417 matches
-
limbii Într-o excelentă lucrare consacrată stilurilor funcționale ale limbii române, profesorul ieșean D. Irimia (1995) amintește celebra clasificare a funcțiilor limbii, datorată lui Roman Jakobson: a) funcția referențială, numită și cognitivă sau denotativă, ce are În vedere realitatea obiectivă, extralingvistică, față de care emițătorul Își manifestă o atitudine rece, neutră; b) funcția expresivă sau emotivă, care se manifestă prin exprimarea din partea emițătorului a unei atitudini afective față de realitatea extralingvistică; c) funcția conativă, care se aseamănă cu funcția expresivă, deosebindu-se de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
referențială, numită și cognitivă sau denotativă, ce are În vedere realitatea obiectivă, extralingvistică, față de care emițătorul Își manifestă o atitudine rece, neutră; b) funcția expresivă sau emotivă, care se manifestă prin exprimarea din partea emițătorului a unei atitudini afective față de realitatea extralingvistică; c) funcția conativă, care se aseamănă cu funcția expresivă, deosebindu-se de aceasta prin faptul că emițătorul dorește să-l implice pe receptor În actul lingvistic; În același timp, emițătorul Își exprimă o anumită atitudine față de receptor; d) funcția metalingvistică
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
altfel, filosoful francez nu ezită să-și formuleze rezervele față de poetica modernă care se grăbește „să reducă prea repede șmimesis-ul, n.n.ț la simpla disjuncție în numele unei pretinse interdicții pe care semiotica o lansează împotriva a tot ceea ce este considerat extralingvistic”104. De aici și până la presupoziția ontologică a referinței (cu evidențierea conexiunilor dintre povestire și modul nostru propriu de a trăi în lume sau de a trăi lumea) nu mai este decât un pas, anticipat, de altfel, de câteva observații
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o variantă a funcției de reprezentare: dacă între lucrurile pe care limbajul le poate reprezenta găsim și limbajul însuși, împrejurarea nu trebuie socotită un criteriu determinant în delimitarea unei noi funcții lingvistice, ci doar o modalitate de a împărți realitatea extralingvistică. Transferând acest principiu în spațiul comunicării literare, putem deduce că, în fapt, nici măcar atunci când devine evidentă preocuparea unui text față de sine însuși sau față de ascendența sa literară, nu ieșim cu totul din rețeau fină a corespondențelor cu o anume exterioritate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sorginte comunisto-sovietică. Or, a te declara „român” în Basarabia este totuna cu a-ți recunoaște opțiunea unionistă. La noi noțiunea de „român” are conotații politice, care lipsesc în România. Ele transformă așadar un simplu etnonim într-un subiect de dezbateri extralingvistice, un semn științific într-un prilej de delimitări pasionale. În plus, în Basarabia mai există și o altă linie de separare printre vorbitorii de română/”moldovenească”. Una mai mult decât politică - antropologică, aș zice. Numeroși concetățeni de-ai mei nu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
număr limitat de elemente care sînt utilizate constant în diverse combinații. Stiința lingvisticii ar trebui să prevadă toate combinațiile posibile de elemente și condițiile realizării lor. Hjelmslev va postula existența a două categorii de substanțe: * la nivelul semnificatului substața realității extralingvistice; * la nivelul semnificantului substanța masei sonore. În ambele cazuri limba structurează substanța într-o formă: * la nivelul semnificatului organizează semnificațiile și valorile; * la nivelul semnificantului asigură sistemul sonor ne-cesar exprimării în acea limbă. Din cele 4 nivele: * substanța conținutului (realitatea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sînt: * semnificantul (representamen la Peirce, simbol la Ogden-Richards); * semnificatul (interpretant la Peirce, referință la Ogden-Richards) și * realitatea denotată (referent la Ogden-Richards, obiect la Peirce). Modelul saussurian a contribuit la evacuarea realului în afara limbajului, constituit astfel ca domeniu închis (în raport cu realul extralingvistic) și omogen din punct de vedere teoretic (cei doi termeni ai semnului fiind de natură psihică). Dar introducerea noțiunii de referent lărgește sfera semnului (semnul saussurian era semnul lingvistic prin excelență) și poate da seamă de funcționarea oricărei practici semiotice
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
interlocutori, instituind un spațiu ludic a cărui structură polemic-contractuală (cf. Greimas, 1983) vizează sistemul social și lingvistic, și nu raporturile interpersonale. 7.3. Normă comportamentală/vs/normă lingvistică Plecînd de la opoziția normă comportamentală/vs/normă lingvistică putem vorbi de glume extralingvistice (preponderent factuale, de-construirea vizînd o normă comportamentală) și glume lingvistice (bazate pe demontarea convențiilor lingvistice). Față de prima categorie, mai ușor traductibilă (și receptabilă), glumele lingvistice sînt strict circumscrise unui anumit univers lingvistic (poanta fiind efectul unor demontări-remontări idiomatice). Glumele
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
