149 matches
-
al MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR: subiectul și obiectul din "Suzana s-a uitat la masă" desemnează existente. ¶Împreună cu EVENIMENTELE, existentele sînt constituenții fundamentali ai ISTORIEI. ¶Chatman 1978. expeditor. Vezi DESTINATOR. expozițiune [exposition]. Prezentarea împrejurărilor de dinaintea ÎNCEPUTULUI acțiunii. În multe narațiuni există o expozițiune întîrziată: informațiile ce țin de expozițiune sînt furnizate după ce a demarat acțiunea. ¶Brooks, Warren 1959; Freytag 1894; Sternberg 1974, 1978; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și PIRAMIDA LUI FREYTAG. expresie [expression]. După Hjelmslev, unul din cele două planuri ale oricărui sistem
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din "Suzana s-a uitat la masă" desemnează existente. ¶Împreună cu EVENIMENTELE, existentele sînt constituenții fundamentali ai ISTORIEI. ¶Chatman 1978. expeditor. Vezi DESTINATOR. expozițiune [exposition]. Prezentarea împrejurărilor de dinaintea ÎNCEPUTULUI acțiunii. În multe narațiuni există o expozițiune întîrziată: informațiile ce țin de expozițiune sînt furnizate după ce a demarat acțiunea. ¶Brooks, Warren 1959; Freytag 1894; Sternberg 1974, 1978; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și PIRAMIDA LUI FREYTAG. expresie [expression]. După Hjelmslev, unul din cele două planuri ale oricărui sistem semiotic: "modul" în care se semnifică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
rupturile ulterioare, reieșind din ELIPSELE narațiunii. Prolepsele de repetare sau NOTIFICĂRILE PREALABILE povestesc dinainte elemente care vor fi repovestite. ¶Genette 1980; Rimmon 1976. Vezi și ANALEPSĂ, ORDINE. prolog [prologue]. O secțiune inițială în unele narațiuni, care precede și nu include EXPOZIȚIUNEA, SITUAREA ÎN INTRIGĂ sau o parte a acesteia din urmă. Vezi și EPILOG. ¶Tomashevsky 1965 [1973]. propoziție disjunctivă. Vezi PROZIȚIE INCIDENTĂ. propoziție incidentă[tag clause / tag]. O propoziție ("el spuse", "ea crezu", "ea întrebă", "el răspunse") care însoțește discursul unui
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
disjuncțional (presupunînd diverse feluri de mișcări și permutări, de plecări și reveniri. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Greimas 1970 [1975]; Greimas, Courtés 1982; Saussure 1966 [1998]. Vezi și PARADIGMĂ. situarea în intrigă [complication]. 1. Partea dintr-o narațiune care urmează după EXPOZIȚIUNE și duce la DEZNODĂMÎNT; MIJLOCUL unei ACȚIUNI; PUNERE ÎN INTRIGĂ; DESFĂȘURAREA ACȚIUNII. 2. Într-o structură tradițională a INTRIGII, ACȚIUNEA ASCENDENTĂ (de la EXPOZIȚIUNE la PUNCTUL CULMINANT). 3. În cuvintele lui Propp, FUNCȚIILE VIII-XI: prejudicierea sau lipsa, mijlocirea, contraacțiunea incipientă și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1966 [1998]. Vezi și PARADIGMĂ. situarea în intrigă [complication]. 1. Partea dintr-o narațiune care urmează după EXPOZIȚIUNE și duce la DEZNODĂMÎNT; MIJLOCUL unei ACȚIUNI; PUNERE ÎN INTRIGĂ; DESFĂȘURAREA ACȚIUNII. 2. Într-o structură tradițională a INTRIGII, ACȚIUNEA ASCENDENTĂ (de la EXPOZIȚIUNE la PUNCTUL CULMINANT). 3. În cuvintele lui Propp, FUNCȚIILE VIII-XI: prejudicierea sau lipsa, mijlocirea, contraacțiunea incipientă și plecarea. 4. În termeni aristotelici, situația de dinaintea ÎNCEPUTULUI unei acțiuni; desis. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks, Warren 1959; Freytag 1894; Propp 1968 [1970]. Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
construcție de diferite tipuri etc.); de exemplu, o povestire de tipul Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici poate fi valorificată la: Educarea limbajului cu trimitere la basmul Frații Grimm; Cunoașterea mediului secvențial, actualizând și insistându-se doar pe episodul inițial, al expozițiunii, în corelație cu o activitate tip experiment în care se poate prezenta copiilor zăpada (supusă observației) peste care se pune apoi o picătură de cerneală roșie (asociere cu basmul și cu dorințele exprimate de către împărăteasă); Educație plastică pretext pentru realizarea
