65 matches
-
diagnostic etiologic: - aspectul lichidului pericardic: - seros: insuficiență cardiacă, mixedem, alergică; - sero-sanguinolent: pericadită acută idiopatică, pericardite virale, pericardita TBC, sindromul postinfarct miocardic (Dressler), uremie, boli de colagen; - hemoragic: neoplasme, post-traumatic, supradozarea anticoagulantelor, TBC, anevrism aortic rupt, alte etiologii după puncționări multiple; - exsudativ (cu conținut de proteine peste 3 g%): TBC, neoplasm, post-rontgenterapie; - exudat purulent: bacteriană, TBC, fungică; - lăptos: chilopericard; - colesterol: mixedem. Forme etiologice de pericardită acută exudativă Numeroase afecțiuni pot sta la baza pericarditei acute. Unele particularități semiologice, unele circumstanțe de apariție
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
volum crescut extracardiac: șunturi extracardiace. - factori de scădere a eficienței contracției: -scăderea contractilității globale a miocardului: cardiomiopatii secundare sau primitive; -scăderea masei miocardice: infarctul miocardic. - factori ce împiedică umplerea cardiacă: -scăderea complianței cardiace: cardiomiopatii restrictive; -boli pericardice: pericardita constrictivă sau exsudativă (tamponada cardiacă); -obstrucții intracardiace: mixomul atrial; -scurtarea diastolei: tahicardii excesive. B. Cauze precipitante de insuficiență cardiacă [10]: - factori de mediu: mediul exagerat de umed și cald; - stres emoțional; - lipsa complianței pacientului privind dieta, medicația; - tratament medicamentos inadecvat/insuficient; - aritmii cardiace
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
II-a Conferință Națională de Medicină Veterinară Arad, 1973; a fost pe larg comentată de cei prezenți prin explicarea interrelațiilor hormonale, care stau la baza reducerii și anemierii crestei la găinile În cauză. Frecvența și unele caractere morfologice ale miopatiei exsudative și depigmentare a suinelor (Paul I., Coțofan O., Chițescu St., 1974); a evidențiat aspectele histopatologice ale procesului și implicațiile lui economice; Contribuții la studiul difterovariolei aviare (Paul I., Coțofan O., 1975); s-a atras atenția asupra obliterării fibrino-necrotice a orificiului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mezenterice satelite focarului intestinal. - alte peritonite glomerulare sunt rezultatul pătrunderii în cavitatea abdominală a unor materiale sterile: talc, uleiuri minerale, amidon, celuloză, tampoane de vată și care după 2-6 săptămâni de la pătrunderea în peritoneu formează aderențe intestinale prin procese inflamatorii, exsudative și formarea de granuloame. Mai pot determina astfel de peritonite fungii (Candida, Histoplasma), amoeba sau paraziții. Cea mai frecventă este peritonita determinată de Candida care apare la persoane debilitate cu terapie îndelungată cu antibiotice, cu proteze cardiace și alimentați paranteral
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
pot să-și reia activitatea (virulența) și să constituie punctul de plecare pentru reluarea evoluției locale (pulmonare), fie pentru diseminarea la distanță, pe cale hematogenă sau limfatică. 7.2.2. ANATOMIE PATOLOGICĂ Tuberculoza produce trei tipuri de leziuni: leziuni foliculare, leziuni exsudative și leziuni atipice. Leziunile exsudative se întâlnesc în special la nivelul seroaselor și se deosebesc de leziunile exsudative ale altor inflamații banale prin elementele celulare conținute de aceste exsudate care conțin aproape în exclusivitate limfocite și macrofage. În acest exsudat
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
virulența) și să constituie punctul de plecare pentru reluarea evoluției locale (pulmonare), fie pentru diseminarea la distanță, pe cale hematogenă sau limfatică. 7.2.2. ANATOMIE PATOLOGICĂ Tuberculoza produce trei tipuri de leziuni: leziuni foliculare, leziuni exsudative și leziuni atipice. Leziunile exsudative se întâlnesc în special la nivelul seroaselor și se deosebesc de leziunile exsudative ale altor inflamații banale prin elementele celulare conținute de aceste exsudate care conțin aproape în exclusivitate limfocite și macrofage. În acest exsudat, bacilul Koch, poate fi pus
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
pentru diseminarea la distanță, pe cale hematogenă sau limfatică. 7.2.2. ANATOMIE PATOLOGICĂ Tuberculoza produce trei tipuri de leziuni: leziuni foliculare, leziuni exsudative și leziuni atipice. Leziunile exsudative se întâlnesc în special la nivelul seroaselor și se deosebesc de leziunile exsudative ale altor inflamații banale prin elementele celulare conținute de aceste exsudate care conțin aproape în exclusivitate limfocite și macrofage. În acest exsudat, bacilul Koch, poate fi pus în evidență mai mult sau mai puțin ușor. Leziunile exsudative pot avea o
