660 matches
-
arată că nu trebuie imitată arta de a spune minciuni, de a prezenta aparențele ca fiind adevăruri. Logica sofiștilor este una înșelătoare. Inclusiv în contextul actual, al unei culturi post moderne caracterizată prin dispersia informației, prin orientarea către aparență și exterioritate, este important asumarea criteriului propus de Sfântul Vasile cel Mare prin care este mărturisită prioritatea adevărului și a virtuții în formarea culturală. Referindu-se la lucrările autorilor clasici, Sfântul Vasile cel Mare afirmă: „Vom primi acele scrieri ale lor în
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_relatia_dintre_ratiune_si_credinta_in_teologia_sfantului_vasile_cel_mare.html [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
perioadă.” Într-adevăr! Judecătoarea Gabriela Baltag este cert exemplu de curaj! Orice discurs al ei cultivă cerința de satisfacere a justiției după trebuințele individului de a fi judecat corect, în funcție de litera și spiritul legii, nicidecum ca un dat ultim, în exterioritatea umanului. Este, cu alte cuvinte, un interpret între adevăr și fals, un interpret între bine și rău, în interioritatea caracteristicilor umane, nu judecă robotizat, matematizat, pe încadrări fixe, are în vedere mobilitatea și spiritul legii. Iubește libertatea în limita posibilităților
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1436419797.html [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
se întoarce spre Tatăl pentru a iubi prin El pe Tatăl. Reciproc, Tatăl îl purcede pe Duhul pentru a iubi prin El pe Fiul. Astfel se poate observa o relație internă între purcederea Duhului și nașterea Fiului. Nu există o exterioritate între nașterea Fiului din Tatăl și purcederea Duhului din Tatăl, întrucât Duhul este din Tatăl împreună cu Fiul. Dumnezeu Tatăl ca temei al unității intratrinitare nu anulează specificul relațiilor între Persoanele Sfintei Treimi. Părintele Stăniloae arată că: „Fiul iubește prin Duhul
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE by http://confluente.ro/Despre_existenta_misiunea_s_stelian_gombos_1384161692.html [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
a dăruirii, i-a restituit Calea către Dumnezeu în care se reflectă mistica Iconică-Aura veșniciei daco-carpatine. Întregul său Dor și plinătatea Doinei l-au legat ascetic de revelație, de atingerea integralității sufletului Neamului dacoromân, ca un echilibru al interiorității și exteriorității, un micro și macro cosmos de iubire, altruism și milostenie, rămânând simplu și aristocrat totodată, vorba părintelui-isihast Gheorghe Ghelasie: „A acorda o vie atenție aproapelui, a-i respecta demnitatea filială și, mai mult, a te pune în locul lui, empatizând cu
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1497499450.html [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
există ca o ornamentație pe trupul unei epoci sau societăți; ea este o cale de a veni în contact cu permanențele și un act al salvării“ (ibid., 91). Condiția umană poartă însă o veșnică dualitate între interioritatea planului conștiinței și exterioritatea simțurilor. Individul trebuie să lupte pentru a se elibera de fondul său subuman. De aceea, sensul vieții noastre trebuie să fie ascensional: „Trebuie să învingem sau cel puțin să încercuim, în noi sau în afară de noi, tot ce nu e îndeajuns
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Ernest_bernea_ganditor_crestin_pr_stelian_gombos_1331024889.html [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
gesturi, vorbire, gânduri și alte manifestări exterioare, inclusiv mediul construit. Natura lăuntrică a subiectului condiționează adevărul și semnificația produselor externe ale indivizilor umani. Această natură intrinsecă este percepută ca o sursă de semnificație, ca o interioritate invizibilă pe care o exterioritate vizibilă o exprimă, o dezvăluie treptat, o materializează. Potrivit acestei concepții, faptul că subiectul este incapabil de a învesti spațiul urban cu semnificație arată că relația dintre eu și mediu s-a dezechilibrat. Astfel, premisa de la care am pornit ne
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
