939 matches
-
tot mai adâncă. Astfel există un paradox în adânca desfășurare a sufletului în experierea lui Dumnezeu pe care o face, în vreme ce totuși tânjește după mai mult. „Dacă există cu adevărat un element extatic în învățătura Sfântului Grigorie, acesta e natura extatică a iubirii, care caută permanent să scoată sufletul din sine însuși pentru a-L uni cu Dumnezeu așa cum este El în El Însuși. Pentru a descrie această iubire, iubire care e în esență o dorință de unire cu Cel iubit
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, Viața și scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul, în col. Filocalia ..., vol. II, București, Editura Humanitas, 1999, p. 22. footnote>. Așa cum am precizat deja<footnote Vide supra. footnote>, la Sfântul Grigorie al Nyssei, există viziunea extatică a lui Dumnezeu în „întunericul luminos”, „întunericul divin” - ὀ λαμπρός γνόφος, ό θειος γνόφος - și citim în opera autorului nostru patristic de o „vedere prin nevedere” - εν τούτω γαρ αληθής εστίν ειδησις του ζητουμένον, το εν τούτω το ιδειν, εν
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
ceea ce este de dorit, care se traduce printr-o plăcere Și o înclinație. Pentru a desemna acest impuls al sufletului, Sfântul Grigorie a folosit uneori cuvântul ἔρως<footnote Chișcari Ilie, op. cit., p. 10. footnote>. Acesta reprezintă de fapt aspectul irațional, extatic al lui ἀγάπη; astfel că cele două cuvinte sunt aproape sinonime, ερως fiind de fapt un aspect particular al lui ἀγάπη, reprezentând un fel de πάθος. Această perspectivă reiese din următorul pasaj din In Canticum canticorum: „Fiindcă, deci, cea care
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
moduri: unii o asimilează pur și simplu la nivel instructiv, alții o cercetează pentru a depista în ea indicii ale existenței, iar cei mai mulți o ascultă pentru mesajul pe care-l transmite. Muzica poate fi plasată în cadrul a trei mari caracteristici: extatic, simbolic și retoric. Dimensiunea extatică a muzicii este o reacție subliminală vis-a vis de mișcare și ritmuri, ce conduc către transformări psihice. Puterea simbolică a muzicii a fost exprimată de scriitorii creștinismului timpuriu, care integrau tiparele muzicii, ca de
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
și simplu la nivel instructiv, alții o cercetează pentru a depista în ea indicii ale existenței, iar cei mai mulți o ascultă pentru mesajul pe care-l transmite. Muzica poate fi plasată în cadrul a trei mari caracteristici: extatic, simbolic și retoric. Dimensiunea extatică a muzicii este o reacție subliminală vis-a vis de mișcare și ritmuri, ce conduc către transformări psihice. Puterea simbolică a muzicii a fost exprimată de scriitorii creștinismului timpuriu, care integrau tiparele muzicii, ca de altfel și a altor arte
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
un stil mult mai rafinat în muzica creștină în cadrul liturghiei. Începeau să devină conștienți de diferența existentă între muzica autodidactă a yankeilor și muzica clasică, profesionistă, europeană. Negrii au adus în muzica americană calitățile și sensibilitățile lor spirituale speciale, caracterul extatic al patrimoniului muzical african. Muzica era responsorială, de tip tradițional african, ceea ce a permis o mare libertate de exprimare, fiind pe loc improvizată. Acompaniamentul era realizat prin bătăi din palme sau loviri din picioare. Muzica religioasa (spiritual song) a albilor
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
își strigă numele Kha! între amiază și asfințit mereu pasărea Khaya cu ochii deschiși doarme pasărea Khaya în ample navigații, pe mările etherului cu ochii închiși; bea apă multă numai dacă plouă de nouă ori pasărea Khaya dar în zborul extatic una cu cerul pasărea Khaya visează splendoarea de la capătul apei visează furtuna pasărea Khaya aprinde etherul cu sunetul Kha! pietŕ vino să te văd - știu că bați în poartă cu o boare de vânt; nopțile-mi sunt numărate, zilele-mi
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
-a lucrului în sine". Între implicarea în tectonica acestui univers al intimității, al galanteriei rafinate și al roadelor și distanța parodică se stabilește un echilibru subtil. Galanteria gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia difuză ce se așterne extatic peste lucruri sunt constante de viziune și atitudine, după cum contemplarea lumii sub spectrul unui decor revolut produce o mișcare abulică a eului liric, temperament retractil și interiorizat, altfel. O dominantă esențială a poeziei lui Emil Brumaru este aceea a artificiului
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ochiu și creierul caltaboșului multicolor nu mai știi ce simți când simți confort luat în vârtej înțărcat cu neoane efemere cu grupaje de ziar și montaje gândesc pentru tine te conving în zile de sărbătaore cu steaguri frenetice celulele roșii extatice în veghea șoimului ațâțat de mirosul de sânge de mirosul de petrol tancuri asediatoare prin mirodeniile deșertului copii și femei îngropați de vii sub pretexte de celofan cowboy ai spațiului și firului de nisip cu lasouri de napalm „căutat pentru
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
pregătește romantismul. Inima se ridică la cap. Emoția e acceptată ca un alcool, e o savoare nouă, care îmbată, și lumea caută acum, mai presus de toate, beția.(...) Tonul epocii se declară în vocabular: la tot pasul auziți, divinul, sublim, extatic, fatal." Amorul este un zeu ce-și angajează în procesiune mai toate personajele. Ritualurile sunt variate, de la amorul curat, spre cel provocat de afrodisiace, ajungându-se apoi la cel corupt, atât la îndemâna seducătorilor cât și a "damelor". Așa cum observa eseistul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
Le place să asculte, mai cu seamă, plăci de patefon "Columbia", de-acelea cu un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor atinge o intensitate maximă, extatică. * Acoperișurile verzi au un pluș fin, alb, topit pe-alocuri: urmele îngerilor cu tălpi fierbinți.