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
deosebesc de leziunile exsudative ale altor inflamații banale prin elementele celulare conținute de aceste exsudate care conțin aproape în exclusivitate limfocite și macrofage. În acest exsudat, bacilul Koch, poate fi pus în evidență mai mult sau mai puțin ușor. Leziunile exsudative pot avea o evoluție variabilă spre: resorbție, cazeificare sau organizare conjunctivă. Leziunile foliculare, au ca element de bază foliculul tuberculos. Microscopic acesta este alcătuit dintrunul sau mai multe straturi de celule epitelioide, care înconjoară una sau mai multe celule gigante
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
deoarece, întotdeauna în țesutul scleros care se condensează și se calcifică, se vor putea găsi bacili virulenți. Această organizare conjunctivă și transformare scleroasă, constituie o modalitate de vindecare clinică și nu histologică. Leziunile atipice bacilare nu au evolutivitatea specifică leziunilor exsudative sau foliculare. Ele sunt realizate din infiltrate de celule epitelioide dispuse în pătură sau în focar constituind leziunile de lupus sau sarcoidele subcutanate. 7.2.3. EVOLUTIE Schema propusă de Ranke, încă din 1914, pentru aprecierea stadiului evolutiv al bolii
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
și un sindrom particular - organic brain syndrome în care apar tulburări de memorie, percepție, orientare, cognitive. Manifestările digestive pot fi nespecifice, dar interesarea vaselor mezenterice determină infarct mezenteric și perforație intestinală. Sunt descrise și cazuri de rectocolită ulcerohemoragică și enteropatie exsudativă cu pierdere de proteine. Poate apărea hepato-splenomegalie însoțită de afectarea funcției hepatice (hepatită lupică) și infarcte splenice. Alte manifestări sunt adenopatiile, modificări la nivelul retinei și corneei, afectarea glandelor parotide și salivare (sindrom sicca secundar). Patologia asociată sarcinii este reprezentată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
inflamator ..... 95 Plachetele și trombocitele ............................................ 97 Moleculele biologic active ........................................... 98 Interleukinele ...................................................... 98 Moleculele de diferențiere celulară. Sistemul CD ..................................................... 105 B. Formele morfoclinice ale inflamațiilor .................................. 115 Inflamațiile predominant alterative ....................................... 115 Inflamațiile parenchimatoase ....................................... 117 Inflamațiile necrotice ................................................... 117 Inflamațiile apoptotice ................................................. 119 Inflamațiile predominant exsudative .................................... 119 Inflamațiile seroase ...................................................... 120 Inflamațiile fibrinoase .................................................. 122 Inflamațiile hemoragice ............................................... 124 Inflamațiile purulente ................................................... 126 Inflamațiile gangrenoase .............................................. 129 Inflamațiile catarale ..................................................... 129 Inflamațiile limfomonocitare ....................................... 131 Inflamațiile cristaline ................................................... 132 Inflamațiile predominant proliferative .................................. 132 Inflamațiile limfohistiocitare ....................................... 132 Inflamația macrofagică ................................................ 135 Inflamațiile plasmocitare și limfoplasmocitare ........... 135
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Bochsler și Slauson, 2002Ă. La început a fost considerată că o reacție de apărare a organismului, predominant parenchimatoasa (Virchowă sau vasculara (Cohnheimă. Paul Riegler (1912Ă a emis conceptul că în orice inflamație se pot evidenția trei tipuri de reacții: alterative, exsudative și proliferative, dintre care unul este predominant. În vorbirea curentă se face adesea sinonimie între inflamație și infecție. Este adevărat că majoritatea inflamațiilor au ca punct de plecare infecția, dar agenții infecțioși reprezintă doar o parte din factorii generatori de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