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Curcubeul, dialogul ajunge la numai 15% din text, însă crește din nou la 40% în romanul Femei îndrăgostite. Scăderea proporției dialogului la începutul și la finalul unui roman este o trăsătură specifică lui D.H. Lawrence și poate fi explicată prin expozițiune și deznodămînt. Altă caracteristică a distribuției pasajelor dialogate în operele lui Lawrence este prezența lor dispersată, precum și limitarea lor la secvențe narative relativ scurte. Spre deosebire de romanele lui Lawrence, cele ale lui Trollope, în care dialogul acoperă 50% din text sau
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
procesului narativ, în cazul în care nu mai este întrerupt de variații ale acestui tipar secvențial. Panta auctorial-personal, tendința de a trece de la o situație narativă auctorială la una personală, care poate fi observată cu deosebită frecvență în tranziția de la expozițiune la partea principală a unei narațiuni sau la începutul capitolului, poate fi, la rîndul său, inclusă aici. Schematizarea unei deschideri narative poate fi întîlnită într-un număr mare de romane. O tranziție auctorial-personal de acest gen poate fi observată în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
să rezumăm poziția narativă, care e caracteristică unui narator, și să o comparăm cu poziția prezentării, caracteristică unui reflector. În virtutea preciziei și a clarității, trăsăturile caracteristice sînt prezentate sub forma a două liste paralele. Personajul-narator Personajul-reflector Preliminarii narative: introducere și expozițiune explicite, orientată spre cititor. Început abrupt sau scurtat, presupoziție (cititorul trebuie să deducă expunerea) Început emic (Harweg) Început etic (Harweg) Naratorul este stăpînul povestirii- ea poate fi înțeleasă, ordonată și are sens Ceea ce este prezentat este ca un întreg, este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
profesionale, sprijinirea unor acțiuni de asistență socială, oferirea de sume în scop de binefacere etc. La rândul ei, Elena Dalles lăsa câteva imobile în centrul Bucureștiului, în locul cărora Academia urma „să construiască o clădire frumoasă și încăpătoare”, cu săli „pentru expozițiuni artistice de tot felul”, „pentru expuneri și audițiuni muzicale și declamație”, „pentru cursurile și conferințele asociațiunii Universității populare din București, cum și a altor instituții”. Sumele de bani primite au fost destinate, în bună parte, acordării de burse tinerilor studioși
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
ele în regula jocului, și a înțeles că acesta e „semnul de noblețe, dar și dramatismul condiției cronicarului”. În anul 1976 își descoperea însă vocația de editor și dădea la iveală jurnalul de călătorie din 1878 al lui Ioan Droc, Expozițiunea de la Paris, apărut în seria „Restituiri” a Editurii Dacia. Au urmat alte ediții, toate din opera lui I. L. Caragiale: Teatru (1980), Cele mai frumoase scrisori (2000), Triptic pentru Eminescu (2000) și, în fine, Opere (I-IV, 2000-2002), în colaborare cu
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
aproape două sute de epistole noi capitolul corespondenței. Notele și comentariile sugerează un nou orizont de lectură al operei caragialiene. Se stăruie prioritar asupra circulației textelor, asupra transferurilor de teme și motive, asupra laboratorului de creație al scriitorului. Ediții: Ioan Droc, Expozițiunea de la Paris, pref. edit., Cluj-Napoca, 1976; I. L. Caragiale, Teatru, pref. edit., București, 1980, Cele mai frumoase scrisori, pref. edit., Ploiești, 2000, Triptic pentru Eminescu. În Nirvana, Ironie, Două note, Ploiești, 2000, (în colaborare cu Nicolae Boaru), Opere, I-IV, pref.
