58 matches
-
Streinu simte nevoia presantă să fie istoric literar, așa cum nu prea se dovedise în Istoria literaturii române, elaborată împreună cu Tudor Vianu și Șerban Cioculescu. Cel care altădată privea cu indiferență, dacă nu cumva cu superioritate ironică, datele vieții scriitorului, ca extraestetice, se lansează acum în reconstituirea de arbori genealogici, în discuții migăloase despre instabilitatea onomastică a familiei Hogaș, despre controversatul an de naștere al viitorului profesor de latinește, în considerații asupra sistemului de învățămînt lancasterian. Eroul e urmărit pas cu pas
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
sintetizând astfel poezia Eugeniei Țarălungă: „E ca și cum un spadasin în duel cu sine însuși s-ar răni sub stern încă înainte de a porni împotrivă-și și, în locul replicii neiertătoare, ar face o neașteptată reverență.” Voi trece acum în revistă observațiile (extraestetice) făcute de critici privind semnificațiile micilor unități de percepție, utile demersului meu de relevare a aspectelor gnoseologice din poezia românească (începând cu Nichita Stănescu). Așadar, micile unități de percepție reprezintă: - fragmentele pulverizate ale ființei noastre, care își caută coerența tinzând
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
tărâmuri exotice din Asia, America, Africa și Oceania. Îngemănând talentul de scriitor cu rigoarea cercetătorului științific, Dr. Dan Mihai Ștefănescu ne propune în cartea sa modele și fapte unice, reproducând cu maximă fidelitate experiențe aflate la confluența dintre estetic și extraestetic (aspecte sociale, politice, morale). Oprind clipa, scriitorul ne introduce într-o lume mirifică, plină de suspans, ce se cere descoperită prin explorarea atentă a filelor de jurnal pe care ni l-a încredințat, consemnând atent și minuțios specificul locurilor explorate
DINCOLO DE EUROPA”, UN SPECTACULOS JURNAL DE CĂLĂTORIE ILUSTRAT, SEMNAT DE DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354459_a_355788]
-
care decurg de aici. Acest fenomen a fost teoretizat în cartea lui Harold Bloom, intitulată „The Western Canon”, folosită ca armă a discriminării inverse, de rasă, de sex, de etnie, astfel că acest proces de canonizare este manipulată în scopuri extraestetice. În țara noastră, după 1989, s-au constituit, de la început, două grupări și și-au disputant notorietatea în fața unui public dezorientat. Elitiștii s-au declarat minoritari, în timp ce oportuniști „apolitici”, care fuseseră activiștii culturali ai regimului criminal comunist, s-au regrupat
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
filosofică de tratare. Debutează cu articole la revista „Roma”, în 1932, iar editorial, cu volumul Michelangelo poet, apărut în 1939. Susținută ca teză de doctorat în 1938, lucrarea reprezintă o tentativă de a evalua poezia titanului renascentist dintr-un unghi extraestetic - ca necesitate de exprimare plenară a personalității și ca valoare filosofică - pentru a-i demonstra echivalența cu opera plastică. Michelangelo - crede exegeta - a căutat eternitatea în frumusețea vremelnică a lumii, poezia și artele vizuale fiind fațete congenere ale structurii sale
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
de critica avizată - erau subapreciate drastic, pe temeiul unor (reale sau presupuse) culpe de natură moral-politică. Fireasca și de altfel inevitabila revizuire a tabloului de valori literare a fost uneori supralicitată și invocată abuziv, pentru „excluderi” și „retrogradări” din rațiuni extraestetice. Mobilizându-se pentru a combate astfel de excese ale revizuirilor, susținând necesitatea unei continuități în materie de valorizare a literaturii și convinsă de inoportunitatea politizării abuzive a comentariului critic, echipa de la L. a adoptat la rându-i o tactică ofensivă
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
receptării prin creșterea gradului de imprevizibilitate al operei în relația cu cititorul. Interdependența valorilor în literatură (1987) e o cercetare sistematică, păstrând justa măsură în felul în care sunt apreciate autonomia și heteronomia unei scrieri: „interdependența” nu sacrifică „independența” valorilor extraestetice reunite, prin jocul dialectic al identității și alterității, sub cupola frumosului. O temă incitantă, insuficient valorizată de exegeza anterioară, e abordată în cartea Marin Preda - o filosofie a naturii (1994). În evocarea naturii S. identifică o ipostază de prim-plan
SMEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
este consacrată operei de artă, momentelor constitutive și clasificării artelor, cu concluzii despre „anatomia, heteronomia și pantonomia artei”. De natură mai tehnicistă e partea a patra, Structura și creația artistică, pe când ultima parte, o poetică a receptării, insistă pe elemente extraestetice și estetice, pe criteriile ierarhizării artistice, subliniind heteronomia fenomenului receptării. Dincolo de documentarea laborioasă, precumpănitor germană, relevante sunt punctele de vedere personale despre filosofia artei și fenomenologia structurii ei; intră în dezbatere specificitatea devenirii artei între individual și universal, între temporal
