424 matches
-
pentru fiecare club sportiv 28. Acestea au un grad de transparență extrem de scăzut, sunt susceptibile de confuzii și ambiguitate. Prezența acestor forme în enunț, reprezentând jucătorii unor echipe sau cluburi sportive, presupune în mod automat o bună cunoaștere a situației extralingvistice: Din momentul în care oficialii dinamoviști au aflat că în 16-imile Cupei UEFA alb-roșii vor da piept cu Benfica Lisabona, toate resursele financiare și nu numai au fost folosite pentru a asigura o cât mai bună pregătire a elevilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
studiu de caz, o analiză pe baza unui corpus alcătuit din publicații cu caracter sportiv. Ca fiecare tip de limbaj, și cel sportiv își alcătuiește propria grilă de elipse, decodabile de către cunoscători. Spre deosebire de cele din limbajul obișnuit, ancorate în realitatea extralingvistică și predispuse la efemeritate, elipsele din limbajele de specialitate par să fie mai rezistente. 1 Stoichițoiu Ichim (2006a: 231-315), cap. VI, Vechi și nou în domeniul conversiunii 2 Vezi Mihail, în acest volum, p. 3 Precedate de articol nehotărât, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
a făcut distincția între două tipuri de dependență față de context: una inesențială, atunci când contextul pertinent pentru o frază este constituit din frazele ce o preced (ceea ce pragmatica și analiza discursului numesc azi cotext) și alta esențială, atunci când contextul pertinent este extralingvistic. Preocupat de analiza actelor de limbaj, Stalnaker propune analiza contextului în ceea ce privește intenția (sau intențiile) interlocutorilor, credințele, cunoștințele, interesele și așteptările lor comune, momentul și locul, efectele, valoarea de adevăr a mesajului etc. El introduce două concepte importante: cel de presupoziție
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui Saussure. De aici rezultă că studierea acestui enunț în singularitatea lui, în încercarea de a stabili circumstanțele și motivele care stau la baza producerii sale, le revine istoricilor. Teoriile lingvistice referitoare la enunțare resping tocmai diferențierea dintre lingvistică și "extralingvistică". Ele disting două aspecte în evenimentul enunțiativ: pe de o parte, ceea ce este specific fiecărei enunțări, ceea ce rămâne exterior câmpului de investigație al lingvisticii; pe de altă parte, schema generală a enunțării, regulile care permit existența, în sistemul limbii, a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la o întrebare de tipul "Cine este statul?" enunțarea fiind organizată pornind de la acest punct de reper. Subiectul își poate tematiza astfel propriul enunț datorită faptului că sistemul limbii îi oferă structuri pertinente și că tematizarea nu este un fenomen extralingvistic. De asemenea, prezența subiectului enunțării este vizibilă în "eu". Dacă, în acest caz, eul este interpretat ca desemnându-l pe Ludovic al XIV-lea, aceasta se întâmplă datorită unor cunoștințe exterioare enunțului propriu-zis, deoarece în afara acestui context, eu îl poate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
măsuri de cositor, ale cărei elemente sunt asociate în virtutea faptului că toate coexistă material pe tejghea; serii care țin de ceea ce lingviștii numesc câmpuri semantice conceptuale, obiecte privilegiate ale analizei semice structuraliste. Plecând de la un domeniu lexical decupat în univers extralingvistic (vocabularul locuinței, al transporturilor, etc.) comparăm unități: 1) are aparțin aceleiași categorii sintactice (substantive, adjective...); 2) ale căror semnificați se delimitează unii de ceilalți, își obțin "valoarea" (în sens saussurian) din opoziții. În textul nostru, avem cazul tripletului verdele-crud, auriul-stins
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a fi interpretate; în acest caz, le putem schimba ordinea fără probleme. Dacă citesc un text în care apar succesiv " Doamna Bovary" și "Amanta lui Léon Dupuis" sau "Ludovic al XIV-lea" și "fiul Annei de Austria", cunoștințele de ordin extralingvistic (în ocurență, faptul că îmi sunt familiare romanul lui Flaubert și istoria Franței) sunt cele care îmi permit să identific cei doi termeni, substantivul propriu și descrierea definită, ca desemnând același individ: nu poate fi vorba aici de anaforă. În
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
explicațiilor și exercițiilor recomandate. Meditația verbală, În asimilarea vorbirii, Îndeplinește două funcții principale: * Pune În evidență relațiile dinamice, reflectînd structura semantică a limbajului * Modelează structurile lexicale și sintactice Prima funcție este realizată prin intermediul a trei strategii: 1. marcarea lingvistică și extralingvistică a segmentelor de interacțiune 2. orientarea atenției către elementele importante ale unui eveniment sau relații. 3. introducerea copilului Într-o situație de explorare și manipulare, pentru a descoperi proprietățile dinamice și relaționale ale obiectelor și fenomenelor din lumea Înconjurătoare. A
