508 matches
-
de atmosfera simpatică sau ostilă a sălii, așteptând instinctiv atitudinea potrivită în ținută și în vorbă. Și nu e mulțumire mai mare decât constatare că sala întreagă urmărește cu atenție binevoitoare cuvintele rostite. Căci paralel cu depănarea gândului și a exteriorizării lui, oratorul adevărat domină, în același timp, și cu privirea pe auditori. El vede și înregistrează cele mai mici mișcări din sală fără ca prin această dublă acțiune vorbirea să fie stânjenită. Firește, numai în cazul când autorul nu e sclavul
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
sau rege, este totul pentru că nu este nimic. În mod evident, teoretizarea emoțiilor duce la aprofundarea lor: cu cât cunoașterea este mai exactă, cu atât trăirea e mai adâncă. Sentimentele devin mască abia atunci când nu sunt subordonate conștiinței. Și totuși, exteriorizarea lor înseamnă depășirea spațiului interiorității (al autenticității?). Condiția dam-natului presupune, oricum, un exces (dar spre interior sau în afară?). Ceea ce este excedentar devine patetic (atunci când nu e grotesc, absurd etc.). Tot ceea ce își depășește limitele se sustrage condiției inițiale. Flautul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un exces (dar spre interior sau în afară?). Ceea ce este excedentar devine patetic (atunci când nu e grotesc, absurd etc.). Tot ceea ce își depășește limitele se sustrage condiției inițiale. Flautul meu are un ton arhitrist, De aceea nu sunt artist. (Gravitațiuni) Exteriorizarea înseamnă înțelegere, cu-noaștere de sine. Masca falacioasă a cabotinului ascunde o dezavuare și un Weltschmerz autentice. Poetul gravitează, deci, între cei doi poli ai condiției sale: cabotinism și damnare. Dar cei doi poli se ating. II Teatrul ca parabolă gestuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin care se evidențiază caracterele. Plăcerea prozatoarei este să vadă cum scapată sufletul, cum își mărturisește mizeria și suferințele, după ce a făcut totul ca să pară de viță aleasă. În opera sa de început nu există eros, doar erotism, sunt declarații, exteriorizări ale unor stări sufletești inflamate, căci Manuela iubește „donjuani” sau zburători fiind variantă a Penelopei sau Ofeliei, emanatoare ale unor stări nedefinite perpetue. În linii generale stilul scriitoarei a evoluat de la caracterul romantic digresiv și adițional Ăscrierile de început), la
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
proiecția ființei lor. Singura realitate de care au cunoștință cu adevărat este sufletul lor făcut sensibil, corporalizat. Tot restul se află înecat în ceață, o oglindă aburită ce nu mai poate reflecta nimic. Dacă trebuie să alegem între aceste procedee - exteriorizarea sufletului și interiorizare a lumii - pe cel mai plin de consecințe pentru proza Hortensiei Papadat Bengescu, căci germenele din care vor răsădi marile romane nu e acela liric și confesiv al sufletului care-și caută ieșire în lume, ci acela
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ei de ideea amorului ca fenomen susținător al realității sale. Și la eroina Hortensiei PapadatBengescu ca și la personajul lui Camil Petrescu, iubirea este un lung proces de autosugestie, ceea ce face diferența dintre personajele celor doi scriitori este puterea de exteriorizare a sentimentelor trăite. Personajul masculin își poartă cu demnitate iubirea, pe când personajul feminin nu-și dorește o manifestare plină de demnitate, sobrietatea în viziunea femeii, rupe voluptatea. Emoția înseamnă risipă de energie, beție de simțuri din cele mai contradictorii. Femeia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
la comportamentul artistului în viața civilă, care în afara scenei (în fa-milie, între prieteni, pe stradă) preferă discreția, infirmând un lucru știut de toată lumea și anume acela că meseria de actor prin însăși condiția ei e una dintre cele mai expuse exteriorizării, plăcerii de a fi privit și de a te face privit. Dar refuzul tentației de a-ți converti existența cotidiană în spectacol nu poate fi propriu decât unei personalități foarte puternice, conștiente că harul și forța aparțin celor lăuntrice ale
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
iar, crezul, același în esență, dar nu identic modulat, când cu o voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi chiar acesta: exteriorizarea unei simțiri introverte, deplasarea spre inteligibil și retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