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
prinsă în caracterizări pertinente și revelatoare. E o cunoaștere atentă, din interior, dar dublată de o rodnică detașare, care îi asigură un maxim de credibilitate. Ecourile partizane, coteriile ideologice sau de grup, exagerările produse de cronicile literare și de motivațiile extraestetice sunt eliminate și sancționate, ținta criticului fiind aceea de a realiza o cât mai exactă scară de valori și de a sesiza timbrul particular al operei, cel prin care se face auzită în lume. Panorama... a devenit astfel o carte
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
mișcării circulare începute odată cu soneria telefonului care-l anunță pe detectiv că, undeva, în apropiere, s-a produs o crimă. În viziunea lui Chandler, literatura trebuie scrisă așa cum muzicianul înnegrește o partitură: atent la perfecțiunea sunetelor și nu la conotațiile extraestetice ale demersului. Din moment ce nu ești capabil să gestionezi forma, nu vei reuși să domini nici conținutul. Implicit, Chandler introduce în discuție o judecată de gust și una de stare: inabilitatea scriitorului stârnește o explicabilă iritare din partea cititorului. Serialul, foiletonul, prizonieratul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
extensie, al avangardei autohtone, a fost intim legat de nevoia depășirii aceluiași „complex al periferiei”. Fără a fi, desigur, exhaustiv, el nu se va limita la „traseul de creastă” al exegezei, ci va încerca să ofere - mergînd pînă la date extraestetice - și o bază de date, suficient de cuprinzătoare, în vederea unei eventuale abordări sociologice. Potrivit mai multor evocări ale cunoscuților autorului, primele texte ale lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău (n.17 martie 1883, Curtea de Argeș - m. prin sinucidere, 23 noiembrie 1923, București) au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel care a făcut - oral - cel dintîi o apropiere între Urmuz și Procesul lui Kafka, potrivit unei mărturii a lui Sașa Pană din volumul memorialistic Născut în ’02... Cunoscător al suprarealismului european, eseistul are — față de critica „de autoritate” — o percepție extraestetică, „antropologică” asupra operei de artă, rezultat, probabil, al formației sale de psihiatru. Prezenta promovare pariziană (Biberi era și cronicar literar la revista Le Moment) nu e totuși prima încercare de a-l face cunoscut străinătății pe Urmuz. Prin intermediul „uniștilor”, Leopold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va scădea corespunzător. Urmuz e respins ca „precursor” suprarealist sau absurdist, întrucît ar fi autor de „parodii”. Motivul pentru care Ion Rotaru îi acordă totuși atenție (cinci pagini de text preponderent descriptiv, cu observații pe linia lui G. Călinescu) este extraestetic: prețuirea pe care i-o acordă prietenul Geo Bogza, elogiile din epocă ale lui Tudor Arghezi și G. Ciprian și, nu în ultimul rînd, traducerea franceză și comentariile elogioase ale unor Eugéne Ionesco și Raymond Queneau... Argumentele de autoritate internă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să Împingă mărturisirea până la ultimele consecințe. Dimpotrivă, excelența jurnalului lui Gide e dată de o Îndrăzneală de tip special, pe care a știut să o exerseze magistral de-a lungul Întregii sale vieți. În felul acesta, am introdus un criteriu extraestetic În judecarea valorii estetice a jurnalului. Însă un astfel de criteriu se motivează, pentru că identitatea artistică a jurnalului provine și din altceva decât din miza pe ficțiune. Ea provine din tensiunile nerezolvate dintre autor și realitate. Însăși această strategie - inconștientă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
reflecția sistematică privind existența unor invariante psihologice în fondul "melodramatic" al literaturii (de azi și dintotdeauna) l-ar fi ajutat să-și argumenteze mult mai convingător ideile, risipite aiurea, referitoare la valoarea pragmatic-funcțională a artei și la determinările sale istorice, extraestetice, contextuale 91. Din păcate, așa cum critica sa culturală se deghizează bovaric, din necesități practice, în veșmântul unei estetici intransigente care nu găsește valoarea decât în prezent, tot astfel ajunge Lovinescu să se dezică de afirmațiile mai vechi, revizuindu-le ad
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Gheorghe Grigurcu Fără a se înscrie într-un dispozitiv politic, dar și fără a nega de plano dreptul creatorului în ipostază de cetățean de-a avea opțiuni politice, Mihail Sebastian disjunge cu fermitate prestația estetică de cea extraestetică.Vorbele sale se vor un avertisment, dar ele se încarcă de o sumbră profeție. Citindu-le azi, nu putem a nu ne gîndi, contrafactual, la un Sebastian făcînd bilanțul proletcultismului: Un lucru este clar: dacă artistul poate, la urma urmelor
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