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
Nirvana, Ironie, Două note, Ploiești, 2000, (în colaborare cu Nicolae Boaru), Opere, I-IV, pref. Eugen Simion, București, 2000-2002 (în colaborare cu Stancu Ilin și Nicolae Bârna). Repere bibliografice: Radu Mareș, Constantin Hârlav, TR, 1975, 4; Ion Marcoș, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, TR, 1977, 4; Teodor Tihan, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ST, 1977, 12; Eugen Duca, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ECH, 1978, 2-3; Zaciu, Lancea, 299; Tudor Dumitru Savu, Rânduri la o postfață, TR, 1981, 5; Virgil Leon
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
Boaru), Opere, I-IV, pref. Eugen Simion, București, 2000-2002 (în colaborare cu Stancu Ilin și Nicolae Bârna). Repere bibliografice: Radu Mareș, Constantin Hârlav, TR, 1975, 4; Ion Marcoș, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, TR, 1977, 4; Teodor Tihan, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ST, 1977, 12; Eugen Duca, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ECH, 1978, 2-3; Zaciu, Lancea, 299; Tudor Dumitru Savu, Rânduri la o postfață, TR, 1981, 5; Virgil Leon, Pentru o mitologie caragialeană, TR, 1985, 35; Marius Pop, Caragiale
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
colaborare cu Stancu Ilin și Nicolae Bârna). Repere bibliografice: Radu Mareș, Constantin Hârlav, TR, 1975, 4; Ion Marcoș, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, TR, 1977, 4; Teodor Tihan, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ST, 1977, 12; Eugen Duca, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ECH, 1978, 2-3; Zaciu, Lancea, 299; Tudor Dumitru Savu, Rânduri la o postfață, TR, 1981, 5; Virgil Leon, Pentru o mitologie caragialeană, TR, 1985, 35; Marius Pop, Caragiale într-o nouă interpretare critică, „Flamura Prahovei”, 1985, 21 septembrie
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
15 aprilie 1889 la tipografia Cațafany; de la 15 noiembrie 1889 tipografia „Unirea” și de la 31 octombrie 1890 la tipografia G. Cațafany. Între 1 noiembrie 1887 - martie 1888 și iulie 1888 - martie 1889 se pare că nu a apărut („Buletinul oficial,. Expozițiunea generală română”, București, decembrie 1906. p. 583 și 592). Monitorul comunal Primăria comunei Bârlad, 10 decembrie 1898 - 31 august 1902, odată pe săptămână (33x 24 cm), anual 5 lei, numărul 10 bani. Red. Grigore D. Vasiliu, până la 1 mai 1899
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
13 lei și de la 12 aprilie 1888, anual 10 lei. De la 25 iunie 1887 apare la tipografia „Română”; de la 12 aprilie 1888 la tipografia G. Cațafany și de la 3 aprilie 1889 la tipografia „Unirea”. Au apărut 435 numere. („Buletin oficial. Expozițiunea generală română”, București - decembrie 1906, p.584 și 591-592). * Organ oficial de publicitate, se imprima în 1887 la Tipografia „Romană” din Bârlad și apărea de dou ă ori în fiecare săptămână, marțea și vinerea, și se distribuia tuturor autorităților din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Artenie, în 1909 avocat, de Origen Carp, mai târziu comisar, și căpitan T. Udrea. În lucrarea lor „Publicațiile periodice românești”, București 1913, Nerva Hodoș și Al. Sadi Ionescu dau următoarele surse de documentare referitoare la ziarul „Vocea Tutovei”: „Buletinul Oficial. Expozițiunea generală”, București, decembrie 1906, p 593; „Timpul”, București, 14 mai și 28, 29 octombrie 1891; „România”, București, 15 mai 1891; „Bună credință”, București 24 decembrie 1891; „Voința Națională”, București, 18 martie 1892. După 1906 ziarul ajunge în mâna „avântenilor” - o
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
că or să înceapă să scoată scândurile și să smulgă bârnele casei. Iar pentru Matriona acesta era sfârșitul întregii ei vieți"196. În timp ce oamenii încearcă să transporte lemnele, se produce accidentul pe calea ferată, despre care era vorba încă în expozițiunea povestirii. Este aproape un dezastru feroviar, pentru că trenul era să se răstoarne de pe șine din cauza tractorului încărcat cu lemne, înțepenit pe linia ferată. Aceasta înseamnă sfârșitul groaznic al Matrionei, care plecase împreună cu toți ceilalți să ajute la transportul lemnelor. Dincolo de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