însușiri reprezintă polul opus față de paradigma expresivă și față de Bildungsroman, ambele ilustrând adaptarea armonioasă a individului la social. În romanul lui Musil, spațiul urban pare să facă imposibilă existența semnificației fenomenologice, personale. Incompatibilitatea dintre individ și societate, dintre interioritate și exterioritate, este reliefată printr-un limbaj plastic care naturalizează această opoziție. Subiectivitatea este tradusă prin mobilitate, flexibilitate, moliciune, căldură și energie. Prin contrast, mediul urban apare pietrificat, înghețat, dur, anorganic, mort. Conștiința acestei opoziții constituie un fel de Grundstimmung a vieții
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
unei identități stabile este rezultatul unui proces dialectic în care dimensiunea interioară și cea exterioară se confirmă și se legitimează reciproc. În cazul lui Ulrich, nu există o interioritate care să-și găsească expresia în exterior, după cum nu există nici o exterioritate care să reflecte o dimensiune interioară. În capitolul 120, unde evenimentele ating punctul culminant, într-un moment de luciditate halucinantă, este denunțată neputința metaforelor interiorității și exteriorității de a reprezenta subiectul în modernitate. Aflat în fața unei ferestre, Ulrich privește demonstranții
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
o interioritate care să-și găsească expresia în exterior, după cum nu există nici o exterioritate care să reflecte o dimensiune interioară. În capitolul 120, unde evenimentele ating punctul culminant, într-un moment de luciditate halucinantă, este denunțată neputința metaforelor interiorității și exteriorității de a reprezenta subiectul în modernitate. Aflat în fața unei ferestre, Ulrich privește demonstranții mărșăluind pe stradă. Experiența pe care o trăiește este atât de neobișnuită, încât merită să fie citată mai pe larg: În timp ce privirile i se mai perindau încă
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
Ulrich se desfășurase până atunci într-o singurătate deplină. Mulțimea pune stăpânire pe acea poziție din care subiectul își exercita supremația. Astfel, prin încercarea de a reda experiența lui Ulrich în termenii spațiali ai unei interiorități ce se manifestă ca exterioritate, narațiunea ajunge să se deconstruiască pe sine însăși. În pasajul citat, paradigma expresivistă este încă activă la nivelul de suprafață al discursului, însă ea nu mai este în stare să redea experiența modernității urbane prin discursul și materialul său lingvistic
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
societatea alienată în care se vede obligată să își ducă existența - „politica, femeia și banul erau și continuă să fie supremele forțe ale regimului în care trăim, forțe prin care se satisface dorința de parvenire...” - sunt doar câteva dintre reperele exteriorității prezente. Prezentul dur și urât rămâne una din coordonatele esențiale ale romanului Vavilei Popovici. Promiscuitatea întâmplărilor prin care trece este atât de adâncă, încât totul pare a avea un aer apocaliptic. Contextul social nu lasă loc speranței, iar absurdul situațiilor
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_amintiri_cu_parfum_de_altadata_intr_un_poem_in_proza_semnat_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
era pictorul care înțelegea femeile. În picturile sale, femeia apare în numeroase ipostaze... sfântă, fragilă, dulce, sălbatică, victimă, prostituată, dar niciun alt pictor în afară de el nu a înțeles atât de bine misterul feminin reușind să-l redea pe pânză. Dincolo de exterioritatea imaginii corpurilor elegante, învăluite în veșminte rafinate, izbucnesc senzualitatea, inteligența, universul feminin. Doamna cu umbrela Portretele, unul mai frumos decât altul, rămân imagini tipice ale Belle Epoque. Imaginile nu sunt statice, ci reproduc mișcarea pe cale să se nască. Boldini captează
Boldini dezvăluie sufletul și misterul femeilor, “fragile icoane” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105734_a_107026]
-
societatea alienată în care se vede obligată să își ducă existența - „politica, femeia și banul erau și continuă să fie supremele forțe ale regimului în care trăim, forțe prin care se satisface dorința de parvenire...” - sunt doar câteva dintre reperele exteriorității prezente. Prezentul dur și urât rămâne una din coordonatele esențiale ale romanului Vavilei Popovici. Promiscuitatea întâmplărilor prin care trece este atât de adâncă, încât totul pare a avea un aer apocaliptic. Contextul social nu lasă loc speranței, iar absurdul situațiilor