exactă a mai multor elemente", înainte de a semnifica "obiect real, palpabil," așa cum îl înțelegem noi astăzi. Arta concretă este, așadar, o alcătuire severă, o structurare în care prevalentă este ordinea rațională și nu tentația afectivă sau orice altă formă de exteriorizare emoțională. La o analiză mai atentă, lipsită de orice prejudecată născută din experiențe directe sau livrești, lucrurile se limpezesc, însă, chiar în absența acestor utile argumente de ordin filologic. Pentru că, în pofida oricărei percepții comune, cu adevărat concretă este doar geometria
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
a se distanța de ea: "însemnările" sînt simple note iar "intimitatea" lor e ceea ce se vede din trăirile ființei pe suprafața reflectorizantă a "zilei", a cotidianului. "Un jurnal e un lucru anost și aproape fără sens. Totuși simt nevoia unei exteriorizări. O operă literară mi-ar lua timp și mi-ar cere o sforțare de care azi nu mai sunt în stare. Va trebui totuși să înregistrez în note fie și agramate zigzagurile îndoielilor mele cotidiene. în conflictul acesta pe care
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
cea a cărnii este de 1 : 3,60. În funcție de gradul de îngrășare și de categoria de ovine destinată abatorizării, randamentul la sacrificare înregistrează valori situate în jurul a 50%. Producția de lapte Privitor la această producție, trebuie precizat faptul că în exteriorizarea sa intervine o accentuată variabilitate de grup și individuală. Exploatarea oilor aparținând acestei rase și pentru producția de lapte este limitată, iar atunci când este aplicată se obțin cantități cuprinse între 15 l și 25 l lapte marfă ÎA., Pop, 1983ă
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
și țara natală nu are nimic sfânt. Gânduri Gândurile omului sunt luminoase sau înnegurate după cum îi este starea sufletească din momentul respectiv. Culori Bucuria și tristețea sunt cele două stări sufletești care colorează viața psihică a omului. Manifestare Modul de exteriorizare a trăirilor psihice ale individului este determinat de temperamentul său. Diademă Moralitatea este o diademă ce poate înnobila fruntea oricărui om, indiferent de temperamentul pe care îl are și palierul social pe care se situează. Condiție Codul moral și comportamentul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Weininger, Sex și caracter 1.1. Definiții Prostituția Își are originea În antichitatea Îndepărtată, de la care ni s-a transmis modificându se odată cu diferitele transformări sociale și religioase. În perioada Înfloritoare a imperiului roman prostituția ajunge la cea mai rafinată exteriorizare și, paralel cu cultul față de desfătările corporale, depravarea ia proporții amenințătoare. Triumful creștinismului și izbânda ideilor generoase Întronate de el a pus oarecum ordine În debandarea moravurilor din epoca precreștinității iar spiritualismul și ascetismul creștin au accentuat disprețul față de manifestările
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să-și asume un grad adecvat de conștientizare a urmărilor propriilor fapte, care să-i inhibe manifestările antisociale, reprobabile. În absența acestui status quo utopic, coerciția legală (cea instituționalizatăă rămâne singura În măsură să cenzureze sau, cel puțin, să tempereze exteriorizările traumatizante ale unor astfel de brute antropomorfe, incapabile să manifeste, În accesele lor de furie, trăiri de compasiune, empatie sau alte sentimente nobile, specifice omului civilizat. În momentul de față, În România, prostituția nu este Încadrată În sfera activităților legale
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
proprietari În conflict este următorul : Între vecinii proprietari V.I. și N. G. dăinuie de mai multă vreme un conflict care În prima fază nu a Îmbrăcat o formă manifestă, ci, dimpotrivă, mocnea sub formă latentă. Dat fiind faptul că după exteriorizarea lui prin discuții și dispute tot mai aprinse, conflictul a devenit manifest și uneori violent sub aspect vocal și chiar fizic, prin Îmbrânceli reciproce la hotarul dintre proprietăți și pe stradă, s-a impus găsirea unei soluții legale pentru a
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
când a fost imposibil de a le preveni. O altă sarcină importantă a Statului este de a stabili o ordine economică, care, În acest domeniu, de asemenea, favorizează libera inițiativă individuală și protejează proprietatea, ca fiind o naturală și legitimă exteriorizare a persoanei. Dreptul de proprietate nu este nelimitat - arată del Vecchio - și nu ar putea fi conceput, după vechea formulă, ca un jus utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg rațional din scopul dreptului În general, care este esențialmente social
