ei, atracția pentru înmormîntări în alaiul uneia alăturîndu-se, bucuros și recules. Dar și această din urmă predispoziție e explicitată filosofic în- tr-un mod care îndreaptă cititorul tot spre un caz clinic: Ce are a face un doctor alienist și boala mea? Sînt sănătos; nu sufăr de nici o boală; urăsc lumea: mi-e scîrbă de fața ei, așa cum este și
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
de sat sicilian sub un soare arzător - dar împărțit pe mai multe nivele ceea ce permite un spațiu de joc variat, ritmul este grăbit, fără timpi morți. Iar atunci când suprafețele sonore extinse ale muzicii încetinesc desfășurarea, mici acțiuni secundare completează sau explicitează situațiile, vizualizând idei doar subînțelese în text. De pildă, tenorul nu își cântă Siciliana din culise cum se obișnuiește ci la ridicarea cortinei sare de pe balconul Lolei și cântă aria ca o încheiere a unei nopți de dragoste. Scena este
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
comparabile cu cele europene. "Practica noului istorism", eseul lui Stephen Greenblatt e o alegere excelentă, un text edificator pentru tendințele gândirii critice americane. Radiografia jurnalismului american actual, făcută de Sheilah Kast Rosapepe și conceptele de generație X și Baby Boomer explicitate de sociologul Janelle Wilson completează imaginea unei realități complexe și în continuă transformare a cărei mișcare e surprinsă în linii gnerale în noul număr al revistei Secolul XX. Secolul XX. America, editat de Uniunea Scriitorilor din România și Fundația Culturală
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]