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_de_vavila_popovici_un_cantec_despre_mama_intrupat_intr_un_roman_eseu.html [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
se întoarce spre Tatăl pentru a iubi prin El pe Tatăl. Reciproc, Tatăl îl purcede pe Duhul pentru a iubi prin El pe Fiul. Astfel se poate observa o relație internă între purcederea Duhului și nașterea Fiului. Nu există o exterioritate între nașterea Fiului din Tatăl și purcederea Duhului din Tatăl, întrucât Duhul este din Tatăl împreună cu Fiul. Tatăl ca temei al unității intratrinitare nu anulează specificul relațiilor între Persoanele Sfintei Treimi. Părintele Stăniloae arată că: „Fiul iubește prin Duhul pe
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466054082.html [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
există ca o ornamentație pe trupul unei epoci sau societăți; ea este o cale de a veni în contact cu permanențele și un act al salvării“ (ibid., 91). Condiția umană poartă însă o veșnică dualitate între interioritatea planului conștiinței și exterioritatea simțurilor. Individul trebuie să lupte pentru a se elibera de fondul său subuman. De aceea, sensul vieții noastre trebuie să fie ascensional: „Trebuie să învingem sau cel puțin să încercuim, în noi sau în afară de noi, tot ce nu e îndeajuns
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490686776.html [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
organizări evenimente ) Ce se străvede dintr-un așa bogat mănunchi biografic?! Talent, hărnicie, aspirație și destin...! Iubirea de muzică, de la genurile blues, jazz, vals, tango, la disco, rock, country, latino, pop, înmlădiate ca într-o funie cu preocupările întrucâtva în exterioritatea interpretării muzicale, dar nedistanțiate nicio clipă și niciun milimetru de actul cultural și artistic, este o artistă împlinită și cu perspective luminoase. Scrie cu nedisimulată emoție poezie, iar versurile multor cântece ale compozitorilor ce-au agreat o colaborare fructificată sensibil
FLORALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1495011883.html [Corola-blog/BlogPost/364769_a_366098]
-
noastră identitate. Acest lucru nu cred că este ușor. El presupune un efort constant de a ne confrunta cu noi înșine. Și este foarte greu, pentru că trăim într-o lume marcată de agitație, într-o lume care se deplasează spre exterioritate. E nevoie de un efort, iar omul de astăzi nu prea e dispus la efort și concentrare. Eu cred însă foarte mult în resursele Tradiției, care ne explică pe noi, nu cum credem noi, că suntem interpreți ai Tradiției. Cred
TEOLOGIA SE POATE AFLA ORICÂND ÎNTR-UN DIALOG ONEST CU ŞTIINŢA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Editura Teologie și Viaţă_se_poate_afla_oricand_intr_un_dialog_onest_cu_stiinta_0.html [Corola-blog/BlogPost/341724_a_343053]
-
arată că nu trebuie imitată arta de a spune minciuni, de a prezenta aparențele ca fiind adevăruri. Logica sofiștilor este una înșelătoare. Inclusiv în contextul actual, al unei culturi post moderne caracterizată prin dispersia informației, prin orientarea către aparență și exterioritate, este important asumarea criteriului propus de Sfântul Vasile cel Mare prin care este mărturisită prioritatea adevărului și a virtuții în formarea culturală. Referindu-se la lucrările autorilor clasici, Sfântul Vasile cel Mare afirmă: „Vom primi acele scrieri ale lor în
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/stelian_gombos_1457685483.html [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
din contră, vede în ea verbozitate, epatare, o anumita impostura, o sfidare a gustului contemporanilor. Arghezi îl desființează că poet în pamfletul „Seară”.”Zgomotul operei sale- arată Arghezi- nu a trecut pragul cenaclurilor și al cafenelei, din inspirație îi rămân exterioritățile disparate, firimiturile, pleava, mătreața unei idei, pielea jupuita a unei imagini...e ca un plisc farfuridi răzbit în simbolism...el cântă numerele paisprezece, douăzeci și unu și șapte; iahturile, castelele, mătasurile, săpunul Floră, fabricile de parfum..., complăcându-se în obscurități... imaginile lui