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
limbajul mimico-gestual a fost studiat sub aspect teoretic și metodologic de către V. Mare și D. Ciumăgeanu (Mare, V., Ciumăgeanu, D.,1956),V. Țârdea (V.Țârdea, 1962) și C. Pufan (Pufan, C., 1972). Mimica și gesturile fac parte din categoria limbajelor extralingvistice. Mimica este arta de a exprima prin mișcarea mușchilor feței sentimente și idei, iar gestul este mișcarea mâinii, a capului, a corpului, care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, Înlocuind uneori cuvintele și dă expresivitate vorbirii.Cea mai subtilă
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
dactilolalie, sistemul dactil sau metoda dactilă de comunicare, instruire și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, În transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, În comunicare decât folosirea mâinilor În aer,dar dactiologia apelează la mână În aceeași măsură În care și scrisul necesită Înregistrarea manuală a grafemelor
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, În transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, În comunicare decât folosirea mâinilor În aer,dar dactiologia apelează la mână În aceeași măsură În care și scrisul necesită Înregistrarea manuală a grafemelor. Prin comparație putem spune că În timp ce grafemele, scrisul, sunt
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
pentru vorbitorul obișnuit, care adeseori comite greșeli. 1.1. Formulele de adresare Mijloacele lingvistice prin care destinatarul unui enunț este indicat explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
acordului și în vorbire indirectă se transformă în pronume de persoana a III-a. În descrierile sociolingvistice, formulele de adresare sunt un indicator al relației dintre locutor și alocutor, dar și al altor variabile - caracteristicile sociale ale vorbitorului și situația extralingvistică 2. Mai mult decât atât, cultura fiecărei țări sau ideologia momentului 3 explică selecția uneia sau a alteia dintre formule. Caracterul de formulă presupune ca expresiile să aibă o structură relativ fixă și un grad mai mare sau mai mic
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
de către emițător. *CONTEXTUL (Referentul) :este ocazia cu care are loc comunicarea, subiectul sau tema de discuție care trebuie să existe în orice comunicare, să știm la ce ne referim, despre ce obiecte, fenomene, idei avem să discutăm; context lingvistic sau extralingvistic (social, cultural, situațional) *CODUL COMUN : al emițătorului și receptorului este limba română cu norma unanim cunoscută (cu reguli de ordin morfologic, sintactic, lexico semantic). Acesta poate avea ca subcod limbajul medical, tehnic, criticii literare , al științelor sociale, al matematicii ș.a.
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
pp. 321-335; „Despre tautologiile toponimice“, în SCL, XXXIV, 1983, nr. 6, pp. 498-502; „Despre aplicarea statisticii în toponimie“, în SCL, XXV, 1984, nr. 3 pp. 169-180; „«Etimologia de grup» în toponimie“, în LR, XXXIX, 1990, nr. 5-6, pp. 447-451; „Factori extralingvistici favorizanți în pro cesul de toponimi zare“, în CL, XXXVIII, 1993, nr. 1-2, pp. 255-259; Citat de șase ori în lucrarea de referință Lexicon der Romanistischen Linguistik, vol. III, Niemayer, Tübingen, 1989. Dedic această carte nepoților mei, Ștefan Matei, Teodora-Maria
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
indicarea prin gesturi (dealul acesta, izvorul din islaz, păltinișul de pe coastă etc.). Aceleași cuvinte, devenite nume proprii (și scrise, în consecință, cu inițială majusculă) individualizează direct și explicit obiectele geografice în cauză, fără nici un fel de formanți gramaticali sau mijloace extralingvistice (indicare gestuală): Dealu(l), Izvoru(l), Păltiniș. Formate, în ultimă instanță, din foste apelative (cuvinte comune) sau din foste nume de persoane, numele de locuri au devenit, cu timpul, semne arbitrare („simple etichete“, cum se spune uneori) ale obiectelor geografice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numai în prezența obiectului sau evocîndu-l, descriindu l, situîndu-l, cu mijloace lingvistice, în actualitate. Chiar deicticele (cuvinte care indică repere) apelative (pronumele și adverbele, de exemplu), de care numele proprii se apropie ca forță de individualizare, au nevoie de situația extralingvistică actualizatoare sau de context pentru a-și exercita funcția de individualizare-identificare. „Formula semantică“ a numelor proprii, deci și a numelor de locuri, se deo sebește de cea a cuvintelor comune. Ea este constituită ex clu siv din constante, pe cînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dîlboceț. Categoriile sociogeografice de toponime (morfonim - nume de formă de relief, oiconim - nume de așezare umană, hidronim - nume de apă, hodonim - nume de arteră de comunicație, hileonim - nume de loc împădurit etc.) prezintă, fiecare în parte, o serie de caracteristici extralingvistice particulare, care determină preferințe specifice pentru anumite structuri, tipuri și subtipuri formale și semantice. Demersul etimologic va trebui să aibă în vedere aceste trenduri statistice, care constituie de fapt linii de rezistență minimă în procesul de toponimizare. Pornind de la această