întâlnire semnificativă se află în centrul unei alte povestiri, Mâna dreaptă. Incipitul îndreaptă atenția spre personajul-narator și plasează acțiunea într-un trecut nedeterminat ("în primăvara aceea"). Locul acțiunii, în schimb, este clar determinat, fiind vorba despre clinica oncologică din Tașkent. Expozițiunea extinsă, ce pregătește rememorarea întâmplării propriu-zise, constă în descrierea parcului din apropierea clinicii, cu aleea pe care se află bustul lui Stalin, chioșcul de papetărie și chioșcul cu fructe. Accentul pe vizual, evident încă de la început, din descrierea parcului, domină toată
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Andrew Cecil Bradley (1851-1935) și-a făcut un nume cu magistrală să lucrare Shakespeare Tragedy (Tragedia shakespeariana) (1904) care deschide o nouă pagină în evoluția studiilor shakespeariene punînd accentul pe intuirea psihologiei personajelor. În construcția tragediilor, Bradley distinge trei părți: expozițiunea, criza propriu-zisă și deznodămîntul. Regele Lear se remarcă printre celelalte tragedii prin aceea că: "Dintre toate aceste piese, Regele Lear este singura care are o evidență dublă acțiune. În plus, este imposibil, cred eu, din punctul de vedere al structurii
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nou. Dar nici o asemenea formulă nu este satisfăcătoare, căci, desi soarta îl favorizează, determinîndu-i pentru o vreme ascensiunea, aceasta nu-l va duce în cele din urmă decît din nou spre catastrofă. Adevărul este că după actul I, care reprezintă expozițiunea, Lear suferă de pe urma acțiunilor altora, dar nu prea inițiază el însuși alte acțiuni; modul cel mai just de a privi piesă, din punctul de vedere al structurii sale, este de a considera drept personaje principale pe Goneril, Regan și Edmund
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
se concretizează printrun sistem de semne stilistice cu rol de identificare, individualizare și diferențiere. În ansamblul textului epic, secvența portretistică are rolul unei pauze descriptive, determinând un „decupaj“ în temporalitatea evenimentelor și în discursul narativ. Ea poate fi plasată în expozițiune (portret inițial, ca în romanul călinescian Enigma Otiliei, de pildă) sau „pulverizată“ în tot spațiul diegetic și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții de Marin Preda). - Portretul/autoportretul liric are, de cele mai multe ori, funcție de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de alineate - având în proză rolul unui prolog), incipitul se recunoaște prin faptul că asociază tema discursului și rema - informația nouă, inedită comunicată lectorului. Enunțul prin care se detaliază o informație deja transmisă marchează încheierea incipitului și începutul secvenței expozitive (expozițiunea/situația inițială). În poezie - text de mare concentrare - incipitul se reduce, de obicei, la primul/primele două versuri. Opera dramatică apelează frecvent la un incipit ex abrupto, intrând direct în miezul faptelor. Cele mai frecvente tipuri de incipit sunt: - Incipitul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
alcătuită din două straturi stilistice. Pe de o parte, se distinge planul naratorului, care poate fi estompat sau supramarcat; pe de altă parte, se delimitează planul narațiunii. În acest plan, subiectul este organizat pe o schemă compozițională clasică (momentele subiectului: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul). Tipologia textelor narative are în vedere mai multe criterii: - Criteriul relației dintre realitatea obiectivă și realitatea artistică diferențiază poves tirea factuală, narațiune de evenimente reale (proza memorialistică - Viața ca o pradă de Marin Preda
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]