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de Națiune: 1. Primul e un element psihologic, adică acea unitate profundă și Înnăscută de gândire și sentimente care alcătuiește conștiința națională și implică credința Într-un destin comun, cimentată de isprăvile eroice din trecut și de vicisitudinile comune; 2. Exteriorizarea sensibilă a celui dintâi, limba. „Identitatea vorbirii - scrie filosoful italian - e proba unei seculare vieți comune trecute, și arată o potrivire și o apropiere dintre individ și individ; ea ușurează raporturile sociale și permite comunicarea ușoară de tradiții, care se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mea, fațadele depozitelor atinse de razele de soare anemice care însă creșteau în intensitate. Efortul de a pătrunde cu privirea în însăși existența lumii prin ceață devenea exasperant și istovitor. Nu văd, nu văd, îmi tot spuneam, și parcă trăiam exteriorizarea chinuitoare a unei incapacitți interioare de a vedea. Zăream doar umbrele lucrurilor, doar păreri, nimic clar. M-am depărtat de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Cartea genezei, cu toate că are câte ceva din fiecare; În ea se vorbește și despre lume, și despre Dumnezeu, despre Îndoielile lui În existența lumii de dincolo, despre normele sale morale. Dar ceea ce te uimește cel mai mult este fuzionarea perfectă Între exteriorizare și interiorizare, insistența asupra faptelor materiale, care ulterior se vor situa Într‑un raport logic cu omul, cu ceea ce numim de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte - cum ar fi de pildă montarea instalației electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pentru rolul pe care îl joacă, că a reuși este cu siguranță important, dar nu constituie criteriul specific. Deci trebuie să realizez performanțe, să lupt pentru convingerile mele, să ating altele noi, să aspir la a fi aprobat. Nu contează exteriorizarea performanțelor, oricât de importante ar fi în viața cotidiană, în profesie sau Biserică. Nu suntem capabili și de "performanțe eșuate", care sunt mult mai grave? Cine ar vrea cu adevărat să conteste asta? Dar a doua dimensiune a acestui mesaj
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acestei chestiuni. Se-nțelege de la sine că acest cult a variat de la om la om, de la o epocă la alta și că frumusețea lui a depins mult de concepțiunile religioase ale fiecăruia, după cum se observă în zilele noastre. // Printr-o exteriorizare de imaginație și cugetare, omul viu vede pe mortul său drag continuându-și fosta viață terestră, ca suflet, într-o altă lume mai bună șu superioară celei de aici, ceia ce-l îndeamnă la meditație și rugăciune. Ceva mai mult
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o lume a conștiinței, ci o lume-a-vieții. Mai precis: o lume care nu este dată decât vieții, care există pentru ea, în ea și prin ea. Căci acel ceva în care se formează orice "lume" posibilă, deschiderea unui În afară, Exteriorizarea originară a unei exteriorități oarecare (cea a unui număr, de pildă), nu este susceptibil a se produce decât cu condiția ca această producere să se afecteze pe sine, în Afectivitatea acestei produceri prin urmare și mulțumită ei. Astfel, lucrurile nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
alegere după cum ea nu a ales ea însăși să trăiască și să-și asume sarcinile vieții. Legile istoriei nu sunt prin urmare nimic altceva decât legile vieții, însăși temporalitatea sa nu se epuizează în cea a lumii înțelegem prin aceasta exteriorizarea originară a exteriorității în care survine de fiecare dată o lume -, ci consistă în ultimă instanță în temporalitatea imanentă a vieții, în convertirea, în ea și făcută posibilă de către ea, a dorinței în satisfacerea sa, a suferinței în bucurie. Istoria
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decât sub forma unei negări a propriei sale condiții ontologice de posibilitate, adică a imanenței sale radicale. Spunem: această forță se exteriorizează, această tensiune se destinde, această încărcare în afect se descarcă de sine. Pretutindeni acțiunea este interpretată ca o exteriorizare și ca o obiectivare reală, în așa fel încât într-un astfel de proces și prin el insuportabilul vieții, dacă ar fi plasat într-adevăr în fața ei și astfel separat de ea, aceasta s-ar trezi deposedată de el din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt disecate și rearanjate sub microscop" (Text din Umbria). Sau: "În Salonul numărul 6 cîlții se înfundă în goarna de purpură. / Și peste tot bîntuie malaria nopților albe, / inflația cuvintelor, fiere vărsată" (Prin venele desprinse). Este încă o probă de exteriorizare, id est de antilirism. Flegmatic asemenea oricărui creator în duhul unei demonii asumate, Liviu Georgescu aspiră către o expiere răsturnată, către dizolvarea antimistică în procesele inepuizabile ale materialității.
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]