2,360 matches
-
negru, nu numai că nu sunt singurele, dar sunt și profund viciate și cu un mare potențial toxic. A-l socoti încă pe Kimon Loghi drept un evazionist și un estetizant burghez, în vreme ce el este unul dintre cei mai importanți exponenți ai secession-ului vienez și ai simbolismului tîrziu în spațiul nostru artistic, a neglija prezența contelui Urbansky în segmentul art nouveau-lui românesc, a ignora faptul că un Teodor Cuza, dar nu singurul, reprezintă componenta art deco din pictura noastră, sunt
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
creație. Față de mișcarea autohtonistă ea este complet dezinhibată doctrinar și exclude transcendența ca factor necesar în susținerea expresiei, iar în raport cu experiențele neconvenționale, protestatare, efemere și nemuzeificabile, resuscită demnitatea obiectuală a produsului artistic. Pe cont propriu sau asociați în funcție de afinități programatice, exponenții noului curent, în pofida tuturor diferențelor individuale, urmăresc un scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de retardare estetică, ei încearcă, aproape neobservați, să impună un
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
atunci când primind ordin de la Partid l-a lovit pe N. Breban, hăituit de cenzură. Acest comunist, cum se va vedea „nec plus ultra”, a contribuit esențial, în același timp, la formarea „orizontului modern de interpretare a artei, plasând pe marii exponenți autohtoni (mai propriu era să spună români) pe orbita europeană”. De fapt, el relua ideile lui E. Lovinescu și G. Călinescu, vizibile și în lucrarea sa fundamentală Literatura română între cele două războaie mondiale. Oricât de ciuntite în primele ediții
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
pe "prototipul unui gânditor". O a doua idee dominantă cât privește personalitatea lui Weininger o constituie ceea ce s-a numit ura de sine a evreului, judische Selbsthaß, fenomen deloc izolat, consonând cu antisemitismul epocii și aflându-și în Weininger un exponent cât se poate de îndârjit. El va opune puterea vieții, ultima fiind o valoare cum nu se poate mai evreiască și prin urmare una degradantă. Inferioritatea evreilor provine din caracterele lor feminine și din slăbiciunea eului lor, Weininger conferind astfel
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
să facem ceva, am fost extrem de activi și inventivi, n-am stat cu mîna întinsă la mila guvernanților și a statului, a acestui corp debil, livid, pălit de inconștiență și plin de nesimțire. L.T.: Sînteți unul dintre cei mai reprezentativi exponenți ai dansului contemporan din România zilelor noastre, desfășurîndu-vă activitatea artistică, în egală măsură în țară și în străinătate. Cum v-ați împărțit timpul între solicitările tentante din afara granițelor și participarea la mișcarea de dans contemporan românesc, în ultimii ani? M.M.
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
ultimii ani, și-a schimbat atitudinea. A devenit participativ, formulează puncte de vedere, comentează în rubrica din "Cotidianul" evenimentele în curs. Se întoarce și asupra trecutului, al său și al altora. Pe unii confrați din țară, ca și pe unii exponenți ai exilului literar, îi ia la refec pentru ce au făcut sau nu au făcut, îi admonestează pentru opțiunile, pentru părerile lor neconforme cu ale sale (v. și volumul Stricte amintiri literare, din 2001). Dă uneori și probe de inconsecvență
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
timpului, continuînd să înfrumusețeze lumea și să transmită același mesaj plin de puritate și de gingășie. Ovidiu Maitec Prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, Maitec este un un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
Don Quijote? De ce publicul cititor, atât de atras, de obicei, de eroii puternici, viguroși, învingători, îl urmărește cu răsuflarea tăiată pe cavalerul morilor de vânt? Este posibilă identificarea noastră cu personajul lui Cervantes? Îl percepem, dimpotrivă, ca pe un străin, un exponent al excentricității ficționale tip Kafka, sau îl reamplasăm în spectrul experiențelor umane specifice, ca pe eroii shakespearieni? Există la un moment dat, în curgerea epică a capodoperei lui Cervantes, un moment de ruptură. Don Quijote se trezește din iluzie și vorbește