unui scriitor. Totalitatea mijloacelor lingvistice proprii unui scriitor constituie stilul lui. Stilul literaturii artistice se diferențiază de celelalte stiluri funcționale ale limbii ( științific, publicistic, oficial) printr-o mai mare subiectivitate și prin funcția estetică. L. Blaga definește stilul prin "valori extraestetice pătrunse în estetic." Într- adevăr, materialul lingvistic este extraestetic și dobândește valoare estetică numai în contextul literar. "Fenomenele de stil sunt procese de invenție, care se abat de la construcțiile repetate, comune și uzuale în limbă. Se poate spune că faptele
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
stilul lui. Stilul literaturii artistice se diferențiază de celelalte stiluri funcționale ale limbii ( științific, publicistic, oficial) printr-o mai mare subiectivitate și prin funcția estetică. L. Blaga definește stilul prin "valori extraestetice pătrunse în estetic." Într- adevăr, materialul lingvistic este extraestetic și dobândește valoare estetică numai în contextul literar. "Fenomenele de stil sunt procese de invenție, care se abat de la construcțiile repetate, comune și uzuale în limbă. Se poate spune că faptele de limbă sunt "abateri" expresive, construcții sugestive, cuvinte și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și poezia se exprimă prin cuvânt. "Cuvântul devine materialul unei modelări superioare"33 care are o altă durabilitate și exprimare față de materia artelor plastice. Acesta este și motivul pentru care Hartmann vede literatura și poezia mai aproape de obiectivările de natură extraestetică, specifice doar operelor scrise (Schrifttum). În ceea ce privește straturile operei literare, Hartmann păstrează schema planurilor duale - din spate și din față - care corespunde raportului dintre apariție și contemplație. Ceea ce apare și poate fi văzut este cuvântul, în timp ce legătura dintre cuvinte duce la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Receptarea poetului a oscilat între idolatrie și defăimare. Dar niciodată Eminescu n-a fost atât de contestat ca după 1989, de către "revizioniști" furibunzi, care au înțeles imperativul revizuirii în chipul cel mai deplorabil, ca pe vremea proletcultismului, după criterii îndeosebi extraestetice, politico-partinice. Theodor Codreanu (care respinge polemismul "parazitar" și "agresiv"), le-a replicat și în cartea Dubla sacrificare a lui Eminescu: Moses Rosen, Virgil Nemoianu, Ileana Vrancea, Jean Ancel, Ion Negoițescu, S. Damian, Mircea Berindei ș.a. De aceea, între cele două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
restrângându-și cercetarea strict pe literatura realist-socialistă, fie despicând creația unor autori, focalizându-se doar pe producția lor de după 1948, fie conferind greutate, majoritatea, de nu chiar toți, dimensiunii paraliterare a operei, în speță politicului, vădind uneori înverșunări justițiare, inflamări extraestetice, apropiidu-se însă, când o fac, cu o oarecare timiditate sau chiar rigiditate axiologică de lăuntrul intim al acesteia. Nici aceia dintre ei care se dedică perioadei de până în 1948, nici cei ce-o revendică întru cercetare pe cea următoare, nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
retorică, semiotică (în principal, pragmatică) și ideologică a unor semnificații sociale, politice, economice și, în general, culturale, care se manifestă în dependență de modul de redare estetică a operei de artă, mod succedat, în ordinea receptării, de un interes practic, extraestetic. Această transgresare a câmpului de interes al experienței estetice se constituie în ambianța unei încercări de a înțelege noile condiții culturale în care acționează individul ca artist, spectator, critic, teoretician ori istoric. Constatarea întrețeserii experiențelor estetice cu o multitudine de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
teoretice ale unor comunități artistice. "Uitarea esteticii" are loc pe fondul transformării practicii artei contemporane în direcția unei practici sociale și culturale. Pe fondul inserției teoriei în câmpul social, al infuziei politice de context și al instrumentalizării artei în scopuri extraestetice, estetica este eficient înlocuită de critică, câtă vreme, în majoritatea cazurilor definirii ei, estetica devine un accesoriu prin care se relatează felul în care se poate impresiona atenția și se păstrează ca discurs autonom doar în anumite medii academice, fără
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
un obiect estetic capabil să genereze experiența estetică. Putem oare evalua o operă literară în întregime după criterii estetice, sau trebuie, așa cum sugerează T. S. Eliot, să judecăm caracterul literar al literaturii după criterii estetice, iar valoarea literaturii după criterii extraestetice? *6 In prima idee a lui Eliot se cuvine să distingem două aspecte, în legătură cu o anumită operă noi ne întrebăm mai întâi dacă poate fi clasificată ca literatură (povestire, poezie, piesă), și abia după aceea ne întrebăm dacă este sau
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]