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1410413598.html [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
cu binecunoscutul cotidian»» - a spus regizorul Nae Cosmescu, regizor care a colaborat cu cei doi mari actori Stela Popescu și Alexandru Arșinel, la celebra emisiune a postului Național TV «Sare și piper cu Stela și Arșinel»”. În locul unei priviri din exterioritatea capodoperei care se joacă la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, cu actorul Vasile Muraru în rolul principal, ceea ce e evident și valorificator pentru armonia sufletească este însăși introducerea în operă, vizionarea unei piese care va fixa cum nimeni
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415391970.html [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
Cu umerii plini de lumină” (Test). „Sîntem o mare de neliniște” Iubirea ca exil, privirea ca exil, tăcerea ca exil, cuvîntul (poemul) ca exil - iată exerciții de ieșire din biografism și cotidian, tratate cel mai adesea ceremonios, prin recurs la exterioritate și situare într-o altă ordine, a divagării și aventurii în transparență: „Mă învelesc în umed veșmînt/ de tristețe,/Reumatism regenerat de golul dintre mine/ și cel ce ai fost./ Cînd răsare soarele peste/ apele învolburate ale/ trupurilor noastre/ Trup
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409485409.html [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
Iar calitățile stilistice reieșite și din creația sa literară, adică, printre altele, „concizia și puterea de sugestie” sunt prezente și această carte. De asemenea, „stilul este limpede, agreabil, fără sofisticări”... Asistăm, de fapt, la un permanent dialog „dintre interioritate și exterioritate, dintre eu și lumea prin care trec (...) dintre subiectiv și obiectiv”, în perimetrul unei ținute morale de jurnalist adevărat. În acest context, Ivan Lungu, chiar dacă-și exprimă unele impresii de pe urma unor cărți citite, o face tot relatând, povestind, interpretând lumea
O NOUĂ CARTE DE IVAN LUNGU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1453812734.html [Corola-blog/BlogPost/367638_a_368967]
-
ca element al teoriei poetice a relativității timpului. Axioma espopiană ce alcătuiește nucleul acestei teorii este că „nicicând nu va fi mâine”: „Dorm de două zile, m-am trezit degeaba. E tot azi” („Dorm de două zile”). Timpul văzut ca exterioritate prin dedublarea eului este centrul de greutate al unei idei poetice interesante: trupul în care se succed diferite euri: „pentru toți Porcecii care aveau să urmeze în același trup”. Rugăciunea ca instrument de ieșire din păcat capătă un temeinic argument
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/ioan-es-pop-fiinta-minima-si-implozia-lirica-de-stefan-vladutescu-cv-2/ [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
la el acasă!... „Cântecul acestui mare compozitor nu se va stinge niciodată. Nedrept, și absurd, însă, i se suprimă dreptul elementar pe care nu numai oamenii îl au, ci lumea vie, în totalitatea ei - nicio ființă nu poate exista în exterioritatea unui minim spațiu propriu sub soare. În vizuini, în imensitatea apei și a cerului, până în miezul pământului orice ființă vie are un lăcaș al ei...! Este inuman, crâncen, aberant ca o personalitate a României să fie aruncată pe drumuri, să
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Temistoce_popa_odiseea_compoz_aurel_v_zgheran_1385591704.html [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]
-
se întoarce spre Tatăl pentru a iubi prin El pe Tatăl. Reciproc, Tatăl îl purcede pe Duhul pentru a iubi prin El pe Fiul. Astfel se poate observa o relație internă între purcederea Duhului și nașterea Fiului. Nu există o exterioritate între nașterea Fiului din Tatăl și purcederea Duhului din Tatăl, întrucât Duhul este din Tatăl împreună cu Fiul. Dumnezeu Tatăl ca temei al unității intratrinitare nu anulează specificul relațiilor între Persoanele Sfintei Treimi. Părintele Stăniloae arată că: „Fiul iubește prin Duhul
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466141459.html [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]