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Eminescu împlinea opt ani), contele Carlo Troya - ne învederează cercetătorul operei sale: Dumitru Ioncică - ,,este un istoric cu o foarte serioasă pregătire juridică, om politic (a fost, la un moment dat, prim-ministru al regatului celor două Sicilii) și totodată exponent al unei mișcări care preconiza o confederație de state italiene sub egidă papală”. Istoricul Carlo Troya rămâne, în literatura de specialitate, ca autorul unei prodigioase Istorii a Italiei din Evul Mediu - Storia d’Italia del Medio Evo, în 15 volume
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
care, împreună cu invitații săi, muzicienii Daniela Tocări - voce, Răzvan Boroda - pian, Constantin Bîzgă - contrabas, Theodor Popescu - percuție, vor face loc stilului “New Orleans”, al cărui spirit nemuritor este prezent și astăzi pe scena contemporană a muzicii de jazz, unul din exponenții acestuia fiind Louis Armstong, steaua de primă mărime a jazz-ului mondial. Citește tot... Concert Live IRIS @ Rock Music Cafe, 1 iunie Duminică, 1 iunie 2014, incepand cu ora 20:00 la Rock Music Cafe, sitat pe strada Sf. Lazăr
Concert Iasi [Corola-blog/BlogPost/94702_a_95994]
-
fantastic! R. B.: Putem afirma că și-a preschimbat viața în literatură... o viață care în sine a fost românească prin dramatismul, prin hybrisul ei. Aici în Germania - după cîte mi se pare - Aglaja face parte din generația tinerilor autori exponenți ai unei așa-numite „literaturi transnaționale”; scrierile ei au o puternică încărcătură identitară. Ați remarcat și Dumneavoastră aceasta atunci cînd i-ați citit cartea? L.M.: Da, dar nu numai atunci cînd i-am citit textele, ci și în ceea ce mi-
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii prin adaptarea în relief a drapajului din pictură și prin stingerea caracterelor individuale într-o anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
filiații. Păcat, pentru că atunci cînd trece într-un plan mai general, Ioan Holban face considerații interesante. Ca în acest comentariu despre specificitatea literaturii „generației ’80”, inclus în analiza prozei lui Mircea Nedelciu: „Noua proză - și Mircea Nedelciu este unul dintre exponenții ei, poate cel mai marcant în această direcție - inversează raporturile «clasice», le contestă și, implicit creează o altă figură a «spiritului creator»: pe scurt, coborîrea se petrece în literatură unde autorul vine însoțit de un număr de persoane care, singure
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
interpersonale, îl face să fie mereu pe picior de război (deținerea exclusivă a informației ca premisă a puterii discreționare). Versatil, proteic până la perversiune, sardanapalic rob al multor păcate (nu întâmplător coperta I reproduce tabloul lui Delacroix "Moartea lui Sardanapal"), Plagamat, exponent al unui bestiar de sorginte totalitară, este aliatul firesc al fundamentalismului paramilitar. Colaborase în anii '70 cu celebrul terorist Mendoza, alias Carlos Șacalul, mai nou fiind procurator de arme, alimente, copii și animatoare către rețele de combatanți islamici, conduse de
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
Brâncuși, suscitând interesul colegilor de breaslă. Aceștia țineau să își demonstreze sentimentele de afecțiune față de sculptorul care, în identitatea să singuratica, se ținea departe de curentele emergente - de la abstracționism și cubism la neoplasticism -, fără a intra niciodată în competiție cu exponenții acestora". Ion Miclea, Brâncuși at Târgu Jiu Editură Grammar, București, 2003 "Brâncuși nu s-a rezumat la o simplă transpunere a motivelor arhaice și folclorice, fiindcă știa foarte bine că nu aceasta va transcende picturalul, ca multe lucrări realizate în
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