jocuri de cuvinte, ambiguități sintactice infra i, ii, iii), fie la nivelul infrastructurii pragmatice (în acest caz avem de-a face cu o tranziție de fază în sensul fizicienilor de la semnificația convenționalizată la cea literală (infra iv, v, vi). Glumele extralingvistice pun în evidență stereotipii inferențiale, mai precis eșecul unor operații cognitive: implicație (infra vii), deducție (infra viii), argumentație (infra ix) sau subminează anumite stereotipii comportamentale (infra x, xi): i) O fetiță spune prietenei sale care sare coarda: "Lasă-mi și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
situațiile neverbale cf. Morgan, 1978, supra X: actul derivat este rugămintea de a se face liniște, iar actul literal cel de a bate un cui în perete). Glume Focalizare a deconstruirii I LINGVISTICĂ 1. sintactice 2. semantice 3. pragmatice II. EXTRALINGVISTICĂ 4. logice (false argumentări) 5. praxiologice(deconstruirea convențiilor comportamentale) 7.4. Sens fundamental. Sens contextual Diferitele tentative de definire a umorului, ironiei, au evidențiat contrastul aparență/realitate (Muecke, 1970) sau cel dintre sensul expus și cel impus (Todorov, 1978), între
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Luând forma unei interogații retorice, expresia idiomatica oferă un dialog implicit între candidatul Alianței D.A. și votanți, ultimii având o aparentă libertate de alegere. L2 A doua legătură motivaționala A2 ("a da țeapă")-L2-B ("a înșela") se bazează pe realitatea extralingvistica redata de candidatul Alianței D.A. și de care este responsabil PSD, fiind astfel continuarea firească a expresiei idiomatice "a fi dus cu zăhărelul". Dacă imaginea convențională a zăhărelului, care semnifică ceva plăcut, constituie prima legătură convențională, imaginea convențională a tepei
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
și la o mare varietate a registrelor stilistice, în acord cu tipul de text și cu tema acestuia, cu scopurile comunicării și cu intențiile emițătorului; - componenta persuasivă se realizează prin strategii specifice: titluri incitante, incipituri șocante (termen specializat: lead), mijloace extralingvistice sugestive (imagini, caricaturi, scheme etc.); - componenta subiectivă a discursului (opiniile, atitudinea, opțiunile emițătorului) este explicită sau implicită, disimulată sub aparența discursului obiectiv (de exemplu, selecția anumitor informații, modul de prezentare, imaginile ilustrative presupun opțiuni subiective); - nivelul lexicosemantic se evidențiază prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
expresii, Wittgenstein desemnează elemente constitutive ale sintaxei logice a limbajului, și anume acele elemente pentru care stau numele. Ishiguro apreciază că deși pentru Wittgenstein obiectele nu sunt entități care ar exista în afara gândirii, ele sunt, ca semnificații ale numelor, entități „extralingvistice“, dar nu și independente de limbaj. Autoarea atrage atenția asupra unui pasaj dintr-o însemnare a lui Wittgenstein din 23 mai 1915: „Dar și asta pare să fie sigur, că noi nu deducem existența obiectelor simple din existența anumitor obiecte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
conținut ce se segmentează în mai multe semnificații, ele produc la nivelul limbii polisemia, iar, la nivelul vorbirii, polivalența, aceasta raportîndu-se pe de o parte la semnificația limbii (manifestată ca o entitate funcțională) și, pe de altă parte, la cunoașterea extralingvistică prin desemnare (Bezeichnung) și fiind dependentă de determinările contextuale. Nivelul limbii și nivelul vorbirii acționează ca formă abstractă (mentală) și ca formă actualizată și instanțializată nu numai în cazul lexicului, ci și în acela al fonologiei, morfologiei și sintaxei, încît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realiza un model al modului cum devine fenomen lingvistic cunoașterea despre realitate, lingvistul Peter S c h i f k o60 nu are totuși în vedere conceptul (sau noțiunea), deoarece pe traseul de la realitate la semnificant, este imaginat un domeniu extralingvistic cu trei paliere de existență care nu-l vizează: clasele de denotate (obiecte denumite) considerate extensional, clasele de denotate considerate intensional (din punctul de vedere al conținutului)61 și noemele (care ar putea fi echivalate cu notele corespunzătoare trăsăturilor obiectelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
iar nu și la nivelul conștiinței vorbitorului. În același timp, se poate observa că aceste corespondențe se realizează numai la nivel intensiv, ele lipsind între clasele de denotate și semnificant, lucru explicabil, de altfel, dar nefiind nici reportate din nivelul extralingvistic în cel lingvistic, ca și cum semnificatul nu s-ar aplica și el la obiectele cuprinse în clasa denumită. Pe de altă parte, Schifko nu specifică dacă semnificatul corespunde sau nu conceptului sau dacă este identic cu el, așa cum lasă să se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în general 109. De aceea, funcția metalingvistică servește pentru a situa semnul în contextul în care capătă valoare comunicativă. Limbajele specializate ale limbii literare au proprietatea de a folosi, în anumite împrejurări, mijloacele lingvistice nu numai pentru raportarea la realități extralingvistice (naturale sau raționale), ci și la realități ce aparțin înseși limbii, recurgînd astfel la metalimbaj. Dar, dacă toate limbajele specializate pot apela uneori la metalimbă (prin definiții, prin glosări, prin parafrazări, prin explicații), există un domeniu cognitiv în cadrul căruia limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