răspunsul inflamator este cel mai important sistem de apărare, nu trebuie omis faptul că el are în același timp și un însemnat potențial nociv. Inflamațiile acute au o durată de 7-14 zile și se caracterizează prin predominantă modificărilor alterative și exsudative, reacțiile proliferative fiind slab reprezentate. Inflamațiile subacute au o durată de 2-3 săptămâni și sunt adesea o prelungire în timp a reacțiilor din faza acută. În cadrul lor se reduce intensitatea hiperemiei și a edemului și sporește treptat diapedeza leucocitara
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
evolutive: - stadiul inițial sau de inițiere; - stadiul de amplificare; - stadiul de stabilizare; și - stadiul de rezoluție. Bazat cu predominantă pe modificările morfopatologice din cadrul inflamațiilor, în 1989 am stabilit existența tot a 4 stadii, morfopatologice: - stadiul alterativ sau de agresiune; - stadiul exsudativ sau defensiv primar; - stadiul proliferativ sau defensiv secundar; și - stadiul de organizare și reparare a țesuturilor alterate. Crespeau F. (1992Ă luând model de studiu plaga cutanata, a stabilit: - un prim stadiu silențios sau stadiul reacțiilor vasculare; - stadiul de detersie sau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Cheville N., 1976Ă. Foarte repede, alterările primare ale capilarelor permit plachetelor să adere de celulele endoteliale corespunzătoare, să se activeze și să pună în libertate factorii plachetari (PAF - factorul de activare plachetarăă, tromboxani, Ca2+ etc. care favorizează coagularea locală. - Stadiul exsudativ este consecința modificărilor structurii pereților vasculari, a creșterii permeabilității acestora. Ele au fost descrise pentru prima dată de Majno G. și Palade E. (1961Ă, care au demonstrat electronomicroscopic că histamina și serotonină induc o deschidere temporară a desmozomilor dintre două
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
continuată de discipolii lui: M. Mihăilescu, V. Ciurea, Constantă Adameșteanu și actualii elevi ai acestora, admițând că în orice proces inflamator se constată triada: alterare-exsudație-proliferare, din care una dintre laturi este predominantă deosebim: 1. Inflamații predominant alterative; 2. Inflamații predominant exsudative; 3. Inflamații predominant proliferative. Este adevărat că modificările alterative, uneori sunt mai puțin decelabile, decât modificările exsudative, care sunt mai tumultoase; că adesea modificările alterative sunt de ordin celular sau chiar molecular, niveluri structurale a caror investigație necesită o tehnologie
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în orice proces inflamator se constată triada: alterare-exsudație-proliferare, din care una dintre laturi este predominantă deosebim: 1. Inflamații predominant alterative; 2. Inflamații predominant exsudative; 3. Inflamații predominant proliferative. Este adevărat că modificările alterative, uneori sunt mai puțin decelabile, decât modificările exsudative, care sunt mai tumultoase; că adesea modificările alterative sunt de ordin celular sau chiar molecular, niveluri structurale a caror investigație necesită o tehnologie amplă și destul de sofisticată. Cercetarea actuala a depășit însă vizibilul macroscopic și este din ce in ce
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau al bolii de Gumboroă la 3 zile P.I. Aspectul este recunoscut în literatura de specialitate și se caracterizează macroscopic prin mărirea în volum a bursei, culoare roșie-violacee a pliurilor și histologic, fragmentarea cromatinei bursocitelor în nucleozomi punctiformi. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT EXSUDATIVE Predominantă în țesuturile inflamate a unuia sau a altuia dintre tipurile de exsudat determina formele morfologice ale inflamațiilor predominant exsudative. Se deosebesc astfel inflamații: seroase, fibrinoase, hemoragice, purulente, gangrenoase, catarale, limfomonocitare etc. Cheville N., (1976Ă adaugă și inflamațiile cristaline din
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
prin mărirea în volum a bursei, culoare roșie-violacee a pliurilor și histologic, fragmentarea cromatinei bursocitelor în nucleozomi punctiformi. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT EXSUDATIVE Predominantă în țesuturile inflamate a unuia sau a altuia dintre tipurile de exsudat determina formele morfologice ale inflamațiilor predominant exsudative. Se deosebesc astfel inflamații: seroase, fibrinoase, hemoragice, purulente, gangrenoase, catarale, limfomonocitare etc. Cheville N., (1976Ă adaugă și inflamațiile cristaline din guta, intoxicația cu antigel, etc. Nu putem omite formele mixte sau de trecere: serofibrinoase, fibrinonecrotice, fibrinopurulente etc. Că un corolar