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
Drama sonetelor era căutarea disperată și nestinsul dor de Dumnezeu, închipuite ca o dragoste deznădăjduită, când trufașă, când umilită. O văd și acum pe Alice Voinescu cu pălăria neagră, brodată din pai, acoperindu-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic, ducându-și mâinile la pieptul împodobit cu o dantelă albă, prinsă cu broșa care scânteia. Era înecată de emoția pricinuită de culmile platoniciene ale versurilor. V. Voiculescu citea versurile fără emfază, cu vocea lui rece care se modula ca un
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
către o curte întunecoasă în care iarba necosită se ridica în august până la genunchi. Revăd acolo corpul Irinei, prăbușit printre scaieți, gângănii, tufe de cimișir - și lumea încetinind lent, în ritm cu freamătul pieptului ei, până la o părăsire totală. Surâzând extatic. Am în minte glezna aceea subțire (doar puțin înroșită de bareta sandalei) și pulpa albă, aproape cântând, înfiorată de vântul stârnit din senin. Au trecut aproape doi ani. Este vară din nou, un anotimp copleșitor ce îmi dictează și cea
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
pierd sau se cîștigă nopțile, iar romanul lui García Márquez m-a făcut să descopăr lucruri pe care nu le știam închipui. Patul, foarte jos, se identifica orizontului, cerul - pămîntului, marea - mătăsii. Cartea asta mi-a smuls noaptea cea dintîi, extatic, și-a aruncat-o undeva încotro pașii m-au dus de-atunci încoace, într-un loc plin de viitoruri ca un pește de apele mării. Atunci am uitat că viitorul nu ne merita; că adevărul putea fi pur și simplu
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
deși complet deosebit. La Béezina, înțelegerea legii tainice a armoniei universale conferă anvergură cosmică poeziei, abstractizând-o și dezumanizând-o în același timp. Viziunea poetului român e mai echilibrată, în sensul că la el spaima apocaliptică și aspirația spre trăire extatică nu îmbracă forme exacerbate, ci se transformă în lamentație cenzurată și într-o contemplare a cosmicului cu momente de jubilație. O poziție apropiată au Blaga și Béezina și în problema raportului individualitate-colectivitate. Amândoi au început prin a fi acut individualiști
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
mai așteptăm ca oamenii să vină la noi, să împărtășească și să păstreze credința în Iisus Hristos și în Biserica Sa, și că a venit vremea ca lucrarea noastră să fie nu strict social (formula sociologică și peiorativ sociologist) ci extatică, fiindcă starea extatică înseamnă dăruire cu toată ființa. Exemplul extatic personal înțelept drept chintesență a spiritualității creștine ortodoxe și al întregii tradiții ascetic - mistice este soluția pe care autorul prezentului tratat teologic o redescoperă și o propune lumii creștine de
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
oamenii să vină la noi, să împărtășească și să păstreze credința în Iisus Hristos și în Biserica Sa, și că a venit vremea ca lucrarea noastră să fie nu strict social (formula sociologică și peiorativ sociologist) ci extatică, fiindcă starea extatică înseamnă dăruire cu toată ființa. Exemplul extatic personal înțelept drept chintesență a spiritualității creștine ortodoxe și al întregii tradiții ascetic - mistice este soluția pe care autorul prezentului tratat teologic o redescoperă și o propune lumii creștine de astăzi... (Pr. Prof.