manifestă gîndirea constatatoare, iar în cel de-al doilea gîndirea operativă. Cuvintele presupun activitatea gîndirii prin cunoaștere și denominație, stabilind relația dintre nume și obiecte sau dintre semnificant (o formă și imaginea ei acustică) și referent (un element al lumii extralingvistice), iar unitățile sintactice sînt reflexul proceselor logice, care conduc la realizarea judecăților și a raționamentelor. Aceste procese sînt destul de stabile din punct de vedere structural și, de aceea, unitățile sintactice sînt și ele stabile, păstrîn du-și funcțiile chiar și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de limbă implicat cel mai mult în nominație și, în același timp, cel mai intens marcat de aspectele cognitiv (cunoașterea obiectelor) și emotiv (reflectarea propriilor trăiri și atitudini în raport cu obiectele sau cu numele lor), precum și de valențele atribuite prin nivelul extralingvistic (desemnarea, relația cu obiectele) și prin cel intralingvistic (semnificația, statutul din limbă, relația cu alte elemente ale limbii)313. Din acest motiv, din perspectiva substantivului se clădește axa sintagmatică a discursului prin relațiile lui cu alte elemente ale limbii care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rang din punctul de vedere al abstractizării. Astfel, cele care realizează semnificarea obiectelor, proceselor, calităților etc., privite ca realități concrete, prin intermediul semnificației (care este structurarea lingvistică a conținutului și corespunde noțiunii sau conceptului) și trimit, prin urmare, la entități sensibile, extralingvistice și extralogice, alcătuiesc latura primară a limbii și sînt, după G. I v ă n e s c u, nume substantive 367, deoarece au ca referință elementele substanțiale ale lumii sau manifestările acestor elemente. O altă categorie de nume semnifică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
stării civile instituie starea de „căsătorit” pentru persoanele spre care este direcționat actul de vorbire. Prin cuvinte se performează o acțiune în mod convențional. Pentru ca actul de vorbire să fie performat în condiții de succes este nevoie ca anumite condiții extralingvistice, instituționale, să fie satisfăcute. „A declara căsătoriți”, „a boteza”, „a declara război”, „a declara ședința închisă/deschisă” sunt acte de vorbire declarative. Maxima cantității: cantitatea de informație oferită de vorbitor trebuie să satisfacă scopul curent al conversației (să nu fie
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poate satisface nevoia generală și absolută de a se simți în lume ca la el acasă, doar prin creația artistică. II.1.2. SEMNUL POETIC PREDICAȚIE ȘI DEVENIRE "Semnul poetic" a fost definit în opoziție cu semul lingvistic, în funcție de realitatea extralingvistică, reală, empirică (semnul lingvistic), imaginară (semnul poetic): "semnul poetic nu mai trimite la realitatea înconjurătoare, empirică, așa cum o face semnul verbal, ci la o realitate imaginată, în funcție de o semnificație generală pe care semnul poetic o degajă".15 Definirea poeticității presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și la o mare varietate a registrelor stilistice, în acord cu tipul de text și cu tema acestuia, cu scopurile comunicării și cu intențiile emițătorului; - componenta persuasivă se realizează prin strategii specifice: titluri incitante, incipituri șocante (termen specializat: lead), mijloace extralingvistice sugestive (imagini, caricaturi, scheme etc.); - componenta subiectivă a discursului (opiniile, atitudinea, opțiunile emițătorului) este explicită sau implicită, disimulată sub aparența discursului obiectiv (de exemplu, selecția anumitor informații, modul de prezentare, imaginile ilustrative presupun opțiuni subiective); - nivelul lexicosemantic se evidențiază prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
expresii, Wittgenstein desemnează elemente constitutive ale sintaxei logice a limbajului, și anume acele elemente pentru care stau numele. Ishiguro apreciază că deși pentru Wittgenstein obiectele nu sunt entități care ar exista în afara gândirii, ele sunt, ca semnificații ale numelor, entități „extralingvistice“, dar nu și independente de limbaj. Autoarea atrage atenția asupra unui pasaj dintr-o însemnare a lui Wittgenstein din 23 mai 1915: „Dar și asta pare să fie sigur, că noi nu deducem existența obiectelor simple din existența anumitor obiecte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și, ulterior, de refacerea acestuia în limba-țintă. În acest proces nu se transpun, se știe, cuvinte separate, ci texte întregi. Limbile, chiar cele foarte înrudite între ele, sunt, prin natura lor, fundamental diferite ca modalități de reprezentare (semantizare) a realității extralingvistice. Orice text are la bază o limbă în care se construiește, așadar, un cod specific. Pe baza acestui cod, în fiecare text se construiește o arhitectură de sensuri, care se referă, adică desemnează, obiecte sau stări de lucruri extralingvistice, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]