un mediu în care ambițiile scriitoricești erau inflamate, orice s-ar spune, și prin contactul lor cu modelul propagandistic al totalitarismului, maniheist și autoritarist, provocînd ispita gloriilor regizate și fluturînd instrumentul tabuizărilor. înfruntînd prejudecățile, a fost un spirit lucid, vertical, exponent al normalității criticii în timpuri anormale. Onest, grav sub masca sa adesea ludică, desăvîrșit stăpîn al idiomului jovial și persiflator ce și l-a forjat, Cornel Regman rămîne un martor în nota realist-tradițională a fibrei sale interioare, un martor dintre
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
altele. Nicoleta Sălcudeanu, care prefațează discuția, precizează că a apelat pentru operația de recitire la "lupii tineri" ai criticii, "critica matură" nu prea înghesuindu-se "să exercite asupra sieși revizuirea înțeleasă în sens lovinescian". Foarte bine, era și timpul ca exponenții noii generații să se pronunțe mai organizat în legătură cu o epocă literară ai cărei martori direcți nu au fost și deci pot să o judece "dezinteresat" și "dezinhibat". Ceea ce și fac "lupii tineri� în textele lor din Vatra (cele mai multe), ajungând într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
astfel, însă mitul anti-american pedala puternic pe imaginea actorului de mîna a doua, lipsit de rafinament cultural și de experiența diplomatică.Pe plan intern, se spunea nu doar în Europa de Vest, dar și în cercurile de stînga din SUA, Reagan era exponentul unei revoluții conservatoare menită să distrugă așa-numitul Welfare State, creat în perioada New Deal-ului rooseveltian. Propaganda sovietică, abil infiltrată în cercurile gauchiste din Vest, încerca pe toate căile să producă imaginea unui lider simplist, ostil oricăror nuanțe, manicheist
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
fost celebrul Manifest al Crinului alb, apărut în 1928, în revista Gândirea, de-o alură nietzscheeană, prefațînd, după cum s-a remarcat, existențialismul și absurdul. Spre deosebire însă de versalitatea și amoralismul altor "guri rele" valahe, Petre Pandrea e, surprinzător, un exponent al unei rectitudini comportamentale și al unei consecvențe care l-au condus la cumplite încercări. în răspăr cu epoca din pricina unui idealism asumat în ciuda aparentei frivolități și a limbajului truculent, Pandrea poate fi socotit un caracter, un reper etic într-
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
puțin a acelei lumi pe care artistul încearcă să o surprindă, iar privitorul o așteaptă întreagă și nealterată. Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului cotidian. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
parte și criticul, desigur, și se poate întâmpla ca un scriitor să-l aibă în vedere, când scrie, numai pe acesta, astfel cum l-a avut în vedere Eminescu pe Maiorescu. Ioana Pârvulescu a vorbit despre "bătrâni " și "tineri " ca exponenți ai unor mentalități, nedependente, în fond, de vârstă. Conflictul de mentalități apare în fiecare epocă, după cum tot în fiecare epocă apar modificări ale gustului literar. Mai grave decât conflictele între generații i se par Ioanei Pârvulescu acelea din interiorul generațiilor
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
Gheorghe Grigurcu După o primă etapă a recepției, în care fusese socotit un exponent pitoresc al "culturii populare" (Titu Maiorescu), întrupare, după cum se exprima N. Iorga, a unei "popularități care se bazează înainte de toate pe stilul popular", Ion Creangă a fost insistent situat în perspectiva opusă, a unei culturi "înalte". Nu o dată cu șocul implicat
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
copilărie) oglindește o postură contrară, un refuz al scrisului resimțit în mod dezamăgitor precum un "univers paralel", precum o "copie artificială și palidă" a cosmosului căruia autorul îi aparține pe cale organică. Se iscă prin urmare o tensiune între individul ca exponent holografic al ansamblului din care provine și universul scriptic, intuit ca un spațiu profan, vagă imitație a actului demiurgic, așadar un sacrilegiu. Astfel încît - surpriză! - Amintirile, receptacol, în optica obștească, al bonomiei și al hazului, n-ar fi decît "una
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]