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
și să păstreze credința în Iisus Hristos și în Biserica Sa, și că a venit vremea ca lucrarea noastră să fie nu strict social (formula sociologică și peiorativ sociologist) ci extatică, fiindcă starea extatică înseamnă dăruire cu toată ființa. Exemplul extatic personal înțelept drept chintesență a spiritualității creștine ortodoxe și al întregii tradiții ascetic - mistice este soluția pe care autorul prezentului tratat teologic o redescoperă și o propune lumii creștine de astăzi... (Pr. Prof. Univ. Dr. Ion Popescu - Decanul Facultății de
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
începu să se propage, viguros și implacabil, un ritual păgân păstrat în memoria ancestrală a omenirii de pe aceste meleaguri. Gardurile sunt furate apoi sacrificate prin ardere în vatră. Pe timpul sacrificiului femeile umblă bezmetice prin odaie incantând blesteme, în timp ce bărbații privesc extatic la flăcări și înjură cu mult talent, aproape neîntrerupt. Solicităm guvernului măsuri drastice pentru a elucida acest tenebros mister și, pe cât posibil, să-i readucă pe rătăciți la calea cea dreaptă a suferinței fără de crâcnire.
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
exista decît ca o forță opresoare și înfricoșătoare". N-a fost cumva, din capul locului, acel partid "o forță opresoare și înfricoțătoare"? Marele mister e că, trăind între noi, hetairica poetă, pierdută în mirobolante șederi la Castelul Peleș și în extatice ședințe de nudism la Pontul Euxin, scăldată-n copioase onorarii, n-a sesizat atîta amar de vreme acest tragic fapt mai mult decît evident. Ce-a determinat-o, Doamne, să-și schimbe opiniile cu atîta scandaloasă întîrziere? Iar - circumstanță agravantă
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
sarcastic despre propriul său scris. Mircea Cărtărescu a adoptat un program estetic la modă, erijându-se și în teoretician al lui: postmodernismul. Dan Stâncă se află într-un flagrant dezacord cu modă: el scrie o proza deopotrivă realistă și fantastică, extatica și satirica, obsedat de reziduurile ortodoxismului dintr-o societate desacralizata grotesc. În sfârșit, Mircea Cărtărescu este fundamental un apolitic, care îi privește pe oameni cu o curiozitate rece, dusă până la cruzime și își folosește întreaga energie pentru a-și administra
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
de oleandru/ și ne-amintim doar copilăria și altceva nimic,/ nici numele?" (Timpurii, fluturii din crîngurile antice). Lipsa de scrupule a figurației mitologice, pentru a ne exprima astfel, a poetului, se sublimează, după cum vedem, deoarece, prin aluviunile melancolice, prin irizările extatice, prin asocierile senin-vinovate ale textului, se deschide zarea unei transcendente. Pagînismul arcadian reprezintă o formă de cultură, nu de cult răsturnat. Nu e o iconoclastie, ci mai curînd o iconodulie inteligent reconstituita prin erudiție sensibilă: "Păgîn am fost cîndva, doar
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
surda, biruința poemului nefiind decît o victorie à la Pirus. Viața decimata revine sub chipul invincibil al "uimirii", sorginte deopotrivă a poeziei și a cugetării, închizînd cercul antagonismelor pururi active: "Toate epitetele și-au luat cîmpii din poemele mele./ Singur extatic amar construit din bucurii retezate/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții/ Metaforă./ Dimineață umbră ta seamănă cu un clopot/ mi se spune/ cu un palimpsest revoltat./ Deasupra întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ dedesubtul întîmplării
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
ta seamănă cu un clopot/ mi se spune/ cu un palimpsest revoltat./ Deasupra întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ dedesubtul întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ oglinzile acoperă singurătăți voiajere/ pe limbă dulce-amară înflorește furtună/ singur extatic amar/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții/Metaforă./ La academia poemului principalul subiect e uimirea" (Academia poemului). Cerneală, instrument al sacrificiului literar, apare celebrata nervalian: "Copleșitoare măreția golului/ pe care urmează să-l umplem./ Astfel așezat între
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
cel putin are consistentă, e palpabila și, mai mult decît atît, apropiată. Or, pentru Baudrillard universul nu mai este nici macar violent, ci amorf. Moartea însăși e banală, am banalizat-o noi prin experiență cotidiană. Baudrillard e un profet sumbru și extatic deopotrivă, pentru care Apocalipsa, deja pe jumătate instalată, are chipul unui ecran de control, după modelul televiziunii, "cel mai frumos obiect prototipic al acestei ere noi". O eră care nu mai este nici macar a vitezei, căci mașină, vehicolul acesta care
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]