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vedere aceste evoluții și a extins preocupările de la căutarea certificatului de naștere (în principal a etimologiei) numelor de locuri la întreaga biografie a acestora, reconstituind pentru fiecare nume un adevărat curriculum vitae cît mai complet și mai elocvent, lingvistic și extralingvistic (geografic, istoric, etiologic etc.), deci toponimic. Mai mult decît atît, interesul științific și cultural cuprinde, pe lîngă analiza „destinului“ unuia sau altuia dintre numele topice, un demers înglobator asupra ansamblului caracterizat, în funcție de criteriile avute în vedere, drept cîmp sau sistem
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apropierile dintre limbile aduse în discuție. Acest aspect este, de altfel, reflectat de însuși sumarul cărții ce atestă într-o primă parte teoretică principiile lingvistice ce stau la baza ei, între care, în mod deosebit, antrenarea unor factori lingvistici și extralingvistici prin care se susțin taxinomiile operate. Este evident în această orientare scopul declarat al autorului de a scrie prin lucrarea să un capitol al "lingvisticii integrale" prognozate de Eugeniu Coșeriu, care să aibă în obiectiv "lingvistică limbilor", în sensul de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
firească lor comparare ulterioară ne permit să separăm limbajul de lucrurile desemnate și să remarcam, în acest fel, că limbajul nu este o nomenclatura pentru lucruri deja date ca atare, că nu se datoreaza nici φύσει, nici θέσει, unei experiențe extralingvistice, că nu este "în mod natural" necesară nici o delimitare idiomatica și că, drept urmare, atît conținuturile cît și faptele materiale ("sunete") ale limbilor sînt, cum se obișnuiește să se spună, "arbitrare", adică motivate doar istoric și nu în mod "natural" (sau
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Pe lîngă aceste avantaje evidente, o lingvistică a limbilor separată de o lingvistică a vorbirii ascunde, în viziune coșeriană, șase riscuri care ne pot îndepărta de o descriere adecvată a esenței limbajului: "a) Riscul de a ignora relația limbajului cu extralingvisticul și de a pierde din vedere faptul important că limbajul, în pofida autonomiei sale, este tocmai o formă de cunoaștere a "realității" extralingvistice. b) Riscul să fie respinsă cu ușurință sau pur și simplu să nu se țină cont de concepția
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ne pot îndepărta de o descriere adecvată a esenței limbajului: "a) Riscul de a ignora relația limbajului cu extralingvisticul și de a pierde din vedere faptul important că limbajul, în pofida autonomiei sale, este tocmai o formă de cunoaștere a "realității" extralingvistice. b) Riscul să fie respinsă cu ușurință sau pur și simplu să nu se țină cont de concepția "ingenua" asupra limbajului, adică de concepția proprie vorbitorilor ca atare. Fără îndoială, o asemenea concepție nu se poate considera explicație, dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu celelalte forme ale culturii spirituale și materiale ale comunității vorbitoare și ea poate, astfel, să dea seama de tot ceea ce în vorbire (chiar în calitate de continut lexical sau de structură sintactica) este determinat nu prin cunoaștere idiomatica, ci prin cunoașterea extralingvistica. Invers, descrierea sistematică coerentă se limitează la "limba ca atare" și, deci, sau interpretează într-o perspectivă deformata, sau mai bine renunța să interpreteze determinările extralingvistice ale vorbirii. 8. Istoria că lingvistică integrală. Prin toate aceste argumente nu vrem sa
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lexical sau de structură sintactica) este determinat nu prin cunoaștere idiomatica, ci prin cunoașterea extralingvistica. Invers, descrierea sistematică coerentă se limitează la "limba ca atare" și, deci, sau interpretează într-o perspectivă deformata, sau mai bine renunța să interpreteze determinările extralingvistice ale vorbirii. 8. Istoria că lingvistică integrală. Prin toate aceste argumente nu vrem sa negam validitatea descrierii sistematice, mai ales a descrierii structurale și funcționale care, în realitate, pentru obiectul sau, este singura adecvată; și aceasta avînd în vedere tot
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]