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la animalul în viață, de obicei, curge, se deosebește o formă particulară de inflamație, denumită inflamație catarala (gr. catharrein = a curgea. Poziția în sistematică a acestei forme nu este bine stabilită, fiind inclusă când în cadrul inflamațiilor alterative, când în cadrul celor exsudative. Această ultimă poziție este mai corespunzătoare realității. Introducem de asemenea în cadrul inflamațiilor exsudative și unele cazuri de inflamație limfo-monocitară, observate mai ales in infecțiile micoplasmice și virale, ca forme de granița între inflamațiile predominant exsudative și proliferative. Apariția unei forme
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inflamație, denumită inflamație catarala (gr. catharrein = a curgea. Poziția în sistematică a acestei forme nu este bine stabilită, fiind inclusă când în cadrul inflamațiilor alterative, când în cadrul celor exsudative. Această ultimă poziție este mai corespunzătoare realității. Introducem de asemenea în cadrul inflamațiilor exsudative și unele cazuri de inflamație limfo-monocitară, observate mai ales in infecțiile micoplasmice și virale, ca forme de granița între inflamațiile predominant exsudative și proliferative. Apariția unei forme sau a alteia de inflamație exsudativa pare să fie determinată pe de o
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inflamațiilor alterative, când în cadrul celor exsudative. Această ultimă poziție este mai corespunzătoare realității. Introducem de asemenea în cadrul inflamațiilor exsudative și unele cazuri de inflamație limfo-monocitară, observate mai ales in infecțiile micoplasmice și virale, ca forme de granița între inflamațiile predominant exsudative și proliferative. Apariția unei forme sau a alteia de inflamație exsudativa pare să fie determinată pe de o parte de dezvoltarea filogenetica și ontogenetica a gazdei iar pe de altă parte de agentul etiologic. Se observă astfel o frecvență mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
corespunzătoare realității. Introducem de asemenea în cadrul inflamațiilor exsudative și unele cazuri de inflamație limfo-monocitară, observate mai ales in infecțiile micoplasmice și virale, ca forme de granița între inflamațiile predominant exsudative și proliferative. Apariția unei forme sau a alteia de inflamație exsudativa pare să fie determinată pe de o parte de dezvoltarea filogenetica și ontogenetica a gazdei iar pe de altă parte de agentul etiologic. Se observă astfel o frecvență mai mare a inflamației seroase la cabaline și la carnasiere și predominantă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
o frecvență mai mare a inflamației seroase la cabaline și la carnasiere și predominantă inflamațiilor fibrinoase la taurine, ovine și suine. Virusurile așa cum am menționat, determină inflamații limfomonocitare, IOAN PAUL120 iar majoritatea bacteriilor, inflamații predominant granulocitare neutrofilice (purulenteă. Inflamații predominant exsudative → —→ mucocelulare sau descuamative → catarale —→ cataral purulente → limfomonocitare → cristaline Inflamațiile seroase Inflamațiile seroase sunt cea mai simplă formă de inflamații exsudative, observate la nivelul seroaselor, țesutului conjunctiv sau la nivelul epiteliilor. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 121 După localizare și aspecte morfologice pot
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
suine. Virusurile așa cum am menționat, determină inflamații limfomonocitare, IOAN PAUL120 iar majoritatea bacteriilor, inflamații predominant granulocitare neutrofilice (purulenteă. Inflamații predominant exsudative → —→ mucocelulare sau descuamative → catarale —→ cataral purulente → limfomonocitare → cristaline Inflamațiile seroase Inflamațiile seroase sunt cea mai simplă formă de inflamații exsudative, observate la nivelul seroaselor, țesutului conjunctiv sau la nivelul epiteliilor. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 121 După localizare și aspecte morfologice pot fi: congestive, cavitare, edematoase și papulo-veziculoase. Adoptăm termenul de inflamații congestive, după Crespeau F. (1992Ă, pentru prima fază a inflamațiilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]